[1] [2] [urmatoarea pagina]

Urmatoarele OBIECTII BIBLICE se pot aduce impotriva acestei teorii:

1. Desi moartea lui Hristos este expresia perfecta a dragostei lui Dumnezeu (Ioan 3:16; Rom.5:6-8), omul a stiut ca Dumnezeu il iubeste, multa vreme inainte de Hristos (Deut.7:7,8; Ieremia 31:3; Maleahi 3:6).
2. O simpla "trezire" a emotiilor nu poate duce la mantuire !
3. Dreptatea lui Dumnezeu trebuie satisfacuta inainte ca El sa poata ierta (Rom.3:25; Evrei 2:17; 9:14; 1Ioan 2:2; 4:10).
4. Pe baza acestei teorii este greu sa explici cum au fost mantuiti credinciosii Vechiului Testament, deoarece ei nu au avut parte de acesta lectie demonstrativa a dragostei lui Dumnezeu, oferita la Cruce. Ispasirea nu poate fi redusa la o piesa de teatru in care actorul pare sa fie manat de motive sincere, cand de fapt el nu face decat sa manipuleze emotiile spectatorilor.

"Chiar daca oamenii sunt profund influentati de demonstratie de dragoste de la Calvar (de pe Golgota), ei trebuie sa ajunga si la o intelegere a maniei lui Dumnezeu asa cum s-a dezlantuit impotriva pacatului si ne-a revelat-o la Calvar (prin moartea singurului Sau Fiu !!)" Purkiser, God, Man and Salvation, pag.407-408

DAR DUMNEZEU ESTE CEL CE A FOST SFIDAT, CEL "SUPARAT" !! CUI SE FAC REPARATIILE MORALE ?
De aceea, principalul scop in realizarea de catre Hristos a ispasirii este de a satisface dreptatea lui Dumnezeu (de a-l "impaca" pe Dumnezeu cu omul, iar ca urmare, impacarea omului cu Dumnezeu !?). De a satisface mania justa a lui Dumnezeu prin plata pacatului.

Teoria martirizarii sau Teoria exemplului
Acesta teorie sustine ca moartea lui Hristos a fost cea a unui martir. El a fost omorat, deoarece a fost fidel principiilor Sale si datoriei pe care a considerat-o ca este a Sa, de oameni care nu au fost de acord cu El in acele privinte. El este un exemplu de fidelitate fata de adevar si fata de datorie. Aceasta conceptie presupune ca singurul lucru de care este nevoie pentru mantuirea omului este corectarea, indreptarea, omului. Exemplul lui Hristos este dat ca sa-l invete pe om sa se pocaiasca de pacatele sale si sa se indrepte.

Aceasta teorie ignora insa ideea fundamentala a ispasirii, potrivit careia ispasirea trebuie facuta fata de Dumnezeu pentru satisfacerea dreptatii si maniei Sale (Ex.12:13,23; Rom.3:24; Evrei 2:17; 9:11-14). Chiar daca ispasirea Lui interpretata in felul acesta i-ar determina pe oameni sa se imbunatateasca moral si sa se indrepte in comportament, acest lucru nu poate fi o plata adecvata pentru pacatele sale si prin urmare, nu-l poate mantui.

Schleiermacher (1768-1834) si teoria mistica
In timp ce Abelard era preocupat de un raspuns moral la jertfa lui Hristos, Schleiermacher in a lui "Evanghelie pentru omul modern" se concentreaza asupra transmiterii omului a unui sens mistic al unirii sale cu Dumnezeu. Schleiermacher l-a considerat pe Isus omul model, capul (conducatorul) spiritual al rasei, fiinta perfecta a carei unicitate si perfectiune consta in legatura neintrerupta pe care o intretinea cu Dumnezeu. Ispasirea consta in transmiterea pacatosilor a unei experiente a constiintei-divine asemanatoare celei pe care El o are. "Mantuitorul le da credinciosilor puterea constiintei Sale divine, in aceasta consta actiunea Sa de rascumparare", afirma acesta.

Nici aceasta teorie nu recunoaste gravitatea (seriozitatea) pacatului si vina pe care noi o avem inaintea lui Dumnezeu. Nu recunoaste marturia clara a Scripturilor cu privire la Isus, nu doar ca om perfect, dar si ca Dumnezeu intrupat, fapt care ii submineaza acestuia rolul de mediator. De asemenea, trece inevitabil cu vederea toata marturia biblica adusa mortii lui Hristos ca fiind actiunea (actul) care i-a rascumparat pe pacatosi odata pentru totdeauna. Asemenea, teoriei influentei morale, nici acesta nu se poate spune ca reprezinta cu adevarat doctrina ispasirii ci este doar o incercare de a sublinia unele elemente psihologice ale experientei umane a lui Hristos.

