Unitarienii le reamintesc frecvent crestinilor ca termenul "trinitate" nu apare nicaieri in Biblie si ca acesta este, fara indoiala, un argument impotriva doctrinei Trinitatii. Este adevarat. Termenul "trinitate" nu apare in Scriptura. Insa aceasta nu inseamna, in acelasi timp, ca doctrina despre Trinitate nu apare nici ea. Doctrina despre Trinitate este intalnita in multe locuri. Iar unul dintre locurile in care apare este acest extraordinar prim capitol al Epistolei catre Efeseni, pe care-l studiem.
Am afirmat inainte, cand am inceput sa studiem paragraful care incepe cu versetul 3, ca in limba greaca acest paragraf alcatuieste o singura fraza, ceea ce-l face foarte dificil de schitat deoarece Pavel stivuieste fraza dupa fraza si concept dupa concept. Atat de mult este el preocupat sa exprime o lauda potrivita la adresa lui Dumnezeu pentru mareata mantuire pe care o avem in Isus Hristos. Si totusi, desi este greu de schitat, in acest paragraf exista o succesiune clara a ideilor. Iar una dintre cele mai clare succesiuni este aceea care implica Trinitatea.
Versetele de la 3 la 6 se ocupa in primul rand de rolul lui Dumnezeu Tatal in mantuire. Versetele de la 7 la 10 se ocupa cu rolul Domnului Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu in mantuire. Iar versetele de la 11 la 14 se ocupa cu lucrarea celei de-a treia Persoane din Trinitate, anume Duhul Sfant. Rolul primordial al lui Dumnezeu Tatal este de a alcatui planul mantuirii. Rolul Duhului Sfant este de a aplica mantuirea la inima fiecarui crestin. Rolul lui Isus Hristos, asupra caruia se concentreaza aceste versete centrale, este de a obtine (realiza) mantuirea, lucru pe care l-a facut prin lucrarea Sa de rascumparare, prin moartea Sa pe crucea Calvarului. Acest lucru inseamna, desigur, ca rascumpararea este punctul central al crestinismului. Este chiar mai mult decat atat. Rascumpararea este unul dintre cele mai binecuvantate concepte sau cuvinte din vocabularul crestinului.
Pentru inceput, in Noul Testament exista trei termeni care se refera la rascumparare. Doi dintre acestia sunt stransi relationati intre ei iar al treilea este un cuvant complet diferit de primii doi. Primul termen este agorazo. Verbul agorazo este bazat pe substantivul grecesc agora care se refera la piata, pe care o puteai gasi in orice cetate greceasca. Astfel, termenul agorazo inseamna a cumpara sau a cumpara in piata. Se refera, in termeni spirituali, la ceea ce a facut Isus Hristos cand, prin propria Sa moarte (sau, asa cum spunem in termeni crestini, cu (la) pretul sangelui Sau) El a cumparat pentru Sine un mare popor, o mare mostenire.
Imediat ce incepi sa discuti despre un anume pret al mantuirii exista oameni care se ridica sa obiecteze. Iar unii dintre cercetatorii liberali se numara printre ei. Acestia argumenteaza ca imediat ce vorbesti despre un anume pret al mantuirii, ataci harul, deoarece harul este ceva gratuit. Mantuirea trebuie sa fie gratuita, spun ei. Astfel ca daca discuti despre un pret, tu subminezi cu adevarat Evanghelia. Ei ataca termenul "rascumparare" in acest mod, schimbandu-i sensul de la ceea ce in mod evident inseamna, lucru pe care il indica orice studiu elementar al lexiconului grec sau latin in dreptul termenului "a rascumpara", anume acelasi lucru: a cumpara, a cumpara cu un pret etc. Ei schimba acest sens spunand ca nu este vorba despre rascumparare prin plata unui pret, ci despre ideea de eliberare fara a mai fi vorba de plata unui pret. Citeaza anumite texte ca argument.
