Adame, unde esti?

John Piper

Efeseni 5:21-28
21) Supuneti-va unii altora in frica lui Hristos. 22) Nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri, ca Domnului; 23) caci barbatul este capul nevestei, dupa cum si Hristos este capul Bisericii, El, mantuitorul trupului. 24) Si dupa cum Biserica este supusa lui Hristos, tot asa si nevestele sa fie supuse barbatilor lor in toate lucrurile. 25) Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, 26) ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa prin Cuvant, 27) ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica, slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana. 28) Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine isi iubeste nevasta, se iubeste pe sine insusi.

Intrebarea pe care doresc s-o ridic si la care doresc sa raspund astazi este una neglijata in mod repetat in abordarile crestin-feministe ale Efeseni 5, anume care este diferenta pozitiva, practica, intr-o casnicie, intre rolul barbatului, asa cum este comparat cu Hristos, Capul, si rolul femeii, asa cum este comparata cu Biserica, Trupul lui Hristos? Efeseni 5:22-23 spune: Nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri, ca Domnului; caci barbatul este capul nevestei, dupa cum si Hristos este capul Bisericii, El, mantuitorul trupului. Iar versetul 25: Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea.
Sotii sunt comparati cu Hristos, sotiile cu Biserica; sotii cu capul, sotiile cu trupul; sotilor li se porunceste sa iubeasca cum a iubit Hristos, sotiilor li se porunceste sa se supuna, asa cum se supune Biserica lui Hristos. Intrebarea mea este: Care sunt diferentele pozitive, practice, intre rolul unui sot si cel al unei sotii, asa cum sunt implicate de aceste comparatii diferite?

Citind carti si articole feministe care trateaza acest pasaj, cea mai mare dezamagire a mea este ca de cele mai multe ori acestea ocolesc intrebarea. Se opresc brusc aici. Aceste studii arata in mod corect ca versetul 21 invata supunerea reciproca; subliniaza in mod corect ca stapanirea lui Hristos nu a fost dominatoare, ci slujitoare; si accentueaza faptul ca supunerea Bisericii nu este una din obligatie, ci una libera si voluntara. Insa se opresc aici. Si pentru ca se opresc aici, tinerii de azi sunt lasati intr-o mare confuzie si ambiguitate referitor la rolurile corecte pe care le are sotul si sotia. Crestinii celibatari si cuplurile tinere stiu ca sotii si sotiile nu trebuie sa stapaneasca unul peste celalalt; ei stiu ca acestia trebuie sa se slujeasca reciproc, sa puna interesele celuilalt pe primul loc si sa nu fie indiferenti si slugarnici. Ei cunosc capcanele dominarii si ale servilismului. Insa daca vei intreba pe orice tanar din ziua de azi, cei care au fost bombardati cu ideologia feminista de cincisprezece ani incoace: "Ce este distinct in rolul de sot pe care l-a intentionat Dumnezeu pentru tine?" "Ce este unic in rolul de sotie pe care l-a intentionat Dumnezeu pentru tine?", le va fi dificil sa-ti raspunda la aceste intrebari. Interpretarile care s-au dat capitolului 5 din Efeseni au fost atat de defensive, incat tinerilor li s-a oferit foarte putin ajutor in a defini diferentele biblice intre rolul sotului si cel al sotiei.

Insa oricare cititor poate observa in Efeseni 5 ceea ce adesea trec cu vederea cercetatoarele feministe, anume ca, dupa ce, in versetul 21, afirma ca exista o supunere reciproca, Pavel dedica 12 versete pentru a expune diferenta intre modurile in care sotul si sotia ar trebui sa se slujeasca unul pe altul. Dupa versetul 21, intregul pasaj este dedicat distinctiei intre conducerea plina de dragoste a unui sot care seamana cu Hristos si supunerea voluntara a unei sotii care seamana cu Biserica. Ceea ce avem nevoie cu atata disperare sa auzim astazi de la acest text nu este numai ce nu inseamna conducerea si supunerea, ci ceea ce inseamna ele si care sunt diferentele dintre ele. Care sunt implicatiile pozitive, practice ale calitatii de "cap", calitate care-i ofera barbatului rolul sau distinctiv in casatorie? Nu este suficient sa spui: "Slujiti-va unul pe altul!" Acest lucru este adevarat cu privire la Hristos si la Biserica Sa: se slujesc reciproc. Insa nu fac intru totul aceleasi lucruri. Hristos este Hristos. Noi suntem Biserica. A face confuzii referitor la aceasta distinctie ar fi devastator din punct de vedere doctrinar si spiritual. Tot asa, sotul este sotul iar sotia este sotia. A face confuzii referitor la aceste distinctii intentionate de Dumnezeu ar insemna ranirea vietii personale, a bisericii si sociale pentru multa vreme.

