In al patrulea capitol din Efeseni, apostolul Pavel incepe sa vorbeasca despre viata crestina si despre ce fel de traire ar trebui sa arate crestinii, numai pentru simplul fapt ca sunt crestini. Insa el ne conduce la aceasta idee in mod indirect. Pavel incepe, inainte de toate, vorbind despre viata noastra de dinainte. Adica de dinainte sa fim convertiti, cand traiam, ca sa folosim termenii lui, la fel ca paganii, anume ignorandu-L pe Dumnezeu. Apoi descrie care era situatia noastra de dinainte de regenerare, cand aveam inima impietrita si, drept consecinta, Il ignoram pe Dumnezeu. Aveam o gandire desarta si eram straini de Dumnezeu. Din acestea au rezultat pierderea sensibilitatii morale, senzualitatea si tot felul de impuritati. Fiecare dintre noi poate sa protesteze, individual, spunand ca el nu este asa, insa cultura in care traim proclama, in mod sigur, cu putere opusul. Asa arata lumea, departe de Isus Hristos. Iar Pavel le aduce aminte credinciosilor din Efes ca asa stau lucrurile si in cazul lor.
In al doilea rand, Pavel vorbeste despre ce a insemnat schimbarea produsa de cunoasterea, de catre ei, a lui Hristos. El isi bazeaza indemnul pe acest adevar. Ei l-au cunoscut pe Hristos iar Hristos este complet diferit de lume si de modul ei de viata. Apoi, le spune el, in mod sigur voi L-ati auzit si ati fost invatati in El in conformitate cu adevarul care este in Hristos Isus. Aceasta deoarece ei L-au intalnit pe Hristos si au invatat de la Hristos ca trebuie sa traiasca asemenea Lui. Pe baza acestor lucruri Pavel merge mai departe si vorbeste in termeni foarte specifici despre cum trebuie sa traiasca crestinii.
Am putea sa ne intrebam: cum trebuie sa procedam? Ce inseamna sa fii un adept al lui Hristos? Care sunt lucrurile pe care le-am invatat de la Isus, in mod specific? Ce inseamna ca trebuie sa facem unele lucruri iar pe altele nu? Tot restul cartii raspunde la aceste intrebari intr-un fel sau altul insa in aceste versete care concluzioneaza capitolul patru Pavel ofera cinci exemple de traire crestina corecta, prefatandu-le cu o ilustratie care are menirea de a ne invata cum sa renuntam la modul de viata fals si sa adoptam un nou mod de viata. Imaginea pe care o foloseste este aceea a imbracamintii. El spune sa ne dezbracam si sa ne imbracam. El exprima lucrul acesta in felul urmator: "Ati fost invatati cu privire la modul vostru de viata din trecut, sa va dezbracati de omul cel vechi, care se strica dupa poftele inselatoare, si sa va innoiti in atitudinea mintii voastre si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o dreptate si o sfintenie pe care o da adevarul."
Apoi, dupa ce prezinta acest contrast, anume acela dintre a te dezbraca de o forma de comportament ca de o haina invechita, si a te imbraca cu o forma diferita de comportament, ca si cu un nou rand de haine, el merge mai departe in mod specific, spunand: "De aceea, fiecare dintre voi sa se lase de falsitate ...", cladindu-si exemplele de comportament pe acest contrast.
Ar trebui sa intelegem lucrul acesta. Astazi este un lucru obisnuit pentru noi, mai ales in cultura americana, sa ne imbracam ne-formal. Insa avem suficient de multe ocazii cand trebuie sa ne imbracam formal, facand deosebirea intre imbracaminte, ca de exemplu, in cazul unui serviciu funerar sau in cazul unei nunti. Pentru nunta te imbraci in haine stralucitoare si atractive. Pentru un serviciu funerar te imbraci in haine mai sobre. Modul in care te imbraci reflecta ceva despre locul in care te afli si starea sufleteasca pe care se presupune ca trebuie s-o ai. Sau, din nou, sunt anumite tipuri de haine care corespund anumitor profesii. Doctorii si asistentele poarta un anumit tip de imbracaminte. Soldatii si marinarii au o uniforma pe care o poarta. Detinutii au o anumita uniforma prescrisa de sistemul penal. Iar cand sunt eliberati din inchisoare, singurul lucru pe care vor sa-l faca este sa scape de acea imbracaminte ponosita de detinut si sa se imbrace cu niste haine noi si normale. Prin urmare, putem sa intelegem foarte bine ceea ce spune Pavel, deoarece este ceva obisnuit in experienta noastra.
