(continuare ... )

Replica biblica consta in corecta interpretare a pildei.

Tarina nu este biserica, ci lumea (vezi, vers.38). Neghina ii reprezinta pe cei rai iar secerisul simbolizeaza sfarsitul veacurilor (v.39). Sensul pildei este acesta. Nu este voia lui Dumnezeu ca sa se judece lumea si sa-i inlature pe cei pacatosi din ea. In vederea strangerii celor alesi, cei nemantuiti sunt tolerati pana la urma. Atunci se va face separarea!

Ca prin urmare, acest text nu priveste deloc disciplina bisericii!

Obiectia nr. 2 - Nu spune Isus sa nu judecam ca sa nu fim judecati?

Este adevarat, dar in acelasi timp El ne porunceste sa judecam dupa neprihanire, dupa dreptate. In plus, avem porunca apostolica clara care spune ca este de fapt "o datorie a noastra":

1Corinteni 5:12-13 In adevar, ce am eu sa judec pe cei de afara? Nu este datoria voastra sa judecati pe cei dinauntru? ... Dati afara dar din mijlocul vostru pe raul acela.

Da, excomunicarea este ceva ce Biserica intreprinde si nu este ceva ce s-a inventat pentru sporirea abuziva a autoritatii ei, sau a liderilor ei (in frica de excomunicare un papa l-a facut pe unul din ultimii imparati ai Imperiului Roman sa vina la palatul lui in genunchi si sa-i cerseasca mila!). Faptul ca se efectueaza adesea gresit este o cu totul alta problema. Nu pentru a evita erorile trebuie sa consultam in permanenta Biblia si sa revenim mereu la modelele ei? Modelul biblic al disciplinei prevede ca unul din pasii ei sa fie "darea afara", dar nu proscrierea pe veci si stigmatizarea aceluia. Chiar si aceasta masura dura si extrema se ia cu scopul pozitiv al restaurarii si aducerii inapoi la o relatie buna cu Dumnezeu a celui disciplinat.

1Corinteni 11:31-32 Daca ne-am judeca singuri, n-am fi judecati. Dar cand suntem judecati, suntem pedepsiti de Domnul, ca sa nu fim osanditi odata cu lumea.

Judecata trebuie sa triumfe in mijlocul nostru! Va socheaza acest lucru?

Biserica este alcatuita din credinciosi, de aceea grija noastra nu ar trebui sa se indrepte spre a-i face sa se simta bine pe cei necredinciosi, ci sa-i incurajam pe credinciosi la sfintire! De aceea, aceasta "judecata" este absolut imperativa in mijlocul nostru si trebuie sa devina o practica la care sa veghem in permanenta.

Pavel spune in Efeseni 5, "nu luati deloc parte la lucrarile neroditoare ale intunericului, ba inca mai de graba osanditi-le... Dar toate aceste lucruri, cand sunt osandite de lumina, sunt date la iveala; pentru ca ceea ce scoate totul la iveala, este lumina" (v.11-13)..

Intunericul se gaseste acolo unde faradelegea si confuzia opereaza. Responsabilitatea pentru alungarea lui ne revine noua! Daca acest nor planeaza asupra bisericii noastre din cauza comportamentului inacceptabil al unora, atunci trebuie judecati prin disciplina bisericii!

Din nou, razbate din acestea inima lui Pavel: "vreau ca lumea sa vada o demonstratie veritabila, o intruchipare vie a puterii ei". Asta-i ce vrea Pavel, ce vrea Isus Hristos. Vom asculta de ei?

Alte obiectii...

Obiectia nr. 3 - Fiecare sa se cerceteze dar pe sine! (vezi, 1Corinteni 11:28) Sub banuiala ipocriziei fiecare sa-si examineze doar viata lui insusi si sa nu se "ia" si de altii!!!

Raspuns: In primul rand ipocrizia nu ar trebui sa se gaseasca in mijlocul nostru si tocmai pentru a nu-i oferi ocazia sa apara si sa se raspandeasca trebuie exercitata si sustinuta disciplina in biserica. Da, ea este un lucru neplacut, chiar infricosator. Ea ma face pe mine sa ma tem si sa nu traiesc o viata dubla si apoi ne aminteste tuturora ca purtam un nume care trebuie onorat cu o viata curata si cu o constiinta asemenea!

Etc. etc. ....

Unii pot reactiona cu indignare...

