Inca avem o problema. Inca il avem pe fiul risipitor impreuna cu porcii. Si nu l-am salvat inca. Am vorbit despre motivele pentru care el ramane inca in cotetul porcilor - pentru ca se teme de mania tatalui sau. Si ea este un motiv de teama. Dar de asemenea am inteles ca cu fiecare secunda pe care o petrece departe de tatal sau, mania se acumuleaza si ea devine cu atat mai inspaimantatoare. Si vedem acest cerc vicios. Cu cat este mania mai mare, cu atat si teama e mai mare. Cu cat e mai mare teama, cu atat mai mult el sta departe. Cu cat sta mai mult departat, cu atat mai rea este mania.
Dar ideea pe care Isus nu o spune inca in istorioara este ca in timp ce fiul risipitor este intr-o tara indepartata, in timp ce el este inca adanc adormit, adormit moral, mort din punct de vedere moral, mort din punct de vedere spiritual impreuna cu porcii, Dumnezeu trimite pe Fiul Sau pentru a satisface mania Lui. Dumnezeu poarta de grija pentru a-si restaura fiul, acest fugar, de a-l aduce inapoi la casa Tatalui sau. Si astfel istorioara nu se incheie cu fiul risipitor rostogolindu-se in noroi cu porcii.
Astfel, Isus descrie o experienta din viata fiului risipitor cand acesta isi revine. El se trezeste. Dar nu intelege cu adevarat. Pentru ca atunci cand Biblia vorbeste despre conditia umana, ea nu o descrie ca pe un somn. O descrie ca moarte. Moarte spirituala. Robie a pacatului. Acolo unde nu este viata sau dorinta in inima ta sa mergi la casa Tatalui. Nu iti pasa de casa Tatalui. Da nu esti atat de mort incat sa fii mort si fata de cele ce ti se intampla, nu-i asa?
Observam aceasta, ca toti oamenii din lume vor sa fie eliberati, scapati sau salvati, din asa-zisa nefericire. Aceasta lume este plina de nefericire. Este plina de dezamagire. Este plina de durere. Este plina de violenta. E plina de moarte. E plina de boli. E plina de necazuri. Si fiecare din aceasta lume vrea sa fie salvat de nefericire. Dar de ce exista nefericire in lume? Din nou, Biblia spune ca motivul pentru care exista nefericire in lume este pentru ca pacatul este in lume. Si daca nu ar fi existat nici un pacat, nu ar fi nici nefericire. Asa e? Iata problema noastra. Noi vrem sa fim eliberati sau salvati din nefericirea noastra dar nu de pacatul nostru. Noi vrem sa pacatuim fara nefericire la fel cum fiul risipitor vrea mostenirea fara tatal sau. El vrea sa fie salvat dintre porci dar nu vrea sa mearga acasa la tatal sau. Pentru ca el e mort in pacatul sau. El e adanc adormit fata de sfintenia lui Dumnezeu. Pana cand isi revine. Pana cand primeste o chemare. Luminile se aprind.
Eu am nevoie sa ma trezesc. Asta s-a intamplat cu mine. Este uimitor. Am mers la biserica de o mie de ori si niciodata nu am ascultat ce auzeam. Auzeam cu urechile dar nu trecea mai adanc. Blocam cu mintea mea. Si pentru orice trecea de mintea mea, puneam o armura pe inima. Pentru ca atunci intelegeam, ca daca ma trezeam vreodata fata de Dumnezeu, viata mea nu ar mai fi fost la fel. Viata mea nu mi-ar fi apartinut de atunci inainte. Si viata mea urma sa trebuiasca sa se schimbe. Si astfel am incercat sa ma imbat, sa adorm. Nu voiam sa ascult aceste lucruri. Pana cand mi-am revenit, cum a facut-o si fiul risipitor.
