In ziua de astazi, prea putini oameni sunt interesati de numerologia biblica si aceasta, presupun, din pricina faptului ca in trecut importanta ei a fost exagerata. Insa, oricum, in anii care au trecut, numerelor biblice li s-au acordat o mare importanta, fiind publicate o multime de studii foarte importante. Asa cum spuneam, probabil (si eu personal cred ca asa a fost) ca accentul pus pe numerologie in studiile biblice a fost exagerat. Cu toate acestea, este adevarat ca numerele poarta o semnificatie in Scriptura si uneori ele sunt folosite intr-un mod care sugereaza clar semnificatia lor. Cred ca, in parte, acest lucru este adevarat si in privinta pasajului din Efeseni capitolul patru, pe care il studiem acum. Pavel incepe sa discute, in aceste versete, despre unitatea Bisericii. El ne ofera, in primele versete din capitolul patru, care preced pasajul pe care il studiem acum, un mic sumar al aplicarii practice a doctrinei pe care a expus-o in primele trei capitole. In aceste versete vorbeste despre unitate, deoarece doreste sa se ocupe de acest subiect in prima jumatate a capitolului. Introducand subiectul, acum isi continua disertatia asupra unitatii Bisericii, facand o prezentare in sapte puncte a subiectului unitatii Bisericii. Este o singura fraza si cred ca lucrul acesta este semnificativ. Insa cu greu putem trece cu vederea faptul ca repetarea termenului "un (o) singura" de sapte ori arata ca Pavel ne prezinta subiectul in sapte parti. Daca cifra sapte este numarul care in Biblie reprezinta perfectiunea, lucru care este adevarat, atunci inseamna ca Pavel vorbeste aici, intr-un mod stilizat, despre perfectiunea unitatii pe care o are Biserica lui Isus Hristos.
Este un singur trup, un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o singura speranta a chemarii voastre; un singur Domn, o singura credinta, un singur botez si un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai presus de toti, care lucreaza prin toti si care este in toti.
Este interesant si faptul ca Pavel foloseste cuvantul "toti" de patru ori. Iar daca cifra 4 se refera la creatie, atunci Pavel ar putea sugera o perfectiune a tuturor lucrurilor in uniune cu Creatorul. In orice caz, apostolul Pavel vorbeste aici despre unitate si in fiecare din aceste sapte puncte el ofera un argument pe baza caruia membrii bisericii din Efes, si de pretutindeni, ar trebui sa realizeze ceea ce el tocmai afirmase in versetul trei. Adica, argumentand cu aceste puncte, el vrea sa spuna ca toti crestinii ar trebui sa se straduiasca sa pastreze unitatea Duhului, prin legatura pacii.
Primul lucru despre care vorbeste este un singur trup. El vorbeste in felul acesta, fara nici o indoiala, cu mare intelepciune precum si sub calauzirea Duhului Sfant, deoarece tipul de unitate despre care este pe cale sa vorbeasca este simbolizat cel mai bine prin imaginea trupului. El nu vorbeste despre Biserica prezentand-o ca o masina alcatuita din componente, din parti care se pot schimba, mai mult sau mai putin, si care se raporteaza la intreg intr-un mod mecanic. Nu aceasta este imaginea pe care o prezinta. Un trup este ceva care se dezvolta. Se dezvolta dintr-o celula mica si toate partile trupului au o relatie cu celelalte parti. Si din pricina aceasta trebuie sa pastrati aceasta unitate vizibila inaintea voastra si inaintea lumii.
In al doilea rand, vorbeste despre un singur Duh. Acest cuvant este scris cu majuscula in majoritatea versiunilor Bibliei, si pe buna dreptate. Uneori cand este folosit acest cuvant "Duh", el se refera la ceea ce am numi duhul omului sau al lucrurilor. Aceasta uzanta este una valida insa nu in cazul pasajului pe care il studiem. Pavel nu spune ca sunteti cu totii una in duh in sensul ca sunteti una in entuziasmul vostru, in scopurile pe care le aveti sau in acele lucruri care formeaza ceea ce numim camaraderie. El spune ca voi sunteti una din pricina lucrarii unui singur Duh Sfant.