Cu siguranta, aceasta este ideea pe care doreste Pavel s-o comunice. Exista un anume tip de comportament care este corespunzator. Niciodata in ochii lui Dumnezeu, dar cel putin corespunzator cu ceea ce erati in lume, separati de Hristos. Insa voi trebuie sa scapati de acesta deoarece acum nu mai sunteti la fel. Sunteti o noua creatie in Hristos, sunteti ucenicii Sai si trebuie sa-L urmati. Insa aici este ceva mai mult decat atat. Dati-mi putin ragaz sa va explic ce lucruri sunt implicate aici.
Coloseni 3:9,10 vorbeste despre acest lucru in felul urmator: "... v-ati dezbracat de omul cel vechi cu faptele lui si v-ati imbracat cu omul cel nou, care se innoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut ...". Observati, aici este o idee diferita. Se refera la ceva ce s-a petrecut deja cu noi prin harul lui Dumnezeu. Are de-a face cu convertirea noastra, cu faptul ca am fost facuti o faptura noua in Hristos. Aici nu spune: "dezbracati-va si imbracati-va", ci spune: "v-ati dezbracat si v-ati imbracat". Toate acestea s-au intamplat deja. Tu nu mai esti persoana care erai. Prin urmare, pentru ca nu mai esti persoana care erai, separata de Hristos, fii atent ca, in practica, sa te dezbraci intr-adevar de tot ceea ce nu este potrivit cu noua ta natura.
Aceasta este o idee foarte importanta. Nu este doar moralism. Lumea este plina de moralisti. Moralisti care iti pot spune ce trebuie sa faci: "Trebuie sa faci cutare lucru. N-ar trebui sa faci acest lucru". Totul este foarte frumos. Uneori sfatul este foarte bun. Problema este insa ca noi nu putem sa urmam aceste sfaturi. Ceea ce spune Pavel este ca Dumnezeu a facut deja ceva cu tine. Nu mai esti ceea ce erai inainte. Esti o noua creatie. Esti regenerat. Ai in tine Duhul Sfant. Apoi Pavel afirma - ceea ce este complet adevarat si inevitabil - ca, in felul acesta, nu numai ca ar trebui sa traiti, ci trebuie sa traiti in mod diferit. Pe aceasta baza ofera el cele cinci exemple.
As mai spune, atata timp cat folosim imaginea dezbracarii si a imbracarii, ca aceasta situatie este similara celei in care Hristos l-a inviat pe Lazar din morti. Lazar era un cadavru, fiind imbracat in hainele in care a fost inmormantat, haine potrivite pentru statutul sau de om mort. Inainte ca Dumnezeu sa ne mantuiasca, noi suntem morti in pacatele si in greselile noastre. Cand Hristos l-a inviat pe Lazar dintre cei morti, primul lucru pe care l-a spus a fost: "Dezbracati-l de hainele in care a fost inmormantat!". Iar apoi, se presupune, a fost imbracat cu alte haine. As spune, daca aplicam acest lucru intr-un mod spiritual, ca atunci cand suntem adusi la viata in Hristos, acele haine ponosite, cu care eram inmormantati, sunt date la o parte si suntem imbracati in propria dreptate a lui Hristos, haina care ni se potriveste pentru acea mareata petrecere de la nunta Mielului. Si, pentru ca Dumnezeu a facut deja lucrul acesta, deoarece este ceva ce a avut loc in trecut, ceva ce El a realizat deja, noi trebuie sa ne purtam ca unii care luam parte deja la petrecerea de la nunta. Despre aceasta purtare incepe Pavel sa vorbeasca acum.
Pavel da cinci exemple care, in cea mai mare parte, sunt atat negative, cat si pozitive. Aceasta pentru ca vorbeste despre ele in asa fel incat sa corespunda cu imaginea dezbracarii si a imbracarii. Pe de-o parte, exista ceva ce trebuie sa dezbracam iar pe de alta parte, exista ceva ce trebuie sa imbracam in schimb. Iata cum vorbeste Pavel despre aceste lucruri.