De exemplu, capitolul 24 din Luca, cand Isus se arata ucenicilor care se indreptau spre casa lor din Emaus, dupa rastignire si inviere, si le cere sa Ii spuna de ce sunt atat de tristi. Ei Ii spun despre Isus, despre arestarea Sa si despre crucificarea Sa, adaugand aceste cuvinte: "Insa noi speram ca El trebuia sa fie Cel Care sa-l rascumpere pe Israel." Acesti cercetatori sustin, si pe buna dreptate in cazul acesta, ca atunci cand ucenicii vorbesc despre rascumpararea lui Israel, ei nu se refera la o tranzactie spiritual-comerciala, ci se refera la eliberare. Ei ar fi vrut sa spuna: "Speram ca acesta era Mesia care sa-i izgoneasca pe romani."
Un alt citat luat ca argument este chiar din Epistola lui Pavel catre Efeseni. In capitolul 4, versetul 30, Pavel spune: "Sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu cu care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii." Aici este vorba despre rascumpararea trupurilor noastre. Este vorba despre momentul in care, prin harul lui Dumnezeu, vom fi eliberati sau izbaviti de pacat si de decaderea trupului. "Ei bine", spun ei, "ceea ce inseamna cu adevarat acest cuvant este izbavire, a elibera pe cineva. Nu are nimic de-a face cu vreun presupus pret pe care Isus Hristos l-ar fi platit pe Calvar."
Ce aveti de spus in fata acestor argumente? Ei bine, un raspuns, cel putin referitor la ucenicii ce se indreptau spre Emaus, este acela ca ucenicii acestia au inteles gresit ceea ce Isus le spusese. Ei gandeau in termenii unei eliberari politice si n-au inteles ceea ce a facut Isus de fapt. El a adus o eliberare spirituala murind pe cruce. Chiar El Insusi explica acest lucru mai tarziu, cand ii aduna pe toti ucenicii in camera de sus. El le interpreteaza evenimentele dincolo de Scripturi si le spune: "aceste texte invata ca a fost necesar pentru Hristos sa sufere si sa moara iar pe baza mortii lui vor trebui propovaduite tuturor oamenilor pocainta si iertarea pacatelor." Aceasta este interpretarea, asa cum o avem rostita de Domnul Isus Hristos, cu privire la ce inseamna rascumpararea.
Puteti raspunde obiectiei aduse existentei unui pret al mantuirii si in alte moduri. Priviti la tiparele din Vechiul Testament. In Vechiul Testament a existat o idee a rascumpararii, extrem de importanta, exprimata intr-o varietate de termeni. Unul dintre acesti termeni este ga'al, care inseamna "a rascumpara" iar apoi substantivul care este derivat de aici, go'el, care de obicei este tradus cu "o ruda cu drept de rascumparare". Trebuie sa ne ocupam de acesti termeni. Din perspectiva evreilor, posesiunea pamantului era cel mai important lucru deoarece era vorba despre partea pe care un individ sau o familie o detinea in mostenirea lui Israel. Astfel, daca din cauza unei datorii sau din alte ratiuni, un evreu isi pierdea terenul, el isi pierdea partea de mostenire. Acest lucru era rau. Prin urmare, in lege era o clauza prin care o ruda apropiata, un neam, avea obligatia, daca era posibil, sa cumpere inapoi terenul de la cel care-l detinea la acel timp si sa-l restituie rudei sale. Prin aceasta el era un rascumparator al terenului. El cumpara terenul inapoi, platind un anume pret. Avem un astfel de exemplu in Vechiul Testament. Boaz a facut un asemenea lucru referitor la terenul care apartinuse sotului lui Rut.