Atunci cand incepe sa discute despre acest lucru el ne atrage atentia, in cazul in care nu mai reflectam la aceasta, asupra a ceea ce Insusi Duhul Sfant a facut la convertirea noastra. Uneori cand auzim marturii ale modului in care oamenii au venit la credinta, acestia se concentreaza asupra a ceea ce este deosebit in experienta lor spirituala. Iar noi, auzindu-i, suntem tentati sa credem (lucru care este adevarat) ca exista o larga si foarte emotionanta varietate in trupul poporului lui Dumnezeu. Insa atunci cand Pavel spune aici ca nu este numai un singur trup, ci si un singur Duh, lucrul asupra caruia ne atrage, fara indoiala, atentia este la modul in care Duhul Sfant lucreaza, spiritual, in vietile tuturor celor care au venit la credinta in Isus Hristos. Putem vorbi despre deosebiri in ceea ce priveste particularitatile convertirii noastre insa atunci cand incepem sa vorbim despre ce a facut Duhul Sfant, despre ce a facut Dumnezeu Duhul Sfant in inimile noastre, aducandu-ne la credinta in Hristos, atunci toate experientele noastre sunt identice.
Exista, in aceasta experienta, o desteptare vizavi de pacat prin care suntem constienti ca nimic nu este in regula intre noi si Dumnezeu, ca Ii calcam Legea si suntem ostili caracterului Sau sfant si ca ne aflam sub mania Sa. Exista apoi lucrarea regenerarii prin care Dumnezeu, printr-un mod supranatural, aseaza viata noua a lui Hristos in inimile noastre astfel incat lucrurile se schimba iar noi nu mai suntem cei care am fost inainte. Apoi mai exista lucrarea credintei, care urmeaza celor pe care le-am prezentat mai inainte, fiind o roada a Duhului. Aceasta deoarece, dupa ce am fost adusi la viata in Hristos, dupa ce am inteles ce a facut El pe cruce pentru mantuirea noastra, suntem condusi de acelasi Duh Sfant sa ne punem increderea in El. Spunem: "Da! El este Mantuitorul! El este Cel in care doresc sa-mi pun increderea!" Apoi urmeaza lucrarea Duhului Sfant de sfintire. Iar sfintirea este aceeasi in sensul ca ce face Duhul Sfant intr-unul, face si in celalalt. Ni se vorbeste in Epistola catre Galateni despre roada Duhului care este dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Aceste lucruri le realizeaza Duhul Sfant in noi toti.
Observati prin urmare, ca atunci cand incepem sa gandim (asa cum si trebuie) asa cum Pavel ar dori, vizavi de ceea ce ne scrie aici despre unitatea Bisericii, ne miram ca indiferent de mediul din care provenim, indiferent de modul in care l-am cunoscut pe Dumnezeu, Duhul Sfant, singurul Duh Sfant al lui Dumnezeu, a realizat in fiecare din vietile noastre ceea ce ne uneste in credinta noastra crestina.
Al treilea lucru despre care vorbeste Pavel este speranta noastra. O singura speranta la care am fost chemati. Speranta este un cuvant care a suferit schimbari in limba engleza, astfel ca astazi el nu mai inseamna chiar acelasi lucru care a insemnat in vechime, atunci cand a fost folosit pentru a transmite ideea din Noul Testament. Astazi, speranta inseamna de obicei ceva nesigur, ceva dupa care speram, probabil plini de dorinta, probabil neasteptandu-ne cu adevarat sa-l primim. Cu siguranta sugereaza ceva care nu este stabil sau sigur. Nu sensul acesta este insa implicat in ideea biblica. Daca ai fost vreodata la un serviciu de inmormantare stii ca exista un moment in acest serviciu in care se discuta despre siguranta si speranta noastra sigura in invierea mortilor. Siguranta si speranta sigura - aceasta este ideea biblica. Este ceva de viitor, este adevarat, insa nu este ceva nesigur doar pentru ca la acel moment nu este in mainile noastre.
Probabil te intrebi, la acest punct, de ce vorbeste Pavel despre speranta ca despre ceva ce uneste Biserica lui Isus Hristos? De fapt, atunci cand incepem sa ne gandim la viitor si la modul in care vor avea loc evenimentele viitoare, nu-i asa ca cel mai adesea ideile cu privire la viitor sunt cele care divizeaza Biserica mai degraba decat sa o uneasca? Sunt oameni care cred ca va fi un mileniu si altii care cred ca nu va fi nici un mileniu; sunt oameni care cred ca Hristos va veni inainte de mileniu si altii care cred ca Hristos va veni dupa mileniu. Iar cand vine vorba despre tribulatie (suferinta) lucrurile devin chiar mai dificile. Avem pre-tribulationisti, post-tribulationisti si cei care se situeaza cu ideile undeva la mijloc. Lucrurile sunt foarte, foarte complicate. Ai putea imparti intreaga Biserica a lui Isus Hristos pe baza acestor conceptii escatologice si multi oameni fac lucrul acesta. Acesti oameni au facut din aceste conceptii escatologice chiar un test pentru cei care vor sa intre in comuniune cu ei. Cum ar putea Pavel, in acest context, sa vorbeasca despre speranta crestina?
