Versetul 2

"fără prihană" - "anepileptos" - literar, a nu putea să fie acuzat de nimic. Să nu i se poată aduce nici o critică, să nu poată fi învinuit de nimic...într-un sens legal; nu există acuzaţii întemeiate de încălcare a legii, care să i se poată aduce. Nici un păcat grosolan, flagrant nu poate exista în viaţa aceluia care trebuie să fie un exemplu pentru credincioşi (compară cu, vers.10; 4:17; 5:7; Ps.101:6; Filip.3:17; 2Tes.3:9; Evrei 13:7; 1Petru 5:3). Aceasta este o cerinţă generală pentru toţi conducătorii (prezbiterii, bătrânii, bisericii), iar restul cerinţelor nu fac decât să elaboreze ideea de "fără prihană". Tit 1:6,7 foloseşte un alt cuvânt grecesc care semnifică acelaşi lucru.

Liderul trebuie să ocupe o poziţie inatacabilă. Viaţa lui să fie o "Redută" de moralitate! impecabilitate, inamovibilitate. Un comportament ireproşabil. Să nu ofere nici un motiv de care vrăjmaşul să se poată folosi!

Ştim că aşa ceva este greu de atins, dar se presupune ca liderul să caute să ofere lumii o viaţă de o asemenea perfecţiune şi puritate, încât să nu se găsească fisuri în caracterul lui.

Stanley Derickson: inspirare şi adaptare

Literar, "a nu putea fi acuzat de nimic". Să aibe felul de viaţă despre care nimeni nu poate bârfi sau împotriva căruia nimeni că nu poată aduce acuzaţii. Acest lucru pare imposibil deoarece întotdeauna vor exista oameni care să găsească motive de bârfă, deşi nu există nici unul. Cu alte cuvinte, dacă nu există, le vor inventa. Isus a spus că despre cei ce sunt ai Săi se vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate. Totuşi ideea este de a nu se găsi nici unul dintre aceste motive în viaţa celui ce este lider, dacă i se cercetează cu atenţie viaţa.

De fapt, împotriva acestei tendinţe necontrolabile a oamenilor şi a lumii necredincioase de a aduce acuzaţii nefondate şi a lansa zvonuri false, Biblia a stabilit un "paravan de protecţie": "Împotriva unui prezbiter (sau, lider) să nu primeşti învinuire de cât din gura a doi sau trei martori" (1Tim.5:19). Astfel, acuzaţiile ce-l pot descalifica nu pot fi decât confirmate de mai mulţi şi tot la fel trebuie să se întâmple şi cu calităţile ce-l recomandă pentru o astfel de poziţie. Este nevoie de o confirmare publică, de o recunoaştere care să vină din partea mai multora pentru ca un om să poată fi numit lider spiritual, sau făcut de ruşine şi descalificat, eliminat din conducerea spirituală.

"bărbatul unei singure neveste" - literar, "bărbat al unei singure femei".

Comentariul tehnic

Această condiţie nu priveşte starea civilă a pastorului (liderului), nu spune nimic despre căsătorie sau divorţ (pentru comentarii, priviţi la notiţele versetului 4). Nu se pune problema statutului marital al episcopului, ci a purităţii sale morale şi sexuale. Acest criteriu se află în fruntea listei deoarece este capitolul la care liderii sunt cel mai înclinaţi să cadă. S-au făcut variate interpretări ale acestui criteriu. Una dintre acestea priveşte prohibiţia (interdicţia) împotriva poligamiei, care totuşi este inutilă devreme ce poligamia nu reprezenta o problemă a Imperiului Roman şi a societăţii sale şi era aspru condamnată şi interzisă de Scriptură (Gen.2:24), de învăţătura lui Isus (Mt.19:5,6; Marcu 10:6-9), de Pavel (Efes.5:31). Un poligamist nici măcar nu putea să fie membru al bisericii, cu atât mai puţin un lider al ei. Alţii interpretează acest criteriu ca o interdicţie împotriva celor ce s-au recăsătorit după moartea primelor lor soţii. Însă, după cum am remarcat deja, acest criteriu nu priveşte statutul marital (starea civilă), ci puritatea sexuală. Pe deasupra, Biblia încurajează recăsătoria în cazul văduviei (5:14; 1Cor.7:39). Alţii însă cred că Pavel îi exclude pe bărbaţii divorţaţi din conducerea bisericii. Şi această interpretare nu face decât să ignore faptul că acest criteriu nu priveşte starea civilă a liderilor. În ultimul rând, mai sunt alţii care cred că această cerinţă îi exclude de la conducerea bisericii pe cei necăsătoriţi (pe burlaci!). Dacă această ar fi fost semnificaţia cuvintelor lui Pavel, atunci s-ar fi descalificat singur (1Cor.7:8). "Bărbatul unei singure neveste" îl reprezintă pe acel bărbat complet devotat/dedicat soţiei sale, menţinând o afecţiune singulară, o deosebită puritate sexuală atât în gând cât şi în faptă. A încălca această cerinţă înseamnă a-şi pierde "prihana" (nevinovăţia, integritatea) sa (Tit 1:6,7) (compară şi cu Prov.6:32,33).

