[3] [urmatoarea pagina]
Duminica, 26 Aprilie 1998
RECAPITULARE:
I.
- ati trecut peste referintele mentionate in ultimul studiu? Despre ce a fost studiul?
- Care au fost pasajele de recapitulat acasa?
- pentru resursele din lucrare: Rom.8:32; 2Cor.5:18
- pentru competenta slujitorului: 2Cor.2:14 - 3:6a si 1 Cor.4:1-7
- cine este capabil, competent, destoinic, adecvat, pentru a sluji in Biserica lui Isus?
- de unde totusi vine competenta noastra? 2 Cor.3:1-6
2Cor.4:20 "Caci Imparatia lui Dumnezeu nu sta in vorbe (diplome, recomandari, ordinari, etc.), ci in putere".
II.
EXPLICAREA TABELULUI DE CRITERII
- Este o evaluare personala a criteriilor de conducator spiritual.
Observatie: aceste calitati se presupun sa caracterizeze viata celui evaluat. Nu se are in vedere perfectiunea lor, dar sunt de dorit ca acestea sa fie prezente in viata lui si sa-i predomine comportamentul! Marja de implinire a cerintelor este de 100%! Deci, nici una nu se poate neglija, ignora! Aceste criterii sau calificative reprezinta standardul pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru cei ce conduc Biserica Lui. Sa luam seama la ele.
- Luati tabelul cu criteriile biblice pe care trebuie sa le indeplineasca liderii spirituali si confruntati-va cu ele! Concluziile sunt strict personale. Raman intre voi si Dumnezeu. Nu veniti cu tabelul si va laudati altora cate indepliniti! Daca le indepliniti pe toate cereti lui Dumnezeu sa va ridice in aceea pozitie, iar voi asumati-va responsabilitatea de a va folosi darurile si chemarea in viata!
- Vreau sa cititi toate versetele indicate in tabel, dar toate! Ultima coloana ne indica ceva! Contine referintele atat privitoare la lideri cat si cele ce descriu calitatile normative pentru orice crestin!! Interesant este faptul ca toate aceste criterii pentru lideri isi gasesc paralele in felul in care fiecare crestin se presupune sa fie. Este ceea ce ne demonstreaza ultima coloana! De aceea, lider nu poate fi decat un bun crestin!!
- aceste studii pastrati-le! Peste ani veti realiza ce bune va sunt!
- procurati-va cartea lui J.Oswald Sanders, "Calcati pe urmele Mele - principii ale conducerii spirituale", tradusa in romaneste la Editura Logos din Cluj!
NOTA: Urmatoarele comentarii provin atat notitele din, "The MacArthur Bible", "Derickson’s Notes on Theology", "John Wesley Notes", puritanii Adam Clarke si Godbey, William Barclay, cat si propriile mele ganduri asupra pasajelor mai jos indicate.
SA CITIM : 1 Timotei 3:1-12 si Tit 1:5-9!
VERSETUL 1
"adevarat este cuvantul acesta" - o expresie unica pentru epistolele pastorale ale lui Pavel (1, 2 Timotei si Tit) (vezi, 3:1; 4:9; 2Tim.2:11; Tit 3:8), Expresia anunta o afirmatie ce rezuma o doctrina cheie (importanta) si ii da greutate. O accentueaza. O alta forma a ei ar fi, "o spusa vrednica de acceptat". Se pare ca aceste expresii erau binecunoscute bisericilor ca reprezentand niste exprimari concise ale unor adevaruri evanghelice importante. Ceea ce urmeaza ei constituie un standard pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru Biserica Lui.
"ravneste…doreste" - doua cuvinte grecesti diferite sunt folosite aici. Primul inseamna "a se intinde dupa" (a intinde mana dupa ceva, a apuca), si exprima o actiune externa nu o dorinta launtrica. Cel de-al doilea cuvant semnifica o "pasiune puternica" si se refera la o dorinta interioara. Luate impreuna aceste doua cuvinte il descriu adecvat pe acel om care doreste sa fie angajat in lucrarea de slujire a Trupului lui Hristos, pe cel ce aspira la aceasta slujba. Il descrie pe cel ce o urmareste in exterior fiindca este manat de o puternica dorinta interioara. Aspira la slujba de…
DE CE, A DEVENI UN LIDER SPIRITUAL, ESTE O ASPIRATIE NOBILA?
1Tim.3:1 "Adevarat este cuvantul acesta: "Daca ravneste cineva sa fie episcop, doreste un lucru bun."
Afirmatia de aici a lui Pavel, ca dorinta de a conduce Biserica este o ambitie ce onoreaza, se pare ca nu o acceptam fara oarecare rezerva.