Cine suntem noi sa o aplicam? Sa o luam de la capat

Matei 16:16-19 Simon Petru, drept raspuns, I-a zis: ,,Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!" Isus a luat din nou cuvantul, si i-a zis: ,,Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri. Si Eu iti spun: tu esti Petru (Greceste: Petros), si pe aceasta piatra (Greceste: petra) voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui. Iti voi da cheile Imparatiei cerurilor, si orice vei lega pe pamant, va fi legat in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant, va fi dezlegat in ceruri."

Cheile!!!

Cred ca in disciplina bisericii consta darea si folosirea "cheilor Imparatiei"...nu ca noi am inchide-o sau deschide-o pentru unii, desi in functie de purtarea lor noi avem cunostinta sa le spunem cum este aceasta pentru ei. Adica, inchisa, sau deschisa!

Din pacate in numele acestor "chei" s-au facut tot felul de acte abuzive si diviziuni nebiblice ale bisericii. S-au formulat doctrine false si s-au ridicat autoritati false in biserica. Una este papa de la Roma care sustine ca Petru este intemeietorul bisericii lor. Ce pacat ca nu si-au gasit unul mai bun! Cum ar fi Isus, de pilda! Daca doar ar fi recunoscut si aplicat principiul disciplinei bisericii, nu se ajungea astazi aici -- la starea de dezagregare colectiva a crestinatatii!

Utilizarea cuvenita a "cheilor" disciplinei bisericesti

"Daca este un domeniu care sa poata fi deplans acela se vede in neglijarea utilizarii acestei chei... parca Domnul nici nu ar fi dat Bisericii aceasta cheie! Astfel nu doar ca nu sunt prinse vulpile mici care strica via, dar s-a ajuns ca marii lupi sa domneasca in ea. Cum s-a daramat gardul si a lasat via expusa sa fie calcata in picioare. Mistretul salbatic face ravagii in ea, isi face culcus si rumega in ea. Aluatul a dospit toata plamadeala. Lucrul acesta a facut ca Numele lui Dumnezeu si Biserica Lui sa fie hulite, sacramentele desacralizate, mladitele bune sa fie inecate de buruieni... Toate acestea se petrec fiindca cei lumesti iau loc alaturi de cei ce sunt ai Sai. Este de temut ca intr-o zi Domnul sa inlature sfesnicul Sau din mijlocul acelei adunari." ¹

S-O LUAM DE LA INCEPUT!

Sa asistam la "infiintarea" Bisericii! Ori de cate ori cineva se alatura lui Petru in a face aceeasi marturisire, intra in Biserica lui Hristos. Nu a lui Petru. Ci a lui Hristos!

Matei 16:13-19 Isus a venit in partile Cezareii lui Filip, si a intrebat pe ucenicii Sai: "Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul omului?" Ei au raspuns: "Unii zic ca esti Ioan Botezatorul; altii: Ilie; altii: Ieremia, sau unul din prooroci." "Dar voi", le-a zis El, "cine ziceti ca sunt?" Simon Petru, drept raspuns, I-a zis: "Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!" Isus a luat din nou cuvantul, si i-a zis: "Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri. Si Eu iti spun: tu esti Petru (Greceste: Petros), si pe aceasta piatra (Greceste: petra) voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui. Iti voi da cheile Imparatiei cerurilor, si orice vei lega pe pamant, va fi legat in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant, va fi dezlegat in ceruri."

Este demn de observat ca imediat dupa ce prezinta infiintarea bisericii, Domnul ei prezinta de asemenea si modul ei de operare interna (ne lasa un adevarat "regulament de ordine interioara"). Desigur, trebuie citit tot contextul. Matei 18.

