Este un lucru obisnuit, in traducerile englezesti ale Noului Testament, ca propozitiile grecesti sa fie rearanjate. Acest lucru este potrivit si necesar deoarece sintaxa limbii grecesti este diferita de cea a limbii engleze, iar rearanjarea face adesea ca sensul propozitiei grecesti sa fie mai clar pentru mintile celor ce gandesc englezeste, lucru care nu ar fi posibil altfel. Cu toate acestea, mi-ar fi placut ca traducatorii NIV (New International Version) sa nu fi rearanjat cuvintele din Efeseni 2:4. In textul grecesc, versetul incepe cu cuvintele "Dar Dumnezeu". Este o afirmatie cu o semnificatie deosebita iar interpunand propozitia "pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit" intre cuvintele "Dar" si "Dumnezeu", versiunea NIV diminueaza semnificatia expresiei.
Doctorul Martin Lloyd Jones, in comentariul sau, afirma ca aceste doua cuvinte, "Dar Dumnezeu", sunt, intr-un anume sens, intregul Evangheliei. Acest lucru este adevarat deoarece ele indica spre ceea ce a facut Dumnezeu. Ele arata o interventie a lui Dumnezeu intr-o situatie care, fara actiunea lui Dumnezeu, ar continua intr-un mod deplorabil.
"Dar" este, desigur, o conjunctie coordonatoare. Este asemenea conjunctiei "si", doar ca este in raport de coordonare adversativ. Leaga ceea ce urmeaza dupa versetul 4 cu ceea ce s-a spus inainte, insa legatura este una prin contrast. In primele versete ni s-a spus care este situatia fara Dumnezeu. Pavel scrie: Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre, in care traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii. Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre, si eram din fire copii ai maniei, ca si ceilalti. Este o imagine disperata, fara speranta, inspaimantatoare, deplorabila. Dar apoi, in versetul 4 citim: "Dar Dumnezeu ..." O! Aceasta expresie face ca totul sa fie diferit.
Uitandu-ne la aceasta combinatie din doua cuvinte, doresc sa pun patru intrebari referitoare la ea. Prima: "Cine este acest Dumnezeu?"; a doua: "Ce a facut El?"; a treia: "De ce a facut ceea ce a facut?"; si a patra: "Ce trebuie sa facem noi, in consecinta?".
Este important sa punem prima intrebare, "Cine este acest Dumnezeu?", deoarece exisa multe idei false despre Dumnezeu. Oamenii, separat de revelatia lui Dumnezeu, au inevitabil o idee incorecta despre Dumnezeu. Cei mai multi oameni, presupun, se gandesc la Dumnezeu ca fiind generos, insa fara putere. El este undeva dincolo, El vrea sa faca binele, insa oarecum El pur si simplu nu poate sa faca tot ceea ce trebuie sa faca. El vrea sa ne ajute si, ei bine, poate ca uneori o face, insa in general El este incapabil sa faca lucrurile de care avem cu adevarat nevoie sa le faca. Altii se gandesc la Dumnezeu ca fiind puternic, insa retras, abstract, lipsit de preocupare. El ar putea sa ne ajute daca ar vrea, insa nu o face, pur si simplu nu Ii pasa. Nici una dintre aceste idei si o multime de alte idei care sunt, de asemenea, conceptii gresite, nu sunt sustinute de Biblie deoarece Biblia, si Pavel, in cazul nostru, nu scrie despre un Dumnezeu slab sau puternic, dar care este indiferent, ci despre Dumnezeul Vechiului Testament, Dumnezeul Noului Testament, Dumnezeul Domnului Isus Hristos, Dumnezeul despre care a scris cu foarte mare atentie chiar in primul capitol al acestei epistole. Acest Dumnezeu este un Dumnezeu mare. Si, asa cum observam in acest pasaj, un Dumnezeu care, de fapt, intervine in viata omului pentru a face exact ceea ce este nevoie sa fie facut.
