14) Martorii lui Iehova refuza transfuziile de sange din motive religioase ce par puternic ancorate in invataturile Scripturii. Este justificat refuzul transfuziei de sange si ar trebui ca toti crestinii sa adopte aceasta practica?
INTREBARE:
Capacitatea medicini moderne de a prelungi sau salva viata oamenilor prin intermediul transfuziei de sange este, fara indoiala, folosita de numerosi crestini. Cu toate acestea, unele grupuri religioase, ca Martorii lui Iehova folosesc urmatorul verset pentru a afirma ca transfuziile de sange sunt impotriva vointei lui Dumnezeu si sunt o incalcare a legii Lui. Sustine acest pasaj ca este pacat sa primesti sange prin transfuzie?
Faptele Apostolilor 15:28 "...sa li se scrie doar sa se fereasca de pangaririle idolilor, de curvie, de dobitoacele sugrumate si de sange"
RASPUNS:
Acest pasaj vorbeste despre restrictiile din Vechiul Testament impotriva mancatului si bautului de sange (vezi, Gen.9:3-4; compara cu Fapte15:28-29). Cu toate acestea, o transfuzie de sange nu este totuna cu a "manca" sau a "bea" sange. Lucrul acesta se poate demonstra dupa cum urmeaza.
Intai, chiar daca un doctor administreaza unui pacient hrana intravenos si numeste aceasta "mancare", sau "hranire intravenoasa", a-i administra sange pe aceeasi cale, adica intravenos, inseamna cu totul altceva, deoarece sangele nu este primit de corp ca si "hrana" sau "mancare"! A spune ca hranirea intravenoasa si transfuzia de sange sunt unul si acelasi lucru, doar fiindca se administreaza aparent in acelasi fel, dovedeste o ignoranta a rolului medical pe care il au acestea pentru corpul omenesc.
In al doilea rand, a numi introducerea directa a hranei in sange, "mancare/hranire", este doar o expresie figurativa (metaforica/simbolica). Desi absorbirea hranei in sange se face intr-un mod similar absorbirii ei prin functiile digestive normale, mancatul inseamna introducerea literara a mancarii, in maniera normala, prin gura la sistemul digestiv. Motivul pentru care injectiile intravenoase sunt poreclite "hranire sau mancare" este fiindca rezultatul final la care se ajunge prin folosirea lor, este primirea de catre corp a hranei pe care ar primi-o in mod normal prin mancare. Este la fel cum ai spune mancarii ca este "sanatoasa". Mancarea in realitate nu este sanatoasa, fiindca sanatatea este o conditie a unor fiinte vii, nu a mancarii ! Insa, numim mancarea "sanatoasa" fiindca produce sanatate in organism.
In al treilea rand, singurul mod de a intelege cuvantul "mancare" atat in Vechiul Testament cat si in Noul Testament este procesul de introducere in trup a ceva ce serveste drept mancare, prin gura in sistemul digestiv. Faptul acesta este foarte evident din moment ce tehnologia ce face posibile injectiile intravenoase nu era inca inventata pe vremea cand au fost scrise pasajele.
Dupa aceea, este limpede ca acest pasaj din Vechiul Testament nu se preocupa in principal de mancarea sangelui. Mai degraba, subliniaza faptul ca viata este in sange. Leviticul17:10-12 afirma clar acest lucru: "Daca un om din casa lui Israel sau din strainii care locuiesc in mijlocul lor, mananca sange de orice fel, Imi voi intoarce Fata impotriva celui ce mananca sangele, si-l voi nimici din mijlocul poporului sau. Caci viata trupului este in sange. Vi l-am dat ca sa il puneti pe altar, ca sa slujeasca de ispasire pentru sufletele voastre, caci prin viata din el, face sangele ispasire". De aceea am zis copiilor lui Israel: "Nimeni dintre voi sa nu manance sange, si nici strainul care locuieste la voi sa nu manance sange".
Interdictiile din Gen.9:3-4 si Lev.17:10-12 au fost in principal indreptate impotriva mancarii carnii care inca pulsa de viata fiindca sangele cald mai era inca in ea. Dar, transfuzia sangelui nu inseamna si nu este mancarea carnii care sa mai aiba inca in ea sange cald! In incheiere, interdictia din Faptele Apostolilor, cap.15, nu a fost data neaparat ca o lege dupa care crestinii trebuiau sa traiasca, fiindca N.T. ne invata clar ca noi nu suntem sub lege (vezi Rom.6:14, Gal.4:8-31). Mai degraba, putem presupune ca adunarea Bisericii din Ierusalim ii sfatuia pe crestinii dintre Neamuri sa-si respecte fratii evrei prin respectarea acestor practici tipice acestora, evitand astfel un prilej de poticnire "fie Evreilor sau Grecilor sau Bisericii lui Dumnezeu" (1Cor.10:32). Sub nici o forma, aceasta restrictie nu poate fi interpretata ca fiind o interdictie impotriva transfuziilor de sange!