Ati iesit vreodata de la un film la jumatate? Eu fac asta foarte rar, sa fiu sincer. Si imi place sa merg la filme si gasesc multe filme cumva ofensive si sunt dezamagit de unele directii in care vrea Hollywood-ul sa mearga. Dar ultima oara cand am iesit de la un film inainte de terminare, nu a fost pentru ca m-am plictisit ci pentru ca am fost ofensat in mod obraznic, si asta s-a intamplat cu mult timp in urma la filmul "MASH". Si asta era inainte de serialul TV cu acelasi nume. Ceea ce m-a deranjat atat de profund la acest film MASH a fost atitudinea continua nesupusa exprimata in film de infruntare a oricarei autoritati. Era un film mesaj, un mesaj de respingere a oricarui nivel si ierarhie de autoritate din lumea noastra. Si noi am trecut prin acea perioada de revolta in istoria americana, cu generatii de oameni impotriva autoritatii parentale, impotriva autoritatii eclesiastice, impotriva autoritatii stabilite in scoli si guvern. Erau foarte putine aspecte ale autoritatii care ramasesera neatinse de aceasta revolutie culturala.
Eu nu ma vad pe mine ca un lingusitor, unul care se supune slugarnic la orice nivel de autoritate conceput. Dar, in timp ce citesc Scripturile, in special Noul Testament, acolo este o tema care apare din nou si din nou cu privire la disponibilitatea crestinului de a se supune la diferite tipuri de autoritate. Si ma inspaimanta ca in spiritul nostru rebel din aceste timpuri, s-ar putea sa ne trezim prinsi intr-o atitudine sau postura care ne va aduce in direct conflict cu Cuvantul lui Dumnezeu, o infruntare directa cu autoritatea lui Dumnezeu. Si cum Pavel subliniaza responsabilitatea crestina de a fi supus fata de structurile autoritatii, astfel face si compatriotul sau, Petru in Epistola la care vom privi pe scurt in aceasta serie.
Haideti sa ne indreptam atentia acum la versetul 13 din al doilea capitol al primei epistole a lui Petru si sa ascultam ce spune apostolul despre supunere. Petru spune in versetul 13 din capitolul 2:
"Fiti supusi oricarei stapaniri omenesti, pentru Domnul: atat imparatului, ca inalt stapanitor, cat si dregatorilor, ca unii care Sunt trimisi de el sa pedepseasca pe facatorii de rele si sa laude pe cei ce fac bine. Caci voia lui Dumnezeu este, ca, facand ce este bine, sa astupati gura oamenilor nestiutori si prosti. Purtati-va ca niste oameni slobozi, fara sa faceti din slobozenia aceasta o haina a rautatii, ci ca niste robi ai lui Dumnezeu. Cinstiti pe toti oamenii, iubiti pe frati; temeti-va de Dumnezeu; dati cinste imparatului!"
Si apoi ceea ce urmeaza din aceasta introducere sunt anumite porunci. Mai intai, catre servitorii care sunt chemati sa fie supusi stapanilor lor. Porunca care este atat de nepopulara pentru sotii, ca sa fie supuse sotilor lor si mai tarziu instructiuni pentru soti si instructiuni pentru parinti si pentru copii si asa mai departe. Am auzit concluzia; haideti sa ne intoarcem putin acum si sa vedem care este substanta argumentului pe care il da apostolul Petru si care ne aduce la aceasta concluzie. Incepe mai devreme in versetul 11.
"Prea iubitilor, va sfatuiesc (aici apostolul ne indeamna) ca pe niste straini si calatori, sa va feriti de poftele firii pamantesti care se razboiesc cu sufletul. Sa aveti o purtare buna in mijlocul Neamurilor, pentru ca in ceea ce va vorbesc de rau ca pe niste facatori de rele, prin faptele voastre bune pe care le vad, sa slaveasca pe Dumnezeu in ziua cercetarii."
