Este bine sa continuam studiul nostru acum. In ultima noastra sesiune v-am lasat in suspans asa cum se intampla in filmele seriale si telenovele, in mijlocul povestii. L-am lasat pe fiul risipitor impreuna cu porcii in cotet si nu l-am scos de acolo. Stiu ca nu e prea amuzant sa opresti o poveste in mijloc dar a existat un motiv pentru aceasta.
Am vazut ca exista un lucru ce se numeste adevar. Si acest adevar este in acord cu realitatea. Si daca esti viu si gandesti, vrei sa te asiguri ca esti in contact cu realitatea. In cea de-a doua sesiune am cercetat problema umana. Si am folosit istorisirea spusa de Isus despre fiul risipitor, nu ca pe un incident izolat ci ca pe o istorisire despre noi insine. Si cand am terminat acea parte a povestirii aveam pe fiul risipitor blocat in noroi intre porci. Si ii era teama sa iasa de acolo. Si va amintiti de ce ii era teama? De ce ramanea el acolo? De ce nu se scula sa plece acasa? Ce il inspaimanta mai mult decat orice altceva? Va amintiti? Mania tatalui. Si astfel, decat sa suporte mania tatalui prefera sa stea cu porcii. Ramanea in nefericirea lui.
Intrebarea la care vreau sa privim acum este, ce trebuie sa se intample ca fiul risipitor sa fie salvat? Asa se intampla in povestirile din seriale. Se obisnuia sa le arate la TV cand secventa in care eroul se inneaca, se afunda tot mai mult in apa si se pare ca nu mai are absolut nici o sansa si atunci se aude, "Priviti si maine" sau "Reveniti saptamana viitoare pentru a vedea incheierea dramatica a acestui episod." Si apoi trebuia sa astepti o zi sau o saptamana sa vezi daca personajul mai reusea sa iasa din apa sau daca se scufunda complet si acela era sfarsitul. Ei bine, ei niciodata nu se scufundau. Intotdeauna aveau o modalitate de a-l salva. Si astfel, lucrul in care eram interesati in acele segmente ale serialului, in cele din urma, ceea ce ne retinea atentia era chestiunea salvarii. Nu vorbesc despre salvare intr-un sens religios. Ci in alte feluri, noi suntem foarte interesati in povesti despre salvare. Pentru ca mantuirea, in sensul ei de baza, inseamna salvare.
Ti s-a intamplat vreodata sa vina cineva la tine, sa te prinda de tricou sau sa te opreasca la colt pe un coridor la scoala si sa intrebe, "Esti mantuit?" V-a facut cineva asta? Imi amintesc odata mergeam pe strada in Philadelphia in campusul Temple University. Mergeam pe strada si un tip vine si spune, "Domnule, domnule!" Si eu am spus, "Ce este?" Si el a spus, "Esti mantuit?" Ei bine, am avut diferite sentimente amestecate cand mi-a spus asta. Pentru ca am recunoscut faptul ca era evident un crestin preocupat de rascumpararea mea si imi punea o intrebare pentru a-mi putea prezenta Evanghelia. Si m-am gandit ca cel putin ma bucur ca ii pasa destul de mult despre mine incat sa ma intalneasca pe strada in felul acesta. Dar in acelasi timp doream atat de mult sa il intreb, "Salvat de la ce?" Cu siguranta nu de straini care ma abordeaza pe strada, ma acosteaza si imi intrerup pauza de masa punandu-mi astfel de intrebari. Dar nu am spus asta. Nu. Dar asta doream sa spun.
M-am gandit totusi sa-l intreb, "Salvat de la ce?" Pentru ca aceasta este intrebarea corecta, nu? Biblia vorbeste despre salvare in multe sensuri. Cand armatele Israelului mergeau in batalie si inamicii aveau mai multa putere, mai multe ostiri, armuri mai bune, care mai multe si se pare ca ii vor strivi, apoi in ultima clipa Dumnezeu schimba sortii bataliei astfel incat Israel este victorios. Evreii sarbatoreau atunci evenimentul ca o experienta a salvarii. Nu era vorba despre faptul ca sufletele lor mergeau in cer sau ca erau impacati cu Dumnezeu. Ei fusesera salvati de calamitatea unei infrangeri militare.
