Vreau să vorbim astăzi despre unele din problemele comune care apar între partenerii familiei creştine. Care sunt unele soluţii practice pentru întâmpinarea lor şi ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre acestea. Preocuparea mea în timpul puţin pe care-l avem la dispoziţie este să aflăm ce spune Dumnezeu despre aceste situaţii şi care sunt lucrurile practice ce trebuiesc întreprinse pentru rezolvarea problemelor. Întâlnirile noastre sunt rare şi de aceea vreau să aveţi soluţii practice.
De ce un astfel de subiect?
Deşi puteam să aleg alte subiecte, am crezut că acesta este unul care poate duce la reducerea tensiunilor dintr-o familie creştină ce apar uneori prin aplicarea unor presiuni improprii asupra soţului sau soţiei, de către celălalt partener.
Este cineva prezent aici care crede că s-a căsătorit (sau se va căsători!) cu "d-l Perfect" sau cu "d-na Perfecta"? Dacă, da atunci studiul nu este pentru aceştia!! Pot să plece! Dar, dacă nu, atunci vreau să vă vorbesc despre o problemă, care deşi poate este mai subtilă, este cu toate acestea foarte supărătoare şi devine recurentă peste ani:
Aşteptările irealiste faţă de partenerul tău
Care sunt câteva dintre aşteptările tale irealiste faţă de soţul/soţia ta? De cât le "ţii împotriva" soţului/soţiei tale?
Scenariul Donnei şi a lui Steve:
- soţia, foarte sociabilă
- soţul, foarte retras şi rezervat
Din această cauză au avut numeroase necazuri încă de la începutul căsătoriei lor. Ea a dorit ca soţul ei să se implice mai mult în activităţi sociale. Soţia a insistat atât (supărător de mult!!) de mult ca el să se implice încât el a devenit plin de resentimente, refuzând în cele din urmă să se mai implice în relaţia lor. De cealaltă parte, ea a devenit foarte frustrată şi a ajuns în punctul în care să renunţe să mai lupte pentru conservarea căsniciei lor.
"De ce nu poate să se apropie de oameni ca şi mine? De ce nu se implică şi el? Nu înseamnă că nu-i pasă de căsnicia noastră!! M-am săturat să aştept să se schimbe. Vreau să se încheie chinul acesta!" acestea au fost unele din expresiile ei de frustrare cu soţul ei. Mariajul lor ajunsese acum într-un punct de criză. Chiar ameninţa să se destrame!
Acum se aflau împreună în faţa pastorului lor pentru consiliere spirituală. Ascultându-le povestea, pastorul a realizat că aveau probleme grave...
În ciuda defectelor (cusururilor, lipsurilor) soţului...totuşi soţia era cea care avea aşteptări irealiste faţă de soţul ei. Aceste aşteptări necuvenite se aflau la baza conflictului lor marital. Cu toate acestea, soţului îi păsa de căsnicia lor şi ar fi dorit schimbarea situaţiei. O iubea, dar hărţuiala constantă şi critica ei necontenită l-a dezgustat enorm. Insistenţa soţiei şi aşteptările ei l-au adus acum în pragul disperării.
El spunea că, "ea nu va fi mulţumită de mine şi nu putea fi fericită cu mine până ce nu deveneam ca ea. Până când nu mă schimbam conform dorinţei ei, nu putea fi satisfăcută de mine. Aşa că am renunţat să mai încerc".
Care au fost problemele care au stat la baza conflictului lor marital? De ce nu se mai înţelegeau acum, deşi fiecare avea sentimente propice continuării căsniciei lor, plus aveau un jurământ de credinţă înaintea lui Dumnezeu pe care doreau să-l respecte?
Pastorul a trebuit să le explice atunci care sunt aşteptările realiste pe care ar trebui să le aibe (soţul şi soţia) partenerii creştini ai unei căsnicii creştine care să ducă la producerea unei schimbări în căsnicia lor.
