In ultimul meu discurs din acest pasaj am vazut ca prima lucrare a Duhului Sfant in inima pacatosului este sa il convinga de pacat, sa ii dea un sentiment al ororii pacatului sau si sa il faca sa simta ca este cu siguranta un pacatos pierdut. De aici am tras concluzia ca este datoria tuturor slujitorilor credinciosi ai lui Hristos sa faca acelasi lucru; daca Duhul blandetii si al dragostei Isi incepe lucrarea intr-un suflet trezind in acesta un sentiment adanc al pacatului si maniei viitoare, atunci noi nu trebuie sa fim considerati cruzi, severi, prea directi si fara ocolisuri atunci cand incepem exact in acelasi fel, convingandu-va de pacat si aratand fiecarui suflet nemantuit dintre voi cat este de stricat si de depravat.
Dar acum am ajuns la a doua lucrare a Duhului, cea datorita careia este pe drept numit Mangaietorul: "El va convinge lumea de neprihanire." Dupa ce mai intai a zdrobit oasele sub sentimentul pacatului, acum Il descopera pe Medicul cel bun si face aceleasi oase pe care le-a zdrobit sa se bucure. Dupa ce mai intai a descoperit iminenta furtuna a maniei viitoare, in asa fel incat pacatosul nu stie unde sa mai fuga, acum El deschide camera secreta si sopteste: "Intra aici, ca sa te poti ascunde in ziua maniei Domnului." Dupa ce a luminat adancurile pacatosului si i-a aratat cum fiecare fapta a vietii sale il condamna, si cat de zadarnica este orice cautare a neprihanirii acolo, acum indreapta lumina spre Mantuitorul inviat si spune: "Priveste acolo." Ii arata suferinta terminata a Mantuitorului si ascultarea Sa incheiata, apoi spune: "Toate acestea sunt ale tale, daca vrei sa crezi in Isus." In acest fel sufletul este condus de Duhul Sfant sa Il accepte si sa se apropie de Hristos - oferit gratuit in Evanghelie. Mai intai a fost lucrarea Duhului de trezire; aceasta este lucrarea Duhului de mangaiere. Ea va arata clar ca a doua lucrare a slujitorului credincios al lui Hristos este sa faca exact acelasi lucru; sa conduca sufletele apasate la Hristos si sa arate, nu doar inspre potopul ce va veni, dar si spre arca oferita gratuit. Sa arate nu doar spre furtuna amenintatoare, ci si spre puternicul turn de scapare. Sa indrepte ochii pacatosului nu numai spre pacatul si nenorocirea dinauntru, ci si inspre afara, spre Mantuitorul care sangereaza, moare, invie si domneste.
Fratilor, acela nu e un slujitor al lui Hristos, cel care doar va ingrozeste si va trezeste, care face doar prima lucrare a Duhului, sa va convinga de pacat, dar nu face si a doua lucrare a Duhului, sa va convinga de neprihanire. Ar fi ca un chirurg care va smulge bandajele de pe rani, le deschide in toata adancimea lor si apoi va lasa ca pe Israel, cu ranile neinchise, nebandajate si nealinate cu alifie. Ar fi ca un om care va trezeste cand toata casa va este in flacari, dar va lasa acolo fara sa va arate o cale de scapare.
Fratii mei, haideti mai degraba sa invatam sa calcam pe urmele Duhului binecuvantat, ale Mangaietorului. El mai intai convinge de pacat, apoi convinge de neprihanire. De aceea, fratilor, aveti rabdare cu noi atunci cand mai intai va trezim si va facem sa simtiti oroarea pacatelor voastre, iar apoi deschidem adapostul si spunem: "Intrati aici, 'ascundeti-va cateva clipe, pana va trece mania!'"