In primul rand, in versetul 25, el spune ca noi trebuie sa ne dezbracam de falsitate si sa ne imbracam, in schimb, cu adevar. Trebuie sa fim oameni ai adevarului, trebuind sa vorbim sincer semenilor nostri deoarece, spune el, suntem madulare ale aceluiasi trup. Acest cuvant, "falsitate", din versetul 25, poate fi tradus si cu "minciuna", iar in limba greaca este prefatat de articolul hotarat. Se traduce: "minciuna". Trebuie sa ne dezbracam de minciuna, spune el. Acest lucru ne duce cu gandul la prima epistola a lui Ioan, unde acesta vorbeste exact in acelasi fel atunci cand discuta despre antihrist si despre pacatul lui, acela de a pune pe altcineva in locul lui Hristos. Marea minciuna este aceea care neaga ca Dumnezeu este Dumnezeu punand, in schimb, in locul lui Dumnezeu altceva, probabil propriile noastre persoane sau un idol, un dumnezeu fals. Aceasta este minciuna cea mai mare. Iar daca Pavel a avut in minte lucrul acesta - nu sunt sigur de aceasta - daca acest lucru l-a avut Pavel in minte aici, cand vorbeste despre minciuna (ca trebuie sa ne dezbracam de minciuna), atunci ceea ce face, probabil, este sa ne ofere o extraordinara ilustratie a exact ceea ce a spus cand a facut contrastul dintre schimbul care a avut deja loc si, ca rezultat al acestui schimb, schimbarile care trebuie sa aiba loc. Ar fi putut spune, cu alte cuvinte: "Daca sunteti crestini, voi ati respins deja minciuna iar in locul minciunii ati gasit adevarul, anume pe Isus Hristos, care Se descrie pe Sine ca fiind Calea, Adevarul si Viata." Apoi Pavel ar fi putut spune: "Pentru ca voi ati respins deja minciuna si ati gasit adevarul, atunci in mod evident vorbirea voastra trebuie sa fie caracterizata intotdeauna de adevar."
Avem nevoie sa cultivam acest lucru in cercurile crestine. Suntem foarte dezordonati in multe domenii ale vietii noastre. Iar unul dintre domeniile in care suntem foarte dezordonati este vorbirea noastra. Nu vorbim cu sinceritate. Pe de-o parte exageram iar pe de alta parte minimalizam. Denaturam faptele. Filtram lucrurile, sa spunem asa, prin sita propriilor noastre perceptii. Avem nevoie sa practicam sinceritatea in vorbirea noastra. Cred ca adesea, poate de cele mai multe ori, oamenii din lume mint din propriile lor motive, care sunt josnice. Insa lucrul acesta poate fi valabil si in cercurile crestine. Nu este neaparat ca, in mod deliberat, crestinii decid sa nu spuna adevarul, sa denatureze faptele, sa calomnieze sau orice altceva, ci doar ca nu sunt sinceri atunci cand vorbesc. Si iata-l pe Pavel incurajandu-ne sa vorbim sincer cu semenul nostru. Iar daca trebuie sa facem lucrul acesta, atunci aceasta este ceva ce trebuie sa cultivam.
Observati motivul pe care ni-l da pentru a trai in felul acesta: "Pentru ca suntem cu totii madulare ale trupului Sau." Suntem un singur trup. Adica Biserica, despre care a vorbit in versetele precedente. Daca va uitati inapoi, peste acele versete, veti gasi ca marea preocupare a lui Pavel este ca trupul sa poata fi edificat sau zidit. Iar lucrul acesta se va intampla, spune el, atunci cand crestinii de pretutindeni vor spune adevarul in dragoste. Acesta este, aici, rationamentul sau. Daca nu suntem obisnuiti sa spunem intotdeauna adevarul sau daca ne-am dezobisnuit sa spunem adevarul, atunci in mod evident trupul va suferi. Insa daca suntem preocupati de Biserica si de zidirea ei, atunci vom practica dreptatea in acest domeniu.
Al doilea exemplu al lui Pavel se ocupa de manie. El spune: "Nu va maniati!". Acesta este cazul in care nu ne ofera un contrast. In fiecare dintre celelalte exemple exista contrastul, pentru a corespunde ideii de dezbracare si imbracare. Trebuie sa va dezbracati de minciuna si sa spuneti adevarul. Nu mai trebuie sa furati, ci sa lucrati. Si asa mai departe. Ne vom uita la fiecare dintre aceste exemple. Cu acest exemplu, insa, nu face asa. Cu toate acestea, contrastul este implicit. Iar contrastul este unul interesant deoarece ceea ce spune Pavel aici nu este "Nu va maniati, ci faceti tot ceea ce ar putea fi opusul maniei!". Insa ceea ce spune in realitate, citand din Psalmul patru, versetul patru, este: "Nu va maniati intr-un mod gresit ...". Iar ceea ce da de inteles, prin contrast, este ca atunci cand te manii trebuie sa fii sigur ca o faci intr-un mod corect, drept.