Va amintiti ca Petru vorbeste oamenilor care sunt acum supusi persecutiei brutale, atroce si violente. Acest fel de activitate care incita in noi cele mai severe reactii posibile. Am putea raspunde cu manie, cu resentimente, cu ura, cu amaraciune. Dar acum Petru le spune acestor oameni care sunt victimele urii din cultura si societatea lor, sa se poarte intr-o maniera onorabila inaintea lumii care priveste. Si Pavel ne adreseaza acelasi indemn din nou si din nou sa incercam sa fim pe cat posibil in pace cu toti oamenii. Si acum, ca o cheie sau manifestare a vietii onorabile inaintea celor ce privesc, vine concluzia. Deci, pentru a trai onorabil in aceasta lume, suntem chemati sa ne supunem ordinelor omenesti - de ce? Si aici este ceea ce gasesc atat de fascinant si surprinzator la indemnurile apostolului. El spune ca trebuie sa ne supunem ordinelor oamenilor - de ce? De dragul Domnului.
Uneori ma uit la asta si ma intreb - oare intelegem? Intelegem ceea ce vrea sa transmita apostolul aici? Cum se poate ca supunerea fata de oameni sa fie facuta pentru Domnul? Asta este intrebarea. El nu ne cere aici, de prima oara, sa fim supusi poruncilor lui Dumnezeu pentru Dumnezeu. Aceasta ar avea sens, nu? Evident, daca noi suntem ascultatori poruncilor Domnului, Il onoram pe Dumnezeu fiind, astfel, supusi. Dar acum el vorbeste despre a fi ascultator poruncilor omenesti pentru Domnul. Suntem chemati la o pozitie generala de supunere.
Aceasta ridica intreaga chestiune, de exemplu, a ascultarii civile si neascultarii civile. O chestiune cu care fiecare crestin se confrunta din cand in cand. Pana la ce punct este chemat un crestin sa fie supus si ascultator de conducatorii pamantesti care ar putea fi complet neevlaviosi si rai in legile pe care le creaza sau poruncile pe care le fac pentru noi? Cat de supusi ar trebui sa fim? Este vreun punct in care crestinul ar putea, sau intr-adevar ar trebui, sa se poarte intr-un mod nesupus, intr-o maniera nesupusa, intr-adevar, infruntand autoritatea civila? Cred ca raspunsul la aceasta intrebare este clar. Avem exemple in ambele Testamente, in Vechiul Testament si in Noul Testament, in care neascultarea civila este manifestata de catre credinciosi si primeste acordul lui Dumnezeu. Ne gandim la moasele evreice din Vechiul Testament care au primit porunca de la Faraon sa raporteze femeile care dadeau nastere la copii, astfel incat acesti copii sa fie omorati. Si moasele nu au ascultat acest ordin al Faraonului si au primit binecuvantarea lui Dumnezeu pentru asta, pentru ca au considerat ca ar face rau daca ar participa in actiunea Faraonului de a ucide copii nevinovati.
Ne gandim de exemplu, la cererea Soborului catre apostoli de a se opri, de a inceta a mai predica Evanghelia. Si ne amintim pe Petru, cel care a ascris aceasta epistola, ca a spus Soborului, "Noi ne supunem oamenilor sau lui Dumnezeu?" Petru, insusi, a realizat ca au fost ocazii cand era un conflict direct intre porunca lui Dumnezeu si porunca guvernului. Si cand acest conflict apare nu exista optiune pentru crestin. Crestinul trebuie sa asculte de Dumnezeu. Netinand seama de autoritatea Soborului apostolii au continuat sa predice evanghelia. Deci vedem ca exista exemple de neascultare civila manifestata in Scriptura.