Stiu ca multi dintre voi ati putea fi destul de ofensati pentru ca Il predicam pe Hristos celor mai decazuti pacatosi. La fel s-a intamplat si in cazul Fariseilor; si, fara indoiala, sunt multi Farisei printre noi. Cand intram in localurile des frecventate ale stricaciunii si depravarii si, cu cuvinte pline de blandete, proclamam mesajul simplu al dragostei rascumparatoare, acela ca mania lui Dumnezeu este asupra pacatosilor, dar Hristos le este Mantuitorul oferit gratuit, in starea in care se gasesc; sau atunci cand un copil al pacatului si al nefericirii vine inaintea noastra, iar slujitorul lui Hristos ii vorbeste mai intai in mod simplu si clar despre mania lui Dumnezeu impotriva pacatului lui, iar apoi, la fel de simplu si clar, cu toata dragostea, ii vorbeste despre indurarea lui Hristos fata de el si despre neprihanirea oferita gratuit - o! cat de des se simt ofensati oamenii decenti si morali ai acestei lumi. Simplul gand ca acelasi Mantuitor este oferit la fel de liber atat celor mai dispretuite si viciate lepadaturi cat si lor, este mai mult decat pot suporta. "Ce!", striga ei, "le oferi un Mantuitor acestor nenorociti inainte sa-si indrepte vietile, inainte sa-si schimbe caracterul?" Eu raspund, Da. Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, si va implor sa observati ca exact asa lucreaza si Duhul lui Dumnezeu.
El e Duhul Sfant, ai carui ochi sunt prea curati ca sa priveasca nelegiuirea. E cel ce ii sfinteste pe toti cei ce sunt in Isus; si totusi, dupa ce l-a convins pe un pacatos de pacatul lui, urmatorul lucru pe care il face este sa vorbeasca despre pace, sa il convinga pe acel pacatos de neprihanire. Daca ma intrebati atunci de ce nu-i spun unui copil al pacatului si rusinii "Du-te si indreapta-te, fa-te cinstit si curat, apoi te voi chema la Mantuitorul", va raspund "Pentru ca Insusi Duhul, Duhul Sfant, cel ce sfinteste, nu o face." El mai intai duce sufletul in pustie, apoi il atrage sa vina la Hristos. Mai intai inchide sufletul in inchisoare sub apasarea sentimentului vinovatiei, iar apoi deschide usa, Il descopera pe Hristos ca un adapost deschis pentru cel mai mare dintre pacatosi.
Fratilor, nu uitati, El e Cel ce mangaie inainte sa sfinteasca. De aceea, nu ne invinuiti pe noi daca, in calitate de mesageri ai lui Hristos, calcam exact pe urmele acestui Duh binecuvantat. Daca insusi El, Duhul Sfant, Cel ce sfinteste si a carui rasuflare este in intregime curata - daca insusi El il invita pe cel mai de jos pacatos sa imbrace aceasta haina minunata, neprihanirea divina a lui Isus, atunci nu mai spuneti ca noi aprobam pacatul, ca suntem dusmanii moralitatii, atunci cand ducem acest mesaj celui mai de jos pacatos: "Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit."
1. Ce este aceasta neprihanire?
Eu raspund, este neprihanirea lui Hristos, indeplinita in numele pacatosilor. Acum, neprihanire inseamna neprihanire in ce priveste legea. Atunci cand cineva nu a incalcat niciodata legea, ci intotdeauna i s-a supus in totalitate, acea persoana este neprihanita. Neprihanirea e alcatuita din doua parti - prima, libertate de vina; iar a doua, valoare inaintea lui Dumnezeu.
1. In cazul unui inger care nu a cazut, de exemplu, acesta poate fi numit neprihanit in doua feluri. (1) El este neprihanit la modul negativ, pentru ca niciodata nu a incalcat legea lui Dumnezeu; nu a iubit niciodata vreun lucru pe care Dumnezeu n-ar fi vrut ca el sa il iubeasca, nu a facut niciodata vreun lucru pe care Dumnezeu n-ar fi vrut ca el sa il faca. El nu are nici o pata de vinovatie pe imbracamintea sa alba ca zapada. Dar, (2) el este neprihanit la modul pozitiv, pentru ca a implinit legea lui Dumnezeu. A ascultat in toate lucrurile de voia Sa in totalitate sfanta. Si-a intins aripile la fiecare misiune pe care a poruncit-o Tatal, slujind zi si noapte pentru mostenitorii mantuirii. In toate lucrurile a facut din implinirea voii Tatalui ceresc hrana si bautura sa. De aceea, el nu numai ca si-a pastrat neintinate hainele albe ca zapada, dar si-a castigat si cununa de lauri a ascultarii. El este vrednic inaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu este incantat pe masura ce el vine in prezenta Lui. Acum, fratilor, amandoua acestea puse impreuna alcatuiesc o neprihanire inaintea lui Dumnezeu.