Deşi soţia cunoştea acest adevăr, ea nu a renunţat la aşteptările ei irealiste, insistând asupra atingerii lor de către soţul ei, fapt care a mărit prăpastia dintre ei şi care, din păcate, a dus în cele din urmă la separarea lor prin divorţ.
Evident aceste un scenariu de groază care nu trebuie să se repete. Tocmai de aceea vreau să studiem puţin cum se pot evita aceste crize cauzate de aşteptările irealiste ale unui partener faţă de celălalt.
În cazul descris, soţul trebuia într-adevăr să se schimbe, dar soţia era cea nu trebuia să ia rolul lui Dumnezeu în viaţa soţului ei, deşi nici chiar Dumnezeu nu avea astfel de aşteptări faţă de el, şi tocmai acesta era faptul care făcea ca atitudinea soţiei să fie atât de greşită din punct de vedere biblic. Soţul a greşit, la rândul lui, din cauza resentimentelor pe care le-a avut în inimă, pentru că a reacţionat greşit şi pentru că a abandonat mariajul lor, fără să mai încerce să contribuie la reconcilierea relaţiei. Reacţiile greşite reciproc au distrus în final unitatea şi părtăşia căminului lor, şi i-au separat.
Aveţi voi asemenea aşteptări irealiste faţă de soţul, soţia voastră? Credeţi că sunt foarte justificate, chiar sprijinite de Biblie, dar cu toate acestea nu ştiţi ce nu merge, de ce nu se vede schimbarea "aşteptată" (dorită) la partenerul vostru? Nu ştiţi de ce? Cum puteţi determina dacă aveţi astfel de aşteptări?
Aşteptările irealiste faţă de celălalt partener constituie una dintre cele mai serioase probleme care pot interveni într-o căsnicie creştină, şi care pot produce unele dintre cele mai îndelungate şi mai adânci frustrări care încet să distrugă armonia şi legătura familială. Cu toate acestea, fiind o problemă care se dezvoltă în timp, care se află undeva sub suprafaţa altor conflicte şi nu este întotdeauna vizibilă (Un adevărat aisberg - cea mai mare parte a gheţarului se găseşte în apă!!), de cele mai multe ori "aşteptarea irealistă" nu este percepută de partenerii unei familii. Din contră, uneori acestea sunt considerate justificate şi cel ce le susţine crede că este perfect bine intenţionat.
Cu toate acestea, schimbarea "dorită" la partenerul tău nu este conformă modelului biblic al schimbării spirituale şi mai ales, sursa presiunii la care este supus partenerul tău, nu este Duhul Sfânt, ci nerăbdarea ta. Necooperativitatea ta. De cele mai multe ori acesta este chiar motivul pentru care nu vezi schimbarea dorită la partenerul tău, fiindcă aceasta nu este în conformitate cu realitatea sau cu definirea biblică a schimbării.
"Un copac falnic se gasea pe marginea unei prapastii, la munte. Au venit vânturile, frigul, zapezile, cutremurele, etc. si a rezistat. Totusi în cele din urma s-a prabusit pentru ca a fost atacat de carii. La fel pot sta lucrurile si cu asteptarile irealiste partenerilor unei casnicii. Casnicia lor rezista certurilor - furtunilor - nenorocirilor unul alaturi de celalalt, dar când s-au supus presiunilor asteptarilor nu au mai rezistat alaturi pentru ca s-au distrus din interior."
Deşi exemplul este extrem (situaţia soţiei creştine, însă a soţului neconvertit) iată cum se pot manifesta corect şi justificat biblic un acest fel de "aşteptări".
Deci, să pornim de la cea mai justificată dorinţă de schimbare a partenerului. Aceea a aşteptării.
1Petru 3:1-2 "Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere..."
În acelaşi timp se spune şi soţilor cum să-şi exprime aşteptările faţă de soţiile lor, accentul punându-se pe atitudine:
1Petru 3:7-8 "Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre. Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi".
Dacă nu se aplică aceste sfaturi inspirate ale Bibliei, aşteptările irealiste pot conduce la frustrare, nemulţumire care să distrugă armonia soţilor şi să ameninţe stabilitatea căminului lor.
