Mie imi place sa aud povesti. Voua va plac povestile? Tuturor ne plac povestile. Isus, cand ii invata pe oameni, Isi ilustra frecvent mesajul cu diferite povestiri. Acestea sunt numite pilde sau parabole. Cuvantul "pilda" inseamna "sa arunci ceva alaturi de altceva." Isus spunea vreun mesaj dificil si oamenii incepeau sa caste si sa le fie cald; instalatia de aer conditionat chiar se stricase si lucruri de felul acesta. Si astfel, pentru a-i trezi, El includea o mica povestire alaturi de invatatura Sa astfel incat oamenii sa inteleaga ceea ce spunea El, in termeni obisnuiti, practici si ilustrativi.
Si probabil ca cea mai cunoscuta istorisire pe care a spus-o Isus vreodata si pe care sunt sigur ca ati auzit-o si o cunoasteti pe de rost, este numita povestea "Fiului risipitor." Va amintiti aceasta povestire? Cum decurge ea? La inceputul povestirii Isus spune despre un tata care avea doi fii. Si unul dintre ei vine la tatal si ii spune, "Tata, stiu ca ai muncit toata viata si ca ai un cont de economii si ca ai facut investitii in piata de actiuni pentru viitor si stiu ca ai scris un testament astfel incat atunci cand vei muri eu voi mosteni jumatate din averea ta. Si stii tata, eu nu vreau sa stau aici urmatorii treizeci de ani, asteptand ca tu sa mori. Aceasta nu ar fi corect. Deci, ce spui de o intelegere?" El a spus, "Ce-ai zice sa-mi dai mostenirea mea acum?" Nu asa s-a intamplat? "Da-mi mostenirea mea din viitor, acum." Si tatal a fost de acord. Si astfel el ii da fiului toti acesti bani. Acum, daca va amintiti istorisirea, incercati sa va ganditi care a fost primul lucru pe care l-a facut fiul dupa ce si-a primit mostenirea. A plecat. A plecat din casa tatalui sau.
Intr-un sens aceasta actiune ilustreaza ceea ce s-a intamplat in gradina Eden. Si nu numai ce s-a intamplat in gradina Eden cu Adam si Eva, dar si ceea ce se intampla in viata oricarei fiinte umane. Pentru ca aceasta imi spune ceva despre acest tanar. Si ceea ce imi spune este asta; ca el, care traise acasa cu tatal sau se bucurase de beneficiile pe care le oferea tatal sau pentru el in toti acesti ani, nu-i asa? Si in timp ce tatal ii oferea aceste lucruri el avea o relatie cu tatal sau. El a trait fiecare zi in prezenta tatalui sau.
Nu asa s-a intamplat oare si in Paradis cand Dumnezeu ne-a creat? El a pus pe Adam si Eva in gradina; le-a dat toate aceste beneficii; le-a dat aceste lucruri si provizii minunate. "Din toti pomii din gradina," a spus El lui Adam si Evei, "puteti manca." Si in fiecare dupa-amiaza, Dumnezeu se plimba in racoarea gradinii si Adam si Eva se grabeau sa fie in prezenta Lui pentru a se desfata in apropierea Sa. Dar intr-o zi ei au plecat. Si au decis, aparent, ca ceea ce ii desfata pe ei erau beneficiile lui Dumnezeu, si nu El Insusi. Si asa suntem si noi. Acesta este primul lucru pe care l-a facut fiul risipitor. El a spus, "Iti multumesc foarte mult pentru mostenire. Apreciez beneficiile. Dar am plecat." El dorea banii tatalui sau. El nu il dorea pe tatal.
Ma intreb oare cati oameni care spun ca Il iubesc pe Dumnezeu Il iubesc pe El cu adevarat. Pentru ca este usor sa-L iubesti pe Dumnezeu cand El ne umple de bunatati. Si desigur este bine sa-L iubim pe Dumnezeu atunci cand El ne da bunatati. Dar noi nu incepem sa Il iubim pe Dumnezeu cu adevarat decat atunci cand Il iubim de dragul Lui; pentru ca noi Il iubim pe Dumnezeu pentru cine este El, nu pentru ceea ce poate El face pentru noi. Cum este viata ta de rugaciune, daca ai una? Te pleci tu pe genunchi si spui, "Doamne, te rog binecuvanteaza pe mama, tata si bunica si matusa Sally, si asa mai departe... da-mi, da-mi, da-mi, da-mi. Iata lista mea de dorinte. Ajuta-ma sa castig acest joc. Lasa-ma sa-mi cumpar o masina noua. Fa ca aceste lucruri sa se intample." Cu alte cuvinte, noi mergem la El cu cereri pentru beneficii. "Da-mi mostenirea acum." Si El iti da o binecuvantare si tu spui, "Multumesc foarte mult" si apoi pleci.
