Rugaciune, cerere si familia lui Dumnezeu

(Efeseni 3:14-19)

James Montgomery Boice


Orice om care s-a gandit vreodata intr-un mod foarte serios la rugaciune, si sunt sigur ca fiecare a facut lucrul acesta, la un moment dat si-a pus intrebari cu privire la valoarea ei. Uneori intrebarile se nasc in urma experientei pe care o avem in rugaciune. Ne rugam uneori pentru un lucru pe care nu-l primim sau pe care, in cel mai bun caz, il primim tarziu, si ne trezim punand intrebari: "Oare imi este ascultata rugaciunea? Oricum, care este scopul rugaciunii?" Uneori ne luptam cu aceasta problema dintr-un punct de vedere teologic. Sunt sigur ca orice calvinist s-a intrebat la un moment dat: "Daca Dumnezeu, in hotararile sale vesnice, a predestinat tot ceea ce are sa se intample (lucru care este afirmat de Marturisirea de Credinta de la Westminster), atunci de ce sa ma mai rog? Oricum are sa se intample asa cum a hotarat Dumnezeu. De ce sa te rogi? Doar nu te astepti ca prin rugaciunile tale sa schimbi hotararea lui Dumnezeu?" Ei bine, nu, nu ne asteptam ca Dumnezeu sa-si schimbe hotararea. Si acest lucru este unul bun. Daca rugaciunea l-ar putea determina pe Dumnezeu sa-si schimbe hotararea, atunci nu mi-as dori ca unii dintre voi sa se roage. Ar fi prea periculos.

Interesant este ca, desi scriitorii biblici s-au gandit, probabil din cand in cand, la aceste intrebari sau le-au ridicat chiar ei, aceste probleme legate de rugaciune niciodata nu au parut sa-i opreasca de la a se ruga. De fapt, in cazul lui Pavel, acesta izbucneste adesea in rugaciune atunci cand are inaintea ochilor sai cea mai inalta si elocventa expresie a suveranitatii lui Dumnezeu peste toate lucrurile. Asa stau lucrurile si in acest al treilea capitol din Efeseni.
Aceste versete, versetele 14-19, sunt a doua rugaciune a lui Pavel. Si aceste versete urmeaza imediat dupa sectiunea in care Pavel explica maretul scop al lui Dumnezeu in Biserica si in intreaga istorie. Scop prin care doreste sa-Si arate intelepciunea nespus de felurita intr-un mod care ii uimeste pana si pe ingeri. Spunand lucrul acesta, el adauga: "Iata de ce, imi plec genunchii inaintea Tatalui ..." si isi continua apoi rugaciunea. Este o introducere interesanta, nu-i asa? "Iata de ce, imi plec genunchii inaintea Tatalui ..." Ce vrea sa spuna Pavel cand afirma "Iata de ce"? Tehnic vorbind, fraza aceasta "Iata de ce", se putea referi la oricare dintre afirmatiile din versetele imediat precedente, insa cel mai probabil la propozitia cea mai apropiata. Oricum, eu cred ca atunci cand spune "Iata de ce", Pavel are in minte ideea centrala a pasajului, care este aceea ca Dumnezeu Isi arata intelepciunea nespus de felurita in Biserica Sa, in istorie, intr-un asemenea mod incat pana si ingerii vor privi si se vor minuna. Pavel spune: "Dumnezeu face un lucru nemaipomenit in poporul Sau, care este Biserica. Dumnezeu demonstreaza inaintea tuturor ingerilor care privesc ca modul sau de a lucra este cel mai bun si ca poporul Sau Il va lauda, nu pentru ceea ce El face pentru ei (desi El, cu siguranta, ii binecuvanteaza si le poarta de grija), ci chiar si in suferintele lor ei Il vor lauda, pentru a arata ca Il iubesc, deoarece Dumnezeu este cu adevarat vrednic sa fie iubit." Asta face Dumnezeu. Dumnezeu desavarseste caracterul lui Isus Hristos in ei in felul acesta. Iar din aceasta pricina, pur si simplu pentru ca aceasta este ceea ce face Dumnezeu, se roaga Pavel. Si astfel, cu o puternica incredere, el se intoarce de la afirmatiile teologice care descriu ceea ce face Dumnezeu si incepe sa se roage pentru crestinii din Efes exact in acei termeni. Pavel indrazneste in rugaciunea sa, deoarece el stie ca ceea ce cere este exact ceea ce Dumnezeu doreste sa faca in vietile lor.