Iata un lucru pe care trebuie sa il intelegeti. Ca fiul risipitor si-a venit in fire dar nu a facut-o singur, nu mai mult decat Lazar, cand era in acel mormant, nu a iesit singur de acolo. Lazar nu s-a trezit singur. Singurul mod in care poti fi trezit, singurul mod in care eu pot fi trezit, singurul mod in care pot fi grabit spre viata spirituala este prin puterea lui Dumnezeu Insusi. Uneori ma amuz, dar nu sunt cu adevarat amuzat, cand aud predicatori spunand, "Urca aici, vino in fata si hotaraste-te sa fii nascut din nou." Aceasta este ca si cand ai merge la cimitir si ai spune cadavrelor, "Iesiti din acest cosciug si hotarati-va sa traiti din nou." Ai tot atata putere sa te trezesti singur din moarte spirituala cat are si un cadavru sa se trezeasca singur din moartea fizica. Singura cale prin care poti sa te trezesti vreodata este daca Dumnezeu te trezeste. Dar cum face El aceasta? Ceasul cu alarma este Cuvantul Sau. Duhul trezeste oamenii, ii grabeste, le da viata noua prin auzirea Cuvantului Sau.
Si astfel, fiul risipitor isi revine. Se trezeste. Cum stim noi ca trezirea era reala? Am vazut oameni care spuneau, "Sunt treaz. Voi raspunde la chemare. Voi face o marturisire de credinta. Voi fi de acord cu totul. Voi spune rugaciunea." Si imediat ce au spus rugaciunea, isi pun capul pe perna si dusi au fost. Sforaie deja. Sunt in pozitia culcat. Nu sunt mai treji fata de lucrurile lui Dumnezeu decat o sperietoare de ciori. Pentru ca nu marturisirea credintei te rascumpara. Nu primesti beneficiile lui Hristos, sau mostenirea Tatalui, printr-o declaratie de credinta sau printr-o decizie pentru credinta ci prin posedarea credintei. Si trebuie sa fie reala. Amenintarea judecatii lui Dumnezeu este reala. Satisfacerea dreptatii Lui prin Hristos este reala. Si pentru ca tu sa ai o mantuire reala trebuie sa ai o credinta reala. Si daca cineva avea o credinta reala atunci acela era fiul risipitor. Si cum stiu eu asta? Pentru ca primul lucru care i s-a intamplat acestui baiat dupa ce s-a trezit este ca a spus, "Ma voi ridica si voi merge la tatal meu."
Circula o doctrina mortala prin aceasta tara care spune ca o persoana poate deveni crestina fara sa se schimbe vreodata. Nu o crede! Nu poti ramane in cotetul porcilor daca esti crestin. Daca accepti cu adevarat sfintenia lui Dumnezeu si te bucuri in maretia lui Dumnezeu, daca te bucuri in satisfactia ca Hristos a fost pe cruce pentru tine si Dumnezeu, Duhul Sfant, te-a resuscitat si te-a adus la viata, El nu te va lasa impreuna cu porcii.
Am discutat cu un pastor recent. El avea o persoana in grupul de tineri si care era, unu, implicata de obicei in traficul de droguri, si, doi, traia cu o fata care nu era sotia lui. Si pastorul a spus, "Nu realizezi ca acest stil de viata este complet inacceptabil pentru Dumnezeu?" Si baiatul a spus, "Ei bine, si care-i marea problema? Toata lumea traieste asa." Standardul lui Dumnezeu nu este orientat spre ce face toata lumea. Pastorul spunea ca Dumnezeu interzice acele lucruri. Si tanarul spune, "Hei, nu te ingrijora domnule pastor." El a spus, "De ce?" Si apoi tanarul, "Eu sunt un crestin firesc." Si de vreme ce sunt un crestin firesc, carnal, pot locui in cotetul porcilor. Nu. El nu este un crestin.
Fiul risipitor, cand se trezeste, spune "Ma voi ridica si voi merge la tatal meu." El a stabilit sa lase viata veche in urma. Si a parasit cotetul porcilor in aceeasi zi. Inca mai mirosea a porci si inca avea balegar de porc pe haine. Si arata ca si cum fusese cu porcii, mirosea ca si cum fusese cu porcii pentru ca intr-adevar acolo fusese. Si nu poti scapa de petele porcilor in cinci minute. Eu nu spun ca atunci cand o persoana devine crestina si se ridica si merge la Tatal, ca acolo este sfarsitul pacatului pentru totdeauna. Aceasta este lupta din viata crestina, nu-i asa? Pentru ca din cand in cand ne mai place sa calatorim pana la cotetul porcilor. Cumva nu am scapat de fascinatia pe care o aveam pentru porci. Dar nu poti ramane acolo. Nu poti trai acolo si sa te numesti crestin.