Sau, exista si ideea de kofer. Un kofer era un pret de rascumparare, fiind folosit in sensul acesta. Sa presupunem ca tu aveai un animal, un taur, iar intr-o zi animalul se dezlega, iesea in drum si strapungea pe un vecin cu cornul iar vecinul murea. In conformitate cu legea evreiasca, animalul putea fi omorat drept pedeapsa pentru uciderea acelei persoane. Insa daca era vorba de neglijenta, viata proprietarului animalului putea fi luata pentru viata celui ce fusese ucis. Insa desigur ca nimeni nu iesea in castig dintr-o astfel de intamplare. Doua morti nu puteau compensa una singura. Prin urmare exista o clauza prin care daca proprietarul animalului ar fi ajuns la un acord cu rudele celui ce fusese ucis, privind un pret, el putea sa rascumpere viata, fie a animalului, fie propria sa viata. El putea sa-si salveze viata platind un pret. Ceea ce vor toate acestea sa spuna este ca ideea rascumpararii prin plata unui pret era obisnuita in Israel. Prin urmare, este normal sa gandim ca atunci cand Domnul Isus Hristos si ucenicii Sai au folosit cuvantul "rascumparare" ei gandeau in conformitate cu ideea vechi-testamentala.
Dar ideea de rascumparare prin plata unui pret era comuna nu numai in cultura evreiasca. Era comuna si in cultura greaca. Adolf Deissmann, in maretul sau studiu clasic, "Lumina din Orientul Antic", si Leon Morris, in studiul sau asupra ispasirii intitulat "Predicarea apostolica a crucii", amandoi ofera exemple cu privire la ceea ce era aproape o formula standard a dezrobirii (act de eliberare din sclavie) pentru eliberarea unui sclav. Sclavii, desigur, erau cumparati si vanduti in fiecare zi in pietele grecesti. Iar daca cineva, dintr-un motiv oarecare, dorea sa elibereze un sclav, el putea sa plateasca un pret prin care acel sclav ar fi fost rascumparat. Apoi, in sensul acesta, era redactat un act, un contract. Avem multe, multe exemple de astfel de contracte in antichitate. Ar fi sunat in felul acesta: "Eu, … (formulele de prezentare), ii platesc lui Apollo Pythius (trebuia sa-i platesti unuia dintre zei deoarece se intelegea ca sclavii erau in serviciul zeilor la temple), ii platesc lui Apollo Pythius suma de atatea mine cu conditia ca sclavul sa fie eliberat si sa nu mai fie niciodata vandut ca sclav." Era o formula de rascumparare. Si in aceasta formula specifica pretul era intotdeauna stipulat.
Adevaratul argument impotriva oricarei incercari de a nega existenta pretului in rascumparare este invatatura clara a Noului Testament. Toate textele importante din Noul Testament care vorbesc despre moartea lui Isus, afirma si ideea unui pret. De exemplu, in Matei 20:28 Isus spune: "Fiul Omului nu a venit ca sa I Se slujeasca, ci sa slujeasca si sa-Si dea viata drept rascumparare pentru multi." Ce intelegea El prin rascumparare? Rascumpararea era viata Sa. Platind cu pretul propriei Sale vieti, El i-a rascumparat pe pacatosi. Tit 2:14 vorbeste despre Isus in felul urmator: "El S-a dat pe Sine Insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradelege, si sa-Si curateasca pentru Sine un popor care sa fie al Lui, plin de ravna pentru fapte bune." Care este pretul, pretul de cumparare, in acest verset? Ei bine, acesta este daruirea de Sine, daruirea de Sine in moarte. In cele din urma avem textul din 1 Petru 1:18,19. Acesta este probabil cel mai clar dintre toate textele. Petru scrie: "caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire, pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana." In acest verset ideea vietii lui Hristos drept pret al rascumpararii noastre se impune de la sine.
Am spus ca acest concept, rascumpararea, este bogat, in parte datorita varietatii de termeni folositi pentru a-l exprima. Unul dintre acesti termeni, cuvantul pe care tocmai l-am studiat, este agorazo. Al doilea termen este exagorazo. Acesta este exact acelasi termen insa cu un prefix adaugat. Prefixul ex care inseamna "a lua din".. Astfel, agorazo inseamna a cumpara din piata, iar exagorazo a cumpara ceva pentru totdeauna din piata. Pentru acest motiv este semnificativ termenul. Imaginati-va, vorbim in termeni seculari, ca un proprietar de sclavi milostiv merge intr-o zi la piata si cumpara un sclav pentru ca acesta sa lucreze in casa lui sau a ei. Il trateaza bine pe acest sclav insa dupa o perioada de timp nu mai este multumit de abilitatile si de performantele sclavului si decide: "am sa merg sa-l vand pe acest sclav din nou." Astfel ca sclavul se intoarce in piata de sclavi si este expus spre vanzare inca o data. Acest lucru trebuie sa se fi intamplat de nenumarate ori in antichitate.