Ce ar putea fi spus despre acest Dumnezeu? Primul lucru pe care trebuie sa-l spunem despre El este acela ca El este suveran. Trebuie sa incepem de la acest punct deoarece daca Dumnezeu nu este suveran, Dumnezeu nu mai este Dumnezeu. Suveranitatea are de-a face cu guvernarea, iar suveranitatea lui Dumnezeu inseamna ca Dumnezeu guverneaza peste creatia Sa. El a facut-o si tot El este in control asupra ei si, prin urmare, lucrurile nu se intampla pur si simplu, prin sansa. Nimic din ceea ce se intampla in acest univers nu L-ar putea surprinde pe Dumnezeu. Dumnezeu cunoaste totul de la inceput iar motivul pentru care Dumnezeu cunoaste de la inceput este acela ca Dumnezeu este in control de la inceput. Nu poti scapa din vedere acest lucru, citind primul capitol, deoarece acolo Pavel traseaza maretul plan de mantuire al lui Dumnezeu din eternitatea trecuta pana in eternitatea viitoare. Iar el vorbeste despre viitor cu aceeasi certitudine cu care vorbeste despre trecut. Ar fi fost posibil ca Pavel sa vorbeasca cu certitudine despre trecut, pe baza simplei observatii. Pavel ar fi putut spune: "Aceasta este ceea ce a facut Dumnezeu deoarece noi L-am vazut facand-o. Este pur si simplu un lucru pe care-l cunoastem." Insa lucrul semnificativ este acela ca Pavel vorbeste despre viitor cu o la fel de mare certitudine iar motivul pentru care el vorbeste despre viitor cu certitudine este acela ca Dumnezeu este suveran. Viitorul este pe cale de a se desfasura in modul in care Pavel il descrie aici, anume in glorificarea lui Isus Hristos si in supunerea tuturor pacatelor si vrajmasilor sub picioarele Sale deoarece Dumnezeu controleaza viitorul la fel de exact cum a controlat si trecutul. Deci, cand Biblia vorbeste despre Dumnezeu, ea vorbeste in primul rand despre Dumnezeul suveran si atotputernic.
In al doilea rand, Dumnezeu este sfant. Practic, tot ceea ce se spune in Efeseni capitolul 1 implica acest lucru. Deoarece Efeseni 1 vorbeste despre mantuire, iar mantuirea este o mantuire de pacat, de tot ceea ce nu este sfant. Pacatul este o mare pata in universul pe care Dumnezeu l-a facut iar Pavel descrie aici modul in care Dumnezeu Isi arata preocuparea fata de pacat. Dumnezeu este Dumnezeul sfant. Dumnezeu pledeaza pentru dreptate. Prin urmare, Dumnezeu lucreaza, pe de-o parte, prin judecata iar, pe de alta parte, prin mantuire, pentru a-i salva pe cei ce au cazut in cursa pacatului.
In al treilea rand, in versetul care precede textul nostru, Pavel spune ca Dumnezeu este manie. Adica, Dumnezeu este manie impotriva pacatului. Acest lucru este considerat de multi oameni ca fiind un atribut nedemn de Dumnezeu. Un atribut de care crestinii ar trebui sa se simta jenati. Insa nu este asa, iar in momentul in care il intelegem corect ne dam seama de ce trebuie sa fie prezent. Daca Dumnezeu este cu adevarat sfant, atunci El trebuie sa Se impotriveasca la tot ceea ce nu este sfant. Dumnezeu nu poate proceda asa cum procedam noi, anume sa avem in minte doua opinii sau atitudini contradictorii in acelasi timp. Noi spunem: "Ei bine, da, 'A' este un lucru pe care il cred iar 'B', chiar daca este contrar lui 'A', il cred si pe acesta." Dumnezeu nu opereaza in felul acesta. Daca Dumnezeu este sfant si daca Dumnezeu iubeste sfintenia si dreptatea si pledeaza pentru bunatate, atunci Dumnezeu trebuie sa urasca tot ceea ce este impotriva dreptatii, sfinteniei si bunatatii. Iar mania lui Dumnezeu este acel aspect al caracterului lui Dumnezeu care este directionat impotriva acelor lucruri. Pavel spune aici ca aceasta manie este directionata impotriva acelora care sunt, prin natura lor, obiecte ale maniei, datorita pacatului lor. Observati, de aceea conditia noastra, asa cum o descrie Pavel in primele trei versete, este atat de ingrozitoare, atat de inspaimantatoare. Nu este doar ca nu suntem ca si Dumnezeu. Acest lucru este destul de adevarat. Insa, in el insusi, acest lucru nu este inspaimantator. Am vrea sa fim Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeu iar noi suntem oameni si s-ar putea sa dorim sa fim Dumnezeu insa nu suntem. Acest lucru nu ne afecteaza prea mult. Am putea spune: "Ei bine, Dumnezeu este sfant, noi suntem pacatosi. Si, ce-i cu asta?" Ai putea sa-ti mentii aceasta pozitie in cazul in care Dumnezeu ar fi indiferent fata de ceea ce se petrece in universul Sau. Insa Biblia ne spune ca Dumnezeu nu este indiferent. Dumnezeu este manie impotriva pacatului si, prin urmare, daca noi suntem pacatosi, atunci suntem obiecte ale maniei Sale si acest lucru face din conditia noastra una inspaimantatoare. Atunci cand discutam despre Dumnezeul care apare in aceste versete, Acela este Dumnezeul Bibliei si al Domnului Isus Hristos cu care trebuie sa ne impacam.