Fiul risipitor si-a revenit, nu prin puterile sale, si a spus, "Ma voi ridica. Voi iesi de aici. Trebuie sa merg acasa. Nu-mi mai este teama de mania Tatalui." Ma intreb cum l-a parasit teama. El a spus, "Ma voi duce acasa si ii voi spune tatalui meu..." Ascultati ce a spus el ca ii va zice tatalui. "Voi merge si ii voi spune tatalui meu ca am pacatuit impotriva lui si impotriva cerului." Opriti-va aici. Sunt gata sa merg in cotetul porcilor si sa spun, "Tinere, nu stiu ce ai facut in ultimii trei ani in mijlocul acestor porci dar ai invatat niste teologie sanatoasa. Ti-as acorda o diploma. Sunt gata sa te ordinez. Tu intelegi ceva ce majoritatea oamenilor nu vor realiza niciodata." Si acest lucru este ca de fiecare data cand pacatuiesti impotriva unui seaman, o alta fiinta umana la nivel orizontal, ca fiecare pacat pe care il savarsesti astfel este de asemenea si unul vertical. Cand te jignesc, cand te mint, cand spun minciuni despre tine, cand fur de la tine, cand te ranesc in mod nedrept, eu pacatuiesc impotriva ta dar de asemenea pacatuiesc impotriva cerului pentru ca cerul imi porunceste sa te iubesc si sa te cinstesc si sa te tratez cu sinceritate si dreptate si sa nu iti produc paguba. A sosit un moment in viata fiului risipitor cand el nu mai spunea, "Hei, eu nu ranesc pe nimeni. Pur si simplu fac ce imi place mie. Cui ii pasa daca eu aleg sa traiesc cu porcii. Pe cine ranesc eu?" Tu pacatuiesti impotriva lui Dumnezeu! Trezeste-te! Si el se trezeste si spune, "Trebuie sa merg acasa. Trebuie sa merg la tatal meu. Trebuie sa ii spun ca am pacatuit impotriva lui si a cerului."
Si aceasta este partea cea mai grozava a povestii, nu-i asa? El merge acasa. Si va intrebati ce se petrece in mintea lui. Va intrebati ce gandeste cu cat se apropie mai mult de casa. Ma intreb daca nu cumva el se gandeste, "Oh, ce va spune el. Ce va face?" Si avea discursul pregatit, va amintiti, chiar inainte de a pleca dintre porci. El a spus, "Ma voi intoarce acasa si ii voi spune tatalui meu, <<Tata, nu sunt vrednic sa ma mai numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din robii tai. Dar doar lasa-ma sa fiu acasa. Lasa-ma in casa ta. Ia-mi orice titulatura. Mi-am risipit deja mostenirea. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Dar doar vreau asa de mult sa fiu acasa, vreau atat de mult sa fiu in prezenta ta incat voi accepta orice. Fa-ma un rob." Aceasta inseamna pocainta!
Felul de pocainta pe care il facem astazi este spunand, "Vino la Isus. Primeste-L. Accepta-L." Urasc asta. Accepta-L pe Isus. Cat de arogant. "Da, Isus Te accept." Cine esti tu sa-L accepti pe Domnul Isus Hristos, Regele regilor. Intrebarea este, pe tine te accepta Isus? Nu, Il accepti tu pe El. Tu nu Ii faci Lui nici un serviciu, acceptandu-L, gasindu-L acceptabil. O persoana care Il accepta pe Isus in acest sens... "of, da, Il voi lua pe Isus. Il voi tolera"... acea persoana nu a primit pe Isus. Acea persoana este inca intre porci. Acea persoana inca este moarta, spiritual si moral.
Dar cand te pocaiesti cu adevarat, cum a facut-o David cand a fost trezit de Natan, va amintiti, si Natan a spus, "Tu esti acel om." Si David si-a luat pana si a scris Psalmul 51. Tu ai nevoie sa studiezi acest Psalm. Si David a spus, "O, Doamne, daca Tu ai tine faradelegea, cine ar mai sta in picioare? Doamne, nu ma trata conform dreptatii Tale, ci trateaza cu mine conform milei Tale pentru ca altfel nu voi reusi. Pentru ca Tu ai dreptate cand vorbesti." Auziti ce spune David? David spune, "Doamne, eu stiu ce am castigat. Stiu ce merit."