Asadar, ceea ce doresc sa fac astazi este sa prezint in termeni practici cateva lucruri din ceea ce cred ca inseamna pentru un barbat sa fie capul familiei sale.

Veti auzi in mod repetat feministele spunand ca a fi "cap" nu inseamna a fi conducator. De exemplu, Patricia Gundry scrie: "Sensul termenului 'cap' nu este acela de 'conducator', ci de 'sursa', 'respect' si 'responsabilitate'" (Women Be Free, p. 71). In mod sigur nu doresc sa ma pun in dezacord cu acesti trei termeni. Sotul trebuie sa fie o sursa de putere, de securitate si de dragoste pentru sotia sa. Trebuie s-o respecte. El este singurul responsabil in relatie. Insa sunt la fel de sigur ca aceste trei adevaruri nu sunt opusul calitatii de conducator, ci chiar exprimarea ei.

Exista cel putin patru motive pentru care trebuie sa insistam ca in Efeseni 5 a fi "cap" inseamna a fi "conducator". 1) Era bine stiut in vremea lui Pavel ca deoarece capul se afla deasupra corpului si avea ochi, el era conducatorul trupului. Philo (contemporan cu Pavel) a spus: "Natura a centralizat conducerea trupului in cap" (Special Laws [Legi Speciale, n.trad.], III, 184). 2) Cuvantul "cap" era folosit in Vechiul Testament pentru a desemna un conducator. De exemplu, in Judecatori 11:11, "Iefta a pornit cu batranii Galaadului. Poporul l-a pus in fruntea lui si l-a asezat capetenie" (vezi si 10:18; 11:8, 9; 2 Sam. 22:44; Ps. 18:43; Is. 7:8). 3) Efeseni 1:21-23 spune ca Hristos este "...mai presus ... de orice nume care se poate numi ... El [Dumnezeu] I-a pus totul sub picioare si L-a dat capetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui." Hristos, fiind numit "Cap", nu este vazut aici ca sursa, ci ca stapanul peste toate lucrurile.
4) In lumina tuturor acestor lucruri, atunci cand Pavel spune ca o sotie trebuie sa-i fie supusa sotului ei, deoarece acesta este cap, calitatea de cap determina ca supunerea sa fie un ceva intru totul potrivit. Si ce face ca supunerea sa fie potrivita este faptul ca Dumnezeu a poruncit ca barbatul, drept cap, sa fie conducatorul casei sale. Sunt convins ca atata timp cat acest Cuvant sta in picioare, eforturile feministelor care interpreteaza acest text de a inlatura distinctiile dintre rolul sotului si cel al sotiei si de a goli calitatea de cap de implicatiile ei ce tin de conducere vor continua sa arate ca o deformare a afirmatiilor Scripturii, lucru pe care fiecare dintre noi suntem tentati sa-l facem atunci cand nu ne place ce spune Scriptura.

Insa sotii si sotiile nu au nici un motiv serios sa nu le placa ce spune Biblia aici. Exista ceva in adancul fiintei fiecarui barbat, ceva ce constata ca i se potriveste perfect atunci cand isi asuma rolul de conducator-slujitor plin de dragoste. Si in adancul fiintei lui realizeaza ca o parte a personalitatii sale este compromisa daca sotia ia conducerea in familie. De asemenea, exista ceva in adancul fiintei fiecarei femei, ceva care o face sa se bucure si sa prospere atunci cand poate sa sprijine si sa completeze in mod liber si creativ conducerea sotului ei. Planul lui Dumnezeu pentru casnicie este minunat si intru totul potrivit. Nu este opresiv si nici nu inspira teama. Este eliberator, deoarece este planul extraordinar al lui Dumnezeu.