Derickson spune că s-au făcut mai multe interpretări ale acestei cerinţe. Iată câteva dintre acestea:

a. - căsătorit cu Biserica (în special, Romano-Catolică). Înseamnă jurământul celibatului. Neaplicabilă. Este o interpretare arbitrară a Catolicismului.

b. - o interdicţie împotriva poligamiei. Ea exista în Efes. Templul Dianei, sinagoga Satanei!! Era foarte valabilă!

c. - o prohibiţie împotriva unor lideri (prezbiteri, episcopi, pastori), necăsătoriţi. Foarte improbabil că s-a avut în vedere o astfel de condiţie, dar fără îndoială că un lider familist poate câştiga mai multă încredere din partea adunării care poate vedea felul în care îşi iubeşte soţia (foarte important!), îşi creşte copiii sau se îngrijeşte de familia lui. Putem spune că deşi nu pare o condiţie (în cazul în care...), este cel puţin preferabil. Nici un pastor necăsătorit nu este însă descalificat din poziţia de conducător, doar fiindcă este burlac!! Pavel, ar fi fost exclus!

Contextul lui 1Timotei ne indică că existau oameni, învăţători falşi, care interziceau căsătoria (4:3), prin inspiraţie demonică.

d. - îi elimină pe cei divorţaţi. Aceasta poate fi valabilă doar în cazul în care liderul se face vinovat de a nu-şi fi condus/cârmuit casa bine, de a nu-şi fi iubit soţia, sau în cazul adulterului acestuia, el nerespectând în primul rând modelul biblic de căsnicie. Dacă însă a fost părăsit de soţia ce nu i s-a mai supus pentru o altă relaţie, atunci nu se aplică.

e. - îi elimină pe cei văduvi care s-au recăsătorit. Această condiţie este însă anulată de permisiunea biblică de a se recăsători după decesul soţului sau soţiei - 1Cor.7:39.

f. - îi elimină pe cei ce nu păstrează o dragoste fidelă unei singure femei, nevasta lor, nu reuşesc să respecte Evrei 13:4, precum şi modelul biblic de căsnicie. Această aplicare este necesară şi are foarte mult sens!

Comentariul moral

Trebuie observat că acest criteriu este unul pozitiv, nu negativ. El nu spune ce nu trebuie să facă liderul şi cum nu trebuie să fie, ci indică spre ce anume trebuie să tindă şi ce să urmărească. Lumea din jurul nostru este plină de imoralitate şi de impuritate sexuală. Standardul pe care trebuie să-l respecte liderul creştin este acela al loialităţii faţă de o singură femeie - soţia lui. Prin dragostea lui devotată, liderul demonstrează castitatea, stabilitatea şi puritatea căsniciei creştine, într-o lume de infidelitate. El trebuie să fie un purtător al acestui stindard de sanctitate familială!

"cumpătat" - "sophron" - expresia îl descrie pe omul disciplinat care ştie cum să-şi ordoneze priorităţile în mod adecvat, şi demonstrează seriozitate în chestiunile spirituale.

NASB - "prudent". Cuvântul îl descrie pe un om pe deplin raţional şi bine echilibrat. Cuvântul se mai poate traduce şi discret. Ideea care ne este sugerată este de a avea grijă asupra felului în care gândeşti, şi asupra a ceea ce-ţi trece prin minte.

Un lider care are o minte nesupravegheată, care-şi lasă gândurile să zburde libere, îngăduie să-i fie puse în minte orice gânduri se expune pe el cât şi biserica sa la o mulţime de necazuri. Denotă o slăbiciune lăuntrică care poate duce la multe căderi exterioare. Dacă se gândeşte tot timpul la bani sau femei, sau la grijile vieţii de zi cu zi, va fi dezechilibrat în tot ce va face. El ar trebui să aibe o minte stabilă. Să nu fie uşor influenţat de doctrine eronate, confuze, sau nebiblice.

