Studiem al doisprezecelea capitol din Romani. Este acea parte din Romani in care Pavel incepe sa aplice doctrina, pe care a expus-o in prima parte a cartii, la diversele domenii ale vietii noastre. Iar punctul cu care incepe este jertfa. Nu de-acolo am fi inceput noi, dar el de acolo incepe iar daca vrem sa intelegem cum trebuie sa fie viata crestina, tot de acolo trebuie sa incepem si noi. Poate cel mai emotionant lucru pe care tu si cu mine il putem cunoaste, care ne marcheaza profund si ne aduce intr-o teama sfanta, este atunci cand cineva isi da viata pentru a salva o alta viata. Acesta e lucrul pe care l-a facut Isus Hristos, bineinteles. Iar pentru ca El a facut-o pentru noi, ne cere sa facem si noi la fel, dar in alt sens. Isus spunea, intr-o anumita imprejurare: "Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai." Si El a facut acest lucru, in sens literal, pentru noi. A murit pe cruce, luand pedeapsa pentru pacatul nostru asupra Lui, ca noi sa putem fi mantuiti si sa traim vesnic. Pentru ca El a facut acest lucru pentru noi, ne cere sa ne daruim pe noi insine Lui.
Despre aceasta vorbeste Pavel in Romani doisprezece atunci cand spune: "Va indemn dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie." Totusi, este o mare diferenta intre jertfa lui Isus Hristos pentru noi si jertfa noastra pentru El. El S-a dat pe Sine Insusi pentru noi, literalmente, la moarte ca o jertfa inlocuitoare pentru pacat. A luat pedeapsa pentru pacatul nostru asupra lui. Aceasta este esenta Evangheliei si noi nu facem asa ceva. Jertfa noastra nu poate fi deloc comparata cu cea a lui Isus Hristos in sensul acesta. Noi nu murim ca inlocuitori pentru altii iar jertfa noastra, oricum ne-am gandi la ea, nu este sub nici o forma una de ispasire. Dar se aseamana cu jertfa lui Isus Hristos cel putin in sensul ca, in primul rand, noi suntem cei care o aducem. Nu este adusa pentru noi. Trebuie sa o facem noi insine. Iar apoi, in al doilea rand, ne aducem propriile trupuri ca jertfa.
Am privit la aceasta problema a jertfei data trecuta. Incepem sa studiem acest verset si o vom face cu atentie, pentru ca fiecare din aceste cuvinte este important. Ce vrem sa facem in acest studiu este sa privim mai in profunzime la natura jertfei si sa vedem cum o aducem in mod practic.
Primul lucru evident la care trebuie sa ne gandim este ca jertfa trebuie sa fie una vie, nu una moarta. Ideea era originala pe vremea lui Pavel. Desigur, in zilele acelea toate jertfele erau jertfe moarte. Aceasta era tocmai semnificatia jertfei. Inchinatorul aducea un animal la preot. Preotul il primea. Avea loc un transfer in cursul caruia inchinatorul isi marturisea pacatele in prezenta preotului. Preotul le marturisea deasupra capului animalului. Avea loc un transfer simbolic al acestora catre animal. Apoi preotul ducea animalul la altar si il omora. Sangele lui urma sa fie scurs iar trupul era ars pe altar.
Din aceasta jertfa se invatau mai multe lectii foarte importante. Una era ca plata pacatului este moartea. "Sufletul care pacatuieste, trebuie sa moara." E un principiu biblic. O alta lectie ii invata pe oameni principul substitutiei, pentru ca, desigur, animalul nu era vinovat. Inchinatorul era vinovatul. Dar animalul murea in locul inchinatorului. Intotdeauna era o jertfa moarta. Pavel spune aici ceva destul de surprinzator si de diferit. Trebuie sa fie o jertfa vie. Ce trebuie noi sa facem este sa ne dam viata noastra Domnului Isus Hristos. O spune foarte clar si in alte locuri. Ma gandesc la 2 Corinteni 5:15: "El a murit pentru toti, pentru ca cei ce traiesc, sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel ce a murit si a inviat pentru ei."