Cu alte cuvinte putem spune ca este o rugaciune pentru familie. Adica, Pavel se roaga pentru familia crestina. Observati ca ideea nu este ca noi nu ne rugam si pentru ceilalti oameni. Ne rugam pentru oameni care inca nu sunt crestini; ne rugam pentru salbaticii din regiunile indepartate; ne rugam ca Dumnezeu sa trimita misionari si sa le binecuvanteze acestora marturia; ne rugam pentru vecinii care nu sunt crestini; ne rugam pentru regi si pentru cei ce sunt in structurile de autoritate, fie ca sunt sau nu credinciosi. Ne rugam pentru toti oamenii; aceasta face parte din responsabilitatea noastra, insa ne rugam intr-un mod diferit de acela in care ne rugam pentru familia crestina. Cand ne rugam pentru mantuirea altora nu stim ce va face Dumnezeu in vietile lor. Stim ca uneori predicarea Cuvantului lui Dumnezeu impietreste inimile pe cand, alteori, le inmoaie. Ne rugam ca cei carora le este predicat Cuvantul sa creada insa nu stim sigur daca va fi asa.
In ceea ce-i priveste pe crestini lucrurile stau altfel. Stim care sunt lucrurile pe care le face Dumnezeu in vietile crestinilor. Stim ca este voia Lui sa formeze in ei caracterul lui Isus Hristos. Prin urmare, pentru acest lucru ne rugam si o facem cu incredere. Spunem: "Dumnezeule, fa acest lucru in cutare persoana. Acea persoana are nevoie sa fie modelata dupa chipul lui Isus Hristos in ceea ce priveste cutare aspect al vietii." Indraznim in rugaciunile noastre deoarece stim ca ceea ce cerem este voia lui Dumnezeu. Prin urmare, ne rugam asa cum Pavel se roaga atat de clar aici.

