Cand studiem uneori Biblia suntem adusi intr-o stare de smerenie deoarece ea ne descopera pacatul. Si atunci strigam dupa indurare. Alteori, studiind Biblia, suntem inaltati si emotionati deoarece ea ne indreapta privirile inspre Domnul Isus Hristos si lucrarea Sa ca solutie pentru rezolvarea problemei pacatelor noastre si, in acelasi timp, ne ofera tot ceea ce avem nevoie pentru a trai o viata din abundenta in El. Prin studiul Bibliei suntem invatati. Prin studiul Bibliei suntem mustrati. Prin studiul Bibliei suntem motivati spre fapte marete. Cand studiem uneori Biblia avem impresia ca se deschide un capac deasupra iadului si putem avea o licarire despre cat de groaznica poate fi viata fara Dumnezeu. Alteori, insa, simtim ca ni se deschide o usa spre ceruri.
Aceasta din urma experienta este aceea pe care o avem atunci cand ajungem la sfarsitul capitolului 3 din Efeseni - la acea extraordinara binecuvantare si doxologie cu care Pavel isi incheie rugaciunea. Inainte de aceasta el s-a rugat pentru crestinii din Efes, precum si pentru crestinii de pretutindeni. Iar rugaciunea sa a mers atat de departe pe cat ar putea merge imaginatia sau mintea umana. El s-a rugat, nu numai ca ei sa poata fi intariti si fundamentati si sa li se dea cunoastere, ci, chiar la sfarsitul rugaciunii, el s-a rugat ca ei sa poata fi umpluti cu masura plinatatii lui Dumnezeu. Acest lucru este ceva ce intrece, putem spune, cele mai bogate imaginatii ale noastre. Cand ajungi la acest punct stai, in sens propriu, la marginea infinitului. Si, totusi, Pavel nu este multumit cu aceasta. Observam lucrul acesta pentru ca, dupa ce se roaga in acesti termeni, Pavel izbucneste in aceasta mareata doxologie, aceasta extraordinara lauda la adresa lui Dumnezeu, spunand:
"Iar a Celui ce, prin puterea care lucreaza in noi, poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim, a Lui sa fie gloria in Biserica si in Hristos Isus, din neam in neam, in vecii vecilor! Amin."
In aceasta doxologie, asa cum scria odata Charles Hodge, puterea lui Dumnezeu, nu rugaciunile noastre sau cele mai mari asteptari ale noastre, este masura dorintei lui Pavel pentru noi. De aceea, asa cum a mai spus Hodge, aceasta doxologie contine mai mult din lucrurile ceresti decat din cele pamantesti.
Atunci cand am studiat versetele precedente am spus ca acestea se aseamana cu o rugaciune-scara. In aceasta rugaciune apostolul Pavel ne conduce, pas cu pas sau treapta cu treapta, spre marea lui dorinta pentru noi, anume sa fim umpluti in Dumnezeu cu toata plinatatea care este posibila, prin Isus Hristos. Doxologia aceasta este asemanatoare cu rugaciunea lui Pavel. As numi-o doxologie-scara, deoarece Pavel, incepand sa-L laude pe Dumnezeu pentru ceea ce El poate sa faca, dezvolta aceasta idee de baza cuvant dupa cuvant si concept dupa concept. Ruth Paxson, in studiul ei pe aceasta extraordinara epistola catre Efeseni, aranjeaza aceasta doxologie sub forma unei piramide, care ar fi alcatuita in felul acesta: primul rand - "A Lui (a Celui ce)"; al doilea rand - "poate sa faca"; al treilea rand - "tot ceea ce cerem sau gandim"; al patrulea rand - "mai mult decat cerem sau gandim"; al cincilea rand - "mult mai mult decat cerem sau gandim"; al saselea rand - "nespus mai mult decat cerem sau gandim"; iar ultimul rand - "prin puterea care lucreaza in noi".
Ceea ce doresc sa sugerez este ca un pasaj ca acesta merita cea mai atenta observare.
Haideti sa analizam pe rand fiecare idee.