Hai sa ne mai gandim putin la acest lucru. O jertfa vie. Dar care viata? Despre ce viata e vorba aici? Vorbim despre simpla viata animala, despre viata inteligenta, sau cumva despre viata pe care o duceam inainte sa venim la Isus Hristos, despre vremea in care, daca intelegem corect ce ne spune Biblia, eram de fapt niste morti vii? Nu despre asa ceva e vorba. Daca vrei sa aduci aceasta jertfa la care Pavel indeamna aici, trebuie sa fii crestin. In alte cuvinte, trebuie sa ai viata spirituala pe care o primesti de la Insusi Dumnezeu, ca sa poti, prin harul lui Dumnezeu, sa I-o dai inapoi. Numai un crestin poate face asa ceva. Lumea poate jertfi timp sau bani. Lumea isi poate da chiar viata in acest sens. Cineva din lume poate imbratisa o vocatie religioasa. Daca nu esti o faptura noua in Isus Hristos, daca nu ai fost adus la viata de catre El, nu Ii poti da inapoi acea viata spirituala, ea fiind singura in stare sa-L slujeasca. Si, de fapt, daca nu esti viu in Isus Hristos nici macar nu vrei sa faci asa ceva. Vedeti, primul lucru mentionat aici, unde Pavel vorbeste despre jertfa, este ca aceasta trebuie sa fie vie.
Mai este un alt lucru care trebuie spus si pe care Pavel il subliniaza aici. Aceasta daruire a noastra pentru Dumnezeu implica trupurile noastre. "Aduceti trupurile voastre", spune Pavel. Ce inseamna aceasta? Daca veti studia Biblia cu atentie si va veti folosi si de comentarii, asa cum fac si eu, ca sa vad ce au spus altii despre acest text, veti descoperi ca multi dintre comentatorii din trecut arata ca Pavel, atunci cand vorbeste despre "trupuri", se refera la "tot ce suntem noi". Pavel nu explica aici, in Romani 12, ce anume vrea sa spuna prin slujirea lui Dumnezeu cu trupul. Avem aici o portie foarte concentrata de teologie. Dar nu suntem lasati fara nici o explicatie, pentru ca el vorbeste despre aceste lucruri si in alte locuri. De fapt, a vorbit deja despre aceasta in Romani. Daca va veti intoarce la capitolul 6, va veti aminti ca despre acelasi lucru e vorba si acolo. Versetele 12 la 14. Vorbeste despre trup si arata foarte clar ca nu se refera la trup in vreun sens metafizic sau abstract. Se refera chiar la diversele parti ale trupurilor noastre. Este cuvantul pe care el il foloseste. Observati ce spun aceste versete:
"Deci, pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor, si sa nu mai ascultati de poftele lui.
Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii.
Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har."
Apostolul Pavel incepe aici, pentru prima data in Romani, sa vorbeasca despre sfintire, iar lucrul pe care il subliniaza este aducerea trupurilor noastre. Apoi, in capitolul 12, cand incepe sa vorbeasca mai pe larg despre aceste lucruri intr-un mod mai formal si sa le aplice la toate aspectele vietilor noastre, aceasta e ideea cu care reia discutia. Vedeti, el ne spune ca trupurile noastre pot fi unelte ale nelegiurii dar pot fi si unelte ale neprihanirii. Iar ca sa fim unelte ale neprihanirii, noi trebuie sa-I daruim lui Dumnezeu madularele trupurilor noastre ca sa poata fi folosite de El.
Hai sa ne gandim la aceasta. Sa ne gandim la fiecare din aceste lucruri. Am facut-o atunci cand am studiat Romani 6. Ne e de folos sa recapitulam ce vrea sa spuna de fapt. Unde incepem? Pavel incepe cu gandul chiar aici, la Romani 12, pentru ca in versetul 1 e vorba despre trupurile noastre, iar in versetul 2 el spune: "Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre." Deci acesta e punctul de pornire. Innoirea mintilor noastre. Mintea e prima parte a trupului ce trebuie daruita lui Dumnezeu. Cand am vorbit atunci despre aceste lucruri, am stabilit un mic obiectiv pentru fiecare din ele. Iar obiectivul ales pentru minte era acesta. Foarte simplu. Usor de atins. Pentru fiecare carte necrestina pe care o citesti, propune-ti sa citesti si o carte crestina buna. O carte care sa iti dezvolte mintea din punct de vedere spiritual si sa te provoace sa fii ca Isus Hristos.