Ne indeamna Biblia sa avem ambitii? Ne sugereaza aici ca putem dori cu putere sa devenim ceva in Biserica Lui? Despre ce ambitie este vorba aici? Nu este rau sa fim ambitiosi?
"doreste un lucru bun" - a aspira la aceasta slujba (nu loc, pozitie, sau oficiu) este "un lucru bun" nu fiindca pretendentul beneficiaza de numeroase avantaje care vin odata cu locul de munca(!?), ci pentru ca aceasta aspiratie reprezinta o dorinta personala de a te pune in slujba lui Dumnezeu pentru lucrarea Lui. Iar aceasta este plina de sacrificii, este plina de abnegatie, nu produce recompense in viata actuala, este in folosul altora, nu personal, nu beneficiaza de recunoasterea oamenilor (decat poate, postuma!), ci de opozitia lor, etc. Este ocupatia care reprezinta echivalentul umilintei si a slujirii, nu a gloriei si a recunostintei. Cea care aduce gloria lui Dumnezeu si binecuvantarea semenilor tai, nu gloria ta si binecuvantarea ta personala!
Din aceasta pricina, "a ravni sa fii episcop (supraveghetor, pastor, conducator spiritual)" este o dorinta, ambitie, aspiratie, vrednica de cinste si nobila si inseamna un lucru bun.
Ilustratie: La noi sunt binecunoscute sfaturile parintilor pentru copiii lor, la terminarea liceului, atunci cand acestia trebuie sa-si aleaga o optiune in viata, sa mearga la o facultate de unde sa primeasca o diploma care sa le asigure un loc de munca confortabil si caldut, fara mizerie, fara efort fizic, fara sa trebuiasca sa poarte salopete, bine platit si respectabil. "Fiul meu, poti sa te faci inginer, popa, doctor, poet, etc.!!!???" Insa, astfel de aspiratii nu pot fi considerate neaparat nobile!!
Daca intelegem CONTEXTUL in care s-a oferit indemnul de a avea aceasta ambitie, sau aspiratie, nu va mai fi cazul sa ne temem ca tanjim dupa "lucruri mari pentru sine" (vezi, Ieremia 45:5), ca dorim o promovare, sau maretia personala. Aceasta ambitie poate fi daunatoare si pacatoasa, pentru noi, doar daca o scoatem din contextul in care s-a afirmat si o interpretam in lumina recunoasterii deosebite si a prestigiului public de care se bucura cei ce ocupa pozitii de conducere spirituala in bisericile vremii noastre!!
1. Un exemplu de astfel de prestigiu religios incipient ne ofera Pavel in scrisoarea sa adresata corintenilor. Expresia "imparatiti", este graitoare.
"O, iata-va satui! Iata-va ajunsi bogati! Iata-va imparatind fara noi! Si macar de ati imparati cu adevarat ca sa putem imparati si noi impreuna cu voi! Caci parca Dumnezeu a facut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urma, niste osanditi la moarte; fiindca am ajuns o priveliste pentru lume, ingeri si oameni. Noi suntem nebuni pentru Hristos: voi, intelepti in Hristos! Noi, slabi: voi tari! Voi, pusi in cinste: noi, dispretuiti! " (1Cor.4:8-10)
2. In Efes si Pergam (aflate pe coasta vestica a Turciei moderne) crestinii timpurii se confruntau cu o problema similara. De aceea Isus "le scrie" :
Apoc.2:6 "Ai insa lucrul acesta bun: ca urasti faptele Nicolaitilor, pe cari si Eu le urasc".Apoc.2:15 "Tot asa, si tu ai cativa cari, de asemenea, tin invatatura Nicolaitilor, pe care Eu o urasc"
Cine erau "nicolaitii"? Datorita semnificatiei celor doua cuvinte care compun cuvantul "nike" si "laity" astazi putem intelege cum s-au format, inca de pe vremea Bisericii Primare, primele ierarhii ecleziastice. Primul cuvant ii descrie ce cei ce au dorit sa se suprapuna peste restul adunarii crestine si sa se promoveze pe sine ca lideri spirituali, iar al doilea, ii descrie pe laici, membrii de rand, obisnuiti ai adunarilor crestine. Problema cu care se confruntau aceste doua biserici carora Isus le-a trimis mesajul Sau este aparitia acelui grup de oameni care au cautat sa se promoveze pe sine, sa dobandeasca intaietate in mijlocul adunarilor crestine si sa aibe puterea de decizie in biserici. Unul dintre cei ce au practicat doctrina nicolaitilor este Diotref, despre care merita sa cititi ce spune apostolul Ioan in a treia sa epistola!