Prima idee este aceea ca Dumnezeu poate sa faca ceva. Pavel foloseste termenul "poieo" pe care adesea il traduceti cu "a face", insa acesta este un termen foarte complex. Unul dintre dictionarele pe care le avem la dispozitie il traduce cu "a face, a cauza, a provoca, a produce, a realiza, a indeplini, a asigura, a crea" etc. Aceasta este ceea ce spune Pavel ca poate Dumnezeu sa faca. El Il prezinta pe Dumnezeu ca un lucrator.
Urcati impreuna cu mine inca o treapta pe aceasta doxologie-scara. Pavel incepe prin a spune ca Dumnezeu poate sa faca, adica, El este activ. Acum el spune ca Dumnezeu poate sa faca ceea ce noi Ii cerem. Evident, acesta este un pas inainte. Dumnezeu poate face ceva semnificativ - aceasta face din El Dumnezeu, cel putin atunci cand El poate sa faca ceea ce altii nu pot. Insa Dumnezeu ar putea, desigur, sa spunem asa, sa petreaca intreaga eternitate vazandu-si de treburile Lui, fara sa-I pese deloc de noi. Insa Pavel spune ca nu este asa. Acest Dumnezeu nu este unul distant, un Dumnezeu imaginar, din punctul de vedere al experientei noastre. Nu, spune el, acest Dumnezeu poate sa faca ceea ce noi Ii cerem. Adica, acest Dumnezeu ne implica in activitatea Sa. Aceasta este o afirmatie extraordinara cu privire la capacitatea, vointa si activitatea reala a lui Dumnezeu in a raspunde rugaciunilor poporului Sau.
In general, suntem foarte precauti in rugaciunile noastre. Si cred ca stiu si de ce. Deoarece, asa cum spune Iacov, adesea ne rugam gresit. Adica, cerem lucruri rele. Iacov o spune intr-un limbaj mai direct. El spune: "Cereti lucruri rele cu gandul de a le risipi in placerile voastre pacatoase." Nu ne prea place sa recunoastem lucrul acesta, insa multe dintre rugaciunile noastre sunt de genul acesta. Deoarece sunt rugaciuni gresite, rugaciuni pentru lucruri rele, avand in spate motivatii rele, Dumnezeu nu raspunde la acestea. Cel putin nu ne da ceea ce Ii cerem. Prin urmare, suntem precauti in rugaciunile noastre, deoarece daca Dumnezeu nu ne va da ceea ce Ii cerem, vom sovai sa-i cerem alte lucruri. Nu dorim sa-l suparam nici pe Dumnezeu si nici pe noi insine.
Totusi, daca observam tot ceea ce are de spus Biblia despre rugaciune, ideea este aceea ca, daca Il cautam cu adevarat pe Dumnezeu si voia Sa, ar trebui sa fim, nu precauti, ci indrazneti in rugaciune. Unul dintre pasajele mele favorite care vorbesc despre rugaciune este capitolul 3 din 1 Ioan, unde Ioan vorbeste despre propria lui experienta in rugaciune, spunand: "Frati si surori, eu intotdeauna primesc ceea ce cer." Apoi explica si de ce. "Deoarece", spune el, "pazesc poruncile lui Dumnezeu si fac ceea ce-I este placut." Aceasta este o formula prin care primim binecuvantare in urma rugaciunii. Ioan spune ca daca pazesti poruncile lui Dumnezeu, adica daca, citind Scriptura - in care afli ceea ce vrea Dumnezeu de la tine - o intelegi si o implinesti, cautand, pe masura ce o citesti, sa intelegi ceva din caracterul si caile lui Dumnezeu, incercand sa umbli pe caile care crezi ca Ii plac lui Dumnezeu, incercand sa implinesti acele lucruri care sunt mai presus de poruncile negative sau chiar pozitive ale lui Dumnezeu, daca incerci intr-adevar sa faci lucrul acesta, atunci Dumnezeu va face tot ceea ce Ii ceri in rugaciune. Este o mare promisiune. Si acest lucru il spune si Pavel. El izbucneste in lauda la adresa lui Dumnezeu care, spune el, poate sa faca ceea ce Ii cerem. Pavel doreste sa fim incurajati de lucrul acesta.