Pavel nu vorbeste, desigur, despre aceste detalii ale escatologiei (doctrina despre lucrurile de pe urma) care, pe parcursul istoriei Bisericii, au ajuns sa divida mari grupari ale Bisericii Crestine. Mai degraba Pavel vorbeste despre acele lucruri cu care suntem cu totii de acord, despre care el ne invata si pe care trebuie sa le pastram in minte traindu-ne viata crestina. Pavel spune nu numai ca este un singur trup si un singur Duh, ci si ca este o singura speranta. Adica, el vrea sa spuna ca Isus Hristos va veni din nou, ca va fi o inviere a trupului, ca Isus ne pregateste un loc in ceruri tuturor acelora care-L cunosc si ca ne vom petrece eternitatea impreuna cu El. Acesta este lucrul in care speram. Iar daca speram in acest lucru, atunci toti care suntem membri ai trupului lui Hristos, toti care am experimentat lucrarea Duhului Sfant, lucrarea regenerarii, a credintei si a sfintirii, toti vom fi intr-o zi acolo in jurul tronului harului. Acest lucru ar trebui sa fie un generator puternic care sa produca unitate acum. Daca intr-o buna zi vom sta in prezenta Dumnezeului Atotputernic, privind Fata lui Isus Hristos, Domnul Bisericii; daca intr-o buna zi vom sta acolo umar la umar cu oameni din alte denominatiuni, din alte natiuni, din alte rase si care au avut parte de alte experiente; daca in acea zi toate acele lucruri care ne-au divizat vor pali, acest fapt ar trebui, cu siguranta, sa influenteze modul in care ne raportam acum la divizarile care sunt intre noi. Si, in timp ce nu vom renunta la lucrurile pe care noi le credem importante si nu ne vom abandona intelegerea corecta a doctrinei, pe care credem ca Dumnezeu ne-a dat-o, vom fi totusi liberi sa trecem dincolo de bariera denominationala sau alte bariere pentru a da mana cu cei care sunt ca noi - practicanti ai credintei in Hristos si dornici de a-L sluji pe El. Cred ca sunt doua tipuri de oameni in lume: oameni care fac deosebiri, impartind lumea in doua tipuri de oameni, si oameni care nu fac aceste deosebiri. Cei care impart lumea in felul acesta spun ca noi trebuie sa conservam credinta iar acest lucru inseamna ca trebuie sa ridicam barierele cat putem de sus. Altii, printre care ma aflu si eu, spun ceva in felul urmator: "Aceasta este ceea ce cred insa acolo unde se afla alti oameni care se incred in Hristos noi trebuie sa lasam barierele cat putem mai jos si sa demonstram ca suntem intr-adevar una in Duhul si Domnul nostru." In felul acesta ajungem si la urmatorul punct.
Pavel a spus in versetul patru: "Este un singur trup, un singur Duh si o singura speranta ..." Aceste trei concepte parca merg impreuna, nu-i asa? Altoirea noastra in trup si darul sperantei este o lucrare realizata de Duhul Sfant. Versetul cinci introduce un alt set de trei concepte: "Un singur Domn, o singura credinta, un singur botez ..." Aceste concepte sunt adunate toate in jurul Domnului, nu-i asa? La fel cum celelalte sunt adunate in jurul Duhului Sfant.
"Un singur Domn". Auzindu-i pe oameni vorbind despre Biserica lui Isus Hristos ai putea crede ca exista mai multi Domni. Cineva spune: "Eu il urmez pe un Isus care ma determina sa fac anumite lucruri pe care tu nu le faci." Altcineva ar spune: "Ei bine, eu nu-l urmez pe acel Isus. Eu il urmez pe un Isus care ma determina sa fac niste lucruri deosebite de cele pe care le faci tu." In felul acesta procedeaza oamenii. Insa nu exista mai multi Domni. Exista un singur Domn si Acesta este Domnul Isus Hristos. Iar daca Il urmam cu adevarat, daca acceptam cu adevarat ceea ce El face, atunci trebuie sa existe in noi o putere care sa ne atraga la a fi impreuna.