Asadar, permiteti-mi in aceasta dimineata sa petrec timpul care ne-a mai ramas explicand cateva dintre aplicatiile specifice ale calitatii de cap si conducator pe care trebuie sa le aiba sotul. Ma voi concentra asupra a patru lucruri in care sotul trebuie sa ia conducerea. Primul este preocuparea pentru propria lui relatie cu Dumnezeu. Nici un barbat nu va fi un conducator spiritual in casa sa daca nu aprofundeaza relatia lui personala cu Dumnezeu. Poate incerca sa conduca insa nu va fi o conducere spirituala; nu va fi o conducere ca a lui Hristos. Prin urmare, orice barbat crestin care spera sa fie un sot si un tata dupa modelul biblic, trebuie sa fie preocupat sa-l intalneasca pe Dumnezeu in solitudinea vietii sale personale de rugaciune. Trebuie sa se dedice zilnic Cuvantului si rugaciunii. Trebuie sa lupte lupta credintei in propriul sau suflet inainte sa poata spera sa-si conduca familia in mijlocul razboiului spiritual.

Conducerea este ceva ce tine de ceea ce esti, precum si ceva ce tine de ceea ce faci. Daca vii din solitudinea ta cu aroma lui Hristos staruind inca in viata ta, sotia ta si copiii tai vor simti intuitiv ca esti la carma corabiei avand mana lui Dumnezeu asezata pe umarul tau. Tehnicile si strategiile de conducere sunt toate in van daca barbatul n-a fost cu Dumnezeu. Ceea ce devenim in acea solitudine impreuna cu Dumnezeu este ceea ce face din noi conducatori spirituali. Daca falimentam aici, vom falimenta in toate lucrurile.

Primul pas al conducerii nu este la fel ca ceilalti trei, deoarece acesta este impartasit in mod egal si de sotie. Fiecare sotie are datoria de a fi preocupata sa-L intalneasca pe Dumnezeu in mod personal. Nu exista spiritualitate imprumutata sau care sa poata fi substituita. Fiicele lui Dumnezeu trebuie sa aiba o relatie directa si personala cu Tatal lor cel ceresc. Viata spirituala a sotului niciodata nu poate substitui viata spirituala a sotiei. Cand Petru le descrie pe femeile sfinte din vechime, care le erau supuse sotilor lor, el le descrie ca pe niste femei "care nadajduiau in Dumnezeu" (1 Petru 3:5). Temeiul si telul vietilor lor nu a fost sotii lor, ci Dumnezeu. In timp ce Noel (sotia autorului, n.trad.) si copiii s-au aflat departe de mine, in ultimele zece zile, m-am gandit mult la ce s-ar intampla daca unul dintre noi ar muri, lasandu-l pe celalalt in urma. Am simtit o mare bucurie stiind ca daca as muri, temeiul si telul vietii sotiei mele va ramane neclintit, deoarece nu este propria-mi persoana. Si fiii mei ar avea aceeasi temelie spirituala pe care sa stea.

Insa exista o diferenta intre cautarea sotului si cea a sotiei dupa putere personala, spirituala. Pentru sot aceasta este temelia calitatii de cap si inima calitatii de conducator. Pentru sotie este temelia supunerii si ajutorului ei dat conducerii sotului. Nici unul dintre ei nu ar putea sa-si duca la indeplinire rolul pe care i l-a dat Dumnezeu fara a cauta puterea lui Dumnezeu in solitudine. Insa rolurile care se dezvolta in urma acestei cautari nu sunt identice. Acelasi foc poate sa faca un element puternic, iar pe altul moale. Tot asa, focul prezentei lui Dumnezeu in solitudine produce cateva efecte distincte in viata unui sot si alte elemente distincte in viata unei sotii. Ii purifica pentru a-si indeplini fiecare rolurile.