Si, totusi, este mai mult decat atat. Mai urcam o treapta pe scara. El spune nu numai ca Dumnezeu poate sa faca ceea ce Ii cerem, ci Dumnezeu poate sa faca ceea ce Ii cerem sau chiar ne imaginam, adica gandim. Sunt sigur ca sunt momente in care traiti experienta de a va gandi la un lucru despre care stiti ca este genul de lucru pe care Dumnezeu ar dori sa-l faceti. Pare in acord cu dorintele Lui si, desigur, nu este in contradictie cu Scriptura. Cu toate acestea, sunteti precauti in rugaciunile voastre pentru acel lucru deoarece, se poate sa fie un lucru bun, insa sa nu fie ceea ce vrea Dumnezeu sa va ofere sau sa nu fie timpul pentru acel lucru. Astfel, va ganditi la acel lucru insa nu va rugati pentru el. Uneori eu fac lucrul acesta. Sunt lucruri pentru care ma rog cu indrazneala deoarece stiu ca Scriptura doreste sa le facem sau deoarece sunt promisiuni pe care Dumnezeu le va implini pentru noi. Cu siguranta este dorinta lui Dumnezeu sa biruim pacatul si, prin urmare, putem sa ne rugam hotarat si cu incredere pentru acest lucru. Putem numi fiecare pacat iar Dumnezeu ne va da putere sa le biruim pe fiecare. Atunci cand predic Cuvantul ma rog ca Dumnezeu sa-l binecuvanteze deoarece El a spus ca este dorinta Sa ca al Sau Cuvant sa nu se intoarca fara rod, ci intotdeauna sa implineasca scopul lui Dumnezeu. Ma rog pentru lucrul acesta. Cred ca Dumnezeu face lucrul acesta zi de zi, duminica de duminica si luna de luna. Insa sunt alte lucruri, lucruri despre care cred ca Dumnezeu ar dori sa le faca insa pentru care uneori sunt retinut in a ma ruga in mod specific. Te intreb daca tu ai avut vreodata aceasta experienta. Nu spun ca ceea ce fac eu este bine. Probabil ca ar trebui sa fiu putin mai indraznet in rugaciunile mele.
Insa uneori sunt retinut in rugaciunile mele. In asemenea situatii este o mare mangaiere si bucurie sa citesc versete ca acesta. Pentru ca acest verset nu spune doar ca Dumnezeu stie la ce ne gandim, lucru care este sigur. Insa in acelasi context in care ni se promite ca Dumnezeu va raspunde rugaciunilor noastre, ni se spune ca Dumnezeu poate sa faca nu numai ceea ce Ii cerem in rugaciune, ci chiar si lucrurile la care ne gandim. El va raspunde rugaciunilor noastre in conformitate cu voia Sa perfecta. El va raspunde rugaciunilor noastre la timpul potrivit. Insa Dumnezeu stie chiar si lucrul la care te gandesti. Iar daca doresti sa faci lucruri mari pentru El, poti gasi incurajare intr-un text ca acesta: "Iar a Celui ce poate sa faca ceea ce cerem sau gandim ...".
Si, totusi, stiti ca el spune mai mult decat atat, nu-i asa? Apostolul Pavel nu spune numai ca Dumnezeu poate sa faca ceea ce cerem sau gandim. El spune ca Dumnezeu poate sa faca tot ceea ce cerem sau gandim. Iar aceasta este urmatoarea treapta. Acest lucru inseamna ca Dumnezeu poate sa faca nu doar 99 de procente din ceea ce I-am putea cere, desi chiar si in cazul acesta ar fi minunat. Sau ca Dumnezeu poate sa faca doar 90 de procente sau 50 de procente, jumatate din ceea ce Ii ceri. Nu, promisiunea este aceea ca, daca ceri in conformitate cu voia lui Dumnezeu si Ii pazesti poruncile si cauti sa faci ceea ce Ii este placut, Dumnezeu va face tot ceea ce Ii ceri, orice, in proportie de 100 de procente.