In al doilea rand, aceste versete nu ne spun numai cine este Dumnezeu, ci si ce a facut EL. Pe scurt, Dumnezeu a facut tot ce trebuia sa fie facut. Dumnezeu ne-a mantuit, ne-a mantuit de pacatele noastre. Pavel foloseste acest cuvant. Uneori citim Biblia ca si cum ar fi o colectie de idei amestecate. O citim in felul acesta probabil din pricina ca acesta este modul in care majoritatea dintre noi gandim aproape o mare parte a timpului. Cu toate acestea nu asa stau lucrurile aici. Aceste idei sunt construite cu mare grija. Si ceea ce Pavel spune despre ceea ce Dumnezeu face in Isus Hristos pentru a ne mantui se potriveste perfect cu tot ceea ce el a spus deja cu privire la conditia noastra de oameni pierduti in greselile noastre.
Dati-mi voie sa recapitulez ce a spus in primele trei versete. Pavel a spus, inainte de toate, ca noi suntem morti in greselile si pacatele noastre. Suntem asemenea lui Lazar in mormant. Suntem atat de incapabili sa raspundem dreptatii, chemarii Evangheliei proclamate de mesagerii umani, ca un cadavru asezat intr-un mormant, la fel cum Lazar era incapabil de a raspunde vocilor celor vii. Pana in momentul in care Dumnezeu face ceva, aceasta este conditia noastra. Isus Hristos poate fi proclamat in auzul nostru, Evanghelia poate fi predicata cu inflacarare, mesajele pot fi pregatite pentru a fi extrem de atragatoare si, totusi, noi sa ramanem morti din punct de vedere spiritual, inerti in fata mesajului Evangheliei, pana cand Dumnezeu nu va face ceva supranatural.
In al doilea rand, spune Pavel, noi suntem activi in pacatul nostru. Observati, este o moarte ciudata. Noi suntem morti din punct de vedere spiritual fata de Dumnezeu insa, oarecum, in moartea noastra, noi suntem, totusi, complet activi in practicarea rautatii. Pavel descrie aceasta stare. El spune ca traim dupa mersul lumii, dupa domnul puterii vazduhului etc. Acesta este modul in care traim si, ca urmare, suntem inrobiti fata de aceste lucruri. Daca suntem surzi fata de Dumnezeu, daca suntem morti fata de dreptate, atunci inseamna ca nu putem scapa din aceasta lume a pacatului in care traim. Ne-ar placea sa putem. Ne-ar placea, insa nu putem. Lumea, firea si diavolul exercita o stapanire tiranica asupra noastra iar noi suntem incapabili de a ne elibera de sub aceasta stapanire pana cand Dumnezeu nu face ceva.
Apoi, in al treilea rand, Pavel vorbeste despre manie, subiectul despre care tocmai am discutat. El spune ca noi suntem obiecte ale acelei manii inspaimantatoare a lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu ...! Dar Dumnezeu ...! Dumnezeu face ceea ce este nevoie sa fie facut. Suntem morti in greseli si pacate. Este aceasta o conditie disperata? Da, este intr-adevar. Dar Dumnezeu ..., Dumnezeu este Dumnezeul invierilor. Si astfel, spune Pavel, Dumnezeu, care este bogat in indurare, ne-a inviat impreuna cu Hristos, chiar daca noi eram morti in pacate. Suntem robi ai pacatului? Da, asa este, insa Pavel merge mai departe pentru a spune ca Dumnezeu ne-a inviat impreuna cu Hristos si ne-a asezat impreuna cu El in locurile ceresti, in Hristos Isus. In ceruri nu mai sunt robi. Astfel, daca in Hristos noi suntem inviati si asezati cu El in locurile ceresti, atunci acest lucru se intampla cu noi ca barbati si femei liberi. Lanturile pacatului sunt rupte. Suntem eliberati de sub acea tiranie sub care am trudit. Ce putem spune despre mania lui Dumnezeu? Prin natura, copii ai maniei? Da, aceasta este o descriere a noastra. Aceasta suntem. Dar Dumnezeu ..., Dumnezeu, observati, datorita bogatei Sale indurari, ne-a mantuit in Hristos si a turnat peste noi bunatatea Sa iubitoare.