1 In clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus, si L-au intrebat: "Cine este mai mare in Imparatia cerurilor?"
2 Isus a chemat la El un copilas, l-a pus in mijlocul lor,
3 si le-a zis: "Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor.
4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilas, va fi cel mai mare in Imparatia cerurilor.
5 Si oricine va primi un copilas ca acesta in Numele Meu, Ma primeste pe Mine.
6 Dar pentru oricine va face sa pacatuiasca pe unul din acesti micuti, care cred in Mine, ar fi mai de folos sa i se atarne de gat o piatra mare de moara, si sa fie inecat in adancul marii.
7 Vai de lume, din pricina prilejurilor de pacatuire! Fiindca nu se poate sa nu vina prilejuri de pacatuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de pacatuire!
8 Acum, daca mana ta sau piciorul tau te face sa cazi in pacat, taie-le si leapada-le de la tine. Este mai bine pentru tine sa intri in viata schiop sau ciung, decat sa ai doua maini sau doua picioare, si sa fii aruncat in focul vesnic.
9 Si daca ochiul tau te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine. Este mai bine pentru tine sa intri in viata numai cu un ochi, decat sa ai amandoi ochii, si sa fii aruncat in focul gheenei.
10 Feriti-va sa nu defaimati nici macar pe unul din acesti micuti; caci va spun ca ingerii lor in ceruri vad pururea fata Tatalui Meu care este in ceruri.
11 Fiindca Fiul omului a venit sa mantuiasca ce era pierdut.
12 Ce credeti? Daca un om are o suta de oi, si se rataceste una din ele, nu lasa el pe cele nouazeci si noua pe munti, si se duce sa caute pe cea ratacita?
13 Si, daca i se intampla s-o gaseasca, adevarat va spun, ca are mai multa bucurie de ea, decat de cele nouazeci si noua, cari nu se ratacisera.
14 Tot asa, nu este voia Tatalui vostru celui din ceruri sa piara unul macar din acesti micuti.
15 Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau.
16 Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori.
17 Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l Bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames.
18 Adevarat va spun, ca orice veti lega pe pamant, va fi legat in cer; si orice veti dezlega pe pamant, va fi dezlegat in cer.
19 Va mai spun iarasi, ca, daca doi dintre voi se invoiesc pe pamant sa ceara un lucru oarecare, le va fi dat de Tatal Meu care este in ceruri.
20 Caci acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor."
21 Atunci Petru s-a apropiat de El, si I-a zis: "Doamne de cate ori sa iert pe fratele Meu cand va pacatui impotriva mea? Pana la sapte ori?"
22 Isus i-a zis: "Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte.

Toate lucrurile spuse mai inainte de a descrie modelul biblic de disciplina se afla in legatura unele cu celelalte. Stiu ca nu spun nimic nou prin asta.

Isus vorbeste mai intai de asemanarea cu niste copilasi a celor ce fac parte din Biserica Lui. Un copil nu este o prezenta amenintatoare. Este sincer, nu stie sa se prefaca si de obicei dezvaluie imediat ce gandeste.

Apoi, spune ca adevarata autoritate in Imparatia Lui consta in a fi ca un copilas.

In continuare sunt aduse in discutie "prilejurile de pacatuire". Din cauza lor, El spune o data un "vai de lume". Dar daca nu esti neaparat ispitit de lume ci de propriile tale pofte nascute in madularele tale, El spune, "taie-le, leapada-le de la tine". Este voia Tatalui ca nici un om sa nu mearga in iad, si ca nici un crestin sa nu cada de la credinta, fie ispitit de lume, fie de propria lui fire, fie de un altul... !!

De aceea, Isus spune: "daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau."

Doar aplicarea neobosita a acestui principiu poate asigura sanatatea si bunastarea spirituala a unei adunari crestine, a unei partasii de credinciosi.

In continuare Isus detaileaza etapele urmatoare in aplicarea disciplinei in Biserica si pastrarea in acest fel a unei atmosfere de autentica incredere frateasca reciproca cat si de sfintenie si puritate a intregului grup de credinciosi.

Iata care este mandatul nostru in adunare! Ce sa facem in mijlocul fratilor nostri! Marea motivatie biblica a exercitarii disciplinei in biserica.

La aceasta sunt chemati nu doar liderii bisericii, ci toti membrii ei. Toti participati la procesul disciplinarii crestinilor nepocaiti, si vreau sa vedeti acest lucru. Daca fiecaruia i-ar pasa de fratele lui nu s-ar trece cu vederea atat de multe atitudini gresite ale fratilor nostri. Neiertarea, inversunarea, amaraciunea impotriva cuiva... etc. La baza exercitarii acestei discipline sta legendara dragostea de frati pe care Dumnezeu o poate pune in inima unor, initial, straini si necunoscuti, dar acum apropiati prin crucea lui Hristos.

Vedeti raspunsul nostru nu poate fi cel al lui Cain, "eu nu-l urmaresc pe fratele meu ce face!"

Geneza 4:9 Domnul a zis lui Cain: "Unde este fratele tau Abel?" El a raspuns: "Nu stiu. sunt eu pazitorul fratelui meu?"

Ci,

Galateni 6:1 Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala, voi, cari sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetii. Si ia seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu.

Cei care sunt duhovnicesti nu stau nepasatori fata de alunecarea in pacat a fratilor lor, nu le barfesc altora despre slabiciunile lor, ci intreprind pasii necesari pentru restaurarea lor. Asta inseamna a-ti arata in mod practic ca-ti pasa de fratele tau, sora ta in Hristos.

1Ioan 3:18 Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul.

Nu va cer decat sa exercitati dragostea crestina frateasca care se intereseaza de soarta fratelui, nu se amesteca in viata lui, dar mentine o relatie de responsabilitate cu acesta.