Ori de cate ori ma gandesc la o asemenea promisiune imi aduc aminte de ceva ce mi-a spus odata socrul meu. El era functionar la o banca din New York si obisnuia sa-mi spuna glumele pe care le spuneau functionarii intre ei. Una dintre aceste glume era despre un functionar care se ocupa de imprumuturi, post pe care si socrul meu il avea. Acest functionar s-a pensionat si, pensionar fiind, s-a gandit sa-si deschida o benzinarie, lucru pe care l-a si facut. In afacerile bancare s-a descurcat foarte bine, insa ca proprietar de benzinarie a esuat. Iata din ce motiv. Ori de cate ori venea un client si cerea: "Imi puteti da 40 de litri de benzina?" el ii raspundea: "Va puteti descurca cu 20?"
Dumnezeu nu procedeaza in felul acesta cu noi. Daca venim la Dumnezeu cu cererile noastre si ii spunem: "Doamne, am nevoie de zece lucruri?" Dumnezeu nu spune: "Doua nu iti sunt de ajuns?" Nu, Pavel spune ca Dumnezeu poate sa faca tot ceea ce Ii cerem sau gandim, prin puterea Lui care este la lucru in noi. Chiar daca Pavel nu ar mai fi scris altceva, acesta ar fi fost, totusi, un extraordinar motiv de lauda, nu-i asa? Dumnezeu poate sa faca. Dumnezeu poate sa faca ceea ce Ii ceri. Dumnezeu poate sa faca ceea ce Ii ceri sau gandesti. Dumnezeu poate sa faca tot ceea ce Ii ceri sau gandesti.
Insa Pavel nu se opreste nici macar aici. Pavel spune ca Dumnezeu poate sa faca mai mult decat cerem sau gandim. Sunt sigur ca oricat de mult sau putin timp ai trait cu Domnul ti-ai dat seama ca acest lucru este adevarat. Uneori, asa cum spuneam, cerem lucruri care sunt gresite iar Dumnezeu desigur ca nu ne da acele lucruri pentru ca ar putea sa ne faca rau. Alteori, pentru a-Si atinge anumite scopuri, Dumnezeu aduce frustrari in vietile noastre. Sunt lucruri pe care ne-ar placea sa le avem, care sunt bune si pe care Dumnezeu in cele din urma ni le da insa El intarzie in a ni le da. Sunt sigur insa ca daca ati trait cu Domnul, oricat de mult, si va uitati in urma in vietile voastre, veti ajunge la concluzia ca, la modul general, Dumnezeu, raspunzand rugaciunilor noastre, nu ne-a dat doar ceea ce I-am cerut, ci ne-a dat mult mai mult decat orice am fi putut cere sau ne-am fi putut chiar imagina.
Acest lucru este dovedit fara indoiala in vietile personajelor biblice. Sa-l luam pe Avraam, de exemplu, omul lui Dumnezeu care a umblat cu El multi, multi ani. Nu stiu ce a inteles Avraam din promisiunile pe care i le-a facut Dumnezeu atunci cand l-a chemat sa iasa din Urul Caldeii. Dumnezeu a spus ca-l va binecuvanta, il va face o mare natiune si ii va da o tara. Stim, din modul in care se desfasoara naratiunea, ca promisiunile lui Dumnezeu se refereau la venirea lui Mesia si la un mare popor spiritual. Insa presupun ca la inceput Avraam nu se gandea la promisiunile lui Dumnezeu in felul acesta. Stiti insa ca Dumnezeu Si-a dus la indeplinire promisiunile facute lui Avraam intr-un mod care era dincolo de orice ar fi gandit Avraam in acele vremuri timpurii. Deoarece implinirea promisiunilor facute lui Avraam nu s-a materializat doar in faptul ca Dumnezeu i-a daruit un fiu, pe Isaac, fiul promis ... . Nu, Isaac a devenit doar o prefigurare a lui Hristos, Mesia. Promisiunea se referea la Mesia. Avraam a inceput sa invete ceva din acele realitati spirituale prin experienta pe care a avut-o cu fiul sau. Si, desi este adevarat ca Dumnezeu a facut din Avraam o mare natiune, fizic vorbind, adevarata binecuvantare nu a constat in binecuvantarea si in intemeierea natiunii israelite, ci in faptul ca Dumnezeu a facut din Avraam o natiune spirituala - aceia care, dintre evrei si dintre neamuri, vin la credinta in Mesia, Isus Hristos - a alcatuit, ca suprem scop al istoriei, marea familie a lui Dumnezeu adunata din fiecare natiune, din fiecare limba si din fiecare neam. Acestia sunt cei care sunt la fel de numerosi ca stelele cerului sau ca nisipul marii. Daca l-am chema pe Avraam ca martor, acesta ne-ar spune: "Dumnezeu poate sa faca mai mult decat tot ceea ce as fi putut cere sau gandi. A facut lucrul acesta in cazul meu."
