Aduşi la viaţă, înălţaţi, aşezaţi
(Efeseni 2:4-7)
James Montgomery Boice
Vi s-a întâmplat vreodată să fiţi nevoiţi să inventaţi un cuvânt pentru motivul că în limba engleză (română, n.tr.) nu există nici un termen adecvat pentru lucrul pe care doriţi să-l exprimaţi? Unii oameni au făcut lucrul acesta. Cu aproape 250 de ani în urmă, mai exact în 1754, Horace Walpole a inventat cuvântul "serendipity". El l-a descris ca definind senzaţia produsă în urma unei descoperiri accidentale fericite şi neaşteptate. A trebuit să caut în dicţionarul meu Oxford, de 12 volume, pentru a găsi acest termen deoarece chiar şi după 200 de ani, cuvântul încă nu se află în mai scurtul dicţionar Webster's Collegiate. C. Northcote Parkinson a inventat cuvântul "injelitis". El l-a descris ca ceea ce "cauzează inferioritatea. Boala care este văzută în cei care în mod intenţionat încearcă puţin şi nu obţin nimic". În contemporaneitate se inventează o sumedenie de astfel de termeni.
Ei bine, şi apostolul Pavel inventa cuvinte din când în când. Am început prin a vă spune aceste lucruri deoarece în al doilea capitol din Efeseni, în versetele pe care le studiem, versetele 4-7, şi mai ales în versetele 5 şi 6, găsim trei astfel de cuvinte inventate. Apostolul Pavel a scris despre condiţia noastră în păcat înainte de lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în Isus Hristos. El descrie corect această condiţie în acei termeni duri şi categorici, spunând că eram morţi în greşeli şi păcate. Că eram robi păcatelor noastre, chiar în acea stare de boală. Că datorită condiţiei noastre eram sub mânia lui Dumnezeu, fiind obiecte ale mâniei Sale. Apoi el introduce extraordinara schimbare care survine ca rezultat a ceea ce Dumnezeu a făcut. "Dar Dumnezeu", spune el. Dumnezeu ne-a adus la viaţă pe când eram, în mod clar, morţi. Dumnezeu ne-a eliberat pe când eram, în mod clar, înrobiţi. Dumnezeu ne-a scos din acea condiţie în care eram obiecte ale mâniei Sale şi, în locul acesteia, ne-a făcut obiecte ale bunătăţii, milei şi măreţei Sale iubiri. Ce cuvinte ar putea fi potrivite pentru a descrie modul în care a venit această extraordinară schimbare? Această lucrare este ceva absolut nou în istoria umanităţii. Anticipată, probabil, în Vechiul Testament dar necunoscută, neexperimentată până în clipa în care a venit Isus Hristos.
Cum ar fi putut Pavel, în vremea lui şi cu vocabularul pe care-l avea la dispoziţie, să descrie în mod potrivit ce a făcut Dumnezeu în Hristos pentru a mântui asemenea oameni depravaţi, bărbaţi şi femei? Aparent, nu existau cuvinte potrivite. Prin urmare, Pavel a inventat trei astfel de cuvinte, aşa cum am menţionat. Ceea ce a făcut Pavel a fost să ia prepoziţia "sun", care înseamnă "cu" sau "împreună cu" şi să o combine cu trei cuvinte care sunt folosite în altă parte pentru a descrie ce I-a făcut Dumnezeu lui Isus Hristos Însuşi, după crucificare. Primul cuvânt a fost "a aduce la viaţă". Al doilea a fost " a înălţa", iar al treilea, "a aşeza" în sensul că Dumnezeu L-a aşezat la dreapta Sa în ceruri. Pavel a luat aceste cuvinte, le-a combinat cu prepoziţia "sun", şi a apărut cu trei cuvinte noi, primul însemnând "a aduce la viaţă împreună cu", al doilea, "a înălţa împreună cu", iar al treilea, "a aşeza împreună". În traducere, versetul arată astfel:
Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har suntem mântuiţi). El ne-a înălţat împreună cu El şi ne-a pus să şedem împreună cu El în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
Luate împreună, aceste trei noi cuvinte alcătuiesc una dintre cele mai puternice afirmaţii din întreg Noul Testament referitoare la minunata doctrină a unirii mistice dintre credincios şi Domnul Isus Hristos, unire realizată prin credinţă. Şi, prin urmare, este ceva ce are cu adevărat nevoie de un studiu mai atent.