Romani 15:1-2 Noi, care suntem tari, suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi, si sa nu ne placem noua insine. Fiecare din noi sa placa aproapelui, in ce este bine, in vederea zidirii altora.

Pavel a inteles ca avea acest mandat, ca avea de indeplinit aceasta datorie in vederea zidirii Bisericii:

2Corinteni 10:8 Si chiar daca m-as lauda ceva mai mult cu stapanirea, pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastra, iar nu pentru daramarea voastra, tot nu mi-ar fi rusine.

2Corinteni 13:10 Tocmai de aceea va scriu aceste lucruri, cand nu sunt de fata, pentru ca, atunci cand voi fi de fata, sa nu ma port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru daramare.

Neglijarea sau trecerea cu vederea a ceea ce pare un pacat evident al fratilor vostri compromite partasia noastra, starea ei spirituala si unitatea noastra. Distruge marturia noastra inaintea lumii.

A veni intai la unul din lideri pentru a-i indica ca l-ai vazut pe fratele tau in ceea ce pare o situatie (de pacat) compromitatoare, nu este biblic. Aduce mai degraba a barfa, inseamna mai degraba a evita sa-ti faci treaba indicata in Matei 18... Toti participati in procesul disciplinarii crestinilor nepocaiti si trebuie sa-l faceti in oranduiala!

Noi suntem chemati sa ne indemnam unii pe altii la dragoste si fapte bune...

Evrei 10:24 Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune.

Evrei 13:1 Staruiti in dragostea frateasca.

Aha!!

1Tesaloniceni 3:12 Domnul sa va faca sa cresteti tot mai mult in dragoste unii fata de altii si fata de toti, cum facem si noi insine pentru voi,

1Tesaloniceni 3:13 ca sa vi se intareasca inimile, si sa fie fara prihana in sfintenie, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos impreuna cu toti sfintii Sai.

1Tesaloniceni 5:15 Luati seama ca nimeni sa nu intoarca altuia rau pentru rau; ci cautati totdeauna sa faceti ce este bine atat intre voi, cat si fata de toti.

"Mandatul" acesta se poate rezuma in trei actiuni:

1Tesaloniceni 5:14 Va rugam, de asemenea, fratilor, sa mustrati pe cei ce traiesc in neoranduiala; sa imbarbatati pe cei deznadajduiti; sa sprijiniti pe cei slabi, sa fiti rabdatori cu toti.

Foarte echilibrat!

Concluzie: Toate acestea enunta adevarul solemn ca marturia noastra crestina trebuie luata in serios. Mantuirea este fara plata, dar purtarea Numelui Sau, costisitoare. Intre noi ca si membrii ai trupului lui Hristos, ai Bisericii Crestine, exista o legatura spirituala si avem o raspundere unii fata de ceilalti. Ceea ce eu fac ca si crestin, si mai ales ca si lider crestin, este importat pentru fiecare din voi. In acelasi fel, ceea ce fiecare dintre voi face este important pentru restul adunarii. De aceea, daca ne vedem pacatuind unii pe ceilalti nu avem voie sa stam nepasatori.

UN FACTOR DE CRESTERE A BISERICII?!

Disciplina este un factor de crestere si maturizare a bisericii, asa cum bine observa cineva. Unii ar spune ca doar daca vrei sa o "extermini", sa o "starpesti" sustii asa ceva -- aplicarea disciplinei in ea!

In primul rand, daca am venit la Hristos pentru ca lumea nu mai reprezinta un interes pentru noi, nu stiu de ce am ingadui ca lumea sa vina la noi. Noi am plecat din ea iar ea vrea sa se intoarca la noi! Asa ceva nu ar trebui sa se intample! De aceea, trebuie exercitata atat disciplina de sine cat si disciplina bisericii.

Unde-i "oaza" de sfintenie si moralitate care se contura odata clar in lume?

Un factor care a dus la "disparitia" din lume a bisericii, la pierderea conturului ei ca si colectivitate evidentiata prin sfintenia si moralitatea membrilor ei se datoreaza atat abandonului Cuvantului lui Dumnezeu ca etalon de credinta si compromiterea mesajului mantuirii, cat si renuntarii la practica disciplinei Bisericii.

Priviti astazi in jurul nostru! Se "ia" cineva in Biserica Ortodoxa de credinciosul care frecventeaza slujbele bisericii dar in acelasi timp isi bate si nevasta, sau copilul, traieste in concubinaj, adulter, mituiste sau fura de la locul de munca? Cand intreb daca "se ia cineva" de acestia nu ma refer la o mustrare, la "a le face morala", sau a-i admonesta in biserica la slujba, ci mai precis ma refer daca se aplica modelul biblic de disciplinare a crestinului nepocait a celui ce pacatuieste din obisnuinta si din indrazneala.