Asa s-au petrecut lucrurile. Inainte morti in greseli, acum vii in Hristos. Inainte incatusati de pacat, acum eliberati si rascumparati in Hristos. Inainte obiecte ale maniei lui Dumnezeu, acum obiecte ale binefacerii sale vesnice si infinite. Sunt lucruri pentru care, daca le-am experimentat, trebuie sa-L laudam si sa ne incredem in Dumnezeu.
Acelasi principiu, "Dar Dumnezeu", il intalnim, nu numai la inceputul vietii crestine, ci si pe parcursul ei. Sa ne intrebam asupra conditiei noastre. Sunt ignorant fata de Dumnezeu? Da, sunt. Insa priviti ce scrie Pavel in 1 Corinteni: "Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau." Sunt ispitit sa pacatuiesc? Da, sunt, chiar crestin fiind. Pavel spune ca fiecare om este ispitit, "Dar Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre, ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda." Sunt eu lipsit de pricepere? Sunt eu slab? Sunt eu josnic? Sunt eu vrednic de dispret? Da, asa sunt. "Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, si lucrurile dispretuite, ba inca lucrurile care nu Sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce Sunt; pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu." Am fost oare victima pacatului si a vointei bolnave a altora? Probabil ca da. Sau, cel putin, voi fi, mai devreme sau mai tarziu. Cu toate acestea, voi fi capabil sa spun ca si Iosif: "Voi v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a transformat raul in bine."
Acum am sa pun a treia intrebare. Am intrebat cine este acest Dumnezeu. Am intrebat ce a facut Dumnezeu. Acum intreb, de ce a facut ceea ce a facut? Raspunsul este harul. Este un raspuns simplu. Este un raspuns intr-un singur cuvant. Este interesant ca Pavel, incepand sa vorbeasca despre ceea ce am putea numi motivatia divina, foloseste nu un singur cuvant, "harul", ci patru cuvinte, in acest pasaj. Ca si cum ar parea ca scotoceste limba greaca, cautand termeni care sa exprime cat mai adecvat de ce Dumnezeu a actionat in felul in care a facut-o. Primul este "dragostea", in versetul 4: "Dumnezeu, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit". Cei mai multi dintre crestinii care nu au pregatire teologica stiu ca versetul traduce termenul grecesc agape sau agapao, verbul "a iubi", care se refera la acel unic tip de dragoste de care numai Dumnezeu este capabil. Este un cuvant care depaseste aproape orice descriere. Putem vorbi despre iubirile omenesti si putem spune ca ele vin de la Dumnezeu si reflecta dragostea lui Dumnezeu si aceste lucruri sunt adevarate. Insa atunci cand discutam despre agape noi suntem dincolo de orice am experimentat vreodata.
Al doilea cuvant pe care Pavel il foloseste este indurare. Se afla de asemenea in versetul 4: "Dumnezeu, care este bogat in indurare." Indurarea curge din dragoste. Insa indurarea are o caracteristica speciala. Indurarea este favorul lui Dumnezeu aratat peste cei care merita tocmai contrariul. Noi nu meritam indurare. Ceea ce meritam noi este manie. Fara actiunea lui Dumnezeu noi suntem prin natura copii ai maniei. Si iata-L pe Dumnezeu, care in indurare, vine sa ne mantuiasca in Isus Hristos.
Al treilea cuvant este har. Il gasiti in versetul 5. Acesta a fost probabil termenul la care Pavel s-a gandit cel mai mult deoarece il repeta de doua ori. In versetul 5: "Prin har ati fost mantuiti." Si apoi din nou in versetul 8, cu aproape aceleasi cuvinte: "Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta si aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu." Harul inseamna ca Dumnezeu nu ne datoreaza noua nimic. Ne este foarte greu sa acceptam acest adevar. Chiar crestini fiind, dupa ce au trecut multi ani de cand am fost mantuiti, pastram in mintea noastra ideea ca oarecum Dumnezeu datoreaza ceva fiintelor umane pacatoase. S-ar putea sa nu gandim acest lucru in felul in care o face lumea. Insa spunem: "Ei bine, Dumnezeu le datoreaza oamenilor cel putin sansa de a auzi Evanghelia." Daca gandesti in felul acesta, nu ai inteles inca cu adevarat ce este harul. Harul inseamna ca Dumnezeu nu ne datoreaza noua nimic. Dumnezeu nu ne datoreaza mantuirea. Dumnezeu nu ne datoreaza nici macar o sansa sa auzim despre mantuire. Iar daca suntem mantuiti, acest lucru este cu desavarsire prin har, nefiind determinat de ceva ce avem noi insine.