Această extraordinară doctrină, aceea a unirii cu Isus Hristos, este proeminentă pe parcursul întregului Nou Testament. Ca şi multe dintre doctrinele Noului Testament, aceasta îşi are rădăcinile în propria învăţătură a lui Isus Hristos, în special în unele dintre metaforele pe care Isus le-a folosit pentru a descrie relaţia dintre El şi cei care cred în El. Cea mai evidentă şi, probabil, cea mai semnificativă, este pilda sau metafora viei şi a mlădiţelor, a legăturii dintre ele. Isus a spus: "Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa, nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci, despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic." În minunata Sa rugăciune pentru ucenicii Săi, chiar înainte de crucificare, rugăciune înregistrată în Ioan 17, Isus a dezvoltat acest adevăr într-un mod mai explicit. El a spus: "Eu le-am dat slava, pe care mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una, Eu în ei şi Tu în Mine."
Apostolul Pavel dezvoltă această doctrină şi, într-o oarecare măsură, chiar o întăreşte în scrierile sale. Uneori, aşa cum este cazul în Efeseni 2, capitolul pe care tocmai îl studiem, chiar inventează termeni care să descrie natura acestei măreţe uniri. Alteori foloseşte cel mai simplu limbaj. El vorbeşte despre existenţa noastră în El sau în Hristos sau în Hristos Isus. Cei care au numărat de câte ori apar aceste expresii spun că, dat fiind faptul că apar de 164 de ori în epistolele pe care le avem de la apostolul Pavel, ideea pe care o exprimă acestea este una proeminentă în scrierile lui Pavel. Folosind aceste expresii Pavel învaţă că noi am fost aleşi în El înainte de crearea lumii, că am fost răscumpăraţi în El, că am fost îndreptăţiţi în El, că am fost sfinţiţi în El, că am fost îmbogăţiţi în El în orice fel. Şi toate acestea în virtutea acestei mistice uniri dintre credincios şi Hristos. Apostolul Pavel exprimă această idee cu referire la persoana sa în Galateni 2:20, când spune: "Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine, iar viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine." Această doctrină este atât de proeminentă în Noul Testament încât un comentator a numit-o "inima religiei lui Pavel". John Murray a spus: "Unirea cu Hristos este adevărul central al întregii doctrine a mântuirii." Arthur W. Pink a scris: "Subiectul unirii spirituale este cel mai important, cel mai profund şi, pe deasupra, cel mai binecuvântat dintre toate lucrurile care ne sunt prezentate în Scriptură." Pink a fost întotdeauna înclinat înspre a face afirmaţii puternice. El a mai observat, din păcate, şi un lucru trist de afirmat, anume că nici o altă doctrină nu este mai neglijată, la modul general, în zilele noastre, decât aceasta. Şi sunt de acord cu el la acest punct.
Vedeţi, a discuta despre proeminenţa acestei învăţături în Scriptură nu înseamnă şi că o înţelegem. Mulţi nu o înţeleg şi probabil acesta este motivul pentru care această învăţătură este neglijată. De fapt, pentru cei mai mulţi oameni este dificil să înţeleagă, atunci când întâlnesc expresii ca aceasta şi îl văd pe Pavel vorbind despre fiinţa noastră adusă la viaţă împreună cu Hristos sau înălţată împreună cu Hristos sau aşezată împreună cu Hristos în locurile cereşti, la dreapta lui Dumnezeu, este dificil să înţeleagă că ceea ce facem de fapt este doar să ne jucăm cu cuvintele. Ei întreabă: "Ei bine, în ce sens am fost adus la viaţă în Isus Hristos? Cum se poate afirma că am fost, în realitate, aşezat cu El, sau înălţat împreună cu El în locurile cereşti?"