2. In cazul lui Adam inainte sa cada. (1) El a fost neprihanit la modul negativ. A fost creat liber de orice vina. Nevinovat si curat a iesit din mainile Creatorului sau. Raurile linistite ale Paradisului nu au reflectat mai clar cerul albastru din adancimile lor netulburate, decat a reflectat adancul senin al lui Adam chipul binecuvantat al lui Dumnezeu. Sufletul sau era fara pata, la fel ca vesmantul alb al ingerilor. Gandurile sale erau indreptate toate catre cer. Nu a incalcat niciodata legea lui Dumnezeu, prin gand, cuvant sau fapta. Voia sa era in deplin acord cu voia Tatalui. Nu avea constiinta pacatului. Dar, (2) Adam nu a castigat o neprihanire la modul pozitiv; adica neprihanirea celui care a implinit legea, care a facut voia lui Dumnezeu. El a fost asezat in Paradis cu scopul de a castiga aceasta neprihanire. A fost asezat acolo in vesminte sfinte si curate, sa castige cununa de lauri a ascultarii, la fel ca sfintii ingeri. Dar omul a cazut fara sa castige aceasta neprihanire vrednica de lauda inaintea lui Dumnezeu. Acum, fratilor, amandoua acestea puse impreuna, atat libertatea de vina cat si ascultarea perfecta, amandoua impreuna alcatuiesc neprihanirea desavarsita inaintea lui Dumnezeu.
3. Ajung astfel sa arat ca neprihanirea lui Hristos, oferita gratuit pacatosilor, le include pe amandoua. Exista libertate de vina in Hristos, pentru ca El a plecat la Tatal. Cand a venit in aceasta lume, El nu era liber de vina. Hristos nu avea vreun pacat propriu. Chiar si in pantecul mamei sale a fost numit "Sfantul care se va naste"; cu toate acestea, El nu a respirat nici macar o clipa in lumea aceasta fara sa fie sub povara vinei. Cand era un bebelus in iesle, El era sub vina; cand era om al durerii si obisnuit cu suferinta, El era sub vina; cand S-a asezat obosit langa fantana, El era sub vina; cand trecea prin acea cumplita agonie in gradina, cand sudoarea i se facuse ca niste picaturi mari de sange, El era sub vina; in ultima Sa agonie pe cruce, El era sub vina. Nu avea un pacat al Sau, si totusi iata cuvintele Lui: "Caci rele fara numar ma impresoara, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; si nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decat perii capului meu, si mi se moaie inima."
Intrebare. De unde stii ca Hristos era sub vina?
Raspuns. (1) Pentru ca El suferea. A suferit durerea nasterii in iesle. A suferit de oboseala, foame, sete, a trecut prin mari agonii in gradina si pe cruce. Dar Dumnezeu a asociat din vesnicie vina cu durerea. Daca nu ar exista vina, nu ar exista nici durere. (2) Pentru ca Dumnezeu Si-a ascuns fata de la El: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu." Dumnezeu nu Isi ascunde fata de nimic, cu exceptia vinei; prin urmare, Hristos purta pacatele celor multi. Era acoperit de vina. Era la fel de vinovat inaintea lui Dumnezeu ca si cum El ar fi comis toate acele pacate ale poporului Sau. De ce sa ne miram, atunci, ca Dumnezeu Si-a ascuns fata chiar si dinaintea propriului Sau Fiu?