In Noul Testament atunci cand Isus ii intalneste pe oamenii bolnavi si acestia isi arata credinta, El le spune," Credinta voastra v-a mantuit; duceti-va in pace". In acel moment s-au vindecat. Ce a vrut El sa spuna cand a zis, "Credinta voastra v-a mantuit"? V-a mantuit de la judecata lui Dumnezeu sau de la ravagiul acestei boli?
In biblie mantuirea, in sensul cel mai de baza, inseamna salvare din orice pericol. Salvare de la calamitate. Boxerul este salvat de sunetul gongului. Aceasta nu inseamna ca el a mers in cer daca gongul ringului a sunat. Inseamna ca el a fost salvat de la infrangere pentru ca timpul s-a scurs si gongul a sunat. Acesta este sensul general al salvarii - de a fi salvat de la calamitate.
Si astfel, intrebarea mea este care este cea mai groaznica calamitate? Care este cea mai mare catastrofa de la care orice fiinta umana trebuie sa fie salvata? Si in Biblie, cand Biblia vorbeste despre mantuire, ea vorbeste despre salvarea de la cea mai groaznica dintre toate calamitatile. Pun doua intrebari. Cine este cel care initiaza salvarea? Dumnezeu este Autorul mantuirii. Dumnezeu, Tatal, a iubit atat de mult lumea incat a dat pe singurul Sau Fiu. Dumnezeu, Tatal, este Cel care instiga, care planuieste si initiaza mantuirea. Dumnezeu este Acela care incepe mantuirea.
Acum, intrebarea care se pune, "Salvare de la ce?" intr-adevar devine "Salvare de cine?" Salvat de cine? Cum raspunzi la aceasta intrebare in mintea ta? Eu stiu cum raspunde Biblia si s-ar putea sa te surprinda. Biblia spune ca Dumnezeu ne salveaza de Dumnezeu. Permiteti-mi sa spun din nou. Dumnezeu ne salveaza de Dumnezeu. El initiaza salvarea noastra si ne salveaza de El Insusi. De fapt, Biblia spune ca noi care suntem salvati suntem salvati de mania care va veni. Mania cui va veni? Este mania lui Dumnezeu. Dumnezeu nu sugereaza. Dumnezeu nu ameninta. Dumnezeu promite manie. Dumnezeu anunta in Scripturi ca El a stabilit o zi in care va judeca intreaga lume. Si Noul Testament o numeste "Ziua Maniei Lui Dumnezeu."
Pavel le da unul dintre cele mai infricosatoare avertismente oamenilor din biserica din Roma, unul cum nu ati mai auzit. El le spune acestor oameni ca, "Voi adunati manie pentru ziua maniei." (Romani 2:5) Ce vrea el sa spuna? Ai avut vreodata o pusculita? Pui acolo o moneda. Poate nu inseamna mare lucru. Sau pui cateva monezi. Iarasi nu e mult. Dar daca continui sa pui cate putine monezi in fiecare zi; cativa lei aici, cativa dincolo, alte monede aici si asa mai departe; si continui aceasta in fiecare saptamana, o luna, un an, zece ani. Si vine ziua cand ai voie sa iei ciocanul si sa spargi pusculita si o deschizi si nu iti vine sa crezi cati bani sunt acolo. Dar a durat mult timp sa se acumuleze, sa o aduni gramada. Dar pui odata putin, apoi mai pui putin, mai pui putin - daca o faci destul de mult timp ai o comoara. Si Pavel spune ca asta facem noi. Ca investim in contul nostru in fiecare zi. Dar investim intr-un cont de manie. O adunam ca pe o comoara, o stocam si o depozitam. Dar daca este un lucru, preaiubitilor, fata de care America moderna este foarte adormita, inconstienta si intr-o ameteala completa, acesta este mania lui Dumnezeu. Probabil ca nici un concept din teologie nu este mai respingator pentru America moderna decat ideea maniei divine.
(citate de la studenti)
"Din punct de vedere biblic, dar eu nu cred. Acesta nu este modul in care eu Il interpretez pe Dumnezeu - ca un Dumnezeu al maniei. Eu cred ca El este mai mult iertator sau generos sau bland.""Sa speram ca El nu este acel Dumnezeu rau asa cum Il arata toata lumea."