Sa vorbim acum despre ochii si urechile noastre. Mintea e o parte a trupului cu ajutorul careia retinem informatii, ne gandim la ele si ni le amintim. Dar aceste informatii ajung acolo prin ochii si urechile noastre. De aceea trebuie si ele daruite lui Isus Hristos ca jertfe vii. Sociologii ne spun (si presupun ca cifrele se schimba de la an la an) ca pana la varsta de 21 de ani un tanar a fost bombardat in medie cu aproximativ 300.000 de reclame comerciale, toate folosind ca argument presupunerea ca satisfactia personala e scopul principal al vietii. Televiziunea si celelalte mijloace moderne de comunicatie pun obtinerea de lucruri materiale inaintea evlaviei. De fapt, lumea nici macar nu pomeneste de evlavie. Daca vreti sa cresteti in evlavie, ce trebuie sa faceti este sa absorbiti alte informatii decat cele pe care le ofera lumea. Nu vreau sa promovez vreun fel de monasticism evanghelic, in care sa ne retragem din lume. Cu toate acestea, trebuie sa spun ca e mai bine sa te retragi din lume decat sa pieri in ea. Vreau sa spun ca daca vrei sa mergi in lumea la care ai fost trimis de Isus Hristos (face parte din Marea Insarcinare), va trebui sa te hranesti cu lucruri spirituale, daca vrei sa ai vreun efect in ea si sa traiesti acolo pentru El. Poti plonja in apa sa ii explorezi adancimile, dar nu poti ramane acolo prea mult timp daca nu ai rezerve de oxigen. Daca vrei sa mergi in lume, trebuie sa te hranesti cu oxigenul spiritual pe care il obtii din lucrurile spirituale pe care le vezi si le auzi, din lucrurile pe care le faci in timpul fiecarei zile. Am spus ca ne-am ales mai devreme cateva obiective. Iata unul care are de-a face cu ochii si urechile noastre. Pune deoparte pentru studiul Bibliei, pentru rugaciune si pentru mers la biserica tot atat de multe ore cate petreci in fata televizorului. Acest obiectiv va fi mult mai greu de atins. Primul n-a fost chiar atat de dificil. Nu mai citim la fel de multe carti ca inainte. Aceasta e una din problemele noastre. Dar nu e atat de greu sa citesti o carte crestina pentru fiecare carte necrestina citita. Dar ca sa pui deoparte tot atat de multe ore pentru studiul Bibliei, pentru rugaciune si pentru biserica, cate stai in fata televizorului, asta e greu. Cate ore petrec oamenii in fata televizoarelor? Statisticile ne spun ca o persoana obisnuita urmareste 5 ore de emisiuni la televizor in fiecare zi. Cinci ore pe zi! Cati crestini credeti ca petrec 5 ore in activitati crestine (studiul Bibliei, rugaciune si mers la biserica, toate adunate) pe saptamana? Nu foarte multi. Trebuie sa fim surprinsi atunci ca Biserica a devenit atat de lumeasca si ne-am pierdut orice simt al evlaviei?
Haideti sa vorbim despre limbile noastre. Biblia are multe de spus despre ele. Am dat peste o carte saptamana aceasta in timp ce ma pregateam pentru studiul de azi. La sfarsit era o anexa in care se arata, pagina dupa pagina, ce spune Biblia despre limba. Desigur, cel mai cunoscut ne este textul din Iacov 3:5,6. "Tot asa si limba, este un mic madular, si se faleste cu lucruri mari. Iata, un foc mic ce padure mare aprinde!" Sunt cuvinte destul de grele. Si el le scrie unor crestini. Vedeti, Iacov recunoaste pe buna dreptate ca ne putem folosi limbile ca sa facem un bine, dar tot el recunoaste si raul pe care il pot face. Nu e nevoie sa fii un Hitler ca sa produci distrugere cu limba ta, sa trezesti o natiune intreaga si sa arunci intreaga lume in razboi. Tot ce trebuie sa faci este sa barfesti putin, sa acoperi o particica din adevar, sa iti dai pe fata gelozia fata de cineva prin remarci taioase, si asa mai departe. Astfel de lucruri sunt suficiente. Ei bine, trebuie sa invatam cum sa ne folosim limba ca sa-L slavim si sa-L slujim pe Dumnezeu. Un lucru pe care trebuie sa-l faci cu limba ta este sa reciti versete din Scriptura. Dar ce spuneti despre inchinare? Il laudam pe Dumnezeu cu limbile noastre. Ii cantam imnuri si cantari spirituale. Biblia ne spune sa facem asa. Mai mult decat orice, trebuie sa ne folosim limbile ca sa-L marturisim pe Isus Hristos, sa vorbim despre harul Sau. De aceea, iata un alt obiectiv: Foloseste-ti limba ca sa spui altora despre Isus tot atat de mult cat o folosesti pentru conversatii fara valoare.