"Cumpătat" mai descrie puterea pe care liderul creştin trebuie să o aibe asupra poftelor, dorinţelor şi mădularelor lui trupeşti. El este cel ce are un control absolut asupra dorinţelor fireşti. Plato a definit-o ca fiind "stăpânirea plăcerii şi dorinţei", iar Aristotel ca fiind "puterea prin care plăcerile corpului sunt supuse legilor minţii". Altcineva a numit cumpătul ca fiind, "cingătoarea minţii şi frâul pasiunilor" (Jeremy Taylor). Cumpătul realizează în viaţa liderului nu doar înfrânarea impulsurilor fireşti şi pământeşti dar mai oferă şi prevenirea lor. Viaţa acestuia se află pe calea stabilităţii dacă dă dovadă de cumpăt. Va fi ferit de căderile în păcat iar viaţa lui va fi o umblare consecventă. Este ceea ce-i trebuie unui lider adevărat!! Cumpătarea unui lider este prudenţa lui!

Omul care dă dovadă de cumpătare posedă trei calităţi esenţiale în războiul dintre fire şi duh, şi care îl pot scoate învingător (Gal.5:17):

- înfrânare - (vezi, Tit 1:7 "înfrânat") (O roadă a Duhului!!)

- prevenire

- prudenţă

"înţelept" - "kosmios" - (temperat). Cuvântul grecesc înseamnă literar, "fără vin" (cu capul limpede!), însă aici este folosit metaforic semnificând "treaz", "atent", "vigilent", "cu mintea limpede". Liderii trebuie să fie în stare să gândească limpede, clar.

Derickson:

Expresia pare să sugereze ideea vigilenţei personale, a stăpânirii de sine. A cuiva care nu este controlat de influenţe din afară. Acelaşi termen este folosit şi-n 1Tim.3:11 sau Tit 2:2 (mai înseamnă şi "treaz"). Un lider este cel ce vrea să fie serios în tot ce face. Ar trebui să fie stăpânit tot timpul. Cel ce este înţelept, i-a seama la el însuşi, va putea să fie atent la problemele ce apar în viaţa lui, să se ferească de ele cât şi să vadă lucrurile bune din viaţa lui şi lucrurile bune pe care le poate face. Un bun exemplu este îndemnul lui Pavel pentru prezbiterii bisericii din Efes: "Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului..." (Fapte 20:28).

Traducerea englezească "American Standard Version" semnifică "ordonat", în contrast cu dezordonat. Unii lideri care nu pot să-şi ţină birourile, bibliotecile, sculele, etc., sau dulapurile de haine în ordine pot sugera o minte la fel de dezordonată. O atmosferă de ordine a lucrurilor din casa unui lider poate foarte bine să reflecte atitudinea cu care vede de treburile bisericii sale. Unui lider ar trebui să i se ducă vestea pentru ordinea vieţii sale decât pentru haos. Important!

Dacă un om este "kosmios" în purtarea exterioară este aşa datorită faptului că este "sophron" în cea interioară. Liderul este omul a cărui stăpânire interioară rezultă în frumuseţe comportamentală, exterioară!

"vrednic de cinste" - Cuvântul grecesc înseamnă "ordonat". Liderii nu pot trăi vieţi haotice. Dacă nu pot să-şi pună vieţile în ordine cum ar putea oare să aducă ordine în biserică?

Derickson

NASB - "de bună purtare" sau "respectabil". Un lider care are o viaţă indisciplinată caracterizată de căderi repetate, este exclus. Omul care nu se poate înfrâna de la numeroasele ispite este descalificat. Vieţile liderilor trebuie să fie respectate atât de ceilalţi credincioşi cât şi de lume. Consecvenţa în umblarea creştină constituie o bună recomandare ce va atrage respectul pentru viaţa omului evidenţiat ca lider al Bisericii.

"primitor de oaspeţi" - "philoxenos"! - aceştia să fie "ospitalieri". Expresie rezultată din combinarea a două cuvinte greceşti, unul care înseamnă "dragoste" şi "străini". Îi descrie pe cei ce au dragoste faţă de străini sau necunoscuţi. (Vezi nişte studii sau comentarii pentru Rom.12:13; Evrei 13:2 şi compară cu 1Petru 4:9). La fel ca şi în cazul virtuţilor spirituale, episcopii/liderii trebuie să fie exemple în practică. Casele şi căminele lor cât şi vieţile lor personale trebuie să fie deschise tuturora. În felul acesta calităţile lor spirituale pot fi observate de toţi.