Iată acum un exemplu al unui personaj care deşi necăsătorit a renunţat în mod cuvenit la aşteptările sale irealiste:
1 Regi 5:1..9-14
9) Naaman a venit cu caii şi cu carul lui, şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei.
10) Elisei a trimes să-i spună printr-un sol: ,,Du-te, şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă, şi vei fi curat."
11) Naaman s-a mâniat, şi a plecat, zicând: ,,Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii, şi va vindeca lepra. (Aşteptarea)
12) Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?" Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie.
13) Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească, şi au zis: ,,Părinte, dacă proorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: ,,Scaldă-te, şi vei fi curat."
14) (Renunţarea la aşteptare) S-a pogorât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţit.
Deducţie: Nu putem să nu observăm procesul implicat: Umilinţă, smerenie, renunţare la mândrie, ascultare de voia Lui Dumnezeu (în acest caz exprimată prin profetul Elisei).
Acesta este un bun exemplu al unui om care a renunţat la aşteptările sale irealiste care i-au provocat frustrare şi mânie. Cu toate acestea, Naaman nu s-a lăsat aruncat în deznădejde deoarece el a înţeles că aşteptările sale erau irealiste şi a în mod corect a renunţat la ele, atitudine i-a adus vindecarea şi binecuvântarea. Povestea lui se putea sfârşi în mod foarte tragic dacă el nu ar fi avut discernământ şi nu şi-ar fi identificat aceste aşteptări irealiste.
La fel povestea soţilor menţionaţi la început, s-ar fi sfârşit şi ea într-o notă pozitivă dacă ea ar fi identificat (şi-ar fi recunoscut!) propriile aşteptări irealiste şi le-ar fi corectat asemenea generalului sirian Naaman. Ambii soţi puteau să se smerească înaintea lui Dumnezeu şi fiecare să-şi fi conformat viaţa aşteptărilor lui Dumnezeu.
Acum, dacă cineva spune: "Ce este irealist în a vrea ca soţul/soţia să fie mai evlavios/evlavioasă?" "Cu ce greşesc dacă exprim aceste idealuri pe care le vreau în căsnicia noastră, mai ales că soţul/soţia este creştin/creştină?" aş răspunde că uneori cu forma în care sunt exprimate, cu lipsa de răbdare arătată faţă de partenerul din căsnicie, cu insistenţa şi cu intoleranţa cu care sunt exprimate. Prin neiertarea şi dispreţul intervenit uneori faţă de respectivul, prin dezamăgirea pe care o arăţi faţă de el, uneori prin lipsa de cooperare, sau prin minimalizarea rolului celuilalt în căsnicie doar pentru că în unele aspecte ale vieţii sale nu vrea să se schimbe, sau întârzie să o facă!! Şi mai ales, cred că a avea astfel de aşteptări este greşit pentru că presiunile acestea nu vin din partea lui Dumnezeu. Poate că vin într-adevăr din partea unui om al lui Dumnezeu, dar nu când vrea El şi nu când este Duhul lui asupra acelui om.
În plus, în ochii lui Dumnezeu, soţul şi soţia sunt unul singur - o singură unitate, entitate, formează împreună un trup. Când aţi văzut vreodată o mână spunându-i capului că nu ştie ce face? Sau, când aţi văzut un picior spunându-i celuilalt că este împiedicat? Sau, aţi văzut rinichiul spunându-i ficatului că nu ştie ce face? Aţi văzut vreodată o mână să "se sature" să mai conlucreze cu cealaltă? Sau, un picior să nu mai vrea să iasă la plimbare cu celălalt? NU!!