INTERPRETARI OBIECTIVE

Anselm (1033-1109) si teoria satisfacerii
Anselm a afirmat ca Dumnezeu nu putea pur si simplu sa treaca cu vederea pacatul. L-a ofensat si dezonorat, lasandu-i alternativa pedepsei (lucru care i-ar fi impiedicat planurile), sau a primirii satisfactiei adecvate pentru ofensa care i s-a adus. In cazul ultimei alternative, noi nu am fi putut niciodata sa oferim satisfactia necesara si chiar daca am fi trait perfect pana la moarte ofensa adusa de noi nu ar fi fost inlaturata. Totusi, fiindca a comis ofensa, omenirii ii revine responsabilitatea de a oferi satisfactia. De aceea, doar Dumnezeu poate sa o ofere dar un om trebuie sa plateasca ce se cuvine. Astfel solutia se gaseste la cel ce este atat Dumnezeu cat si om. Datorita vietii Sale perfecte Hristos nu avea nevoie sa moara. De aceea, fiindca a murit moartea Lui devine un act de un merit infinit care ne este pus la dispozitie ca mijloc de ispasire a pacatelor noastre. Insa, Anselm nu precizeaza exact felul in care noi ne insusim acest merit.

Exista anumite parti artificiale ale acestei teorii, cum ar fi valoarea acestui merit sau faptul ca Dumnezeu este pus in fata acestei dileme - pedeapsa sau satisfactia. Pedeapsa ca si alternativa la satisfacere, in loc de a fi principalul mijloc de de satisfacere, referirea inadecvata (insuficienta) la dragostea divina ca si baza si motivatie a ispasirii, cat si lipsa unei doctrine a unirii prin credinta cu Hristos ca mijloc de insusire a meritului Sau, reprezinta celelalte slabiciuni ale acestei teorii. Dar putem recunoaste ca are punctele ei forte, lucru care l-a facut pe Denney sa califice lucrarea lui Anselm, "Cur Deus Homo", ca fiind, "cea mai buna carte despre ispasire, care s-a scris vreodata". Printre aceste puncte se numara, fundamentarea ispasirii in caracterul moral al lui Dumnezeu, sentimentul profund de maiestate si de sfintenie a lui Dumnezeu care reiese din legatura pe care o are cu creaturile Sale, gravitatea teribila chiar si a unui singur pacat, cat si recunoasterea importantei crucii in rascumpararea omenirii.

Luther (1483-1546) si teoria penala
Luther este pe drept cuvant unul dintre cele mai respectate nume din istoria Bisericii. Intreaga lui viata a demonstrat nevoia deosebita a unei adevarate doctrine a ispasirii cat si dezastrele create in Biserica de pierderea contactului cu evanghelia biblica. Ca si calugar augustinian s-a luptat timp de ani cu problema mantuirii sale personale, straduindu-se cu asiduitate sa o dobandeasca prin diferite penante, rugaciuni, sacramente si fapte bune prescrise de Biserica Romano-Catolica. Doar atunci cand a infruntat Scriptura si s-a confruntat cu invatatura lui Pavel privitoare la indreptatirea prin credinta in Hristos (vezi, justificarea, Rom.1:17), a primit raspunsul si a avut parte de liniste sufleteasca. Renumitele sale sloganuri, "doar prin credinta, doar prin har si doar Scriptura", i-au atras confruntarea directa cu autoritatile bisericii, astfel incat ceea ce a fost la inceput un protest impotriva scandalosului comert cu indulgente a devenit o controversa totala ce privea insasi doctrina mantuirii. Atunci, Crestinatatea s-a divizat si a dus la aparitia istoricelor biserici Protestante ce au restaurat evanghelia biblica a harului.

In generatia urmatoare, Calvin bazandu-se pe pozitia eroica pe care a luat-o Luther, a formulat teologia Reformata in niste termeni mult mai sistematici. Reforma a privit pacatul ca fiind o incalcare a legii morale a lui Dumnezeu ce are legatura cu caracterul etern al lui Dumnezeu, iar ispasirea este dragostea rascumparatoare a lui Dumnezeu cu care ia asupra Lui, prin Hristos, pedeapsa si judecata pacatului nostru, procurandu-ne astfel iertarea pacatelor noastre si inlaturarea vinii si oferindu-ne prin credinta in Hristos, purtatorul pacatelor noastre, darul fara plata al neprihanirii lui Dumnezeu. Alternativele lui Anselm de pedeapsa sau satisfactie fuzioneaza astfel in aceasta teorie a unei ispasiri prin satisfactie penala.