Sunt două moduri fundamentale prin care se vorbeşte despre unirea cu Hristos în teologie. Primul mod de a descrie această unire mistică este ceea ce se numeşte unirea federală sau contractuală. Este cazul în care Domnul Isus Hristos ne reprezintă în mod tehnic în acelaşi mod în care Adam, primul om, ne-a reprezentat în mod tehnic în Eden, înainte de cădere. Cu alte cuvinte, această unire spune că Dumnezeu a judecat întreaga rasă umană, în Adam, ca şi cum acesta ar fi fost căpetenia noastră federală sau contractuală. Prin contrast, acelaşi lucru este adevărat şi în termenii relaţiei noastre cu Isus Hristos atunci când suntem uniţi cu El prin credinţa mântuitoare. Dumnezeu ne vede ca fiind uniţi cu Hristos, astfel încât dreptatea Lui devine dreptatea noastră. Lucrarea Lui, într-un anume sens, devine lucrarea noastră. Tot ce poate fi spus despre Isus Hristos, în termenii lucrării Sale prin care ne oferă mântuirea, poate fi spus şi despre noi, de asemenea. El a fost îndreptăţit, prin urmare şi noi suntem îndreptăţiţi. El a fost sfinţit, prin urmare şi noi suntem sfinţiţi. Şi aşa mai departe.
Mai este şi al doilea mod. Iar acest al doilea mod de a vorbi despre unirea cu Hristos este mult mai semnificativ pentru noi în a înţelege ce vrea să spună Pavel. Primul mod, observaţi, este tehnic. Are de a face cu poziţia noastră tehnică în Hristos. Al doilea mod, venind în opoziţie cu acela federal sau contractual, este numit vital sau prin experienţă. Înseamnă a vorbi în termeni practici despre ceva ce se petrece cu adevărat în noi din pricina acestei relaţii. În mod evident la acest mod se referă Pavel în pasajul nostru deoarece el nu discută doar despre o poziţie tehnică pe care am avea-o în Isus Hristos, ci mai degrabă despre acea poziţie care are efect asupra a ceea ce suntem şi cum trăim în această lume. Ilustraţia lui Hristos cu viţa şi mlădiţele, la care m-am referit mai devreme, este unul dintre textele de căpătâi pentru înţelegerea unirii noastre în modul acesta. Când Hristos a vorbit despre mlădiţele care sunt unite cu viţa El nu a vorbit despre o unire doar tehnică. El a spus: "Dacă sunteţi uniţi cu Mine, atunci puterea viţei, puterea Mea, va curge prin voi. Iar ca rezultat voi veţi fi eficienţi în rugăciune şi capabili să produceţi multă roadă." În acest mod gândeşte Pavel când spune că am fost aduşi la viaţă în Hristos, că am fost înălţaţi împreună cu Hristos şi că am fost aşezaţi cu Dumnezeu în locurile cereşti, în Hristos Isus.