Dar Hristos este acum liber de vina. El a inviat si S-a dus la Tatal. Cand un om este dator, daca isi plateste datoria, atunci e liber de datorie. La fel, Hristos zacea sub pacatele noastre, dar El a suferit intreaga pedeapsa si acum e liber; S-a ridicat la cer si nu-L mai vedem. Cand un om este exilat pentru un numar de ani, legea nu-i permite sa se intoarca in tara inainte sa treaca acei ani si sa se termine pedeapsa; dar cand timpul s-a implinit, atunci e liber de vina inaintea legii. Se poate intoarce din nou acasa, in tara lui. La fel si Hristos a fost alungat de la sanul Tatalui pentru o vreme. Dumnezeu Si-a ascuns fata de El; dar cand a implinit tot ce Dumnezeu a considerat potrivit sa puna asupra Lui, atunci a fost liber de vina, a fost liber sa se intoarca, si asa a si facut. S-a inaltat la cer, S-a intors la sanul Tatalui, de unde a plecat. Nu intelegi atunci, pacatosule care tremuri, ca exista libertate de orice vina in Hristos? El e cat se poate de liber; nu va mai suferi vreodata. Acum e fara pacat, iar cand se va intoarce, se va intoarce fara pacat. Daca devii una cu El, si tu esti liber de vina, esti la fel de liber ca si Hristos, esti la fel de ferit de pedeapsa ca si cum ai fi in ceruri impreuna cu Hristos. Daca crezi in Hristos, tu esti una cu El, un madular in trupul Lui; si, la fel de sigur cum Hristos, Capul tau, a trecut de-acum de la intunericul maniei lui Dumnezeu la lumina fetei Sale, la fel de sigur ai trecut si tu, o, credinciosule, de la intuneric la lumina minunata a lui Dumnezeu. Cat de binecuvantate sunt cuvintele lui Hristos, chiar inainte sa Se inalte la cer: "Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru"! Dumnezeu este la fel de mult al nostru, asa cum este al lui Hristos.
Intrebare. Cu ce ma ajuta faptul ca Hristos e liber de vina?
Raspuns. Hristos iti este oferit ca Mantuitor. Exista o ascultare perfecta in Hristos, pentru ca El S-a dus la Tatal, si noi nu-L mai vedem. Cand a venit in aceasta lume, El a venit nu doar sa sufere, ci si sa faca ceva; nu doar sa fie un Mantuitor muribund, ci si un Mantuitor care lucreaza; nu numai sa sufere blestemul pe care primul Adam l-a adus asupra lumii, ci si sa implineasca ascultarea pe care primul Adam a lasat-o neimplinita. Din leagan pana la cruce, El a ascultat de voia lui Dumnezeu din toata inima. Cand a venit in lume, cuvintele Sale au fost: "Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule! Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule! Si Legea Ta este in fundul inimii Mele." Cand se gasea la mijlocul ascultarii Sale, inca nu S-a razgandit. El spune: "Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis, si sa implinesc lucrarea Lui." Cand urma sa plece din lume, cuvintele Sale erau inca: "Am sfarsit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac." De aceea, sunt adevarate cuvintele apostolului care spunea ca "S-a facut ascultator pana la moarte". Intreaga lege este rezumata in aceste doua porunci - Sa iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru. Hristos le-a implinit pe amandoua. (1) L-a iubit pe Dumnezeu cu totul, dupa cum spune Dumnezeu in Psalmul 91: "Fiindca Ma iubeste, de aceea il voi izbavi; il voi ocroti." (2) Si-a iubit aproapele ca pe Sine Insusi. Din dragoste de oameni a venit in lume; tot ce a facut si tot ce a suferit in lume, a fost din dragoste pentru aproapele Sau. Din dragoste de oameni Si-a implinit cea mai mareata parte a ascultarii, atunci cand Si-a dat viata. Aceasta a fost principala misiune cu care a venit in lume. A fost cea mai cumplita si cea mai dificila porunca pe care Dumnezeu I-a dat-o, si totusi a implinit-o. Dar, cu putin timp inainte sa fie tradat, Dumnezeu I-a aratat privelistea ingrozitoare a maniei Sale ce urma sa vina, in gradina Ghetsimani. I-a asezat paharul inainte si I-a aratat ca era un pahar fara vreo urma de indurare in el, si totusi Hristos a ascultat. Natura Sa umana s-a cutremurat inaintea lui, iar Hristos S-a rugat: "Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta!" Dar El nu S-a clintit nici o clipa in ascultarea Sa desavarsita, pentru ca adauga: "Totusi, nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu."
Aceasta e ascultarea lui Hristos, si stim ca e desavarsita. (1) Pentru ca El a fost Fiul lui Dumnezeu, si tot ce a facut trebuia sa fie desavarsit. (2) Pentru ca S-a dus la Tatal. S-a ridicat in prezenta lui Dumnezeu. Si cum L-a primit Tatal? Ni se spune in Psalmul 110. O usa se deschide in cer, si ni se permite sa auzim chiar cuvintele cu care Dumnezeu Isi primeste Fiul: "Domnul a zis Domnului meu: 'Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale.'"