Unii barbati reactioneaza cu totul gresit in fata unei sotii care creste spiritual. Unii pot spune: "Nu ma omor dupa aceste lucruri, asa ca am s-o las pe ea sa fie liderul spiritual al familiei, iar eu ma voi asigura sa ne mearga bine din punct de vedere financiar si sa avem mancare pe masa. Poate sa fie cu capul in nori. Eu voi incerca sa-mi pastrez picioarele pe pamant." Acest raspuns nu este nici biblic si nici satisfacator pentru sot sau pentru sotie in casnicia lor. A abdica de la conducere la nivelul spiritual, care este cel mai important, care le cuprinde pe toate celelalte, inseamna a abdica de la calitatea crestina de a fi cap. Ceea ce ramane din calitatea de cap atunci cand se renunta la conducerea spirituala este doar o carapace goala. In schimb, un sot care-si vede sotia cautandu-l cu insistenta pe Dumnezeu ar trebui sa se smereasca si sa admita ca are nevoie sa persevereze mai mult in cautarea lui dupa profunzime spirituala. Acest lucru nu inseamna ca el trebuie sa-i fie superior ei din punct de vedere intelectual. Nu exista nici o legatura obligatorie intre a fi intelectual si a fi spiritual. Inseamna ca sotul nu trebuie sa ramana in urma ei in dragostea personala pentru Hristos si in zelul pentru implinirea voii lui Dumnezeu. De multe ori am observat ca abdicarea conducerii spirituale se datoreaza mandriei. Barbatii sunt prea mandri sa admita ca din punct de vedere spiritual trebuie sa le ajunga din urma pe sotiile lor. Prin urmare, se dau batuti si considera viata spirituala drept "o treaba de femeie", protejandu-si in felul acesta ego-urile. Fratilor, este copilaresc! Sotiile noastre stiu ca este copilaresc. Unele dintre ele vor accepta capitularea voastra si vor deveni mamele voastre. Baiatului matur din tine ii va placea lucrul acesta. Barbatul matur se va revolta. Asa ca te indemn: Smereste-te! Maturizeaza-te! Devino un om evlavios! Cauta-L cu staruinta pe Dumnezeu in singuratatea camerei tale si iti promit o noua profunzime si bucurie in relatia pe care o ai.

Al doilea domeniu in care sotul trebuie sa ia conducerea este modelarea viziunii morale si spirituale a familiei. Un lider este cineva care isi face timp si ia initiativa sa se gandeasca la prioritati si scopuri. Nu poti conduce pe cineva undeva pana cand nu te-ai gandit incotro vrei s-o iei. Un sot fara tinta in viata nu-si va face sotia fericita. Celor mai multe sotii le place cand sotii lor iau initiativa in a se gandi la prioritatile si scopurile familiei. Spun "iau initiativa", nu "monopolizeaza". Un bun conducator intotdeauna tine seama de intuitiile, de nevoile si de dorintele sotiei si ale copiilor lui. Conducator si dictator nu sunt sinonime.

Aici ma gandesc la faptul ca un sot ia initiativa in formarea scopurilor pentru familia sa. Acest lucru incepe cu o reflectie personala si cu rugaciune pentru familie. Este urmat apoi de discutie, de studiu si rugaciune impreuna cu membrii familiei. Apoi rezulta intr-un plan de actiune. Calitatea de cap a unui sot este compromisa daca nu ia nici o initiativa in a fixa scopuri, fiind mereu fortat de catre sotia lui sa ia anumite decizii. Ei pot glumi cu privire la modul lui relaxat de a fi si cu privire la forta ei. Insa in adancul inimii ei va lipsi respectul si admiratia fata de un conducator-slujitor competent, iar glumele lui vor acoperi doar putin sentimentul esecului sau. Un barbat stie in inima lui ca el trebuie sa ia initiativa in deciziile cu privire la modul de viata, cu privire la doctrina si la afilierea de o biserica, cu privire la politica financiara si la disciplinarea copiilor. El fiind capul, acest lucru nu inseamna ca scopurile sunt stabilite unilateral. Inseamna ca sotul are o responsabilitate speciala sa-si conduca familia la a lua decizii conforme cu Biblia in aceste probleme. El n-ar trebui sa fie impins in continuu de la spate de o sotie vigilenta, ci ar trebui sa ia conducerea in modelarea viziunii morale si spirituale a familiei.

A treia dimensiune a calitatii de conducator deriva din a doua. Ai putea spune ca este o caracteristica a ei. In calitate de cap, sotul ar trebui sa ia initiativa in a aduna familia pentru rugaciune, pentru citirea Scripturii si pentru inchinare. Atunci cand un sot falimenteaza aici, iar sotia trebuie sa-i aminteasca continuu acest lucru sau sa-i adune ea pe copii, sufletul casniciei este in primejdie. As merge chiar atat de departe incat sa spun ca aceasta singura functie a conducerii este atat de importanta incat daca voi, barbatii, veti lua initiativa aici, aproape toate celelalte functii ale conducerii vor fi prezente.