"Stii, Dumnezeu iubeste pe toata lumea si El iarta pe toata lumea de pacat. Deci nu pot spune ca El se poate enerva pe cineva."
"Un Dumnezeu manios si suparat, nu asa trebuie sa Il percepem."
"Se presupune ca Dumnezeu este atotiubitor si atotiertator."
Daca Dumnezeu este bun, daca Dumnezeu este iubitor, daca Dumnezeu este plin de har, de ce ar trebui sa ma ingrijorez eu despre manie? Mania ar fi cumva sub demnitatea Sa. Daca Dumnezeu ar fi intr-adevar bun, El nu ar putea manifesta manie niciodata, nu-i asa? Din nou, aceasta indica faptul ca ne-am amortit mintile. Am incetat sa mai gandim. Suntem adormiti teologic. Am uitat ce inseamna sa fii bun. Pentru ca noi intelegem ca daca Dumnezeu este bun cu adevarat, El nu are nici o optiune in afara de manie. Un judecator, un judecator drept, un judecator sfant, care trateaza usor cu raul, care niciodata nu manifesta dispret fata de rau si care refuza sa pedepseasca raul nu este un bun judecator. El nu este un judecator drept. Mania, departe de a fi nepotrivita unui Dumnezeu sfant, este in totalitate potrivita unui Dumnezeu drept. Si stiti ceva? Voi stiti asta, nu-i asa?
Au existat momente in viata voastra cand ati experimentat mania umana. Si nu este niciodata placut cand cineva se enerveaza pe voi si va cearta si va pedepseste. Si am vorbit deja despre cum te simti cand acea manie care vine asupra ta este nejustificata. Aceasta ne face sa ne enervam cu adevarat. Dar fiecare de aici, la un anumit moment, a experimentat manie pe drept si a stiut despre asta. Ati stiut ca o meritati. Daca o meritati din maini omenesti, cu cat mai mult o meritati din partea caracterului unui Dumnezeu absolut perfect, drept si sfant, pe care in repetate randuri, in continuu si fara sa gandesti L-ai nesocotit.
Nimeni din aceasta incapere nu L-a ascultat pe Dumnezeu in mod desavarsit de cand s-a coborat din pat in aceasta dimineata. De ce suporta El toate acestea? L-ai insultat. L-ai facut de rusine. L-ai dezonorat. Ai spus, "Doamne, nu Te voi lasa sa domnesti peste mine. Cine crezi ca esti Tu sa pretinzi supunere din partea mea? Eu stiu mai bine decat Tine." Realizati oare cat de incapatanate suntem noi, fiintele umane, sa continuam sa Il infruntam pe Dumnezeul Cel Viu? Si apoi spunem, "Hei, nici o problema. Dumnezeu ne apreciaza in functie de ceilalti. Eu nu trebuie sa ma ingrijorez. Eu nu fac toate lucrurile acelea respingatoare pe care le-a facut Charles Manson. Sau tipul acela, canibalul, Jeffrey Dahmer. Eu nu traiesc asa. Eu nu sunt asa de rau. Deci, de ce sa ma ingrijorez? Mila lui Dumnezeu este infinita. El iarta pe toata lumea. Dumnezeu nu are nici un fel de manie." Increde-te in asta. S-ar putea sa ai dreptate. Dar singurul caz in care ai putea avea dreptate este daca El nu este sfant. Dar daca Dumnezeu este sfant, atunci ar fi bine sa te astepti la manie. Si ar fi bine sa te astepti la dreptate.