Vedeti deci ca Dumnezeu nu L-a trimis inapoi, ca pe unul care n-a ascultat suficient de desavarsit. Dumnezeu nu I-a refuzat prezenta Sa, ca unuia nevrednic sa fie acceptat; ci Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult, L-a considerat vrednic de multa onoare, vrednic de un loc pe tronul de la dreapta Lui. O! cat de clar ne este faptul ca Hristos este acceptat de Tatal! Cat de clar ne este faptul ca neprihanirea Lui este nespus de placuta si divina inaintea lui Dumnezeu Tatal!
Ia aminte, deci, pacatosule care tremuri! Aceasta neprihanire iti este oferita si tie. A fost infaptuita tocmai pentru pacatosi ca tine, nu pentru altcineva; nu e de vreun alt folos decat sa acopere pacatosii goi. E o imbracaminte din aur lucrat cu migala, un vesmant cusut cu mana. E haina de nunta, din in subtire, stralucitor si curat. O! Imbraca-te cu Domnul Isus. De ce sa refuzi propria ta iertare? Fa-te una cu Hristos, crezand, si nu esti doar iertat, asa cum am aratat mai inainte, ci esti neprihanit inaintea lui Dumnezeu. Nu numai ca nu vei fi aruncat vreodata in iad, ci vei fi purtat cu siguranta inspre cer - la fel de sigur cum Hristos este acum acolo. Fa-te una cu Hristos, si chiar in aceasta clipa tu esti placut inaintea lui Dumnezeu; frumos, prin frumusetea Lui care te imbraca. Esti la fel de acceptat inaintea lui Dumnezeu, asa cum e si Fiul Omului, Prea Iubitul, care sta la dreapta Lui. Iti va fi dat Duhul Sfant, la fel de sigur cum Ii este dat si lui Hristos. Ii este dat lui Hristos ca untdelemn de bucurie, cu care este uns mai presus decat tovarasii Sai. Vei purta o cununa de slava, la fel de sigur cum Hristos Si-o poarta acum pe a Lui. Vei sta pe tronul lui Hristos, la fel de sigur cum Hristos sta acum pe tronul Tatalui Sau. Plangi de bucurie, credincios fericit! Canta de bucurie in inima ta: "Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru."
II. Ce este convingerea de neprihanire?
Sa aratam ce nu este ea.
1. Nu este o impresie asupra imaginatiei. Asa cum oamenii sunt adesea terorizati in imaginatia lor, la fel ei au aparitii imaginare ale lui Hristos si ale slavei celui ce este in Hristos. Uneori ei cred ca Il vad pe Hristos cu ochii lor trupesti; alteori ei cred ca aud cuvinte nascute in mintea lor, care vorbesc de frumusetea lui Hristos. Aceasta nu e convingerea de neprihanire. Intr-adevar, astfel de lucruri pot insoti adevarata convertire. Nu sunt imposibile. Stefan si Pavel L-au vazut amandoi pe Hristos, si cei mai multi dintre voi va amintiti un exemplu unic a ceva asemanator in vremurile mai moderne. (Aluzie la o aparitie recenta). Dar, oricum ar sta lucrurile, un lucru e sigur, convingerea de neprihanire e foarte diferita de acestea. E un lucru mult mai inalt si mult mai nobil, daruit doar de Duhul lui Dumnezeu. Binecuvantati sunt cei ce nu au vazut, si totusi au crezut.
2. Nu e o revelatie a unor noi adevaruri, care nu sunt continute in Biblie. Cand Duhul L-a descoperit pe Hristos apostolilor si profetilor din vechime, El a revelat noi adevaruri cu privire la Hristos. Dar atunci cand El il convinge pe un pacatos de neprihanirea lui Hristos, o face prezentandu-i adevarurile continute in Biblie. Daca ar descoperi noi adevaruri, am putea lasa Biblia deoparte, si am sta asteptand ca Duhul Sfant sa se coboare asupra noastra. Dar acest lucru e contrar Bibliei si experientei. David se roaga: "Deschide-mi ochii, ca sa vad lucrurile minunate." De unde? Nu din cerurile de sus sau de pe pamantul de jos, ci "ale Legii Tale!" Duhul Sfant lucreaza intotdeauna prin adevar in inimile noastre: "Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul." De aceea, atunci cand cauti convingerea de neprihanire, nu trebuie sa cauti noi adevaruri in afara Bibliei, ci cauta lumina divina aruncata asupra adevarurilor vechi deja continute in Biblie.