Daţi-mi voie să mă ocup de fiecare dintre aceste adevăruri şi să explic ce cred eu că înseamnă. Primul este cel mai uşor de înţeles. Faptul că am fost aduşi la viaţă cu Hristos, chiar atunci când eram morţi în greşeli şi păcate. Pavel, aici, se referă la condiţia pe care o aveam înainte ca Dumnezeu să-Şi realizeze măreaţa lucrare de mântuire. Şi, aşa cum a făcut-o în primul verset al capitolului şi cum se repetă mai târziu, aici, în versetul 5, Pavel arată faptul că, spiritual vorbind, poziţia pe care o avusesem înainte era aceeaşi cu condiţia unui om mort. Caracteristicile unui om mort sunt următoarele: în primul rând, cel mort este inconştient faţă de ceea ce se întâmplă în jurul său. În al doilea rând, este inactiv, iar în al treilea rând, este în proces de putrefacţie. Pavel spune că aceleaşi lucruri se petrec şi din punct de vedere spiritual. Individul care este mort în greşelile şi păcatele sale nu este conştient de Dumnezeu. O, se poate ca el să folosească cuvântul "Dumnezeu", însă el nu acţionează ca şi cum Dumnezeu ar exista. El nu-L cunoaşte pe Dumnezeu, Acesta este doar un nume pentru el. Individul care este mort în greşeli şi păcate este inactiv în ceea ce priveşte lucrurile legate de Dumnezeu. O, el face tot soiul de lucruri care decurg din natura sa carnală şi păcătoasă. Însă nu va face nimic din ceea ce Îl priveşte pe Dumnezeu, din ceea ce este spiritual în sensul acesta. Iar în al treilea rând, el este supus unei decadenţe morale. Ajunge din mai rău în mai rău. Împietrit în păcatul lui aşa cum fusese Faraon în timpurile vechi-testamentale. Acum, spune Pavel, Dumnezeu a schimbat toate aceste lucruri. Dumnezeu a intrat în vieţile celor care au crezut şi le-a transformat. Astfel, acum, ei nu mai sunt cei care au fost. Ei au fost aduşi la viaţă. Acum sunt conştienţi de Dumnezeu. Sunt vigilenţi faţă de lucrurile spirituale. Acum ei încep să funcţioneze după norme spirituale, luptându-se pentru un comportament evlavios şi, în loc să fie într-o stare de decadenţă morală, ei de fapt cresc în neprihănire în măsura în care se străduiesc să asculte de legile lui Dumnezeu. Vei spune: "Cum se întâmplă lucrul acesta?" Nu putem să explicăm cum se întâmplă. Acelaşi lucru l-a vrut şi Nicodim să-L afle. A întrebat: "Cum ar putea să se întâmple lucrul acesta?". Iar Isus i-a răspuns: "Uite, se întâmplă ca şi cu vântul. Acesta bate încotro vrea. Îl auzi, îi vezi efectele, însă nu ştii de unde vine şi încotro se îndreaptă. Tot aşa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul." Este pur şi simplu ceva supra-natural. Aceasta este ceea ce face Dumnezeu. Însă este o extraordinară realitate şi fără de ea nu există creştinism adevărat. Îţi dai seama ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă că creştinismul nu este numai doctrină. Creştinismul nu este doar iertare sau sentimentul că, probabil, se poate ca într-o bună zi Dumnezeu să te ierte pentru că, dincolo de orice, El este un Dumnezeu plin de har. Creştinismul este Hristos, Hristos în cel credincios. Creştinismul este o schimbare. Aşa cum Pavel spune în altă parte: "Hristos în voi, nădejdea slavei". Persoana care este unită cu Hristos prin credinţă, care a fost adusă la viaţă împreună cu Hristos, nu va mai muri niciodată faţă de Dumnezeu. Şi nici nu se va mai reîntoarce la păcatele şi greşelile sale în care era mort altădată.