Deci, primul lucru pe care il face fiul risipitor este ca pleaca din casa tatalui sau care, spun, dovedeste ca ceea ce il interesa pe el cu adevarat nu era tatal, ci mostenirea. Apoi ce face? Isus a spus ca atunci cand a parasit casa tatalui sau el a inchiriat un apartament mai jos pe aceeasi strada cu tatal sau astfel incat sa poata avea o relatie apropiata. Asa spune? Nu. Isus a spus, "Si apoi a plecat intr-o tara indepartata." Cat de departe a putut merge de casa tatalui sau. Isus nu ne spune de ce a facut el asta. Si mi-ar place sa speculez putin si sa-mi imaginez de ce a plecat acest pusti in tara aceasta indepartata. Cred ca stiu si cred ca si voi stiti. In fiecare an cam in aceasta perioada, o multime de oameni coboara din nord spre Florida. Unul dintre cele mai ciudate fenomene este vacanta de primavara. In vacanta de primavara, fiecare elev de liceu din America ce se afla in vacanta si fiecare student de la colegiile americane care detine o motocicleta vine pe plaja de la Daytona. Ati fost vreodata in Daytona in timpul vacantei de primavara? Cititi despre asta in ziare mereu. Ce se intampla? Tineri americani normali, sanatosi, civilizati, intregi la minte, vin in Daytona Beach pentru o saptamana si o iau razna. Incep sa sara de la balcoanele motelurilor si se sinucid cand nu nimeresc piscina de dedesupt. Se imbata in asa hal incat nu mai stiu unde si cine sunt. Capata boli, raman insarcinati. Isi ies din minti. Orice fel de moralitate ar fi avut acasa, ea a ramas acolo. De ce? Cand mergi intr-o tara indepartata nimeni nu te cunoaste. Nimeni nu se uita. Esti anonim. Regulile casei parintilor tai nu sunt acolo.
Este interesant; am intervievat pe multi dintre acesti tineri diferiti si unii din ei la Daytona, si i-am intrebat daca considera ca Dumnezeu a influentat in vreun fel comportamentul lor. Si in general raspunsul pe care l-am primit de la acesti oameni era ca etica pe care o au o au de la parintii lor. Este un lucru care cumva se transmite in familie. Si asta e bine. Asta e bine atat timp cat parintii tai sunt in preajma sau cat ei sunt in viata. Dar mai devreme sau mai tarziu ei pleaca de aici si ramai sa traiesti fara ei. Si ceea ce facem este ca mergem intr-o tara indepartata unde nimeni nu ne cunoaste. Si suntem liberi. Putem face orice dorim sa facem si nimeni nu le va spune parintilor nostri; nimeni nu le va spune profesorilor, nimeni nu le va spune pastorilor nostri pentru ca nimeni nu mai vegheaza asupra noastra. In orasul meu natal nu prea pot face mare lucru cu care sa scap pentru ca este batrana cutare sau cutare ce priveste peste gard si abia asteapta sa alerge la telefon sa o sune pe mana, pe tata, si noi trebuie sa mentinem o anumita reputatie. Avem un nume de protejat. Dar daca pot merge undeva, cumva, suficient de departe unde nimeni nu ma cunoaste, pot face orice doresc. Aceasta a facut fiul risipitor. Aceasta faceti si voi. Aceasta fac si eu.
Adevarata intrebare pe care va trebui sa o infruntam cu totii este care este morala noastra atunci cand suntem singuri si in secret? Te-ai simtit vreodata dezgustat de tine insuti pentru ca te-ai privit in oglinda si ti s-a facut rau de ceea ce te ajunge din urma pentru ca este ca si cum traiesti doua vieti. Eu duc o viata cand sunt acasa si o alta viata cand sunt intr-o tara indepartata. Imi amintesc de asemenea ca cumva, odinioara, si nu stiu cand - nu pot indica o zi sau o luna sau un an anume - dar stiu ca a existat un timp in tineretea mea cand mi-am ajustat etica. Am facut o modificare.