3. Nu e o simpla cunoastere intelectuala a ce spune Biblia despre Hristos si neprihanirea Sa. Cei mai multi neconvertiti citesc Biblia, si multi dintre ei inteleg foarte bine doctrina neprihanirii atribuite noua de Hristos; cu toate acestea, ei nu au vreo convingere de neprihanire. Toate sufletele trezite citesc Biblia cu multa neliniste, cu multa rugaciune si cu multe lacrimi; multi dintre ei par sa inteleaga foarte clar adevarul ca Hristos e o neprihanire atot-suficienta; si totusi, ne spun ca nu se pot uni cu Hristos, nu Il pot aplica in cazul lor. Din nou, si demonii cred si se cutremura. Cu siguranta, diavolul cunoaste foarte bine Biblia; din citatele pe care le-a adus inaintea lui Hristos, e clar ca intelegea mult din lucrarea de rascumparare; si totusi, asta nu il face mai bun, el doar tremura si scrasneste mai tare din dinti. O, prietenii mei! Daca aveti doar o cunoastere intelectuala a lui Hristos si a neprihanirii Sale, nu aveti nimic mai mult decat au demonii. Nu ati fost niciodata convinsi de neprihanire.
Ce este ea?
Raspuns. Este o constientizare a valorii si potrivirii lui Hristos, asa cum este El descoperit in Evanghelie.
1. Am spus ca e o constientizare a valorii lui Hristos, ca sa vedeti clar ca nu este un sentiment imaginar al frumusetii lui Hristos; nu e ca si cum L-ai privi pe Hristos cu ochii trupesti; nu este o simpla cunoastere intelectuala a lui Hristos si a neprihanirii Sale, ci inseamna sa simti in inima ta cat este El de pretios. V-am aratat mai devreme ca exista o enorma diferenta intre a cunoaste un lucru si a simti un lucru; intre a avea o cunoastere a unui lucru si a avea un sentiment al lui. Exista o mare diferenta intre a sti ca mierea e dulce si a o gusta cat e de dulce, ca sa ii simti dulceata. Exista o mare diferenta intre a sti ca o persoana e frumoasa si a o privi in realitate, ca sa simti cat de frumoasa e acea persoana. Exista o mare diferenta intre a sti ca o manusa se va potrivi pe mana ta si a o pune pe mana, ca sa simti daca se potriveste. La fel, fratii mei, exista o enorma diferenta intre a avea o cunoastere intelectuala a lui Hristos si a neprihanirii Sale, si a simti in inima potrivirea si valoarea Lui. Prima poate fi obtinuta prin simturile omenesti, sau din carti; a doua trebuie sa vina de la Duhul lui Dumnezeu.
2. Din nou, e o constientizare a potrivirii lui Hristos. Putem concepe ca o persoana poate fi constienta de valoarea lui Hristos, fara sa fie constienta de potrivirea Lui. Unele suflete trezite par sa simta ca Hristos e foarte pretios; si totusi nu indraznesc sa se imbrace cu Hristos. Ele par sa doreasca un sentiment al potrivirii Lui la situatia lor, si striga: "O, cat de scump Mantuitor este El pentru toti oamenii!" "O, de-as face si eu parte din poporul Lui! O, de-as fi si eu ascuns in coasta Lui sangeranda!" Si totusi, ei nu sunt constienti de potrivirea Lui ca Mantuitor al lor. Ei nu striga: "El se potriveste perfect in cazul meu! El e Mantuitorul potrivit pentru mine!" Pentru ca, daca ar fi constiente de acest lucru, ar avea pace; buzele lor ar raspandi doar bucurie. Dar nu, ei nu indraznesc sa Il aplice pe Hristos la vietile lor. De aceea, convingerea de neprihanire inseamna sa ai o astfel de cunoastere a lui Hristos incat sa te determine, fara sa eziti, sa te imbraci cu Hristos; asta numesc eu o constientizare a potrivirii lui Hristos.