Al doilea dintre termenii noi folosiţi de Pavel este "înălţaţi împreună cu Hristos". Acesta este puţin mai dificil de înţeles. Uneori acest cuvânt, "înălţaţi", este folosit pentru a descrie învierea. În pasajul nostru însă nu este folosit în sensul acesta. Aici este folosit în sensul de înălţare. Adică, înălţaţi în locurile cereşti. Este ceea ce s-a întâmplat cu Hristos după crucificare şi înviere. El a petrecut 40 de zile cu ucenicii iar apoi a fost luat de la ei în ceruri. Acesta este sensul în care Pavel foloseşte termenul aici. Pavel spune că noi, deoarece suntem uniţi cu Hristos, suntem de fapt înălţaţi împreună cu El în acele locuri cereşti. Spuneam că este puţin mai greu de înţeles. Ne întrebăm: "Cum se face că suntem înălţaţi împreună cu Hristos în locurile cereşti?" În sensul acesta: când vorbim despre a fi aduşi la viaţă în Hristos noi vorbim de fapt despre darul vieţii noi pe care ni l-a făcut Dumnezeu. Avem o viaţă nouă. Când vorbim despre a fi înălţaţi împreună cu Hristos în locurile cereşti, noi vorbim despre un nou cadru, un nou mod de a privi lucrurile, o nouă perspectivă asupra lumii. Nu este doar că avem noul caracter al lui Isus Hristos în noi înşine, ci că avem un întreg nou sistem de referinţă, astfel că acum noi nu mai privim la această lume ca şi cum ar fi suma tuturor lucrurilor, astfel că singurele lucruri care există, cele care ne preocupă, sunt lucrurile pe care le putem atinge, vedea, auzi şi mirosi, ci mai degrabă avem o orientare spirituală. Recunoaştem valorile spirituale şi adevărurile spirituale. Existenţa lui Dumnezeu în Împărăţia Lui, acesta este cadrul în care acum începem să trăim şi să acţionăm.
Atunci când Pavel foloseşte al treilea termen, al treilea cuvânt inventat, acela că am fost "aşezaţi împreună cu El", adică cu Dumnezeu, în locurile cereşti în Hristos Isus, el merge puţin mai departe. Cred că acesta este cel mai interesant dintre toţi termenii. Această idee de a fi aşezat este un simbol important în Scriptură. Ne aducem aminte, atunci când începem să ne gândim la ea, că este vorba despre acel tron de la dreapta lui Dumnezeu, pe care este aşezat Domnul Isus Hristos, tron care exprimă ideea de guvernare. Dacă noi suntem aşezaţi cu El la dreapta lui Dumnezeu, pe tronul Său, acel lucru înseamnă că noi exercităm chiar acum ceva din guvernarea lui Dumnezeu. Luaţi aminte că verbul nu este la timpul viitor. Nu spune că într-o bună zi vom guverna, deşi într-un sens este adevărat şi acest lucru. Spune mai degrabă că Dumnezeu deja ne-a aşezat cu Hristos în locurile cereşti. Astfel, există un sens în care, oriunde ne-am afla, Îl reprezentăm pe Hristos şi autoritatea Sa şi guvernăm împreună cu El, chiar acum. Mă gândesc de asemenea la Psalmul 110, primul verset, în care Dumnezeu Îi vorbeşte Fiului, spunându-I: "Aşează-te la dreapta Mea, până-i voi face pe duşmanii tăi aşternut picioarelor tale." Acest tron din Psalmul 100, care este citat de mai multe ori în întreg Noul Testament simbolizează o victorie deja obţinută. Simbolizează securitate, constanţă, bucurie şi tot soiul de astfel de lucruri. Acest tron este de asemenea al nostru dacă suntem aşezaţi la dreapta lui Dumnezeu, cu Hristos, în locurile cereşti.
Şi totuşi, daţi-mi voie să spun că eu nu cred că Pavel a avut în minte în special această idee atunci când a inventat cuvântul respectiv. Daţi-mi voie să vă spun ce cred eu că a avut Pavel în minte. Vă aduceţi, cred, aminte, din Evanghelia după Ioan, de acea minunată descriere a cinei de pe urmă din camera de sus. Vă aduceţi aminte cum Ioan, care a fost prezent la acel eveniment, relatează ce spunea Isus şi cum acel Isus, la un moment dat, în mijlocul acelei ultime cine împreună cu ucenicii Săi, a spus: "Unul dintre voi Mă va trăda." Când Isus a spus acele cuvinte, "Unul dintre voi Mă va trăda", Simon Petru, care era şi el prezent, i-a făcut semn lui Ioan care, ni se spune, şedea alături de Isus Hristos. Petru i-a făcut semn, iar semnul vroia să spună: "Află despre cine este vorba! Vreau să ştiu cine este." Astfel Ioan, vorbind despre sine, afirmă: "El", adică ucenicul preaiubit, Ioan, fiul lui Zebedei, "s-a sprijinit". Observaţi, este o imagine care arată intimitate. S-a sprijinit pe Isus şi L-a întrebat: "Doamne, cine este?" Isus i-a răspuns încet, astfel încât numai Ioan a auzit: "Acela, căruia îi voi da bucăţica de pâine înmuiată." Şi Isus a făcut întocmai. A înmuiat pâinea şi i-a dat-o lui Iuda Iscarioteanul. Şi astfel, Ioan, ucenicul preaiubit, a devenit recipientul acelei revelaţii.