Inchei fiecare serie de sesiuni de consiliere pre-maritala cu aceste cuvinte: Viata voastra devotionala impreuna, ca un cuplu, este sufletul si bataia de inima a casniciei voastre. Daca slabeste, boala va aparea intr-o multime de alte domenii care aparent nu au nici o legatura cu inima. Nu puteti creste spiritual ca un cuplu sau ca o familie fara rugaciune si meditatie zilnica impreuna. Iar daca nu cresteti, veti muri. Si, barbatilor, aceasta este responsabilitatea voastra. Cand Adam si Eva au pacatuit in gradina iar Dumnezeu a venit de i-a chemat sa dea socoteala, nu a contat ca Eva a mancat prima; Dumnezeu a spus: "Adame, unde esti?" Acesta este cuvantul lui Dumnezeu catre familia ta, in aceasta dimineata: "Adame, sotule, tata, unde esti?" El iti va cere socoteala mai intai tie, nu sotiei tale, daca familia ta a neglijat rugaciunea si a pus televizorul inaintea Dumnezeului Celui Viu.

Iata cum sa o iei de la inceput. Smereste-te si recunoaste-ti falimentul. Marturiseste-i sotiei tale pacatul. Petrece timp cu Dumnezeu si planifica o saptamana de devotiune impreuna cu sotia ta si cu familia. Anunta-i ca o noua zi se iveste, zi careia familia trebuie sa-i faca fata. Apoi condu-i catre Dumnezeu. Acest lucru pare atat de amenintator pentru unii dintre voi, incat, gandindu-va la el, sunteti incordati. Trebuie sa renuntati la atat de multa mandrie. Insa, fiti curajosi! Teama este un dusman neinsemnat. Nu-l lasati sa va cucereasca. Va promit ca, o data ce ati trecut de primul deal, o noua lume se va deschide inaintea voastra. Vina care va urmarea va fi de domeniul trecutului. Simtamantul esecului va fi si el de domeniul trecutului. Nesiguranta cu privire la dragostea ta pentru Dumnezeu si pentru familia ta va fi si ea trecuta. Si o multime de alte domenii care generau tensiune in casnicia ta vor fi vindecate, domenii despre care nici nu stiai ca au ceva de-a face cu timpul de devotiune al familiei.

Mai este o ultima dimensiune a calitatii de conducator, dimensiune cu care, barbatilor, va provoc. Tu esti cel care trebuie sa iei initiativa in impacare. Nu vreau sa spun ca sotiile n-ar trebui sa spuna niciodata ca le pare rau. Insa in relatia dintre Hristos si Biserica Sa, cine a luat initiativa sa faca toate lucrurile noi? Cine a parasit confortul si siguranta tronului sau de dreptate pentru a demonstra mila la Calvar? Cine a venit mai intai la Petru dupa ce acesta s-a lepadat de trei ori? Cine se intoarce la tine din nou si din nou, iertandu-ti pacatul si oferindu-ti partasia Sa din nou? Asadar, sotilor, calitatea voastra de cap inseamna: Du-te! Ia initiativa! Nu conteaza daca este vina ei. Acest lucru nu L-a oprit pe Hristos. Cine va sparge primul gheata tacerii? Cine va rosti primul, cu vocea oarecum gatuita: "Imi pare rau. Vreau ca lucrurile sa mearga mai bine." S-ar putea ca ea sa ia initiativa. Foarte bine. Insa vai de tine daca crezi ca a fi conducator te indreptateste sa astepti. Dimpotriva, si aici tu esti cel care trebuie sa ia initiativa.

In concluzie, exista slujire reciproca in casnicie. Insa rolurile sotului si ale sotiei nu sunt identice. Sotul trebuie sa fie capul, conducatorul. 1) El trebuie sa fie cel dintai in a cauta sa-si dezvolte propria relatie cu Dumnezeu; 2) El trebuie sa ia initiativa in formarea telurilor morale si spirituale ale familiei; 3) El trebuie sa ia initiativa in a aduna familia pentru rugaciune, pentru citirea Scripturii si pentru inchinare; 4) Si tot el trebuie sa considere ca o responsabilitate speciala a sa faptul de a lua initiativa in impacare.

Atunci cand un barbat are harul de a se smeri si curajul de a face aceste lucruri, puterea lui Hristos este inaltata si inima sotiei lui se bucura iar copiii lui se vor trezi si-l vor numi binecuvantat.

Tradus de Tiberiu Pop

<-- Casatoria si familia crestina