Vedeti, David a trecut de cea mai mare minciuna dintre toate. Si cea mai mare minciuna cu care ne amagim pe noi insine este ca noi credem ca Dumnezeu ne datoreaza o viata mai buna decat cea pe care o avem. Ca Dumnezeu este dator sa ne rascumpere si sa ne salveze. Eu le spun mereu studentilor mei nici sa nu indrazneasca sa-I ceara lui Dumnezeu ceea ce merita. S-ar putea sa primiti. Pentru ca daca El ar trata cu tine dupa meritul tau, esti terminat. Daca Domnul m-ar rasplati pentru toate pacatele mele, eu nu mai am nici o speranta.
Si astfel fiul spune, "Hei, fa-ma servitor. Isus, lasa-ma sa vin acasa. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul Tau." Nimeni in aceasta incapere nu este vrednic sa fie numit fiu al lui Dumnezeu. Nimeni in aceasta camera nu este vrednic sa fie numit "crestin." Stiu ca eu nu sunt. Deci, cu fiecare pas pe care il facea spre casa tatalui sau, se ingrijora, "Ce va spune? Ce va face?" Parea ca in fiecare zi batranul tata iesea pe prispa si privea cat de departe il tineau ochii sa vada daca nu cumva se ridica praful de pe strada. In fiecare zi, ca orice parinte din America.
In aceasta dimineata cand am luat micul dejun intr-un restaurant, era aceasta poza tragica a unui copil mic pe un afis in restaurant. Si semnul de deasupra spunea, "Disparut." Nu doream sa raman acolo pentru ca tot ce imi venea in minte era oare prin ce trece un parinte cand copilul dispare si nu mai aude niciodata despre el.
Si departe tatal vede un nor de praf pe strada. Si priveste, isi atinteste privirea, nu poate distinge o fata. Dar este un fel in care merge omul acela, ceva caracteristic in legatura cu pasul lui. Si inima tatalui incepe sa sara inlauntrul lui. Si el spune, "Cine vine pe drum merge ca fiul meu. Se poate oare sa fie fiul meu?" Si uitand de orice protocol, el isi ridica vesmintele deasupra genunchilor, le leaga cu o curea, navaleste pe usa afara si incepe sa alerge pe strada strigand, "Fiul meu!" Si alearga la el si il strange in brate si il imbratiseaza si il ridica sus in aer si spune, "Esti acasa." Si fiul plange si spune, "Tata, am pacatuit impotriva ta. Am pacatuit impotriva cerului. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Dar vreau sa vin acasa. Te rog, pot fi robul tau?" "Oh, nu-mi vorbi mie de robi. Vino. Hai sa intram in casa." Il loveste pe spate, il impinge in sus pe scari in casa si spune, "Hei, taiati vitelul ingrasat. Dati-mi inelul familiei. Vino in capul mesei. Vom avea o sarbatoare. Pentru ca fiul meu a venit acasa." Si fratele spune, "Ce? Eu nu am primit vitelul ingrasat. Eu nu am primit inelul familiei. Eu inca imi astept mostenirea. El a plecat si a risipit totul si tu ii dai o petrecere?" "Hei, tu auto-indreptatit respingator," ii spune el fiului sau. "Tu il dispretuiesti pe fratele tau care a venit acasa? Acesta este fiul meu care a fost pierdut dar acum este gasit."
Intreaga zi de-a lungul acestei sesiuni, aceasta intreaga experienta, am fost preocupat numai de unul din ei. Si aceasta este pentru a fi treziti fata de sfintenia lui Dumnezeu. Ca sa ajungem la o intelegere despre cine este Dumnezeu si ce a facut El pentru noi. Astfel incat in loc sa fugim de El, sa ne ascundem de El, sa refuzam sa venim la El, noi sa venim la Tatal nostru. Si cand venim la Tatal si El organizeaza sarbatoarea noi ramanem in casa Tatalui nostru si vrem sa Ii fim pe plac. In asta consta viata crestina. Noi ne supunem Lui pentru ca vrem sa o facem. Pentru ca ne desfatam in el si pentru ca suntem vesnic recunoscatori.
Tradus de Cristian Cotovan