14) Martorii lui Iehova refuză transfuziile de sânge din motive religioase ce par puternic ancorate în învăţăturile Scripturii. Este justificat refuzul transfuziei de sânge şi ar trebui ca toţi creştinii să adopte această practică?
Întrebare:
Capacitatea medicini moderne de a prelungi sau salva viaţa oamenilor prin intermediul transfuziei de sânge este, fără îndoială, folosită de numeroşi creştini. Cu toate acestea, unele grupuri religioase, ca Martorii lui Iehova folosesc următorul verset pentru a afirma că transfuziile de sânge sunt împotriva voinţei lui Dumnezeu şi sunt o încălcare a legii Lui. Susţine acest pasaj că este păcat să primeşti sânge prin transfuzie?
Faptele Apostolilor 15:20 "...să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoacele sugrumate şi de sânge"
Răspuns:
Acest pasaj vorbeşte despre restricţiile din Vechiul Testament împotriva mâncatului şi băutului de sânge (vezi, Gen.9:3-4; compară cu Fapte15:28-29). Cu toate acestea, o transfuzie de sânge nu este totuna cu a "mânca" sau a "bea" sânge. Lucrul acesta se poate demonstra după cum urmează.
Întâi, chiar dacă un doctor administrează unui pacient hrană intravenos şi numeşte aceasta "mâncare", sau "hrănire intravenoasă", a-i administra sânge pe aceeaşi cale, adică intravenos, înseamnă cu totul altceva, deoarece sângele nu este primit de corp ca şi "hrană" sau "mâncare"! A spune că hrănirea intravenoasă şi transfuzia de sânge sunt unul şi acelaşi lucru, doar fiindcă se administrează aparent în acelaşi fel, dovedeşte o ignoranţă a rolului medical pe care îl au acestea pentru corpul omenesc.
În al doilea rând, a numi introducerea directă a hranei în sânge, "mâncare/hrănire", este doar o expresie figurativă (metaforică/simbolică). Deşi absorbirea hranei în sânge se face într-un mod similar absorbirii ei prin funcţiile digestive normale, mâncatul înseamnă introducerea literară a mâncării, în maniera normală, prin gură la sistemul digestiv. Motivul pentru care injecţiile intravenoase sunt poreclite "hrănire sau mâncare" este fiindcă rezultatul final la care se ajunge prin folosirea lor, este primirea de către corp a hranei pe care ar primi-o în mod normal prin mâncare. Este la fel cum ai spune mâncării că este "sănătoasă". Mâncarea în realitate nu este sănătoasă, fiindcă sănătatea este o condiţie a unor fiinţe vii, nu a mâncării! Însă, numim mâncarea "sănătoasă" fiindcă produce sănătate în organism.
În al treilea rând, singurul mod de a înţelege cuvântul "mâncare" atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament este procesul de introducere în trup a ceva ce serveşte drept mâncare, prin gură în sistemul digestiv. Faptul acesta este foarte evident din moment ce tehnologia ce face posibile injecţiile intravenoase nu era încă inventată pe vremea când au fost scrise pasajele.
După aceea, este limpede că acest pasaj din Vechiul Testament nu se preocupă în principal de mâncarea sângelui. Mai degrabă, subliniază faptul că viaţa este în sânge. Leviticul17:10-12 afirmă clar acest lucru: "Dacă un om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor, mănâncă sânge de orice fel, Îmi voi întoarce Faţa împotriva celui ce mănâncă sângele, şi-l voi nimici din mijlocul poporului său. Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să îl puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el, face sângele ispăşire". De aceea am zis copiilor lui Israel: "Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte la voi să nu mănânce sânge".
Interdicţiile din Gen.9:3-4 şi Lev.17:10-12 au fost în principal îndreptate împotriva mâncării cărnii care încă pulsa de viaţă fiindcă sângele cald mai era încă în ea. Dar, transfuzia sângelui nu înseamnă şi nu este mâncarea cărnii care să mai aibă încă în ea sânge cald! În încheiere, interdicţia din Faptele Apostolilor, cap.15, nu a fost dată neapărat ca o lege după care creştinii trebuiau să trăiască, fiindcă N.T. ne învaţă clar că noi nu suntem sub lege (vezi Rom.6:14, Gal.4:8-31). Mai degrabă, putem presupune că adunarea Bisericii din Ierusalim îi sfătuia pe creştinii dintre Neamuri să-şi respecte fraţii evrei prin respectarea acestor practici tipice acestora, evitând astfel un prilej de poticnire "fie Evreilor sau Grecilor sau Bisericii lui Dumnezeu" (1Cor.10:32). Sub nici o formă, această restricţie nu poate fi interpretată ca fiind o interdicţie împotriva transfuziilor de sânge!