Acesti oameni nu au dorit sa ajunga lideri pentru a sluji adunarii ci pentru a o domina! Nu este de mirare ca Domnul exprima cuvinte atat de aspre impotriva nicolaitilor pentru ca ei faceau exact opusul a ceea ce niste adevarati lideri spirituali trebuiau sa faca in Biserica!
CONDITIILE
Atunci insa cand Pavel a scris aceste lucruri lui Timotei conditiile erau mult diferite. Slujba de episcop sau de supraveghetor era departe de a fi o slujba atractiva intr-o pozitie de invidiat. Nu era o pozitie marcanta din punct de vedere social, ci dimpotriva ii expunea pe aspirantii la ea, sau pe respectivii detinatori ai ei la pericole si responsabilitati grele. Nu de putine ori "rasplata" de care se bucurau liderii spirituali de atunci ai Bisericii consta in privatiunea de libertate, in torturarea lor, abuzarea lor, dispretul lor, respingerea lor, persecutia lor, si nu in ultimul rand la sacrificarea vietii lor. In aceea vreme Biserica nu avea statutul social pe care-l are in zilele noastre, statut care i-a cerut atat multe compromisuri incat ea sa trebuiasca sa fie reformata mai tot timpul!
Pe vremea scrierii acestor cuvinte, liderii spirituali ai bisericii erau primii oameni urmariti, arestati, schingiuiti, primii martirizati. Cine ar vrea sa i se intample asa ceva?
MOTIVATIA LUI PAVEL in laudarea unei asemenea dorinte
Date fiind conditiile descurajante, neatractive ale conducerii spirituale din aceea vreme, Pavel a considerat drept si necesar sa-i incurajeze si sa-i stimuleze pe cei ce-si asumasera riscurile conducerii. Acesta este motivul pentru care el afirma ca a dori, aspira sa conduci este o ambitie ce onoreaza.
Este evident ca pe vremea aceea, amatorii de ranguri si sarlatanii ar fi avut foarte putin interes in a deveni lideri ai Biserici Crestine!
Pavel incurajeaza o astfel de "ambitie" pentru ca doar o dragoste profunda pentru Domnul si lucrarea Lui si doar o preocupare veritabila pentru madularele Bisericii Lui, puteau sa-i ofere unui om o motivatie suficient de puternica pentru a dori aceasta pozitie in conditiile de atunci. (Pavel realiza foarte bine ca doar oamenii ce erau launtric motivati de aceste dorinte - iubeau, doreau sa slujeasca, sa se sacrifice - puteau sa manifeste o astfel de aspiratie!!). Fiind cea mai importanta "munca" din lume, Pavel, inspirat de Duhul, a considerat absolut de cuviinta sa incurajeze aceasta ravna. Acesta este zelul de care avem nevoie, si de care Biserica are nevoie!
Dar, in conditiile de astazi, Biserica nemaifiind persecutata, ci respectata, conducerea crestina reprezinta o atractie prea puternica pentru a-i rezista, pentru ca ea confera privilegii nespuse, prestigiu social si aduce foloase materiale, iar oamenii manati de o ambitie desarta, egoisti si nespirituali, sunt atrasi cu usurinta spre aceasta functie!
Dorinta de a fi mare in Imparatia lui Dumnezeu nu este neaparat rea si pacatoasa in sine!! Numai ca trebuie sa intelegem ce implica pentru noi. Observati ca Isus nu a condamnat dorinta fiilor lui Zebedei, Iacov si Ioan, cand au dorit marire ci doar le-a zis ca nu stiu ce cer (v.38)!! Doar dupa ce ceilalti zece s-au simtit depasiti si uzurpati, si s-au maniat pe ei, atunci Isus a inceput sa le explice ce inseamna ce au cerut ei si pentru ce s-au simtit ceilalti zece invidiosi pe ei!!