Stiti cum oamenilor li se taie rasuflarea daca popa mentioneaza niste pacate pe nume in biserica? Pe acela tind sa-l respecte si sa-l aprecieze drept un popa dur, integru. Nici la asa ceva nu ma refer ci ma refer la faptul daca se ia masura separarii de cei care in mod regulat traiesc in pacat, si se numesc "membrii ai bisericii". Se face asa ceva in Biserica Ortodoxa Romana? Nu? Atunci de ce nu mai este astazi o biserica crestina mai este un mister? Liniile de demarcatie dintre "biserica" si lume au disparut. Membrii ambelor "comunitati" s-au amestecat, au fuzionat. Au intrat in "coalitie", in "alianta", iar noi parem sa ne amagim crezand ca biserica aceea mai este reprezentanta lui Isus Hristos pe Pamant!?

In afara de exemplul negativ al Bisericii Ortodoxe mai avem exemplul bisericilor din cartea Apocalispsei. Chiar istoria sta marturie acestui principiu, aceste biserici fiind judecate si desfiintate!

() The neglect of discipline hath a strong tendency to delude immortal souls, by making those think they are Christians that are not, while they are permitted to live with the character of such, and are not separated from the rest by God's ordinance. Also, it may make the scandalous think their sin a tolerable thing, which is so tolerated by the pastors of the church.

(4) We corrupt Christianity itself in the eyes of the world, and do our part to make them believe that Christ is no more for holiness than Satan, or that the Christian religion exacteth holiness no more than the false religions of the world. For if the holy and unholy are all permitted to be sheep of the same fold, without any means being used to separate them, we defame the Redeemer, as if he were guilty of it, and as if this were the nature of his precepts. ²

(6) We do much to bring the wrath of God upon ourselves and our congregations, and so to blast the fruit of our labors. If the angel of the church of Thyatira was reproved for suffering seducers in the church (Rev. 2:20), we may be reproved, on the same ground, for suffering open, scandalous, impenitent sinners. (Richard Baxter "The Reformed Pastor") ³

Pentru ca au tolerat in biserica pe seducatoarea Isabela

Apocalipsa 2:20 Dar iata ce am impotriva ta: tu lasi ca Iezabela, femeia aceea, care se zice proorocita, sa invete si sa amageasca pe robii Mei sa se dedea la curvie, si sa manance din lucrurile jertfite idolilor.

Versetul de mai sus descrie ceva din raspunderea pe care o avem de a implementa si exercita disciplina bisericii!

Celor din Pergam le reproseaza ca nu corecteaza invatatura falsa, doctrinele eronate din biserica:

Apocalipsa 2:14-15 Dar am ceva impotriva ta. Tu ai acolo niste oameni cari tin de invatatura lui Balaam, care a invatat pe Balac sa puna o piatra de poticnire inaintea copiilor lui Israel, ca sa manance din lucrurile jertfite idolilor, si sa se dedea la curvie. Tot asa, si tu ai cativa care, de asemenea, tin invatatura Nicolaitilor, pe care Eu o urasc.

Acesta este exemplul abandonului total al disciplinei Bisericii. Este exemplul neglijarii si ignorarii principiului ei.

Pe de alta parte avem exemplele la fel de descumpanitoare ale acelor biserici care se numesc protestante, sau neo-protestante, unde in multe cazuri disciplina bisericii a devenit prilejul exercitarii unei mari autoritatii ierarhice (abuzive) asupra membrilor respectivelor adunari. Cunosc nenumarate cazuri in care victima pacatelor unui frate ajunge de fapt sa fie membrul disciplinat, si nu cel ce a cauzat dauna sufera disciplina!!

EXEMPLU NEGATIV: Cazul unei femei agresate de un presupus membru al unei biserici locale, in orice caz bun prieten cu pastorul, imi revine socant in minte. Stiti cine a fost "disciplinat" in acel caz? Nu barbatul agresor, ci femeia careia i s-a "interzis" luarea "Cinei Domnului"!

Acesta este un exemplu tipic de abuz al principiului disciplinei in biserica. Modul de aplicare al ei si de exercitare al autoritatii in biserica este mai degraba asemanator cu cel dezavuat aici de Domnul Isus:

Marcu 10:42-44

"Isus i-a chemat la El, si le-a zis: ,,Stiti ca cei priviti drept carmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, si mai marii lor le poruncesc cu stapanire. Dar intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru; si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi, sa fie robul tuturor."