Prin urmare, situatia sclavului in antichitate nu era niciodata sigura. Nu tot asa este cu rascumpararea pe care o avem in Isus Hristos. Isus ne-a cumparat din piata. Da, este adevarat. Insa el ne-a cumparat pentru totdeauna din piata ce inseamna ca nu mai este posibil sa ne reintoarcem vreodata in piata pacatului. Este lucrul la care se refera unii oameni cand spun: "o data salvat, pentru totdeauna salvat". Isus nu ne-a cumparat cu sangele Sau si apoi ne-a aruncat inapoi in lume. Noi am devenit ai Lui, numai ai Lui, pentru totdeauna. Nu exista un pret mai mare care sa poata fi platit pentru mantuirea unui barbat sau unei femei, decat pretiosul sange al Domnului Isus Hristos. Acest lucru inseamna ca nu exista nimeni care sa ofere mai mult decat pretul lui Hristos si astfel sa ne cumpere de la El.
Al treilea termen pentru rascumparare, despre care spuneam adineauri ca este complet diferit de ceilalti doi, este termenul luo. Acest termen inseamna "a dezlega, a elibera". Aici chiar ca avem de-a face cu ideea de eliberare. Termenul are o suma de derivate. Luo ne da pe lutron care inseamna "pretul pentru eliberare". Apoi pe lutrosis care inseamna "a rascumpara cu plata unui pret". Iar apoi pe apolutrosis care este termenul nou-testamental de baza pentru rascumparare. Inseamna "a fi eliberat".
Dati-mi voie sa ma intorc la ilustratia a ceea ce inseamna sa fii sclav. Avem un sclav care a fost cumparat din piata. A fost cumparat de catre un proprietar generos. A fost cumparat de catre unul ce spune: "Doresc sa vii si sa traiesti la mine in casa. Eu iti voi purta de grija si n-am sa te mai vand niciodata." Intr-adevar, toate aceste lucruri pot fi foarte minunate, in special daca proprietarul este milostiv. Insa, cu toate acestea, individul care a fost cumparat ramane un sclav. Nu tot asa este cu ceea ce a facut Hristos. Domnul Isus Hristos ne-a rascumparat, nu pentru a ne continua viata in calitate de sclavi, desi exista un sens in care noi de buna voie il slujim acum pe Isus Hristos, ci pentru ca cel care a fost cumparat sa poata fi eliberat. Eliberat de pacat. Eliberati de lanturile propriei noastre faradelegi care ne apasa si care ne deformeaza gandurile si care distruge cele mai bune dintre lucrurile pe care dorim sa le facem. Eliberati de aceasta. Eliberati pentru ca, prin puterea lui Isus Hristos, sa-i putem sluji in neprihanire si sa putem face ceea ce Ii este placut si ceea ce dureaza pentru eternitate. Despre acest lucru scrie marele Charles Wesley in imnul meu favorit, imn care este tema Orei de Studiu Biblic. Versurile spun asa:
"Long my imprisoned spirit lay
Fast bound in sin and nature's night;
Thine eye diffused the quickening ray -
I woke, the dungeon flamed with light;
My chains fell off, my hart was free,
I rose, went forth, and followed Thee."
"Timp indelungat intemnitat mi-a zacut sufletul
Ferecat in pacat si in noaptea firii;
Pana cand ochiu-Ti raza datatoare de viata a raspandit -
Si m-am trezit. Iar temnita stralucea de lumina;
Lanturile cazute-mi erau si inima eliberata,
M-am ridicat si am pasit inainte, urmandu-Te."