Sau ma gandesc la David. David, baiatul-pastor, mezinul familiei, cel mai mic dintre fii, cel care era trimis sa pasca oile familiei. Dumnezeu l-a uns pe David sa fie regele lui Israel. David a fost un om mare. David a asteptat ca Dumnezeu sa-l confirme ca rege. Nu a incercat sa fie un uzurpator. Si Dumnezeu l-a confirmat ca rege, a facut din el un rege mare, i-a dat o faima mare iar Israel a prosperat sub conducerea lui. Dar sa ne apropiem de acea minunata scena care se petrece spre sfarsitul vietii lui David, in care Dumnezeu ii promite binecuvantare, spunandu-i: "Te voi binecuvanta in asa fel incat prin urmasii tai ..." (Dumnezeu se referea in cele din urma la Mesia) "... tronul si regatul tau vor fi intarite pe vecie." Iar David, in raspunsul pe care I-l da lui Dumnezeu, admite ca acest lucru este ceva ce intrece chiar imaginatia omului. David spune: "Cum se va intampla acest lucru? Omul nu poate fi intarit in nici un fel pe vecie. Tot ce tine de om trece. Toate regatele se prabusesc." Insa David era un om al credintei. A zis: "Daca acesta este lucrul pe care Il vei face, asa sa fie. Tu esti Cel care il faci. Prin urmare, gloria se cuvine Numelui Tau." Cred ca David ar fi marturisit imediat ca Dumnezeu poate sa faca mai mult decat putem noi cere sau ne putem imagina.
Astfel ajung la voi. L-ati experimentat pe Dumnezeu in felul acesta? N-ati vrea sa invatati lucrul acesta despre Dumnezeu? N-ati vrea sa traiti atat de aproape de Cel Preainalt incat, atunci cand va rugati, atunci cand cautati sa vedeti ce face Dumnezeu in vietile voastre, sa incepeti sa experimentati ca Dumnezeu face intr-adevar ceea ce este dincolo chiar de cele mai arzatoare dorinte ale noastre.
Am ajuns aproape in varful scarii. Inaltimea parca va ameteste. Mai este doar o treapta, una singura. Pavel spune: "A Celui ce poate sa faca, nu doar tot sau mai mult decat cerem sau ne imaginam, ci a Celui ce poate sa faca nespus mai mult decat tot ceea ce putem cere sau ne putem imagina." Acesta este unul dintre acele cazuri din Scriptura in care Pavel creeaza un cuvant. El vrea sa exprime ceva pentru care limba greaca nu ii ofera un cuvant potrivit. Prin urmare, inventeaza un cuvant. Este unul lung, asa cum va asteptati probabil - huperekperissou. Este tradus: "cu mult mai mult, nespus mai mult etc", in diferite traduceri ale Bibliilor noastre. Te intrebi: "Ce inseamna ca Dumnezeu va face nespus mai mult decat tot ceea ce putem cere sau ne putem imagina?"