Este interesant ca in versetul 15 el vorbeste despre intreaga familie a lui Dumnezeu. Sunt doua aspecte foarte interesante referitoare la acest lucru. Expresia in greaca este pas patria. Primul aspect interesant este acela ca acest cuvant, patria, care inseamna "familie", este relationat la cuvantul grecesc pentru "tata" care apare in propozitia imediat precedenta. "Tata" este pater iar "familie" este patria. In limba engleza (si romana, n.tr.) este foarte greu sa redam in mod corect lucrul acesta. Termenul se refera la familiile pamantului, la natiunile pamantului. De aceea Pavel spune: "...din care isi trage numele orice familie, in ceruri si pe pamant, ...". In limba greaca este ca un joc de cuvinte, lucru care este foarte interesant.
Al doilea aspect este legat de termenul pas care il insoteste pe patria. Pas inseamna "fiecare", fiind tradus de obicei in felul acesta. Daca traducem in acest fel, sensul ar fi acesta: "... din care isi trage numele fiecare familie din ceruri si de pe pamant ..." Aceasta s-ar referi la diferitele natiuni ale lumii sau probabil la diferitele familii care fac parte din familia larga a Bisericii Crestine. Ironside a inteles expresia greceasca avand sensul din urma si a vorbit despre familia antediluviana (dinainte de potop), despre familia patriarhala, despre familia Vechiului Testament, despre familia Noului Testament, si chiar despre familia ingerilor s.a.m.d.
Eu cred ca nu despre aceste familii vorbeste textul nostru si, prin urmare, cred ca New International Version (Noua Versiune Internationala, o versiune in limba engleza a Bibliei, n.tr.) traduce corect termenul pas, nu cu "fiecare", asa cum este tradus de obicei, ci cu "intreaga", traducere care este posibila. Astfel, traducerea este "... intreaga familie ...". Adica, nu o diversitate de familii, ci acea singura si intreaga familie care este Biserica lui Isus Hristos. Acesta este trupul pentru care Pavel se roaga.
Prin urmare, aici avem o mare lectie. Lectia este aceea ca ne putem ruga in mod diferit pentru crestini si ca atunci cand ne rugam pentru crestini ar trebui sa ne rugam pentru toti crestinii. Si aceasta deoarece toti crestinii - bogati sau saraci, evrei sau dintre neamuri, mari sau mici, oricum ar fi - fac parte din aceasta mare lucrare pe care Dumnezeu o desfasoara in istorie. Dumnezeu Isi arata unul dintre aspectele intelepciunii Sale nespus de felurite intr-un crestin si un alt aspect al intelepciunii Sale nespus de felurite intr-altul. Este nevoie de Biserica lui Isus Hristos din toate locurile si din toate timpurile pentru ca intelepciunea aceasta sa inceapa sa se desfasoare in dimensiunea ei completa inaintea ingerilor. Astfel, atunci cand ne rugam ar trebui sa ne rugam pentru acei crestini care traiesc in regiuni indepartate, pe care niciodata nu i-am vazut si nu-i vom vedea pana ce vom ajunge in glorie, deoarece suntem una cu ei in aceasta intreaga familie care este trupul lui Isus Hristos.

Ne punem intrebarea: "Care este lucrul pentru care se roaga Pavel?" Deja am vazut de ce se roaga si pentru cine se roaga. A treia intrebare pe care o punem este legata de lucrul pe care I-l cere Pavel lui Dumnezeu. John Stott a spus, intr-un mod intelept cred eu, ca in aceasta rugaciune avem ceva asemanator cu o scara ascendenta. El o numeste o rugaciune-scara care are un anume numar de pasi sau trepte. El vorbeste despre putere, despre dragoste, despre intelegere si umplere. Stott are patru trepte la aceasta scara. Cred insa ca sunt mai multe trepte. Insa ideea de scara este una buna.
Pavel incepe, am putea spune, de la baza scarii si cere ca acei credinciosi din Efes, insa nu numai ei, ci crestinii de pretutindeni din intreaga lume, sa poata fi intariti in omul dinauntru prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Apoi se roaga ca ei sa poata fi locuiti de Isus Hristos, prin credinta. Apoi se roaga ca ei sa poata fi inradacinati si fundamentati in dragoste. Apoi ca ei sa poata sa priceapa dragostea lui Hristos. Apoi ca ei sa poata sa cunoasca dragostea lui Hristos. Apoi, in final, ultima treapta a scarii, ca ei sa poata sa fie umpluti cu intreaga masura a plinatatii lui Dumnezeu. Este o rugaciune minunata si cred ca merita da ne uitam, pe rand, la fiecare dintre acesti pasi.

Sa luam prima treapta. Primul lucru pentru care se roaga Pavel este acela ca acesti credinciosi sa poata fi intariti in fiinta lor interioara prin puterea Duhului. Incepe cu acest lucru deoarece se gandeste, probabil, la suferinta. Si totusi, recunoastem in acelasi timp ca nu numai in suferinta avem nevoie sa fim intariti. Avem nevoie sa fim intariti si pentru a face fata ispitelor. Ispita vine, noi ne clatinam, si avem nevoie sa fim intariti pentru a-i rezista prin puterea Duhului. Sau suntem confruntati la serviciu cu o decizie morala care nu este usoara. Avem nevoie in cazul acesta sa fim intariti pentru a lua decizia corecta. Avem oportunitatea de a ne marturisi credinta insa simtim o oarecare teama pentru acest lucru pentru ca ne temem de ce are sa creada celalalt. Avem nevoie sa fim intariti pentru a depune o marturie puternica in situatia aceea.
Este interesant ca Pavel Il mentioneaza aici pe Duhul, deoarece despre acelasi lucru a vorbit Domnul Isus Hristos in discursurile Sale finale cand le-a spus ucenicilor Sai ca dupa ce va pleca li-L va trimite pe Duhul Sfant, pe Mangaietorul, pentru a fi un parakletos pentru ei. Acest din urma termen este tradus ca "mangaietor", "sfetnic", "avocat". Literal, el inseamna "unul care este chemat in ajutorul unei alte persoane". Exact acesta este Duhul Sfant - unul care este chemat in ajutorul nostru pentru a ne ajuta sa facem ceea ce trebuie, in circumstante dificile.