Exista un principiu in teologie pe care il avem si care se aplica la aceasta chestiune complicata, cand trebuie sa ne supunem celor care sunt in pozitii de autoritate deasupra noastra si cand putem sa nu ne supunem. Principiul este foarte usor de exprimat, foarte usor de inteles si foarte greu de aplicat. Principiul este acesta. Noi trebuie intotdeauna sa ne supunem oricarei autoritati care este pusa deasupra noastra in aceasta lume in afara de situatiile in care aceasta autoritate ne porunceste sa facem ceva ce Dumnezeu interzice sau ne interzice sa facem ceva ce Dumnezeu porunceste. Dati-mi voie sa spun din nou. Noi trebuie sa ne supunem autoritatilor care sunt deasupra noastra daca aceste autoritati nu ne poruncesc sa facem ceva ce Dumnezeu interzice si nu ne interzic sa facem ceva ce Dumnezeu porunceste. Este un principiu foarte simplu, nu-i asa? Dar aplicarea lui poate fi sfasietor de dificila. Aceasta nu este o permisiune pentru neascultare civila cand pur si simplu nu suntem de acord cu magistratul sau daca am fost deranjati de catre el. Sau chiar daca trebuie sa suferim prin supunerea fata de acest magistrat.
Ne gandim, de exemplu, de ce Isus S-a nascut in Betleem. Pentru ca a fost un decret cumva tiranic care a fost dat de Cezar August si care a deranjat multimi de oameni. Iat-o pe Maria in luna a noua a sarcinii sale si Iosif si Maria, care sunt saraci, si trebuie sa faca aceasta calatorie grea, riscand sanatatea Mariei si a copilului nenascut, care se intampla sa fie Fiul lui Dumnezeu in pantecele ei. Si ei trebuie sa parcurga acest drum de la Nazaret la Betleem pentru a se inscrie cu scopul taxelor. Dar ei o fac. Se supun.
Mandatul apostolilor din Noul Testament pentru noi in legatura cu acest concept al supunerii este de a ne supune de buna voie autoritatilor chiar daca aceasta este incomod. Pe cat de mult posibil noi ar trebui sa fim modele de supunere fata de structurile autoritare din jurul nostru. Gasesc fascinant faptul ca primii crestini aveau o sensibilitate puternica fata de acest lucru. Primii apologeti (oameni cum ar fi Justin Martyr de exemplu) scriau imparatului sa ii explice pozitia bisericii cand Imperiul persecuta si ucidea crestini pentru ca erau considerati insurectionisti si rebeli in Imperiul lor pentru ca refuzau sa i se inchine imparatului si sa fie credinciosi fata de juramantul care declara pe imparat ca Domn. Si Justin Martyr i-a scris imparatului Antonius Pius si i-a spus, daca observi comportamentul nostru, daca examinezi comportamentul comunitatii crestine, vei descoperi ca dintre toti supusii imperiului tau noi suntem pe departe cei mai supusi decretelor tale. Noi ne platim taxele. Ne conducem carele in limita de viteza. Facem tot ce ne-ai cerut. Dar noi nu ne putem inchina imparatului. Dar pe cat putem suntem cetateni model de supunere civila. Si facem aceasta pentru ca Comandantul si Conducatorul nostru, Domnul nostru, ne porunceste.
Acesta este punctul pe care il ratam noi astazi. Dar ceea ce spune Petru aici, si despre care am spus ca este atat de interesant si fascinant, este ca el ne cheama sa fim supusi ordinelor omenesti - de ce? Pentru Domnul. Cum beneficiaza Hristos de pe urma supunerii mele fata de profesorii mei, seful meu, sau politia sau guvernul? Cred ca pentru a intelege asta trebuie sa intelegem problema si mai adanc si mai larg ce apare aici. Cea mai mare problema cu care intreaga Scriptura trateaza este problema pacatului. Care fundamental este un act de rebeliune si infruntare si neascultare a legii. Cea mai mare problema a lumii este nelegiuirea. Cea mai mare problema pe care o avem in societate, motivul pentru care oamenii sunt ucisi si raniti si loviti in lupte, in crime, in jafuri si toate celelalte, este pentru ca noi suntem fara lege si suntem neascultatori, mai intai de toate, fata de legea lui Dumnezeu. Acesta este pacatul - o incalcare a legii lui Dumnezeu. Satan si servitorii lui sunt definiti in Scriptura in termenii omului fara de lege.