V.42 - Atunci Isus i-a chemat la El pe toti si le-a zis…
Marcu 10:35-45Fiii lui Zebedei, Iacov si Ioan, au venit la Isus si I-au zis: ,,Invatatorule, am vrea sa ne faci ce-Ti vom cere.`` El le-a zis: ,,Ce voiti sa va fac?`` ,,Da-ne,`` I-au zis ei, ,,sa sedem unul la dreapta Ta si altul la stanga Ta, cand vei fi imbracat in slava Ta.`` Isus le-a raspuns: ,,Nu stiti ce cereti. Puteti voi sa beti paharul, pe care am sa-l beau Eu, sau sa fiti botezati cu botezul cu care am sa fiu botezat Eu?`` ,,Putem,`` au zis ei. Si Isus le-a raspuns: ,,Este adevarat ca paharul pe care-l voi bea Eu, il veti bea, si cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veti fi botezati; dar cinstea de a sedea la dreapta sau la stanga Mea, nu atarna de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru cari a fost pregatita.`` Cei zece, cand au auzit lucrul acesta, au inceput sa se manie pe Iacov si pe Ioan. Isus i-a chemat la El, si le-a zis: ,,Stiti ca cei priviti drept carmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, si mai marii lor le poruncesc cu stapanire. Dar intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru; si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi, sa fie robul tuturor. Caci Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi!``
Vedem din aceasta intamplare ca Isus le atrage atentia ca, nu doar ca modelul de conducere spirituala este diametralul celui opus din lume, DAR MAI ALES MOTIVATIA CONDUCERII ESTE TOTAL DIFERITA: "cei priviti drept carmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, si mai marii lor le poruncesc cu stapanire". Dar intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru; si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi, sa fie robul tuturor. Caci Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi!``
Cititi si Marcu 9:30-35!
CUNOSCAND acum ce inseamna "sa fie mari" in Imparatie, Domnul nu le-a descurajat ambitia, dar le-a atras atentie asupra motivatiei interioare care trebuia sa fie complet diferita de cea a conducatorilor naturali. Intrebarea lui Isus pentru cei ce aspira la conducerea spirituala poate fi, "Vreti sa fiti slujitori la toti, robii tuturora, sau stapanii lor, ca-n lume? Ce vreti de fapt? Vreti adevarata maretie, cea spirituala, cea din Imparatie, sau una trecatoare, lumeasca? Iata de ce Eu sunt mare! Am venit sa slujesc si sa ma jertfesc!! "
MOTIVATIA INTERIOARA cu care cineva doreste slujba de episcop este cea care determina caracterul ei. Vrea sa devina lider pentru ca doreste sa slujeasca sau sa "stapaneasca" si sa "domneasca"? Domnul nostru nu a descurajat sau discreditat ambitia de a fi mare, dar a demascat si condamnat cu tarie motivatiile fara valoare!
INALTAREA IN BISERICA se face pe baza capacitatii (dorintei, intensitatii ei) de slujire, nu pe baza ambitiei de stapanire. Isus, desi a stiut ca ucenicii Sai erau ambitiosi (si aveau un zel gresit directionat), nu i-a mustrat sau descurajat, dar i-a invatat. Adevaratul lider spiritual nu va umbla niciodata dupa intaietate ci dupa eficienta in slujire!
FIINDCA ESTE O NEVOIE
In al doilea rand, este necesar sa se aspire la aceasta slujba data fiind nevoia Bisericii de exemple si de conducere in spiritualitate. Este un lucru bun si nobil pentru ca cel ce doreste acest lucru se va angaja in ducerea si pastrarea marturiei Bisericii in lume.
"Pentru ca cei ce slujesc bine ca diaconi, dobandesc un loc de cinste si o mare indrazneala in credinta care este in Hristos Isus" 1Tim.3:13
OFERTA DE LIDERI care ar trebui astazi sa se faca Bisericii s-ar cuveni sa fie: "vrea cineva sa fie slujitorul tuturora, robul lor pentru Hristos, o priveliste pentru lume si ingeri, un martir? VREA CINEVA SA FIE ULTIMUL OM (vezi, Marcu 9:30-35)? Daca, da, foarte bine! Biserica are nevoie de slujitori, de robi pe viata, de exemple si de oglinzi in care toti sa priveasca, si mai ales are nevoie de martiri, oameni smeriti care sa slujeasca pe multi. De fapt, succesul conducerii spirituale consta nu in cat de multi conduci si peste cat de multi te-a pus Domnul, ci in cat de multi deservesti, la cat de multi te-ai facut un rob!!"
Sa continuam acum cu analizarea expresiilor si semnificatiilor cuvintelor grecesti care descriu criteriile biblice ale conducatorilor spirituali.
"episcop" - "episkopos" - cuvantul inseamna "supraveghetor", "superintendent", si-i identifica pe oamenii ce raspund de conducerea bisericii (compara cu, 5:17; 1Tes.5:12; Evrei 13:7). In NT cuvintele "episcop", "batran", "supraveghetor" si "pastor" sunt folosite in mai multe contexte pentru a descrie acest grup de oameni (vezi, Fapte 20:17,28; Tit 1:5-9; 1Petru 5:1,2). Episcopii (pastorii, supraveghetorii, batranii) au raspunderea de a conduce (5:17), sa predice si sa invete (5:17), sa-i ajute pe cei slabi spiritual (1Tes.5:12-14), sa se ingrijeasca de biserica (1Petru 5:1,2), si sa randuiasca alti lideri (4:14).