Ce spuneti despre mainile si picioarele noastre? Biblia are multe de spus despre mainile si picioarele noastre. In 1 Tesaloniceni 4:11,12 Pavel ne spune sa lucram cu mainile noastre ca sa ne intretinem singuri si sa nu depindem de altii. Iata ce spune el: "Sa cautati sa traiti linistiti, sa va vedeti de treburi, si sa lucrati cu mainile voastre, cum v-am sfatuit." Era o parte a invataturii pe care o dadea Pavel. Treci la treaba si munceste. Faceti ceva util, asa le spunea el. "...si astfel sa va purtati cuviincios cu cei de afara, si sa n-aveti trebuinta de nimeni." E un principiu biblic. Crestinii ar trebui sa lucreze astfel incat sa nu depinda de alti oameni. Luati de exemplu sistemul de asistenta sociala pentru saraci. M-am gandit destul de mult la societatea noastra si sunt inclinat sa fac un fel de clasificare a oamenilor din zilele noastre. Cred ca exista doua categorii principale. Sunt cei ce construiesc si cei cei ce demoleaza. Cei ce zidesc si cei ce darama. Dar in fiecare caz sunt alte doua categorii. In categoria constructorilor sunt oamenii cu initiativa. Ei sunt in varful sistemului. Sunt creativi. Concep noi afaceri, noi tipuri de servicii, si asa mai departe. Ne bucuram sa avem astfel de oameni. Tara noastra a fost binecuvantata cu multi din acestia. Sunt si alti constructori, care nu sunt oameni cu initiativa.. Nu au un astfel de spirit, dar sunt oameni consecventi, se apuca de o treaba si se tin de ea, sunt cei ce fac afacerea sa mearga inainte. Ei sunt oamenii firmei, in cel mai bun sens al cuvantului. Si, vedeti, se pricep la ceea ce fac. Dar mai sunt si demolatorii. Si ei se impart in doua. Sunt cei care distrug in mod deschis si deliberat, iar daca traiti intr-un oras ii cunoasteti foarte bine. Mergeti pe strada si vedeti cioburile de sticla ramase in urma celor ce sparg ferestrele magazinelor si parbrizele masinilor. Priviti la desenele graffiti de pe ziduri. E pur si simplu distrugere neprovocata, fara vreun motiv anume. Iar azi s-a ajuns pana acolo incat sa se ia viata cuiva fara nici un motiv. Ziarele ne relateaza crimele comise in fiecare noapte.
Mai sunt si demolatorii care nu sunt demolatori la propriu, ci sunt oameni care nu contribuie cu nimic. Sunt in deriva. Traiesc pe spatele sistemului. Nu au nimic de oferit. Ei doar primesc. Vedeti, Pavel ne spune ca unul din motivele pentru care trebuie sa muncim este ca sa iesim din aceasta categorie si sa ne ridicam pana la stadiul in care devenim intr-adevar productivi.
Priviti la un alt lucru in legatura cu mainile si picioarele noastre. Efeseni 4:28. "Cine fura, sa nu mai fure..." Aici e vorba de cineva care, e adevarat, isi folosea mainile, dar intr-un mod gresit. "Ci", spune Pavel, "mai degraba sa lucreze cu mainile lui la ceva bun, ca sa aiba ce sa dea celui lipsit." El ne spune aici un alt motiv pentru care trebuie sa-ti folosesti mainile intr-un mod constructiv este, nu numai sa te imbogatesti sau sa promovezi, ci si sa poti sa iei din resursele tale si sa ajuti pe altii, pentru ca nu oricine se poate ajuta singur.
Vedeti cat de importante, cat de practice sunt aceste cuvinte, ce putem face cu mainile noastre daca le daruim lui Isus Hristos?
In ce priveste picioarele noastre, ei bine, Pavel a vorbit deja despre ele in Romani 10. Spunea ca oamenii au nevoie sa auda Evanghelia. Iar ca sa poata auzi Evanghelia, cineva trebuie sa le vorbeasca, iar ca sa le poata vorbi, astfel de oameni trebuie sa fie trimisi. "Dupa cum este scris: "Cat de frumoase sunt picioarele ce vestesc Evanghelia...""