Aceasta este o distinctie importanta. Studiind acest subiect in Scriptura, ne dam seama ca mania in sine nu este rea. De exemplu, Dumnezeu este descris de nenumarate ori ca fiind manios pe cei rai. Domnul Isus Hristos s-a maniat in diferite circumstante. Atunci cand Pavel citeaza acest Psalm, "In mania voastra sa nu pacatuiti!", el face in mod clar pentru noi distinctia intre ceea ce este o manie dreapta, nefiind pacatoasa si ceea ce este o manie nedreapta, fiind pacatoasa. Una dintre problemele pe care le avem in bisericile crestine este aceea ca suntem atat de toleranti fata de rau si nedreptate incat pur si simplu ne retragem si nu ne maniem atunci cand crestinii ar trebui sa fie maniosi impotriva lucrurilor rele care se petrec in lume. Aceasta este o problema dar, general vorbind, nu este cea mai mare dintre problemele noastre. Cea mai mare problema este aceea ca ne maniem atunci cand nu ar trebui. Cu alte cuvinte, avem propria noastra mandrie, propria noastra parere despre noi insine, propria noastra supraapreciere cu privire la noi insine, care ne determina sa reactionam gresit in fata celorlalti. Trebuie sa marturisim lucrul acesta. Trebuie sa cautam iertare si toate acele lucruri despre care vorbeste Pavel. Presupun ca daca ati pune intrebarea: "Cum imi tratez propria manie?", vor fi multe, multe lucruri care vor putea fi spuse. Insa este interesant ca singurul lucru pe care il spune Pavel aici este ca trebuie sa ne ocupam repede de ea. Deoarece ideea lui este ca mania e un lucru periculos. Mania este acel lucru care creste rezultand din ea dusmania si calomnia si care, deoarece da nastere la alte pacate, ii asigura un sprijin diavolului, asa cum spune Pavel. Astfel, ceea ce vrea sa spuna el este ca trebuie sa ne stapanim mania si trebuie s-o facem repede.
Al treilea exemplu se ocupa de hotie: "Cine fura, sa nu mai fure; ci mai degraba sa lucreze cu mainile lui la ceva bun." Fiecare dintre aceste exemple poate, intr-un fel sau altul, sa fie legat de cele zece porunci. Si aceasta deoarece aceste zece porunci sunt un cod legislativ fundamental. Din aceste zece principii fundamentale poti deriva aproape toate celelalte lucruri ce pot fi spuse. In unele cazuri legatura cu cele zece porunci este indirecta. Insa nu si in cazul acesta. Aici Pavel pune in alte cuvinte porunca a opta: "Sa nu furi!". Pavel se intoarce spre crestinii din Efes si le spune: "Aduceti-va aminte de porunca a opta. Daca doriti sa mergeti pe calea lui Isus Hristos si sa va dezbracati de felul vechi de viata, fiti siguri ca ati facut lucrul acesta si in domeniul acesta. Nu furati! Ci, dimpotriva, lucrati pentru a putea avea ceva castigat cu propriile voastre maini, ceva din care sa puteti da si altora."
Sunt diferite moduri in care putem fura. Atunci cand incepi sa te gandesti la aceasta porunca si s-o relationezi la Dumnezeu, la altii sau chiar la tine insuti, vei realiza imediat ca furam in fel si chip. Furam de la Dumnezeu atunci cand nu-L veneram asa cum se cuvine. Atunci cand spunem lucruri care sunt contrare voii si caii Lui, cand nu marturisim despre harul Sau, cand ne plangem, furam din gloria lui Dumnezeu. Furam de la altii atunci cand nu le platim cinstit pentru ceea ce ne ofera ei. Cand, angajati fiind, nu folosim in mod cinstit timpul in care trebuie sa lucram pentru angajatorul nostru. Sau, angajatori fiind, cand nu respectam timpul si ceea ce datoram angajatilor nostri. Mai furam unul de la altul atunci cand calomniem o alta persoana. Ii furam reputatia. Furam chiar de la noi insine atunci cand ne risipim talentele, darurile, averea si orice altceva ne-a mai dat Dumnezeu. Sunt foarte, foarte multe cai prin care poti fura. Insa, aici, Pavel se refera in primul rand la cei care nu lucreaza. Si probabil din cauza ca nu lucreaza ei iau, in sens propriu, lucruri care nu le apartin, pentru a le folosi pentru ei. El spune ca acest lucru nu trebuie sa fie o caracteristica a crestinilor.