Nu ma mangaie cu nimic sa stiu ca Hristos e un Mantuitor pretios pentru altii, daca nu stiu ca e un Mantuitor pretios si pentru mine. Daca vine potopul in curand, daca se deschid ferestrele cerului si se rup fantanile adancului cel mare, nu sunt deloc impacat sa stiu ca exista o corabie pregatita pentru altii, decat daca imi spui ca exista o corabie pregatita si pentru mine. Imi poti vorbi la nesfarsit despre neprihanirea lui Hristos si despre siguranta tuturor celor ce sunt in El, dar daca vrei sa imi aduci o veste care sa ma mangaie, trebuie sa ma convingi ca neprihanirea este suficienta pentru mine si imi este oferita mie. Aceasta e lucrarea pe care o face Duhul Sfant atunci cand convinge de neprihanire. Aceasta, si numai aceasta, e convingerea de neprihanire.
O, fratii mei! Nu e o lucrare usoara si naturala sa convingi un suflet, chiar si un suflet nelinistit, sa se imbrace cu Hristos. Daca ar fi o lucrare naturala, atunci ar putea fi facuta prin mijloace naturale; dar e o lucrare supranaturala, si trebuie facuta de mana Duhului Sfant. Carnea si sangele nu ti-L pot descoperi pe Hristos, ci Tatal meu care este in ceruri. Nimeni nu Il poate numi pe Isus Domnul, decat prin Duhul Sfant.
Dati-mi voie sa vorbesc pentru trei grupuri de oameni.
1. Celor ce n-au fost treziti. Observati ce departe sunteti de mantuire. Multi dintre voi poate spuneti chiar acum in inima voastra. "E cat se poate de adevarat ca nu sunt deocamdata o persoana mantuita; dar nu sunt foarte departe de Imparatia lui Dumnezeu. Trebuie doar sa ma pocaiesc si sa cred in Isus, si atunci voi fi mantuit. Din moment ce e o problema simpla si nu dureaza mult, pot sa o fac oricand. Pot sa ma mai bucur putin de lume si de placerile ei; iar apoi, cand moartea sau boala ma ameninta, va fi timpul potrivit sa imi fac griji." Vedeti, toata aceasta argumentatie incepe cu un lucru fals. Crezi ca nu esti departe de mantuire; dar, o! prietene, esti atat de departe de mantuire cat poate fi cineva de pe taramul celor vii. Exista un singur loc in care ai putea fi mai departe de mantuire, si acela e in iad. Esti asa de departe de mantuire ca unul care este in iad . (1) In ultimul meu discurs, v-am aratat ca trebuie sa aiba loc o lucrare divina in inima voastra inainte sa va puteti pocai. Puteti avea multa cunoastere intelectuala despre pacat fara ajutorul Duhului Sfant, dar numai El va poate convinge de pacat. Acest Duh este un Duh suveran. El e daruit copiilor lui Dumnezeu ori de cate ori Il cer; dar nu este la dispozitia oamenilor neconvertiti. Nu Ii poti cere sa vina cand te imbolnavesti, sau cand esti pe moarte. Sau, daca Il ceri atunci, El nu a promis nicaieri ca te va asculta. (2) Iar acum, vreau sa vezi ca mai e nevoie de o a doua lucrare divina in inima ta inainte sa poti crede. Duhul Sfant trebuie sa te convinga de neprihanirea lui Hristos. Carnea si sangele nu Ti-l pot descoperi pe Hristos, numai Tatal meu care este in ceruri. Dumnezeu este un Dumnezeu suveran. El se indura de cine vrea sa se indure. El nu sta la dispozitia oamenilor neconvertiti. Nu a promis nicaieri sa Ii aduca la Hristos pe toti cei pe care ii trezeste. O! cat de limpede e faptul ca esti la fel de departe de mantuire ca orice suflet din afara iadului. Si poti sta linistit cand esti asa departe de mantuire? Poti pleca de-aici sa te asezi la un joc de noroc, ca sa-ti petreci timpul dintre clipa de-acum si clipa judecatii? Poti pleca sa razi si sa te bucuri in pacatele tale? Cat de adevarate sunt atunci cuvintele lui Solomon: "Rasul celor fara minte este ca paraitul spinilor sub caldare" - un zgomot puternic pret de o clipa, apoi o liniste nesfarsita amuteste scurta stralucire, o vesnicie intunecata.