Si aceasta este rascumpararea. Inseamna sa scapi de catastrofa. Pavel spune ca noi o adunam (Romani 2:5). In alt loc Pavel spune ca el avertizeaza oamenii despre ceea ce le face Dumnezeu cand ei umplu masura maniei Lui. Adica, exista un punct, un moment de saturatie la care poti ajunge in viata cand Dumnezeu, care este atat de rabdator si atat de bland si atat de milostiv incat te asteapta sa te pocaiesti, El te asteapta sa vii la El, te asteapta sa te trezesti din toate acestea, si tu Il ignori. Si cu cat este mai rabdator si perseverent, cu atat mai mult inima ta se impietreste. Si tu spui, "Hei, El nu mi-a facut nimic inca. Ciocanul nu va cadea niciodata." Dar poti ajunge la acel moment de saturatie in existenta ta cand depasesti aceasta masura de manie. Si cand faci asta, esti terminat. Esti fara speranta. Dumnezeu te va abandona. Si vei petrece vesnicia in iad. Astfel Dumnezeu este drept si noi nu suntem. Si astfel fiului risipitor, suntem in cotetul porcilor. Ne temem de mania Lui. Deci, ce facem? Cum tratezi tu cu vina ta? Pentru ca stii ca o ai. Cum o abordezi?
(citate de la studenti)
"Eu cred ca oamenii isi trateaza vinovatia de cele mai multe ori prin negare, as spune.""Ma simt vinovat uneori de anumite lucruri care se intampla, stii. Dar nu poti, nu poti trai cu lucruri rele in tine, stii. Este mai sanatos sa te gandesti la lucruri bune."
Vedeti, oamenii nu inteleg iertarea. Asta gandesc ei. Ei spun, "Pai, tot ce trebuie sa faci pentru a fi salvat (tot ce trebuia sa faca fiul risipitor pentru a fi salvat) este ca Dumnezeu pur si simplu sa uite, sa desconsidere cerintele." Si Dumnezeu va spune pur si simplu, "Hei, sunteti iertati cu totii. Va voi ierta pe toti. Veniti toti acasa acum." Nu intelegeti, El nu poate face asta. Nu pentru ca El nu vrea. El nu poate face aceasta fara a inceta sa mai fie Dumnezeu. Pentru ca daca ar face asta, ar insemna ca El inceteaza sa mai fie sfant. Noi gandim ca ceea ce se intampla cand El este milostiv este ca El Isi arata mila eliminand dreptatea Sa. Preaiubitilor, mila Sa este o mila dreapta. Mila sa este o mila sfanta. Pentru ca singura cale prin care Dumnezeu Insusi poate fi milostiv vreodata este doar daca mai intai dreptatea Sa a fost satisfacuta. In aceasta consta crucea. Satisfacerea dreptatii lui Dumnezeu. Dar noi avem o generatie de oameni care cred ca poti avea salvarea de la catastrofa fara sa existe satisfacere.
(citate de la studenti)
"Vreau sa spun, ca daca este important ca oamenii sa aiba o credinta... daca ii ajuta. Dar personal nu am nevoie de o credinta.""Chiar acum eu nu am nevoie de Isus."
"Eu nu am nevoie de Isus pentru ca am o gandire proprie."
Probabil ca cel mai mare mit pe care il aud din nou si din nou este cand oamenii ma privesc in ochi si spun, "Religia este buna pentru tine dar trebuie sa intelegi ca eu nu am nevoie de Isus." Atunci realizez ca noi am adormit fata de realitate. Aceasta nu este realitate. Daca o persoana imi spune, "R.C., eu nu Il vreau pe Isus," pot intelege asta. Dar cand imi spun, "Eu nu am nevoie de Isus." eu vreau sa spun, "Ti-ai pierdut mintile? Tu auzi ce spui?" Daca nu exista Dumnezeu, bineinteles ca nu ai nevoie de Isus. Daca Dumnezeu exista si El este sfant, si daca si tu esti sfant, atunci tot nu ai nevoie de Isus. Dar daca Dumnezeu exista si El e sfant si tu nu esti sfant, atunci nu exista nimic in acest univers de care sa ai o nevoie mai disperata decat de Isus. De ce? Pentru ca un Dumnezeu sfant nu va negocia niciodata dreptatea. Dreptatea Lui trebuie sa fie satisfacuta, sau altfel El inceteaza sa mai fie Dumnezeu. El inceteaza sa mai fie drept. Inceteaza sa mai fie sfant. Si sunt doar doua metode prin care dreptatea Lui Dumnezeu poate fi satisfacuta in ceea ce priveste pacatul tau. Fie o satisfaci tu sau Hristos. In asta consta crucea.
Tradus de Cristian Cotovan