De asemenea, Reformatorii au cautat ca evite "supra-obiectivizarea" lucrarii lui Hristos. Ce inseamna acest lucru? De exemplu, Luther a spus cu insistenta ca, desi "singura, credinta indreptateste, ea nu ramane niciodata singura", ci intotdeauna este urmata de faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru noi inca inainte de intemeierea lumii (Efes.2:10). Calvin a dat acestei afirmatii o baza teologica completa prin invatatura sa despre credinta si despre unirea prin credinta cu Hristos. Neprihanirea noastra este pe de-a intregul si numai a lui Hristos. Ea ne este imputata, atribuita, noua. La aceasta noi nu contribuim cu nimic. Dar, credinciosii fiind uniti (alipiti) la El, indreptatirea lor este nemijlocit legata de sfintirea lor. De aceea, prin indreptatirea lor de catre Dumnezeu, caracterul lor moral este innoit si practica lor este sfanta. A "supra-obiectiviza" ispasirea inseamna a ignora toate aceste adevaruri enutate mai sus.

INTEPRETARI MODERNE

Aulen (1879-1978) si teoria clasica
In cartea lui Aulen Christus Victor, esenta lucrarii lui Hristos este reprezentata de triumful Sau asupra pacatului si diavolului. Hristos este considerat campionul (eliberatorul) umanitatii care ne scapa din robia pacatului si a mortii prin invierea Sa. Intr-un fel aceasta este pur si simplu despachetarea (derularea) ideii biblice de rascumparare. Cartea lui Aulen este deosebita fiindca face din acesta idee principala definitie a ispasirii si incearca sa demonstreze ca ea a fost sustinuta de-a lungul intregii istorii a Bisericii, de unde ii si vine numele de, "clasica".

Explicatia reusitei acestei teorii se gaseste parte in simplitatea ei cat si in calitatea ei dinamica, spre deosebire de teoriile penale, ceva mai abstracte. Recunoasterea pe care o face a realitatii robiei omului in pacat si a puterilor demonice, are un puternic efect asupra constiintei contemporane. Pe deasupra, sub nici o forma ea nu poate fi considerata nebiblica, pentru ca rascumpararea, izbavirea din robia pacatului si a puterilor demonice este cu certitudine o importanta metafora biblica a ispasirii. Totusi, defectul ei se gaseste in pretentia ei de exclusivitate. Pacatul nu inseamna doar robie. El mai inseamna si neascultarea care ne face nelegiuiti si ne atrage condamnarea, necuratia morala care ne pune sub mania divina. Cu alte cuvinte, problema noastra priveste si vinovatia trecutului: "Problema trecutului nu-si gaseste raspunsul in motivul clasic al ispasirii" (Berkouwer).

Teoria politica - interpretarea politica
Exista un curent remarcabil in prezent, mai ales in tarile lumii a treia, care reprezinta o interpretare a lucrarii de ispasire a lui Hristos in termeni socio-politici. Acesta isi are originea in parte in teologia radicala a anilor 60, o dura reactie la Dumnezeul care este "acolo undeva", obiectiv fata de lume si cunoscut prin revelatie, si introducerea Dumnezeul "de aici, de jos", implicat in viata oamenilor si infruntand existenta fiecarei zile. In scurt timp, miscarea a fost patronata de Consiliul Mondial al Bisericilor, a carui preocupare principala a fost de a interpreta misiunea Bisericii in termeni socio-politici, cristalizata in Declaratia de la Uppsala (Finlanda) din 1968. Atunci s-a afirmat ca telul misiunii este "umanizarea" si nu evanghelizarea, aceasta ramanand cu mici modificari pozitia Consiliului. O sursa principala a acestei teologii o reprezinta realitatea sociala si culturala, indeosebi cea prezenta in tarile lumii a treia, saracia, nedreptatea si neajunsurile economice, precum si evidentul esec al Bisericii de a raspunde acestor nevoi.

Cheia acestei conceptii teologice este termenul marxist de praxis, care afirma caracterul inseparabil al teoriei si practicii. Afirmatiile teologice sunt inevitabil, ideologice, ele reflectand orientarea socio-politica a teologului. Ca prin urmare, teologia trebuie sa inceapa de la realitatea sociologica, implicarea socio-politica actuala a bisericii si a teologului crestin, sa fie interpretata cu mijloacele stiintelor sociale, iar din analiza practicii sa se nasca un nou standard de intelegere a Scripturii si a traditiei bisericii....

Surse folosite:
Un rezumat al doctrinei crestine - Louis Berkhof
Prelegeri de teologie sistematica - Henry Clarence Thiessen
Cunoasteti adevarul - Bruce Milne

[1] [2] [urmatoarea pagina]

<--Doctrine