In al doilea rand, Pavel se roaga ca acesti credinciosi sa poata fi locuiti de Duhul lui Hristos, in versetul 17: "...asa incat Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta ...". La o prima privire ar parea o afirmatie care nu este necesara sau care este poate chiar una redundanta. Daca sunt credinciosi, oare nu-i asa ca Isus deja locuieste in inimile lor prin credinta? Am vorbit despre necesitatea primirii lui Hristos in inima ta si ca, daca Hristos nu este acolo, poti avea o intelegere intelectuala a lucrurilor, insa nu esti crestin. Daca asa stau lucrurile, cum de Pavel se mai roaga pentru acest lucru? Cred ca putem intelege motivul lui Pavel observand ca el alege un cuvant grecesc special, care este tradus in Bibliile noastre cu "a locui", "a locui in". In limba greaca sunt doua cuvinte puternic relationate unul la celalalt. Unul este kotoikeo iar celalalt este perioikeo. Al doilea termen, perioikeo, este cel mai slab. Reda ideea de locuire insa acesta este cuvantul pe care l-ai folosi, de exemplu, pentru a reda ideea ca un strain, ca Avraam, locuieste intr-o tara straina. El este acolo, locuieste acolo, insa nu este un rezident permanent. Al doilea termen, kotoikeo, se refera la o persoana care locuieste permanent intr-un anume loc.
Cum spuneam, cred ca aceasta este cheia pentru a intelege ideea lui Pavel din acest verset. El recunoaste, desigur, ca oricine este un crestin adevarat Il are pe Hristos si Duhul lui Hristos in el. Insa ceea ce vrea sa spuna el este urmatorul lucru: "Ceea ce doresc pentru voi este ca Isus sa poata locui in voi, cum ar veni, ca Domn al acelei proprietati. Ca El sa poata folosi acea locuinta permanenta care Ii apartine. Ca El sa poata stapani fiecare ungher al vietii voastre, fiecare metru patrat al proprietatii. Si astfel, fiind umpluti in felul acesta de Hristos, sa puteti fi asezati stabil in El si sa puteti incepe sa mergeti mai departe si sa cresteti in modul in care Dumnezeu doreste sa cresteti."