Soţii sau soţiile, nu ar trebui supuşi ca şi parteneri ai căsniciei creştine la presiuni mai mari, în vederea schimbării purtării, decât aceştia în mod individual sunt supuşi presiunii să se schimbe ca membrii ai Bisericii, de către capul ei, Isus Hristos. La fel cum tu nu ai vrea ca cineva din biserică să te întrebe toată ziua de ce nu faci aşa şi de ce nu eşti aşa, la fel nu ar trebui ca tu, ca soţ sau soţie, să soliciţi necontenit ca partenerul tău să se schimbe, fără să ai răbdare cu el, iar dacă nu se schimbă să degradezi relaţia cu acesta.
Există alte forme prin care să comunicăm aceste aşteptări de a vedea schimbarea la partenerii noştri? Care sunt acestea?
Un plan de schimbare
Luptă-te ca un creştin, ca o creştină, (nu ca soţ, sau ca soţie - crezând că beneficiezi de un avantaj faţă de Dumnezeu în ce-l priveşte pe cel de lângă tine fiindcă te-ai căsătorit cu el; la urma urmei şi D-zeu este căsătorit cu noi!!) crezând că de datoria ta nu este să-ţi schimbi partenerul, ci să te schimbi pe tine! Nu să pretinzi schimbare, ci să arăţi schimbare. Nu să ceri să fie mai bun, ci să arăţi că eşti mai bun, mai bună.
Francis de Assisi a spus: De acum încolo, "vreau, nu să fiu înţeles, ci să înţeleg; vreau nu să fiu iubit, ci să iubesc". Acest crez de viaţă al lui Assisi ar trebui să ne motiveze şi pe noi, soţii şi soţiile creştine.
Luptă ca un creştin/creştină.
În unele din aceste cazuri nu cred că "comunicare" (această salutată cheie), este soluţia salvatoare! Ba, chiar cred că are loc prea multă comunicare în astfel de situaţii a aşteptărilor faţă de celălalt. Luptă cu tine însuţi după modelul biblic de renunţare la sine, după modelul biblic de dragoste agape. Luptă cu firea ta, cu aşteptările tale, chiar dacă îţi par atât de justificate biblic! Luptă cu nerecunoştinţa ta faţă de Dumnezeu că ţi-a dat un partener creştin. Nerecunoştinţa sau nemulţumirea ta este mult mai gravă decât imperfecţiunile partenerului tău. Acesta fiind creştin, se află deja pe calea neprihănirii şi a desăvârşirii, iar Dumnezeu posedă deja controlul inimii lui şi are acces la spiritul lui. Ai încredere în El pentru schimbarea lui/ei!!! Cu aceste trăsături ale caracterului tău trebuie luptat, nu cu el sau cu ea!!
Poate puţin Romani 14 ar trebui aplicat în cazurile de nemulţumire, nerăbdare faţă de lipsa de schimbare a partenerului tău!
Sau,
Efes.4:1-3 Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
Sau,
Efes.4:30-32 Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.
Atenţie la înverşunarea, amărăciunea sau resentimentele care se pot naşte şi adăposti în inima ta pentru mult timp, aspecte care pot să-ţi afecteze grav relaţia ta sinceră cu soţul/soţia.
O reţetă!?
Nu cred că soţul tău poate, ca şi creştin, fii atât de nesimţit încât atunci când intră în dormitor şi te vede rugându-te, intrată profund în prezenţa lui Dumnezeu, să te întrerupă grosolan pentru a-şi cere drepturile sexuale! Dacă nu ar fi creştin, ar face asta, dar ca şi creştin cred că s-ar simţi mustrat de prezenţa lui Dumnezeu, de propria lui conştiinţă regenerată.
La oglindă cu ele!!
Poate cu aceste aşteptări ar trebui să faci exact ceea ce a sugerat autorul unei cărţii!! Să le scrii pe o bucată de hârtie, să mergi în faţa oglindă şi să ţi le reciţi cu voce tare, pretinzându-ţi să satisfaci fiecare din acele cerinţe, apoi să rupi hârtia!!
Cu toate acestea sunt unele lucruri pe care trebuie să le facă împreună.
Dar cum relaţia soţilor creştini este întemeiată întâi pe Hristos, tot de la acesta ar trebui să se pornească şi la "schimbarea" partenerilor noştri, dacă putem spune aşa.