O problema care se iveste in studierea modelului biblic de conducere spirituala il constituie diferitii termeni folositi pentru lideri. In unele locuri acestia sunt numiti "prezbiteri", in altele "episcopi", in altele "batrani" si nu in ultimul rand, "pastori". Care sunt termenii care-i descriu cu exactitate pe conducatorii spirituali? Ce diferenta exista intre acestia? De ce intr-un loc se vorbeste de episcopi dar nu si de prezbiteri? Sau, de ce intr-un loc sunt mentionati prezbiterii, dar nu sunt mentionati si episcopii?
Identificarea lor ca si grupul aparte ce conduce Biserica se face pe baza…
a) NUMIRII, RANDUIRII lor in toate bisericile pe care le-au fondat la prima calatorie misionara initiata din Antiohia Siriei: vezi, Pavel si Barnaba
Fapte 14:23 "Au randuit prezbiteri in fiecare Biserica, si dupa ce s-au rugat si au postit, i-au incredintat in mana Domnului, in care crezusera"
Lui Tit i s-a cerut de catre Pavel sa randuiasca in Biserica din toate cetatile Cretei, prezbiteri:
Tit 1:5 "Te-am lasat in Creta, ca sa pui in randuiala ce mai ramane de randuit, si sa asezi prezbiteri (Sau: batrani) in fiecare cetate, dupa cum ti-am poruncit…"
b) UNIVERSALITATII CRITERIILOR. Criteriile pentru acesti conducatori spirituali sunt universale:
1Tim.3:1, 15 "Dar daca voi zabovi, sa stii cum trebuie sa te porti in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stalpul si temelia adevarului"
c) RELATIEI DINTRE ACESTIA. La inceputul epist. Catre Filipeni, Pavel le transmite salutari episcopilor si diaconilor bisericii, unul si acelasi grup de conducatori spirituali ai bisericii din acel loc:
Filip.1:1 "Pavel si Timotei, robi ai lui Isus Hristos, catre toti sfintii in Hristos Isus, cari sunt in Filipi, impreuna cu episcopii (Sau: priveghetori.) si diaconii"
d) INSARCINARII ACESTORA. In cursul ultimei sale calatorii la Ierusalim Pavel trimite dupa prezbiterii bisericii din Efes, pentru a-si ramas bun de la ei la Milet, si le spune in "adio-ul" sau ca Dumnezeu i-a randuit ca privighetori (episcopi) peste Biserica Lui din Efes, cerandu-le s-o hraneasca din Cuvant.
Vezi, Fapte 20:17, 28 ...
e) RESPONSABILITATII ACESTORA. Petru le vorbeste prezbiterilor de pretutindeni ca si prezbiter, el insusi, punandu-le ca rostul lor era sa privegheze (episkopein) Biserica lui Dumnezeu:
1Petru 5:1 "Sfatuiesc pe prezbiterii (Sau: batran.) dintre voi, eu, care sunt un prezbiter (Sau: batran.) ca si ei"
CONCLUZIE: toate aparitiile din NT demonstreaza ca episcopii si prezbiterii reprezinta unul si acelasi grup de oameni: conducatorii spirituali ai Bisericii!
De ce totusi s-au folosit doi termeni? "Prezbiteri" ii descrie cum sunt. "Episcopia" descrie ce fac. Un termen il descrie pe lider - cum trebuie sa fie. Cel de-al doilea, descrie insarcinarea lui - ce trebuie sa faca in biserica.
"dar trebuie" - utilizarea acestei expresii subliniaza necesitatea unor vieti impecabile/ireprosabile pe care liderii bisericii trebuie sa le traiasca.
OBSERVATII:
* numirea acestora nu se face in secret, ci acestia trebuie sa fie recunoscuti de toata biserica. Onoarea intregii Bisericii ii era incredintata!
* trebuiau sa fie supusi unei perioade de incercare, de testare, verificare, proba. (1Tim.3:10) Nimeni nu construieste un pod cu metal ce nu a fost incercat!
* sunt trasi la raspundere inaintea intregii adunari - 1Tim.5:19
* au datoria de a conduce si invata Biserica - 1Tim.3, 5:17 - una din tragediile moderne este ca liderii se ocupa mai mult de administratie decat de invatatura, de ceremonii decat de hranirea din Cuvant, de ritualism decat de metodism!
[3] [urmatoarea pagina]