Cu această imagine în minte încercaţi să citiţi versetele acestea: "Dumnezeu ne-a înălţat împreună cu Hristos şi ne-a pus să şedem împreună cu El în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus." Cred că aceasta este ceea ce a avut Pavel în minte. Pavel nu vorbeşte aici despre guvernare sau despre victorie sau despre odihnă, deşi toate aceste aspecte sunt implicate şi ar fi putut foarte bine să le dezvolte în detaliu. Însă Pavel vorbeşte aici despre acel spaţiu al intimităţii şi al revelaţiei care se află chiar alături de Dumnezeu, Tatăl Atotputernic. Şi luaţi aminte, aşa cum am mai spus, aceasta nu este ceva ce se va petrece în viitor. El vorbeşte despre ceva ce se întâmplă acum. Termenul grecesc este la timpul aorist. Acest timp determină ceva ce deja s-a petrecut. Chiar acum noi suntem aşezaţi alături de Dumnezeu. Chiar acum Dumnezeu Îşi descarcă inima către poporul Său. Chiar acum Dumnezeu împărtăşeşte, în cel mai intim mod, cu noi.
Prin urmare pun următoarele întrebări. Prima este aceasta: Ai fost adus la viaţă în Hristos? Aceasta este esenţa creştinismului. Creştinismul nu este doar o simplă doctrină. Creştinismul nu este doar un simplu sentiment al iertării. Creştinismul este viaţă nouă, viaţa lui Isus Hristos în tine. Ai fost adus la viaţă în El? Acest lucru nu poate fi adevărat dacă tu nu ai, ceea ce Martin Lloyd Jones numea, o nouă dispoziţie. Deci, nu-ţi găsi odihna până nu vei obţine această nouă dispoziţie. Caută-L pe Dumnezeu până când vei găsi acea viaţă nouă. Este darul lui Dumnezeu. El ne-o dăruieşte pe măsură ce studiem Cuvântul Său iar Duhul Său cel Sfânt lucrează în inimile noastre. Fără acest dar totul este pierdut. Cu această nouă viaţă totul este câştigat. Este cea mai măreaţă dintre comorile vieţii. În al doilea rând întreb: ai fost înălţat împreună cu Hristos în locurile cereşti? Adică, trăieşti într-un nou cadru? Vezi oare lucrurile diferit? Înainte te uitai la lume şi gândeai că nimic altceva nu mai există. Scopul tău era să obţii de la ea cât puteai mai mult. Acum tu vezi lucrurile spiritual şi doreşti să renunţi la lume şi la bogăţiile ei pentru a câştiga bogăţiile cu mult mai mari care au fost puse deoparte pentru sufletul tău. Ştii lucrul acesta? Ştii că faci parte din Împărăţia lui Dumnezeu? Vrei să trăieşti în lumina acestei împărăţii şi să acţionezi în conformitate cu legile ei? În final, ai fost aşezat împreună cu Hristos în locurile cereşti alături de Dumnezeu Tatăl? Cunoşti acea stare de intimitate? Ţi se descoperă Dumnezeu pe măsură ce Îi studiezi Cuvântul? Cel care recunoaşte vocea lui Dumnezeu în acest tip de poziţie intimă, trăieşte pentru Dumnezeu şi pentru Hristos chiar acum.
Tradus de Tiberiu Pop