Despre acest lucru vorbeste imediat, ca a treia treapta a acestei scari ascendente. El spune: "... si ma rog ca, fiind inradacinati si fundamentati in dragoste...", continuand apoi rugaciunea. Aceasta expresie, "inradacinati si fundamentati in dragoste" este una foarte interesanta; este o metafora mixta. Aparent, nimeni nu i-a interzis vreodata apostolului Pavel sa foloseasca metafore mixte, deoarece aici avem o metafora de felul acesta. Una dintre metafore este luata din agricultura, "inradacinati"; aceasta este o imagine ce are de-a face cu plantele sau cu copacii sau cu florile. A doua metafora este luata din arhitectura, "fundamentati in dragoste". El vorbeste despre o cladire. Unele dintre traducerile noastre au incercat sa evite aceasta metafora, traducand: "inradacinati si saditi in dragoste". Insa al doilea termen nu vorbeste despre ceva care ar avea de-a face cu solul. Ea vorbeste despre fundatii. Traducerea corecta ar fi: "fundamentati in dragoste".
Ce spune Pavel este ca ai nevoie sa fii inradacinat in dragoste in sensul ca ai nevoie sa fii hranit de aceasta. Iar dragostea ne hraneste. Dragostea lui Isus Hristos. Si mai ai nevoie sa fii fundamentat, spune el, pe dragoste ca o temelie sigura, deoarece dragostea nu va pieri niciodata. Stii ce scrie despre dragoste in 1 Corinteni 13. "Dragostea nu va pieri niciodata", spune el, "insa acolo unde sunt profetii, ele vor trece; unde este cunoastere, si aceasta va trece; unde este vorbire in limbi, si aceasta va trece. Insa acestea trei raman: "credinta, nadejdea si dragostea. Iar dintre acestea trei, cea mai mare este dragostea." Despre aceasta spune el: "Ma rog sa puteti fi inradacinati si fundamentati in ea."

In al patrulea rand, observati ca el spune: "... pentru ca, fiind inradacinati si fundamentati in dragoste, sa puteti pricepe, impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea, si sa cunoasteti dragostea lui Hristos ...".
Observati, el mai urca o treapta. El a discutat inainte despre fundamentarea fiintei noastre in dragoste. Anume ca dragostea lui Dumnezeu trebuie sa ne hraneasca si sa devina o parte din noi pentru a putea fi, sa spunem asa, fundamentul moral si etic al vietii noastre. Insa acum el spune: "Vreau mai mult de atat. Pe masura ce cresteti in acea dragoste doresc sa pricepeti plinatatea dragostei pe care o are Domnul Isus Hristos pentru voi." Vazand ceea ce spune Pavel ne intrebam cum ar fi posibil realizarea acestui lucru. Si aceasta deoarece imediat el spune ca este vorba despre o dragoste care intrece orice cunoastere. Ne intrebam, asadar: "Daca intrece orice cunoastere, cum este posibil sa o cunoastem? Cred ca raspunsul are doua aspecte.
Primul aspect ne arata ca, desi dragostea lui Hristos trece dincolo de cunoastere in masura ei deplina, totusi, ceea ce cunoastem poate fi o cunoastere reala. Acelasi lucru se intampla cu cunoasterea lui Dumnezeu in orice domeniu. Dumnezeu este infinit. Niciodata nu vom putea sa-L cuprindem pe Dumnezeu in cunoasterea noastra, insa ceea ce cunoastem despre Dumnezeu poate fi o cunoastere reala. Acelasi lucru se intampla si cu dragostea lui Hristos. Nu vom putea niciodata sa cuprindem dragostea lui Hristos insa putem s-o cunoastem cu adevarat. Putem sti ce este cu adevarat dragostea lui Dumnezeu si putem sti ca Isus Hristos ne iubeste. Acesta este primul aspect al raspunsului.
Al doilea aspect cred ca este evidentiat in acea lista de dimensiuni, oferita de Pavel, in care vorbeste despre largimea, lungimea, adancimea si inaltimea dragostei lui Hristos. Cred ca ceea ce vrea sa spuna Pavel aici este ca doreste ca noi sa fim umpluti de cunoasterea lui Hristos in mod continuu. Nu numai in viata aceasta, ci pentru eternitate. Este adevarat ca dragostea lui Hristos este ceva infinit insa este la fel de adevarat ca eternitatea este o intindere de timp infinita. Prin urmare, el spune ca noi vom invata despre dragostea lui Isus Hristos nu numai aici unde, sa spunem asa, este gradinita vietilor noastre, ci pe durata eternitatii, pe masura ce Dumnezeu continua sa ne arate aceste dimensiuni extraordinare ale caracterului Sau.