Pe vremea scrierii acestor cuvinte creştinii se confruntau cu inospitalitatea locurilor de găzduire publice.

* Grecul Heracle întreabă: "unde putem înnopta?" I se răspunde: "Acolo unde sunt cei mai puţini purici!!"

* Hangiul - pirat, terorist, care uneori îşi lua ostatici chiar oaspeţii, în schimbul unor frumoase recompense.

* Astfel pe vremea aceea s-a pus la punct un sistem de găzduire numit "Găzduirea Prietenească". Talismanele pe care le purtau asupra lor atât oaspetele cât şi gazda. Familiile prietene s-au înţeles să-şi ofere găzduire reciprocă, în cazul călătoriilor şi au pus la punct acest sistem de recunoaştere a celor ce puteau fi găzduiţi prin împărţirea în două a unui medalion şi păstrarea şi moştenirea jumătăţilor de fiecare familie. Astfel atunci când copiii unei familii mergeau în alt oraş la familia la care au fost trimişi, ei erau găzduiţi doar dacă posedau jumătatea de talisman pe care o avea gazda. Dacă jumătăţile nu se potriveau perfect, nu erau primiţi, şi nu erau recunoscuţi ca parte înţelegerii dintre strămoşii acestora.

Derickson

Pe vremea acestor scrieri exista o mare nevoie ca creştinii ce călătoreau în alte oraşe să fie găzduiţi tot de nişte creştini, deoarece era aproape imposibil să se înnopteze într-un han unde domnea beţia şi imoralitatea. Problema care apărea era că aceştia nu se cunoşteau între ei şi de aici chemarea de a arăta ospitalitate celor ce refuzau hanurile locale şi băteau la uşa locuitorilor dintr-o localitate.

De asemenea se pare că mai apăruse şi nevoia de a-i găzdui pe unii predicatori itineranţi, creştini ce călătoreau din loc în loc pentru a predica Evanghelia (vezi, 2Ioan 5-7).

Pentru noi vremea aceasta se pare că este o ocazie unică de a ne evidenţia ospitalitatea.

EXEMPLU:

- Lot este un bun exemplu de găzduire într-o situaţie imposibilă!

- Noi cunoaştem o familie care s-a pus la picioarele noastre cu casa lor nu fiindcă ne-am dus în oraşul lor cu scopul declarat de a predica Evanghelia, ci pentru a primi îngrijire medicală!!

"în stare să înveţe pe alţii" - "Didaktikos" - Expresie folosită doar aici şi în 2Tim.2:24. Aceasta este singura cerinţă care se leagă de darurile spirituale şi înzestrarea spirituală a unui episcop/prezbiter. Este singura cerinţă care îi diferenţiază pe prezbiteri de diaconi. Propovăduirea şi învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu este principala îndatorire a supraveghetorului (episcopului), pastorului sau prezbiterului (4:6,11,13; 5:17; 2Tim.2:15,24; Tit 2:1). Un conducător spiritual trebuie să fie în stare să înveţe Biserica din Scriptură şi să o conducă în închinarea lui Dumnezeu.

* neîndeplinirea acestei însărcinări de către lideri, reprezintă unul dintre cele mai tragice dezastre care s-au abătut asupra bisericii în timpurile noastre!

Derickson

Nu este vorba neapărat de predicarea evangheliei cât mai ales de învăţarea Cuvântului lui Dumnezeu, de echiparea sfinţilor din biserică pentru lucrarea de slujire. Acest criteriu nu doar că indică necesitatea prezenţei darului respectiv, dar şi dorinţa de a o face. Dacă cineva doreşte să fie lider în biserică, atunci acesta trebuia mai dinainte să fie recunoscut pentru aptitudinea de a învăţa. Dacă însă se întâmplă ca un potenţial lider să nu fie cunoscut pentru darul său de învăţător, că este în stare să înveţe, nu vă grăbiţi să-l descalificaţi, ci îndemnaţi-l să se pregătească pentru aceasta!

Este evident că un bun învăţător este doar cel ce este uşor de învăţat. Cel ce împărtăşeşte din Cuvânt trebuie să fie la rândul lui, foarte receptiv la Cuvânt. Cel ce refuză corectare pe baze biblice, nu poate să aducă corectare altora! Această atitudine este necesară pentru calificarea celui ce învaţă pe alţii.