De aceea, vreau sa te intreb la modul practic. Ce faci cu mainile tale? Unde te poarta picioarele? Te duc ele in locuri unde Domnul Isus este respins si blasfemiat? Intri tu in astfel de locuri? Mergi in locuri unde se pacatuieste pe fata? Iti petreci cumva timpul liber hoinarind prin baruri pentru necasatoriti si prin cluburile din oras? Nu vei creste in evlavie in astfel de locuri. Dimpotriva, vei ajunge sa decazi intr-un comportament stricat. De aceea, lasa-ti picioarele sa te duca in compania celor ce Il slujesc si Il iubesc pe Dumnezeu. Sau, daca mergi in lume, fa-o ca sa-L marturisesti pe Isus Hristos, atat prin vorbele cat si prin faptele tale.
Iata acum un alt obiectiv. Un ultim obiectiv. Pentru fiecare participare la un eveniment social necrestin, hotaraste-te sa participi si la unul crestin. Iar cand participi la evenimente necrestine, fa-o ca un martor pentru Domnul Isus Hristos, prin cuvintele si actiunile tale. Adu-ti trupul ca o jertfa vie.
Ajungem acum la al treilea cuvant pe care il foloseste Pavel aici. Si e unul important. Cuvantul este "sfanta". "Aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu." Asa trebuie sa fie orice jertfa. Jertfa trebuie sa fie sfanta. In ce sens? Ei bine, trebuie sa fie fara pata si fara cusur, trebuie sa fie daruita in intregime lui Dumnezeu. Inchinatorul nu aducea o parte a animalului iar pe cealalta o tinea pentru el. Il aducea intreg, iar animalul trebuia sa fie fara vreun defect si fara vreo pata. Acum, daca acest lucru era adevarat in vechiul sistem, cu animale, cu cat mai adevarat trebuie sa fie cu noi, cei care am fost rascumparati, nu cu argint sau cu aur, ci cu sangele pretios al lui Isus Hristos. Petru, cel care ne da acest verset in primul capitol al primei sale epistole, ne mai spune: "Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra. Caci este scris: "Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant.""
Autorul Epistolei catrei Evrei spunea: "Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara care nimeni nu va vedea pe Domnul." Aceasta e chiar esenta lucrurilor despre care am vorbit cand spuneam ca trebuie sa ne aducem pe noi insine inaintea lui Dumnezeu ca niste jertfe vii. Aici este implicata consacrarea. Iar lucrurile consacrate sunt sfinte. Sunt termeni aproape sinonimi. Astfel, Pavel ne spune aici ca trebuie sa ne preocupe sfintenia, iar atunci cand venim inaintea lui Dumnezeu, jertfa noastra trebuie sa fie una sfanta. Dati-mi voie sa va spun ca, bineinteles, toate lucrurile despre care am vorbit pana acum se indreptau catre acest punct; intreaga Epistola catre Romani se indrepta catre acesta.
Unul din marii comentatori ai Bibliei se ocupa mai pe larg de aceste lucruri. El spune ca noi trebuie sa ne dam seama de faptul ca, in tot acest timp, Epistola catre Romani tindea spre acest punct. "Sfintenia este scopul si subiectul intregului mesaj al Evangheliei." Ei bine, trebuie sa o spun, (o voi face sub forma de intrebare), exista vreun alt subiect, vreo alta problema din crestinism sau vreo doctrina crestina importanta care sa fie neglijata intr-o asa de mare masura de catre biserica evanghelica din zilele noastre, asa cum este neglijata sfintenia? Nu cred. Nu mai suntem atat de preocupati de sfintenie in zilele noastre, dar in trecut lucrurile stateau altfel. Pe atunci oricine indraznea sa-si spuna crestin sau crestina era foarte atent la sfintenie, la felul cum isi traia viata si ce se intampla inauntrul lui. Astazi, sfintenia este in mare masura uitata si nu mai este atractiva pentru crestini. Nu incerci sa fii sfant. De-abia mai stim ce inseamna si cu siguranta nu incercam sa o cultivam in alti oameni. Robert Murray M'Cheyne, un mare pastor si predicator, spunea cu o anumita ocazie: "Lucrul de care au cea mai mare nevoie oamenii din biserica mea este sfintenia mea personala." Oare la aceasta se uita comitetul bisericii cand cauta un pastor? Greu de crezut. Ei cauta mai degraba o personalitate atractiva, un bun orator, un bun administrator si alte astfel de lucruri laice.