2. Celor ce sunt treziti. (1) Amintiti-va, daca nu ajungeti la convingerea de neprihanire, convingerea voastra de pacat va fi zadarnica. Amintiti-va, nelinistea sufletului nu il mantuieste. Marinarii sunt foarte nelinistiti in mijlocul unui naufragiu. Ei striga cu putere catre Dumnezeu, cu rugaciuni si lacrimi; si totusi, desi sunt niste oameni nelinistiti, nu sunt niste oameni salvati. Corabia se sfarama si se ineaca cu totii. Calatorii din pustie pot fi foarte nelinistiti, inima li se strange in piept, si totusi asta nu arata ca sunt in siguranta. Ei pot pieri printre nisipurile fierbinti. La fel si tu, te temi foarte tare de mania lui Dumnezeu, si poate ca Dumnezeu, in indurarea Sa, a provocat aceasta neliniste in sufletul tau, dar totusi tu nu esti inca mantuit. Daca nu vii la Hristos, totul va fi zadarnic. Multi sunt convinsi de pacat, dar niciodata nu se convertesc. Multi din cei ce sunt acum in iad au fost candva la fel de doritori sa scape ca si tine.
(2) Amintiti-va, numai Dumnezeu va poate da aceasta convingere. Duhul Sfant convinge de neprihanire. Nu carnea si sangele va pot face constienti de valoarea lui Hristos. E adevarat, Biblia si predicile sunt mijloacele prin care Dumnezeu infaptuieste aceasta convingere. El lucreaza intotdeauna prin adevar, niciodata fara adevar. Daca esti trezit cu adevarat, stiu cu cata nerabdare vei dori aceste mijloace. Vei cerceta Scripturile cu lacrimi, si nu vei pierde nici o ocazie sa auzi Cuvantul predicandu-se. Si totusi, Biblia si predicile in ele insele sunt doar mijloace; ele pot provoca doar impresii naturale asupra mintilor voastre. Numai Dumnezeu poate provoca impresii supranaturale. Strigati, deci, catre Dumnezeu.
(3) Dar amintiti-va, Dumnezeu e un Dumnezeu suveran. Nu strigati catre El sa va mantuiasca, ca si cum ar fi vorba de o datorie pe care o are fata de voi. Exista un singur lucru pe care il puteti cere lui Dumnezeu ca pe un drept al vostru, si acela e un loc in iad. Daca credeti ca aveti vreun drept inaintea lui Dumnezeu, va inselati singuri. Inca nu ati fost convinsi de pacat. Aruncati-va la picioarele lui Dumnezeu ca inaintea unui Dumnezeu suveran, un Dumnezeu care nu va datoreaza nimic altceva decat pedeapsa, la picioarele Lui ca inaintea unui Dumnezeu care numai El vi-L poate descoperi pe Hristos. Strigati zi si noapte ca sa vi-L descopere pe Hristos, sa poata straluci in intunericul vostru si sa va dea lumina cunoasterii slavei lui Dumnezeu pe fata lui Hristos. O singura privire indreptata catre acea fata va va da pacea. Veti fi la adapost in ziua maniei Domnului.
3. Acelora dintre voi care ati venit la Hristos. O, ce minuni ale harului sunteti voi! De doua ori ati fost mantuiti prin har. Cand erati dezgustatori in pacatele voastre, si inca dormeati, Duhul Sfant v-a trezit. Mii de alti oameni dormeau alaturi de voi. El a lasat acele mii sa piara, si v-a trezit pe voi.
Din nou, desi treziti, erati la fel de dezgustatori; erati la fel de respingatori inaintea lui Dumnezeu ca si mai inainte, acum insa erati ingroziti de iad. In unele privinte erati mai stricati decat lumea adormita din jurul vostru. Ei nu veneau la Hristos, pentru ca nu simteau nevoia. Dar voi simteati aceasta nevoie, si totusi nu veneati. Il faceati pe Dumnezeu mincinos, mai mult decat ceilalti, si totusi Dumnezeu s-a indurat de voi. El v-a condus la Hristos, v-a convins de neprihanire. Asa ca sunteti de doua ori mantuiti prin har. "O, cat de indatorat sunt harului!" "Cum voi rasplati Domnului toate binefacerile Lui fata de mine?" Nu il veti iubi oare din toata inima voastra? Nu Il veti sluji oare cu tot ce aveti? Iar atunci cand va spune: "Hraneste-L pe acest sarman orfan de dragul Meu", nu veti raspunde oare: "Doamne, cand daruiesc pentru Tine, e mai mare binecuvantare sa dau decat sa primesc"?
Dundee, 11 februarie 1837
Tradus de Florin Vidu