Si astfel, problema fundamentala in intreaga creatie este neascultarea fata de lege. Este razvratirea impotriva autoritatii. Si autoritatea ultima in univers este Dumnezeu Insusi. Dar cand Dumnezeu domneste asupra creatiei Sale, El deleaga autoritatea. Prima delegatie pe care o da, delegatul suprem al lui Dumnezeu este Hristos. Va amintiti in Noul Testament spune, Hristos Insusi spune, "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant de catre Tatal." Si Noul Testament de asemenea declara ca toata autoritatea din aceasta lume isi gaseste instituirea si fundamentul in autoritatea lui Dumnezeu. Dumnezeu ridica guvernele. Dumnezeu instituie guvernul mai intai, dupa cum spune Pavel in al 13-lea capitol din Romani. Si de aceea crestinii sunt chemati sa onoreze pe imparat, sa-si plateasca taxele, sa se roage pentru imparat, si sa fie in toate lucrurile pe cat posibil supusi autoritatilor pentru ca puterile care exista sunt instituite si ordinate de Dumnezeu. Nici un domnitor din aceasta lume nu are vreo autoritate decat aceea care i-a fost data de Dumnezeu si de Hristosul Sau care este Imparatul imparatilor si Domnul domnilor. Noi nu luam acest lucru in serios. Presedintele Statelor Unite, in ziua judecatii, va fi evaluat pentru administratia sa, nu prin vocea poporului, ci prin Hristos. Pentru ca el este sub autoritatea lui Hristos. Regele si regina Angliei sunt sub autoritatea lui Hristos. Tarii din Rusia sunt sub autoritatea lui Dumnezeu. Imparatii Romei vor raspunde lui Hristos pentru modul in care isi conduc administratia.
Noi raspundem in fata lui Hristos. Si doar pentru ca restul lumii a innebunit de nelegiuire noi trebuie sa fim diferiti. Noi trebuie sa fim modele de supunere. Fie ca sunt robi la stapanii lor, sotii fata de soti, studenti fata de invatatori, copii fata de parinti, angajati fata de angajatori - oriunde ne gasim (si ne gasim) chemati sa ne supunem fata de diferite tipuri de autoritati, nimeni in aceasta lume nu este autonom. Fiecare dintre noi are sefi, nu doar unul ci mai multi. Uneori aud oameni spunand, "Pai cutare si cutare nu trebuie sa dea socoteala nimanui." Ei bine, asta nu este real. Nu stiu pe nimeni care nu da socoteala, nu doar unei persoane, ci oricarui fel de structuri de autoritate care te cauta. Sparge fereastra unui magazin de bijuterii si afla cat de repede trebuie sa dai socoteala. Vei afla ca dai socoteala si ca esti sub autoritate si ca exista legi carora trebuie sa te supui si ofiteri ai legii care se asigura ca acestea sunt respectate.
Dar crestinul este liber. Noi nu suntem tiranizati de guvernul civil dar nu trebuie sa ne folosim libertatea pentru a pacatui. Pentru ca, desi pe de o parte suntem liberi, pe cealalta ramanem robi. Suntem robi ai lui Dumnezeu. Suntem robi ai lui Isus Hristos. Si astfel daca restul lumii urmeaza aceasta cale a anti-autoritatii si anti-supunerii si a individualismului radical si fiecare face ce vrea, si toti fac ceea ce li se pare lor corect, noi nu avem voie sa facem asa. Noi suntem chemati sa mentinem ordinea fara exceptie. Exista o lege si o ordine pe care Dumnezeu Insusi a instituit-o in univers. Si noi suntem chemati sa purtam marturie pentru aceasta chiar suferind prin supunere umilitoare, dureroasa si inconfortabila fata de domnitorii fara Dumnezeu si sefi fara Dumnezeu, si soti fara Dumnezeu si parinti fara Dumnezeu. Sotiilor (stiti ca simpatizez cu voi cand trebuie sa ascultati aceste porunci din Noul Testament de a fi supuse sotilor vostri. Aici Petru spune "Fiti supuse sotilor vostri." Forma in limba greaca este idios. Ati putea traduce "sotilor vostri idioti" pentru ca noi ne purtam ca niste idioti uneori. Dar motivul pentru aceasta este sa aducem marturie pentru baza tuturor autoritatilor si pentru autoritatea care a fost investita in Hristos care este Regele nostru.
Tradus de Cristian Cotovan