Am vorbit despre rascumparare si, facand lucrul acesta, am discutat intr-adevar despre ceea ce scrie Pavel in versetul 8 cand spune: "pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere, dupa bogatiile harului Sau." Am inceput sa vedem ceva din bogatiile harului lui Dumnezeu in rascumparare. Si totusi sunt mult mai multe. Pentru ca versetele urmatoare, versetele 9 si 10, vorbesc mai departe despre alte doua lucruri: taina lui Dumnezeu, care este planul Sau in intreaga istorie, si partasia celor rascumparati, ce rezulta de aici. Pavel scrie:
Caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine Insusi ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremii spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant.
Este ciudat, cred eu, ca Pavel foloseste cuvantul "taina" aici, deoarece multi oameni au fost indusi in eroare de acest cuvant. Ei n-au reusit sa inteleaga despre ce vorbesc aceste versete. Nu totul este tainic. Pavel vorbeste aici despre maretul plan al lui Dumnezeu in istorie. El spune ca ceea ce Dumnezeu a facut si face in istorie este sa repare ceea ce, din pricina caderii ingerilor si a lui Adam si a Evei in pacat, a produs o lume haotica si, prin lucrarea lui Isus Hristos de rascumparare, sa aduca toate lucrurile inapoi in armonie.
In faimosul sau studiu pe acest capitol, Dr.D.Martin Lloyd Jones afirma, si cred ca in mod corect, ca solutia prin care putem intelege despre ce este vorba aici ne-o ofera un cuvant pe care cele mai multe dintre traducerile noastre nu il includ niciodata. Este un simplu cuvant. Este cuvantul "din nou". Probabil ca te uiti in Biblia ta si nu gasesti acest cuvant "din nou" in versetele 9 si 10 insa el este totusi acolo. Este legat de verbul grecesc principal. Verbul grecesc este unul interesant. Este bazat pe cuvantul kephale, care inseamna "cap". Este folosit in diferite moduri. Acest cuvant "cap" poate sa se refere la o piatra de temelie, pe care am numi-o piatra din capul unghiului. Sau se poate referi la titlul uni capitol sau la concluzia unui capitol care ar putea fi un sumar la ceea ce este spus. Sau se poate referi chiar la un sul in care sunt rezumate toate lucrurile si apoi este rulat. Este verbul tradus cu "sa aduca toate lucrurile din cer si de pe pamant impreuna sub un singur cap". Daca dam la o parte "din cer si de pe pamant" ceea ce ramane este un singur verb in greaca, "a aduce toate lucrurile impreuna sub un singur cap". Asa se traduce acest verb. Insa lucrul interesant pe care, asa cum spuneam, il scoate in evidenta Dr. Lloyd Jones, este acela ca, in greaca, acest mare verb este prefatat de cuvantul ana care inseamna "din nou". Si cu toate ca nu este tradus in felul acesta in cele mai multe dintre versiunile noastre, ceea ce spune de fapt versetul este ca: "Planul maret al lui Dumnezeu in istorie este sa aduca toate lucrurile impreuna din nou sub un singur cap, adica Isus Hristos." Observati cum lamureste acest cuvant pasajul.
Pavel spune ca a existat o vreme, cu mult timp in urma, cand toate lucrurile erau impreuna, sub un singur cap. Exista o singura vointa in univers. Totul era in armonie. Apoi a intervenit pacatul iar aceasta armonie a fost rupta. Si cunoastem tipul de ruptura ce caracterizeaza in mod tragic lumea noastra. Ruptura a relatiilor dintre oameni. Ruptura a relatiilor dintre natiuni. Chiar ruptura care se afla in noi si care nu ne lasa sa ne dam seama cine suntem, incotro ne indreptam, si toate acele lucruri care ne fac sa fim confuzi in incercarea noastra de a trai in lumea aceasta. Insa, Pavel spune, aici este taina. Aceasta este marea taina. Aceasta este taina care ne-a fost descoperita si atata timp cat vei trai, in viata aceasta nu vei auzi niciodata o taina, nu vei invata niciodata un adevar care sa fie mai mare decat acesta. Si anume ca maretul plan al lui Dumnezeu in istorie, centrat in rascumpararea lui Hristos, este sa aduca toate lucrurile impreuna din nou. Aceasta nu este o doctrina despre universalism, deoarece aceasta doctrina este respinsa in alta parte. Insusi Domnul Isus Hristos a fost cel mai categoric in aceasta privinta, invatand ca nu toti vor fi mantuiti. Taina se refera la a aduce impreuna din nou si in armonie in sensul ca toti aceia care cred in Hristos si se supun in armonie voii Sale sunt adusi impreuna in El. Iar cei ce refuza sa se supuna sunt, totusi, fortati si ei sa recunoasca, asa cum spune Filipeni 2, ca Isus Hristos este Domnul peste toate iar raul este oprit si limitat pentru totdeauna.