Pentru ca atunci cand eu eram un baietel, intreaga lume era in razboi. Era Hitler care strabatea pamantul ucigand oameni. Era Stalin care ucidea milioane de oameni. Si Statele Unite erau angajate in razboiul mondial si tatal meu era in Europa luptand in acest razboi. Si nu puteam intelege aceasta. Eram un baietel de patru sau cinci ani. Si singurul lucru pe care il stiam despre tatal meu este aceasta panglica ce atarna in fereastra si scrisorile ciudate care veneau prin posta din cand in cand si apoi aceste scrisori de pe front ce veneau cu avionul. Si imi amintesc, ca si copil, ca ascultam in fiecare zi stirile de la ora cinci la radio ce transmiteau statisticile celor ucisi in acea zi - cat de multi fusesera ucisi in acea zi in lupta. Si ca baiat, imi amintesc ca eram ingrozit cand auzeam acele rapoarte si ma intrebam daca nu cumva tatal meu fusese ucis astazi. Si mergeam la mama mea si spuneam, "Mama, nu inteleg toate acestea. De ce trebuie sa fie tata plecat si de ce ar putea fi ucis si de ce trebuie sa traim fara el si de ce se ucid acesti oameni unii pe altii? Mi-ar place sa merg sa vorbesc cu Churchill, cu Hitler, si cu Stalin si Roosevelt." Chiar ii spuneam acestea. Spuneam, "Pot merge sa vorbesc cu oamenii acestia si sa le spun ca ceea ce fac ei este gresit si prostesc si ca ar trebui sa se opreasca?" Si aveam cinci ani. Simteam ca am mai multa minte decat ei. Pentru ca desi eram deja un fiu cazut al lui Adam, inca mai aveam unele urme de idealuri. Si unul dintre aceste idealuri era ca oamenii nu ar trebui sa se lupte; oamenii nu ar trebui sa se ucida intre ei; oamenii nu ar trebui sa se urasca; oamenii nu ar trebui sa fie violenti unii fata de altii.
Si apoi dupa ce am mai crescut vreo doi ani, cativa ani mai tarziu, am auzit un cuvant cu trei litere de la unul dintre baietii mai mari din vecinatate. S-E-X. Ce e asta? Si baiatul a spus, "Iti voi spune eu ce e." Si mi-a facut o descriere foarte plastica a ceea ce este si intreaga poveste cu barza disparuse cumva. Si mi-a mai spus despre cum oamenii se comporta sexual si lucrurile pe care le fac. Si am spus, "Eu nu voi face niciodata asa ceva. De ce ar fi cineva interesat de aceste lucruri?" Si apoi am intrat in pubertate. Dintr-o data am inceput sa am sentimente, atractii, indemnuri, ispite pe care nu le avusesem inainte. Si am rotit maneta. A trebuit sa-mi schimb etica pentru a se potrivi cu comportamentul meu. Pentru ca constiinta mea ma ucidea. Si eu eram un pagan. Nu eram crestin. Dar chiar si ca pagan aveam constiinta. Chiar si ca pagan faceam diferenta dintre bine si rau. Si ca pagan stiam ca traiam doua vieti diferite si contradictorii care erau in conflict. Cand eram departe de casa tatalui meu traiam dupa o baza etica diferita. Exact ca si fiul risipitor.
De ce este el numit risipitor? El iroseste. El nu este restrans de moralitate. Isus spune ca el merge in aceasta tara indepartata si ce face el acolo? El face doua lucruri. Isi iroseste mostenirea intr-un trai rebel. Vrei sa vezi cum arata un trai razvratit? Mergi la Daytona. Acest baiat a avut o vacanta de primavara mai grozava decat toate celelalte vacante. Si nu a durat doar o saptamana. El a petrecut un timp in acest sejur de timpuri distractive si bautura si dragoste si sex si romantism - toate aceste lucruri - s-a distrat de minune pana cand banii au fost epuizati. Merge intr-o calatorie de cheltuiala si nu vrea sa fie constient ca intr-o zi facturile vor trebui platite. Si ce spune Isus? El si-a irosit banii. Aceasta este o problema. Iubitilor, ceea ce este mai rau este ca el isi risipea viata. Acesta este cuvantul pe care l-a folosit Isus - risipa. Mie nu-mi place cand oamenii imi risipesc timpul. Nu-mi place cand oamenii imi risipesc resursele. Nu-mi place sa-mi risipesc banii. Dar ceea ce vreau sa fac mai mult decat orice altceva este sa nu-mi risipesc viata. Si asta facea acest copil. El isi risipea viata.