Unul dintre pastorii din trecut ai acestei biserici (biserica in care a fost tinuta aceasta prelegere, n.tr.), John D. McNeil (un mare predicator si evanghelist scotian), pastor al acestei biserici timp de numai doi ani de zile, prin anii '20, se folosea uneori de o conversatie imaginara care ar fi avut loc intre un om care s-a nascut orb si a carui poveste ne este relatata in Ioan 9 si un alt orb care a fost vindecat de Isus si a carui poveste ne este relatata in Marcu 8. Deosebirea dintre cele doua relatari este aceea ca in Ioan 9 Isus il vindeca pe orb scuipand pe pamant, facand noroi si ungand cu acesta ochii omului, dupa care ii spune: "Du-te de te spala in bazinul Siloamului!". Nu la fel s-a intamplat in cazul orbului din Evanghelia dupa Marcu. Iar McNeil si-i imagina pe acesti doi orbi intalnindu-se si discutand despre cum i-a vindecat Isus. Omul care a fost vindecat fara ca Isus sa fi folosit saliva isi spune povestea si apoi urmeaza sa-si spuna povestea cel care a fost vindecat cu saliva. Acesta ii spune insa celuilalt: "Ai omis partea in care Isus scuipa pe pamant, face noroi si il pune pe ochii tai." Celalalt insa ii raspunde: "Nu stiu nimic despre scuipat, praf si noroi." Omul din Ioan 9 ii spune: "Trebuie sa se fi intamplat cum ti-am spus deoarece acesta este modul in care Isus le da oamenilor vederea. Tu trebuie sa stii lucrul acesta. Probabil ai uitat doar ca Isus a scuipat pe pamant, a facut noroi, l-a pus pe ochii tai si apoi te-a trimis sa te speli in bazinul Siloamului." "O, nu", spune celalalt, "El nu a procedat in felul acesta cu mine. El doar a vorbit iar eu mi-am primit vederea." Insa omul din Ioan, ferm in parerea sa, ii spune: "Nu este adevarat. Isus vindeca numai cu noroi. Iar daca nu ai avut acea experienta, fratele meu, atunci eu incep sa am indoieli asupra vederii tale." Si asa a luat fiinta, in primii ani ai Bisericii, miscarea Noroiosilor si cea a Anti-noroiosilor (este bineinteles o gluma).
Doua diviziuni. Ceea ce se intampla, observati, este ca ne fixam ochii mai mult asupra modului in care lucreaza Dumnezeu decat asupra Dumnezeului care lucreaza. Cred ca exista justificari pentru multe diviziuni. Cu siguranta deosebirile in ceea ce priveste intelegerea lucrurilor sunt cauzate de faptul ca suntem pacatosi si vedem neclar si niciodata nu vom ajunge sa vedem in acelasi fel toate lucrurile. Insa cand aceste diviziuni ajung sa ii imparta pe crestini in mod radical, atunci adevarul nu este ca noi intelegem prea bine doctrinele crestine, ci ca nu le intelegem prea bine. Adevarul este ca exageram importanta a ceea ce credem noi. Adevarul este ca esuam in a recunoaste ca asa cum este un singur trup, un singur Duh si o singura speranta, tot asa este un singur Domn, iar noi suntem slujitorii Sai, daca intr-adevar am fost adusi la viata prin Duhul Sau si adusi in Biserica, care este trupul Lui.
Pavel merge mai departe. Nu numai un singur Domn, ci si o singura credinta. Termenul "credinta", asa cum apare in scrierile lui Pavel, poate fi folosit in sens obiectiv sau subiectiv. In sens subiectiv el se refera la experienta noastra. Cu totii experimentam credinta. Nu exista mantuire fara credinta. Acest lucru este adevarat, desigur, insa cred ca nu la acest sens se refera cuvantul aici. Cuvantul "credinta" mai este folosit si in sens obiectiv. Acest sens se refera la continutul a ceea ce credem sau in care ne punem increderea. Adica, Evanghelia. Cred ca despre asta vorbeste Pavel aici. El sustine acest lucru deoarece, asa cum avem un singur Domn, tot asa trebuie sa avem si o singura credinta. Adica noi nu intelegem in mod diferit doctrinele care alcatuiesc esenta Evangheliei. Noi credem ca Dumnezeul Atotputernic Si-a trimis Fiul, pe Domnul Isus Hristos, sa devina ca noi, un om, pentru a muri pe cruce pentru mantuirea noastra. Iar mantuirea noastra este prin credinta in lucrarea Sa, nu prin ceva ce putem noi face, ci prin credinta in moartea Lui pentru noi. Astfel, pacatele noastre Ii sunt imputate Lui si pedepsite in Hristos prin moartea Sa, iar dreptatea Lui ne este imputata nou, putand astfel sa stam inaintea lui Dumnezeu imbracati cu ceea ce este Isus Hristos si nu cu ceea ce suntem noi. Aceasta singura evanghelie este lucrul care uneste poporul crestin dincolo de orice bariera de timp, de nationalitate, rasa, sex si de orice alt fel ne-am putea imagina. As merge chiar mai departe. Uneori accentuam atat de mult deosebirile particulare dintre noi incat trecem cu vederea faptul ca, chiar si intre crestinii care sunt cei mai bataiosi in atitudinea lor fata de ceilalti crestini, exista un puternic consens in ceea ce priveste doctrinele esentiale. O, presupun ca pot exista diviziuni bazate pe diferitele forme de botez si pe modul in care este inteleasa organizarea bisericii deoarece, daca vrei sa organizezi o biserica, nu poti avea doar doua moduri de a o organiza. Cred ca aceste lucruri sunt inevitabile insa ele sunt de o importanta minora comparativ cu marile doctrine pe care le practicam cu totii. Daca avem o singura credinta, atunci datoria noastra este de a ne ridica si a depune, umar la umar, impreuna, o marturie unitara a lucrarii lui Dumnezeu realizata in Hristos.