Pe de alta parte, crestinii trebuie sa lucreze. Iar motivul pentru care trebuie sa lucreze este ca sa poata avea ce sa dea si altora. Nu este interesant faptul ca Pavel ofera justificare si motivare in felul acesta? Nu este ceea ce ti-ar spune lumea. Lumea ti-ar spune: "Trebuie sa lucrezi deoarece aceasta este calea spre afirmare." Sau ti-ar spune: "Stii, daca vrei sa ai lucruri, daca vrei sa duci o viata buna, singurul mod in care poti avea aceasta viata buna, daca nu ai mostenit-o, este sa muncesti tu insuti pentru ea. Prin urmare, merita sa faci lucrul acesta. Deci, lucreaza din greu pentru ca sa-ti fie usor la batranete." Pavel nu ofera acest tip de argumentare. Pavel spune, in contrast: "Daca esti un crestin ar trebui sa lucrezi pentru a avea posibilitatea de a da celor care sunt in nevoie." Cei care pur si simplu nu vor sa lucreze nu intra, in mod necesar, in aceasta categorie. Ei ar putea lucra si ar putea avea insa pur si simplu nu fac lucrul acesta. Ei nu intra in mod necesar in categoria celor care trebuie ajutati material. Insa exista multi oameni care sunt intr-adevar in nevoie. Iar daca suntem sensibili in ceea ce-i priveste pe cei care ar putea lucra dar nu o fac, ar trebui sa nu fim insensibili fata de cei care au cu adevarat nevoie. Ar trebui sa fim sensibili fata de acestia si sa lucram din greu astfel incat din abundenta noastra, pe care o avem, sa putem avea mijloacele necesare sa dam si altora. Despre aceasta vorbeste Pavel aici, in aceasta importanta lista cu lucrurile care il caracterizeaza pe un adevarat crestin si care ne conduc, crestini fiind, in aceasta lume.
Al patrulea exemplu se afla in versetul 29 in care spune: "Nici un cuvant stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire." Acest cuvant, "stricat" este interesant. In limba greaca este sapros, cuvant care era folosit pentru fructe, de exemplu. Pavel spune ca exista vorbire care este stricata, vorbire care descompune lucrurile, care le distruge. El spune ca asa este vorbirea neatenta. Asa este vorbirea pacatoasa. Este o vorbire care raneste. Una care sfasie in loc sa zideasca. Insa, spune el, prin contrast, crestinii sunt intr-o lucrare de zidire, asa cum este si Dumnezeu. Dumnezeu Isi edifica Biserica, adica Si-o zideste. Asa trebuie sa faceti, spune el, atunci cand vorbiti. Asigura-te ca atunci cand vorbesti nu-ti folosesti cuvintele pentru a rani pe altcineva sau pentru a critica o lucrare care merge inainte. In schimb, foloseste-ti cuvintele pentru a cladi ceva, pentru a edifica, pentru a arata spre Isus Hristos si spre ceea ce face El in aceasta lume, prin poporul Sau.