In anii de inceput ai acestui secol, distinsul profesor de teologie didactica si polemica de la Princeton Theological Seminary, Benjamin Breckinridge Warfield, s-a adresat proaspetilor studenti cu un discurs pe tema rascumpararii in care a afirmat ca nu este nici un titlu al lui Hristos care sa fie mai scump inimii crestinului decat acela de "Rascumparator". Dati-mi voie sa va prezint ceea ce a spus Warfield. Este o parte din cea mai buna lucrare a sa.
"Este trist sa vezi cuvinte ca acestea cum mor in acest fel. Si sper ca voi veti hotari, si Dumnezeu sa va ajute, sa nu permiteti ca ele sa moara in felul acesta, daca veti avea grija, fiecare pentru el, sa le pastrati in viata si in vigoare. Insa moartea cuvintelor nu este cel mai trist lucru pe care-l vedem aici. Cel mai trist lucru este moartea (impietrirea) inimii oamenilor fata de lucrurile ce stau la temelia acestei lumi. Adevaratul lucru pe care ar trebui sa ti-l fixezi in minte, asadar, este daca Hristos este cu adevarat un Rascumparator pentru tine si daca gasesti o Rascumparare efectiva in El, iti dai seama ca Hristos este Rascumparatorul tau si ca, efectiv, Si-a varsat sangele pentru tine ca pret al tau de rascumparare? Iti dai seama ca mantuirea ta a fost cumparata, cumparata la un pret extraordinar, la pretul nepretuit al sangelui, al sangelui lui Hristos, Sfantul lui Dumnezeu? Sau, sa mergem un pas mai departe: iti dai seama ca acest Hristos, Care Si-a varsat astfel sangele pentru tine, este El Insusi Dumnezeul tau? Asa ne invata Scriptura (si a citat aceste versuri):
The blood of God outpoured upon the tree!
So reads the Book. O mind, recieve the thought,
Nor helpless murmur thou hast vainly sought
Thought-room within thee for such mystery.
Draw near and listen to this sweetest sweet,
Thy God, O mindling, shed His blood for thee!
Sangele lui Dumnezeu s-a revarsat peste copac!
Asa spune Cartea. O minte, primeste gandul,
Cu nici un murmur disperat n-ai cautat in van
Vorbeste inimii tale despre o asemenea taina.
Apropie-te si asculta cel mai placut lucru,
Dumnezeul tau, o, omule, Si-a varsat sangele pentru tine!
Sa ne rugam:
Tatal nostru, avem multe idei pe care le receptionam si le auzim si care trec mai departe deoarece nu sunt de o mare importanta pentru noi sau pentru altii. Insa nu putem face asa cu cuvantul Tau. Iar mai presus de toate nu putem face asa cu acele invataturi care se ocupa de ceea ce este inima crestinismului, anume moartea lui Hristos pentru noi pe Calvar. Tatal nostru, asa cum gandim in aceste momente cu privire la intelesul rascumpararii si la pretul pe care Domnul nostru, chiar Fiul lui Dumnezeu, l-a platit pentru mantuirea noastra, te rugam sa ne ridici si sa ne incurajezi sa-I raspundem intr-un mod potrivit, spunand: "O Dragoste atat de minunata, atat de divina cere viata mea, sufletul meu, tot ceea ce sunt". Fie ca, prin harul Tau, sa traim pentru Isus pentru totdeauna.
Amin si amin.
Tradus de Tiberiu Pop