Exista o poveste interesanta care are legatura cu aceste patru dimensiuni sau trepte despre care am vorbit. Cu multi ani in urma, cand armatele lui Napoleon avansau peste tot in Europa, aceste trupe au descoperit in Spania un prizonier al inchizitiei spaniole. Au deschis celulele inchisorii si i-au eliberat pe cei care mai traiau. Intrand insa mai adanc in temnita au gasit, la o adancime mai mare, o celula in care cel care fusese incarcerat murise de mai mult timp. Mai era acolo doar un schelet. Hainele si carnea putrezisera de mult. Se mai afla acolo si un lant, prins in jurul osului uneia dintre glezne. In mod evident, omul murise pentru credinta sa. Insa el a lasat si o marturie in urma sa, deoarece pe zidul celulei sale a sapat cu un obiect tare o cruce. Iar deasupra crucii, dedesubtul ei si in fiecare parte laterala erau scrise, in spaniola, cele patru cuvinte care apar in versetul nostru din Efeseni. In partea stanga a crucii era scris cuvantul "largime". In partea dreapta era cuvantul "lungime". Deasupra era scris cuvantul "inaltime" iar dedesubt era scris cuvantul "adancime". In mod evident acest credincios a fost incercat in credinta lui in dragostea infinita a lui Isus Hristos, credinta care l-a sustinut chiar si in anii de prizonierat.

Ultimul punct este cel mai uimitor dintre toate. Pavel spune ca se roaga "... sa cunoasteti dragostea lui Hristos care intrece orice pricepere, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu."
Observati, la fel cum a vorbit despre umplerea noastra cu cunoasterea dragostei lui Isus Hristos si cresterea noastra in cunoasterea acelei dragoste, pe durata eternitatii, tot asa, acum el spune ca doreste ca noi sa putem fi umpluti continuu cu plinatatea propriului caracter al lui Dumnezeu, pentru eternitate. Tu spui: "Nu inteleg lucrul acesta." Nici eu nu-l inteleg si iti voi spune ceva foarte interesant. Cred ca nici Pavel nu l-a inteles in mod complet. Si motivul pentru care spun lucrul acesta este binecuvantarea pe care o rosteste Pavel in continuare si in care spune: "Iar a Celui ce, prin puterea care lucreaza in noi, poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim (ori ne imaginam) ...". Observati, cred ca Pavel spune: "Stiu ce am scris. Iar daca imi spui ca nu intelegi trebuie sa stii ca nici eu nu inteleg. Nici macar nu-mi pot imagina ce inseamna lucrul acesta." Si totusi, el spune: "Stiu lucrul acesta. Stiu ca Dumnezeu poate sa-l faca. Si nu numai ca poate sa-l faca, dar tocmai lucrul acesta il face."
Dumnezeu, in dragostea Sa pentru noi, este hotarat sa ne umple cu plinatatea Sa in mod continuu, pe durata eternitatii. Observi, daca Dumnezeu face lucrul acesta cu fratii si surorile tale din familia lui Dumnezeu de pretutindeni din lume, oare nu ar trebui sa te rogi pentru ei? Acesta este cel mai important lucru care se petrece pretutindeni. N-ar trebui sa te bucuri de ceea ce face Dumnezeu, rugandu-te pentru lucrarea Sa? Nu ar trebui sa te rogi ca Dumnezeu sa-si faca lucrarea desavarsita in tine, pe masura ce El cauta sa lucreze in viata ta, in familia ta, in biserica ta si in crestinii din comunitatea in care traiesti?

Acesta este un lucru atat de minunat incat trebuie sa ne oprim la acest punct. Am ajuns pe ultima treapta a scarii iar dincolo de aceasta treapta este eternitatea, infinitul, incomensurabilul, vorbind in termenii lui Pavel. Si ceea ce trebuie sa facem este sa ne prosternam, lucru pe care trebuie sa-l facem intotdeauna, si sa spunem ca Pavel: "a lui sa fie gloria in Biserica si in Hristos Isus, din neam in neam, in vecii vecilor. Amin."

Tradus de Tiberiu Pop


Cuprins | Studii Biblice