Unii dintre comentatori se intreaba de ce apostolul Pavel face referire, la acest punct, in versetul 30, la Duhul Sfant: "Sa nu-L intristati pe Duhul Sfant cu care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii." Cred ca raspunsul este de doua feluri. Pe de-o parte, acest lucru ar fi putut fi spus in orice alt context. Nu se relationeaza la ceva anume. Deci, intrebarea este: de ce aici? Pe de alta parte, aceasta referire la Duhul Sfant seamana cu o intrerupere in dezvoltarea argumentului. In termenii paralelei dintre dezbracare si imbracare, cu siguranta aceasta referire vine ca o scurta intrerupere. Eu cred ca motivul pentru care Pavel Il mentioneaza aici pe Duhul Sfant este acela ca lucrarea de capatai a Duhului Sfant este aceea de zidire a Bisericii prin dezvoltarea caracterului lui Isus Hristos in poporul Sau. Mai mult, principalul mod in care Duhul Sfant face lucrul acesta este prin cuvinte. Ai auzit vreodata de lucrarea Duhului Sfant in felul acesta? Unul dintre marile lucruri pe care le-a facut Duhul Sfant a fost sa ne dea Biblia - Vechiul si Noul Testament. Cuvinte - cuvintele lui Dumnezeu in limbaj omenesc. Mai mult, pe masura ce acest cuvant este predicat, Duhul Sfant lucreaza prin el pentru a-Si duce la indeplinire planurile, planurile spirituale, in vietile altor oameni. In felul acesta sunt convertiti oamenii - prin predicarea Cuvantului. In acest mod sunt ziditi Crestinii - prin predicarea Cuvantului. Daca asa stau lucrurile, atunci cu siguranta ca Duhul Sfant este intristat atunci cand cuvintele care sunt menite sa edifice sunt de fapt folosite pentru a darama. In orice caz, el spune: "Nu-L intristati pe Duhul Sfant!"
Apoi, in cele din urma, in versetele 31 si 32, exista un contrast intre grupe de lucruri. Mai multe lucruri sunt puse laolalta aici. Pavel spune, pe de-o parte: "Orice amaraciune, orice iutime, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru." Patru vicii. Insa pe de alta parte, el spune: "Fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi, in Hristos." Trei virtuti. Am observat ca in comentariul sau, la acest punct, John Stott face o observatie interesanta care este ideea cu care doresc sa inchei. "Ati observat", spune el - iar intrebarea ni se adreseaza, desigur, noua - "ati observat ca in acest pasaj, atunci cand Pavel insista asupra unei trairi evlavioase din partea celor care sunt crestini, el face lucrul acesta intotdeauna cu referire la Trinitate." Pavel face acest lucru de mai multe ori. Vedem aceasta la inceputul cartii, foarte explicit in primul capitol si, de asemenea, in al doilea. Insa el face lucrul acesta si aici, cand incepe sa vorbeasca despre etica. El vorbeste despre Tatal, vorbeste despre Fiul si vorbeste despre Duhul Sfant. Iar fiecare dintre aceste referinte este menita sa ne motiveze. Observati versetul imediat urmator, Efeseni 5:1: "Asadar, imitati-L pe Dumnezeu!" Adica pe Dumnezeu Tatal. Deoarece este vorba despre caracterul lui Dumnezeu. Despre cum arata Dumnezeu. Iar daca vrem sa fim poporul lui Dumnezeu, trebuie sa fim ca Dumnezeu. Aceasta este o extraordinara motivatie.
In al doilea rand, se refera la Isus Hristos. Versetele precedente celor pe care le-am studiat acum au vorbit despre cum L-am invatat pe Hristos, despre cum L-am cunoscut pe Hristos si despre adevarul care este in Hristos. El spune ca Isus ne invata sa privim lucrurile in mod diferit si, pe langa toate acestea, Isus este minunatul model a ceea ce este acest caracter cand este pus in practica. Astfel, si aceasta este o extraordinara motivatie.
Apoi, in al treilea rand, asa cum tocmai am vazut, el vorbeste despre Duhul Sfant. Spune: "Nu-L intristati pe Duhul Sfant!" Sarcina Duhului Sfant in noi este sa ne faca asemenea lui Hristos. Sa ne faca imitatori ai lui Dumnezeu. Sa ne zideasca prin invatatura Cuvantului, pe masura ce acesta vorbeste inimilor noastre intr-un mod personal si intr-un mod convingator supranatural. Astfel, spune el, daca acest lucru nu se intampla, aceasta il intristeaza pe Duhul Sfant. Iar daca sunteti cu adevarat copiii lui Dumnezeu ar trebui sa fiti mahniti si sa doriti ceva mai bun. Intr-adevar, pentru Numele lui Dumnezeu ar trebui sa traim in felul acesta. Aceasta este ceea ce spune Pavel cu adevarat. Noi vorbim in mod colocvial. Insa el ar fi spus: "Traiti ca niste crestini, pentru Numele lui Dumnezeu!" Pentru Numele lui Dumnezeu in sens propriu. Si, de asemenea, in puterea Dumnezeului suveran.
Tradus de Tiberiu Pop