Eram cu unul dintre cei mai renumiti consultanti de afaceri din America saptamana trecuta. Un om de 55 de ani care a fost in varful lumii afacerilor. El este un autor foarte cunoscut si foarte bine vandut. Si m-a privit, si nu e crestin, este evreu, si m-a privit si a spus, "Ok, am construit companiile, am construit casa, am atins succesul si dintr-o data ma trezesc intr-o dimineata si spun, <<Acum ce urmeaza? Ce fac acum? Trebuie sa fie ceva mai mult.>>" Si ceea ce imi spunea cu disperare era ca daca este ceva mai mult decat acestea, atunci mi-am irosit viata.
Si Isus spune ca fiul risipitor si-a irosit mostenirea. El a spulberat-o. Si el nu trece de la zdrente la bogatii; el trece de la bogatii la zdrente. Si el devine atat de sarac incat nu-i mai ramane nimic, nu mai are bani de mancare, nu isi poate gasi o slujba. In final reuseste sa se angajeze ca paznic la o ferma de porci. Isus spune o poveste evreiasca unui popor evreu. Si evreilor nu le place sa aiba nimic de-a face cu porcii. Porcii sunt un subiect tabu. Porcul este dispretuit. Porcul este murdar. Porcul este necurat. Si astfel Isus Isi ilustreaza foarte bine ideea. Acest om loveste punctul cel mai de jos al vietii. Traieste cu porcii. Si nu traieste nici macar ca un fermier de porci. Daca ar fi fost fermier, atunci la sfarsitul zilei isi primea plata si putea merge sa-si cumpere o masa decenta. Dar acest om traieste cu porcii ca si un porc. Dar el nu este atat de mare ca porcii. Si nu este la fel de puternic ca porcii. Si nu este la fel de dur ca porcii. Si astfel pentru ca el sa obtina ceva de mancare, ce trebuie sa faca? Fermierul vine si arunca porumbul si mancarea in troaca porcilor si toti porcii incep sa se imbulzeasca pentru mancare. Si astfel fiul risipitor trebuie sa astepte pana cand porcii au terminat de mancat pentru a putea obtine si el niste ramasite de la porci pentru a supravietui.
Nu este asa de minunat ca aceasta istorisire nu este despre noi? De ce ar spune Isus o asemenea poveste? El nu spune o poveste asa cum ar spune-o un reporter, care zice, "Am vesti pentru voi. Vreau sa va spun despre cea mai incredibila istorisire pe care am auzit-o vreodata. Tipul asta a dat-o-n bara asa de rau incat a ajuns sa traiasca cu porcii si trebuia sa manance ramasitele de la porci." Isus vorbeste despre noi! El vorbeste despre mine! El vorbeste despre tine! Chiar de cand l-ai parasit pe tatal tau tu ti-ai irosit viata. Si traiesti cu porcii. Asta a spus el. Aceasta este descrierea unui om cazut. Viata in tarcul porcilor. Credeti ca Isus vorbea doar despre un incident izolat din istoria omeneasca? Sau spune el istoria mea - a noastra - istoria omenirii? Oamenii care abia asteata sa scape din casa tatalui, care abia asteapta sa se departeze de tatal, care doresc sa se bucure de viata in felul propriu decat in felul tatalui, si totusi sa se mai bucure de beneficiile comorilor familiei, care sfarsesc la un loc cu porcii dar ar prefera un tarc de porci decat mania lui Dumnezeu. Acestia suntem noi.
Nu voi incheia povestirea acum. Voi astepta pana la urmatoarea sesiune. Dar aceasta istorisire are un sfarsit. Si este sfarsitul pe care Isus se grabeste sa il proclame pentru ca El iubeste oamenii, chiar si pe cei ce stau la un loc cu porcii.
Tradus de Cristian Cotovan