Recomandare: În pregătirea voastră personală pentru lucrarea de slujire a Bisericii ar trebui să includeţi şi nişte studii despre cum să faci un studiu biblic. Până una alta, există casete, şi cărţi româneşti (Walter A. Henricksen, "Cercetaţi Scripturile"şi Haddon Robinson cu "Arta Comunicării Adevărului Biblic", ambele publicate la Editura Logos din Cluj), traduceri ale Metodei Inductive, plus o cantitate formidabilă în engleză. Arătaţi-vă nişte lucrători încercaţi, în stare să împartă drept Cuvântul adevărului!!!

Versetul 3

"să nu fie beţiv" - "paroinos" - (dedat la vin) - aceasta este mai mult decât o interdicţie împotriva băutului de vin (vezi un comentariu la Efes.5:18). Un prezbiter nu poate avea reputaţia unui băutor, iar judecata lui nu poate fi niciodată tulburată (întunecată) de alcool (vezi, Prov.31:4,5; 1Cor.6:12), stilul lui de viaţă trebuie să fie radical diferit de al lumii şi să-i conducă pe alţii la sfinţenie, nu în păcat (Rom.14:21).

Expresia ne sugerează că acest om nu poate avea vinul ca şi tovarăş, sau de a fi un tovarăş al celor trăiesc doar pentru băutură.

Personal cred că cei se sunt lideri sau aspiră la conducerea spirituală trebuie să înţeleagă vremurile în care trăim, vremuri ce sunt caracterizate de alcoolism. De aceea, deşi Biblia nu interzice băutul vinul, ci îmbătatul ca şi rezultat, cred că pentru generaţia noastră abstinenţa totală ar fi o mărturie necesară şi eficientă. Deşi deţinerea băuturilor şi consumul lor în particular, în intimitatea căminului său, este tolerabilă atâta vreme cât nu devine o dependenţă, totuşi ar fi mult mai liniştitor pentru un lider să nu fie în apropierea băuturilor sau acestea să se afle la îndemâna lui.

"să nu fie...nici bătăuş" (să nu fie violent, agresiv) - literar, să nu fie "unul ce împarte lovituri". Prezbiterii (liderii) trebuie să reacţioneze la situaţii dificile, cu calm şi blândeţe (2Tim.2:24,25), şi în nici un caz cu violenţă fizică.

Derickson

Să nu fie dedat la acte de violenţă fizică. Să nu apeleze la pumni sau agresivitate pentru a învinge în dispute (intimidând) sau a scăpa de presiune. Orice creştin şi mai ales liderul spiritual ar trebui să fie în stare să o facă paşnic şi cu blândeţe.

Agresivitatea verbală

Însă după cum noi bine ştim, un om poate lovi şi cu cuvinte. De aceea, ideea poate fi dezvoltată la, a nu fi un om care atacă sau distruge prin cuvintele sale. Liderul trebuie să-şi controleze atât acţiunile cât şi temperamentul şi atitudinea sa.

De curând am descoperit cât de fudul şi dăunător sună să spui că, "eu am o personalitate puternică"! Adică, te lauzi sau te acuzi? Nu, de obicei expresia este folosită ca o scuză! Ca o scuză, pentru încăpăţânare, pentru egoism, pentru combativitate şi agresivitate în relaţiile cu alţi creştini, etc.!!

"Cuceririle" filizofiei şi psihologiei, din biserică. Este trist să vedem cum descoperirile filozofiei şi psihologiei şi-au pus amprenta pe Biserică. Mulţi creştini mult prea duri nu mai spun, aşa cum am fost noi obişnuiţi să auzim, "aşa sunt eu" ci se scuză mai nou cu, "eu am o personalitate puternică"!! Ei explică multe din abrazivităţile caracterului lor prin tipul de personalitate puternică fără ca ei să fie neapărat o astfel de personalitate. Se folosesc de aceste tipuri psihologice de caracter pentru a-şi scuza lipsa de şlefuire a caracterului lor. Asemenea atitudini nu sunt vrednice de nişte lideri spirituali. Acestea sunt descoperirile psihologie aplicate la lideri, dar ele nu-i califică pentru conducerea spirituală biblică!!

"să nu fie...nici doritor de câştig mârşav" (lacom de bani) - unele dintre cele mai bune manuscrise greceşti omit această frază. Vezi, notiţele de mai jos privitoare la lăcomie. Principiul este inclus în Tit 1:7 şi 1Petru 5:2.

Derickson?