Putem intelege ideea ca Dumnezeu va face mai mult decat cerem sau ne imaginam deoarece noi ne gandim la putin. Si chiar daca, prin harul lui Dumnezeu, am fi titani ai credintei, ca Avraam, Moise sau David, chiar si in cazurile lor nu ai spune ca ceea ce Dumnezeu a facut a fost incomensurabil. Ne-ar lua mult timp sa descriem ceea ce a facut Dumnezeu. Ar lua mult, daca ai putea, sa masori si sa cantaresti, in sens propriu, ceea ce a facut Dumnezeu. Insa nu este incomensurabil. Putem spune, daca am avea timp si informatii, in detaliu si precis, ce a facut Dumnezeu.
Ne intrebam daca nu cumva Pavel foloseste in cazul acesta doar o hiperbola. Oare vorbeste la sensul propriu? Oare nu este doar ca, uitandu-se dupa un limbaj care sa exprime ceva atat de grandios nu a gasit nici o baza in realitate? Nu cred ca asa stau lucrurile. El nu vorbeste in aceste versete despre viata aceasta, ci despre viata viitoare. Pavel vorbeste despre eternitate. Si pentru ca eternitatea este infinita, Dumnezeu poate, literal vorbind, sa-Si binecuvanteze poporul, sa raspunda cererilor lor si sa le imbogateasca vietile intr-un mod incomensurabil pentru ca, daca nu poti masura eternitatea, nu poti masura nici plinatatea darurilor lui Dumnezeu pe care le are pentru poporul Sau in eternitate. In versetul 20 el spune exact ceea ce, cu alte cuvinte, spusese in versetul 19. El se roaga, in versetul 19, sa putem cunoaste aceasta dragoste care intrece orice cunoastere si sa putem fi umpluti cu masura plinatatii lui Dumnezeu, care este atotputernic, infinit si vesnic.
Presupun ca atunci cand ajungem la sfarsitul studiului unei asemenea doxologii avem tendinta sa ne retragem timizi si sa spunem: "Aceste lucruri pot fi adevarate pentru titanii credintei. A putut fi adevarat pentru Avraam si poate pentru Moise, pentru David, pentru Isaia si pentru ceilalti, insa aceste cuvinte nu au de-a face cu mine." Pavel nu ne permite sa ne eschivam in felul acesta. Pentru ca, observati ce vrea el sa spuna. Discutand despre acele marete lucruri pe care Dumnezeu, nu numai ca poate sa le faca, ci le si face, Pavel le aplica in mod personal celor carora le scrie; ni le aplica noua, spunand ca toate acestea sunt facute prin puterea care deja lucreaza in noi. Cu alte cuvinte, el spune ca aceasta nu este o experienta pastrata pentru eternitate, in cazul in care vei ajunge acolo. El spune ca aceasta nu este o experienta rezervata unei elite din cadrul crestinismului. Ci, spune el, daca ai venit la credinta in Isus Hristos, mantuirea ta este, in consecinta, o inviere din moarte. Puterea care a lucrat in Hristos ca sa-L invie din moarte, in mod fizic, este puterea care lucreaza in tine pentru a te aduce din moarte, in mod spiritual, si prin aceeasi putere (adica prin aceeasi esenta a acelei puteri) Dumnezeu va face acele lucruri, nu numai in aceasta viata, ci in mod continuu, pe parcursul intregii eternitati.
Cu alte cuvinte, spune el, daca esti un adevarat credincios in Hristos, daca esti cu adevarat mantuit, daca ai fost adus din moarte la viata, atunci tu deja cunosti acea putere care este la lucru in tine. Si prin acea putere Dumnezeu poate sa faca acele lucruri incomensurabile.
Doxologia se incheie, asa cum si trebuie, cu atribuirea laudei lui Dumnezeu. "A Lui sa fie gloria." John Stott spune pe buna dreptate in comentariul sau ca: "Toata puterea vine de la El; prin urmare, toata gloria trebuie sa mearga spre El." Si cu siguranta asa va fi. "A Lui sa fie gloria in Biserica si in Hristos Isus, din neam in neam, in vecii vecilor! Amin."
Tradus de Tiberiu Pop