Cum stau lucrurile in ce ne priveste pe noi? Suntem interesati de aceasta? Cumparam carti despre sfintenie? Cautam casete cu predici despre sfintenie? Participam la seminarii al caror scop este sa ne ajute sa ne apropiem de Dumnezeu? Nu, n-o facem. Cautam materiale din categoria "ajuta-te singur", care sa ne faca mai bogati si mai intelepti. De aceea participam la seminarii de genul "Cum sa fii fericit", "Cum sa-ti cresti copiii", "Cum sa ai o viata sexuala de calitate", "Cum sa reusesti in afaceri", si asa mai departe. Din fericire, aceasta lacuna a inceput sa fie observata de liderii evanghelici din zilele noastre si am observat in ultimii ani cum incep sa apara carti pe aceasta tema. O carte presupune, bineinteles, ca autorul ei predica despre acea tema in seminarii si asa mai departe. Cred ca e un semn foarte incurajator.
Ei bine, mai avem un ultim cuvant. E cuvantul cu care vreau sa termin. Veti descoperi care e acesta daca va veti uita la text. "Va indemn dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca." Acesta e cuvantul. "Placuta lui Dumnezeu". Ce e placut? Sa vii inaintea Lui ca o jertfa vie. Acest lucru e placut inaintea lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu Ii face placere jertfa ta. Nu e oare uimitor acest lucru? Lui Dumnezeu sa-I faca placere... Lui Dumnezeu, sfantului, atot-inteleptului, puternicului Dumnezeu al universului... sa Ii faca placere ceva oferit de mine. Daca veti privi textul cu atentie, veti observa ca acest cuvant, "placuta", este folosit de doua ori in acest prim paragraf. In limba greaca este folosit exact acelasi cuvant. Apare o data in versetul pe care il studiem, cand vorbeste despre faptul ca jertfa noastra este placuta lui Dumnezeu, iar apoi mai apare o data la sfarsit, cand vorbeste despre voia lui Dumnezeu, care, atunci cand o descoperim, ne este placuta. Nu sunt deloc surprins de a doua aparitie a cuvantului. Bineinteles ca voia lui Dumnezeu ne este placuta, pentru ca Dumnezeu este Dumnezeul atot-intelept, este un Dumnezeu bun si, prin urmare, voia Lui pentru mine este un lucru bun, si chiar e cel mai bun posibil, pentru ca El este atot-intelept. S-ar putea sa nu o inteleg intotdeauna si s-ar putea sa ma irite, dar daca ma supun ei cu adevarat, ca o jertfa vie, voi descoperi ca e placuta. Nu e nici o indoiala in privinta aceasta. Dar, vedeti, lucrul cu adevarat uimitor este gandul ca atunci cand ma ofer lui Dumnezeu, si anume atunci cand ii ofer trupul, acest trup fizic, muritor, lucrul acesta ii face placere marelui si atot-puternicului Dumnezeu al universului... Si totusi, acesta e adevarul.
Isus Hristos spunea intr-o anumita ocazie, cand le vorbea ucenicilor Sai: "Dupa ce veti face tot ce vi s-a poruncit, sa ziceti: ,,Suntem niste robi netrebnici." Sunt cuvintele Lui. Dar tot El a mai spus si pilda omului cu talantii. Acesta s-a folosit de ei. I-a folosit cu folos. I-a investit. Iar cand s-a intors stapanul lui, acesta i-a spus: "Bine, rob bun si credincios. Intra, in bucuria stapanului tau!" Sau, asa cum se spune in textul nostru, "Vino si ia parte la fericirea stapanului tau."
Sa traiesti pentru Hristos s-ar putea sa fie un lucru greu. Intr-o societate din ce in ce mai departata de Dumnezeu, asa cum e a noastra, uneori e un lucru disperat de greu. Dar merita facut. Pentru ca intr-o zi vom sta inaintea Dumnezeului universului. Vom sta inaintea lui Isus Hristos, Domnul si Stapanul nostru, cel inaintea caruia ne-am adus trupurile ca jertfa. Iar daca am facut-o, Il vom auzi spunand: "Bine, rob bun si credincios. Vino si ia parte la fericirea Stapanului tau." Iar asta va fi de-ajuns. Atunci vom sti ca s-a meritat.
Tradus de Florin Vidu