Termenul "mârşav" este cel ce ne pune într-o oarecare dificultate. Ce este mârşav? Banul? Câştigul în sine? Este vorba aici de un câştig ilicit sau lăcomia de bani este cea care-i murdăreşte? Putem spune că bani sunt murdari fiindcă îi ispitesc pe atât de mulţi oameni. Dar totuşi nu se găseşte ceva în ei care să-i încline înspre o dragoste ilicită de câştig. Dacă dorinţa unui lider de a face bani o depăşeşte (surclasează) pe aceea de a sluji dezinteresat bisericii se pune întrebarea dacă acesta este chemat. De fapt, fraza din versetul 1 ("Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun") şi aceasta, sunt puse în puternic contrast. Sunt diametral opuse. Cel ce doreşte una nu o poate dori şi pe cealaltă! Urmăreşti una în detrimentul celeilalte. Dorinţa de a fi lider în Biserica lui Isus Hristos o exclude pe cea de a face bani, de a prospera material!! De aceea cred că a fi stăpânit de dorinţa de câştig şi aceea de a fi lider este o mârşăvie, pentru că sunt ireconciliabile, prima este opusă celei de-a doua. A le împăca este o mârşăvie.

Din păcate, cam asta-i tot ce vedem în jurul nostru în zilele noastre, la liderii religioşi! Ne vine foarte greu, dacă nu chiar imposibil să credem că cineva poate aspira la o astfel de responsabilitate şi să nu urmărească pe de-ascuns şi un câştig material. Suntem potriviţi pentru conducerea spirituală doar atunci când ne părăseşte prima dorinţă şi se naşte în noi cea de a sluji lui Hristos şi semenilor, nu pentru o răsplată ci din dragoste!

Indiferent de câştigul material, mare (mai rar, dar dacă se întâmplă...!), sau mic, care inevitabil rezultă din a lucra pentru Dumnezeu, motivaţia unui lider nu poate fi decât aceea de a se pune la dispoziţia lui Dumnezeu pentru lucrarea Lui şi de a le sluji sfinţilor cu devotament, căci asta înseamnă a aspira la slujba de episcop, de lider spiritual!!

"să fie blând" - să fie atent, gentil, bun, grabnic să ierte greşelile şi să nu poarte pică.

Derickson

A fi bun cu alţii. A fii blând şi a nu fi violent ne sugerează că aspectul şi comportamentul unui lider spiritual trebuie să fie caracterizat de gentileţe. Liderul spiritual este adevăratul gentleman! Purtarea sa faţă de alţii se presupune tot timpul să fie stăpânită iar gândurile sale faţă de oameni trebuie să fie puse în perspectiva eternă a sufletelor ce trebuiesc iubite nu urâte. Isus este modelul în această privinţă. El a fost blând. La fel a fost şi Moise - Numeri 12:3 "Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului". Nu degeaba poporul l-a urmat!

"nu gâlcevitor" (certăreţ) - să fie paşnic, să nu fie gata de ceartă, să nu promoveze dezbinarea şi neînţelegerea.

Derickson

Să nu fie permanent pornit să caute ceartă. Va avea parte de destule fără să le caute! Acel om este cel dispus să renunţe uşor la drepturile lui în orice domeniu al vieţii. Lucrul acesta însă nu le vine uşor celor egocentrici şi egoişti care cred că li se cuvine totul în viaţă. Aşa cum ne spune Iacov certurile noastre se iscă pentru ceea ce nu avem sau ne este refuzat şi pentru că nu-i cerem lui Dumnezeu, mai întâi, să ne dea, ci noi încercăm să obţinem - Iacov 4:1-3.

"nu iubitor de bani" (nu lacom) - prezbiterii/episcopii trebuie să fie motivaţi de dragoste pentru Dumnezeu şi pentru copiii Săi, nu pentru bani. (vezi, 1Petru 5:2). Un lider care lucrează în biserică pentru bani dezvăluie că are o inimă lumească, şi nu spirituală (Mt.6:24; 1Ioan 2:15). Lăcomia după bani, sau lăcomia în general îi caracterizează pe învăţătorii falşi (vezi, Tit 1:11; 2Petru 2:1-3,14; Iuda 11), spre deosebire de un învăţător ca Pavel (vezi, Fapte 20:33; 1Cor.9:1-16; 2Cor.11:9; 1Tes.2:5).

Derickson:

Lăcomia, fie de bani, fie de altceva, nu-l poate caracteriza pe liderul spiritual.


următoarea pagină | Conducere Spirituală