Nouă să ne placă
De cele mai multe ori aceste intenţii de a vedea schimbare la partenerii noştri este izvorâtă nu din dorinţa de a-i vedea pe aceştia că devin mai plăcuţi lui Dumnezeu, ci mai plăcuţi nouă. Desigur şi acea dorinţă poate să existe, dar este depăşită de a noastră. La bază se găseşte dorinţa ca ei să ne placă nouă, de a ne oferi nouă, încurajare, sprijin, dragoste, înţelegere, timp, etc. şi deşi eşti îndreptăţit(ă) să le primeşti, totuşi nu le ceri de la persoana potrivită.
Ca şi credincios/credincioasă se presupunesă-ţi stimezi partenerul mai presus de tine însuţi:
Filip.2:3-4 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
Iar ca şi rezultat să se intervină aceea armonie şi unitate despre care se vorbeşte în versetele următoare şi care-şi au locul mai mult ca oriunde între un soţ creştin şi o soţie creştină:
Filip.2:1-2 Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.
Arată recunoştinţă lui Dumnezeu pentru Fiul Său, iubindu-l pe El mai întâi, apoi arătând într-o manieră biblică dragoste şi celuilalt: cel mai aproape al tău, poate fi soţul sau soţia!
Matei 22:37-40 Isus i-a răspuns: ,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău." ,,Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.' În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.
Încurajaţi-vă unii pe alţii
Evrei 10:24-25
Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.
Col 1:10 pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu:
1Ti 2:10 ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor cari spun că sunt evlavioase.
1Ti 6:18 Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii,
Tit 2:7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
Tit 2:14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
Tit 3:8 Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!
Tit 3:14 Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune, pentru nevoile grabnice, şi să nu stea neroditori.
Iată câteva dintre aşteptările realiste, îndreptăţite (biblice) pe care le putem avea ca parteneri creştin dintr-o căsnicie creştină:
1) Să aştepţi ca soţul/soţia să asculte de Hristos (dacă nu o fac încă, să o facă; dacă au făcut-o, să continue să o facă) :
Efes.5: 21 Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.
2) Să aştepţi ca soţul/soţia să se lepede de sine :
Mat.16:24 ,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze
3) Să aştepţi ca soţul/soţia să caute mai întâi împărăţia lui Dumnezeu :
Mat.6:33-34 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.
4) Să aştepţi ca soţul/soţia să fie dispuşi să se schimbe, să se apropie mai mult de Dumnezeu :
2Cor.3:18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
5) Să aştepţi ca soţul/soţia să te iubească aşa cum Hristos şi-a iubit Biserica :
Efes.5:25 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea
6) Să aştepţi ca soţul/soţia să te trateze şi să-ţi vorbească cu respect :
Efes.4:29 Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
7) Să aştepţi ca soţul/soţia să fie în mod individual generos/generoasă :
1Ioan 3:16 Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.
8) Să aştepţi ca soţul/soţia să ierte :
Mat.1821-22 Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: ,,Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?" Isus i-a zis: ,,Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.
Mat.6:12 ...şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (Greceşte: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.)
Cine este responsabil de schimbarea partenerilor noştri? Cine spune Biblia că se ocupă? Noi sau Dumnezeu?
Filip.1:6 Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.
Noi nu am spus la jurăminte în aceea zi: "Mă angajez să te schimb şi să nu te cruţ!!"
Concluzie: După ce aţi auzit care sunt aşteptările realiste, să nu uitaţi că partenerul vostru, soţul/soţia vor aştepta la rândul lor ca voi să întreprindeţi aceleaşi acţiuni în ce vă priveşte. Aşteptările realiste ale unor creştini căsătoriţi sunt o stradă cu două sensuri, nu cu sens unic! Dacă aştepţi ca soţul/soţia ta să fie aşa atunci ai face bine să te asiguri că în primul rând tu eşti aşa!!
A deaf husband and a blind wife are always a happy couple.
Danish proverb
Marriage is the art of two incompatible people learning to live compatibly.