Un singur botez. Botezul a divizat bisericile. Prin urmare este interesant ca Pavel il include aici. Evident ca Pavel nu discuta despre modul in care se realizeaza botezul, fie ca este prin stropire, modul preferat de presbiterieni, fie ca este prin scufundare, singurul mod acceptat de baptisti. Observati, nu modul in care se realizeaza botezul este in mintea lui Pavel, ci semnificatia botezului, care este identificarea publica cu Isus Hristos. Aceasta este ideea unificatoare. Fratele meu, ai fost botezat? Sora mea, ai fost botezata? Nu ma intereseaza cum ai fost botezat. Nu ma intereseaza daca ai fost botezat in cladirea unei biserici sau intr-un rau, daca s-a folosit mai putina sau mai multa apa. Te-ai identificat public cu Isus Hristos? Daca asa stau lucrurile, atunci inaintea lumii noi suntem identificati cu Isus Hristos. Cum de am ajuns sa exageram atat de mult lucrurile incat sa ne luptam pentru aceste neinsemnate diferente?
Ajungem la versetul 6 si aici avem al saptelea punct, ultimul. Primele trei au fost centrate in jurul Duhului Sfant. Urmatoarele trei au fost centrate in jurul lui Isus Hristos, Fiul. A treia categorie se refera la Tatal, prima Persoana din Trinitate. "Dumnezeu si Tata al tuturor. Un singur Dumnezeu care este mai presus de toti, care lucreaza prin toti si care este in voi toti."
Cand Pavel spune: "este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai presus de toti, care lucreaza prin toti si care este in voi toti", el vrea sa spuna ca orice parere ai avea despre Biserica, ea este Biserica lui Dumnezeu. Este poporul lui Dumnezeu. Este lucrarea lui Dumnezeu si fiinteaza pentru gloria lui Dumnezeu. Prin urmare, tineti minte lucrul acesta. Aceasta sa fie viziunea voastra. Iar daca aceasta este viziunea voastra, nu va fi dificil pentru voi sa pastrati si sa aratati unitatea pe care Dumnezeu Insusi a realizat-o deja prin experienta noastra comuna ca trup al lui Hristos. Sa ne rugam:
O, Tatal nostru, citim versete ca acestea si suntem, in acelasi timp, inviorati si mahniti. Vedem gloria Bisericii in faptul ca Tu ai intemeiat-o si suntem, de asemenea, mahniti. Nu doar pentru diviziunile care exista, si care sunt o pricina de mahnire, ci pentru rolul pe care-l avem noi insine in producerea si mentinerea acestor diviziuni, prin faptul ca acordam o importanta si o semnificatie exagerata propriilor noastre convingeri, dispretuindu-i pe ceilalti care sunt in mod egal cu noi membri ai Bisericii sfinte si apostolice. Tata, iarta-ne pentru aceasta. Nu putem, in vremea noastra si prin propria noastra putere, sa dam la o parte diviziunile care nu sunt bune si care se vad in lume insa putem cu siguranta, prin harul Tau, sa nu mai producem alte diviziuni. Si poate, tot prin harul Tau, sa incepem sa surpam unele dintre zidurile care nu au nici un sens. Da-ne, te rugam, harul de a face acest lucru, nu pentru meritele noastre, ci pentru meritele lui Isus, Domnul nostru. Amin.
Tradus de Tiberiu Pop