Al patrulea termen pe care-l foloseste Pavel este bunatate. Il gasiti in versetul 7: "Aratat in bunatatea Lui fata de noi in Hristos Isus." Comparat cu celelalte cuvinte, termenul "bunatate" pare relativ mai slab. Nu este insa slab deoarece este parte din caracterul lui Dumnezeu iar caracterul lui Dumnezeu nu este slab. Dumnezeu este mare in bunatatea Sa. Locul unde vedem cel mai bine acest adevar este viata crestina. Ce se intampla atunci cand, in viata de crestin, pacatuim si mergem pe propria noastra cale, cand ne impiedicam si cadem, cand nesocotim ceea ce stim ca sunt invataturile Scripturii? Ne doboara Dumnezeu de tot? Oare spune Dumnezeu: "Aha, ai pacatuit, primeste deci ceea ce meriti!"? Oare spune Dumnezeu: "Nu pot sa mai am nimic de-a face cu cineva care a pacatuit in felul acesta si si-a intors spatele.", si pleaca, lasandu-ne in propria noastra nenorocire? Dumnezeu nu procedeaza in felul acesta. Dumnezeu este bun fata de noi. Adu-ti aminte din viata ta, atunci cand nu L-ai ascultat, ti-ai dat seama ce ai facut si stiai ce meriti. Ti-a dat Dumnezeu ceea ce ai meritat? Nu, Dumnezeu nu a procedat asa. Dumnezeu a fost bun. Deoarece placerea Lui nu este numai sa ne izbaveasca de judecata Sa, ci si sa ne izbaveasca de sub puterea pacatului si sa ne desavarseasca zi de zi pe masura ce crestem in masura plinatatii lui Hristos.
Deci, ma intorc la intrebare si o pun din nou: De ce a actionat Dumnezeu in felul in care a facut-o? Raspunsul, din nou, este harul. Acesta este modul in care opereaza Dumnezeu. Opereaza in felul acesta, spune Pavel, pentru ca El este dragoste, indurare, har si bunatate. Iar recunoastem ca trebuie sa marturisim ca nu avem inca raspuns la intrebare deoarece nu ni s-a oferit o explicatie plauzibila prin care sa intelegem de ce lucreaza Dumnezeu in felul in care o face, nu putem decat sa exclamam: "Asa este Dumnezeu". Dumnezeu este Unul iubitor, indurator, plin de har si bun. Si pentru aceasta, cei care au inteles aceste lucruri, trebuie sa-L laude. Daca intelegi harul lui Dumnezeu, atunci tu esti nascut din nou. Deoarece iti intelegi propriul pacat si actiunea lui Dumnezeu prin care te-a mantuit in Isus Hristos. Iar daca nu intelegi aceste lucruri, atunci tu inca nu ai inceput sa intelegi primul lucru care trebuie inteles referitor la religia crestina.
Acum, pun intrebarea finala: "Ce trebuie sa fac eu?". Am discutat despre ce a facut Dumnezeu si de ce a facut Dumnezeu lucrul acesta. Intrebarea este, ce trebuie sa fac eu? Trebuie sa-L laudam pe Dumnezeu, cu siguranta. Insa este mai mult decat atat. Trebuie si sa actionam. Nimic din ceea ce facem nu poate sa ne faca sa meritam mantuirea. Nimic din ceea ce facem nu ne poate atrage spre Dumnezeu. Noi suntem, chiar cand suntem cei mai buni, obiecte ale maniei lui Dumnezeu. Fiind chemati de Dumnezeu noi putem sa-L slujim si putem sa raspundem cu credinciosie si ascultare la ceea ce El proclama. Daca nu esti inca un crestin atunci aceasta proclamare a dragostei lui Dumnezeu in Hristos are rolul de a te transforma si a te atrage, de a te regenera, pentru a te invia in Hristos, deoarece aceasta este Evanghelia prin care Dumnezeu opereaza. Dumnezeu vorbeste prin Pavel, in Epistola catre Romani, capitolul 5, spunand: "Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi." Dumnezeu L-a trimis pe Hristos ca sa fie Mantuitorul nostru pe cand noi eram asemenea persoanei descrise in versetele de la 1 la 3 (din Efeseni 2). Acest adevar are menirea de a te atrage la credinta in El. Iar daca esti deja un crestin, atunci aceasta cunoastere a harului lui Dumnezeu aratat in Hristos are menirea de a te atrage la El intr-o slujire plina de credinciosie. Trebuie sa spui, asemenea autorului acestui imn: "O dragoste atat de uluitoare, atat de divina, imi cere viata, sufletul, tot ceea ce sunt."
O, Tatal nostru, foloseste aceasta Evanghelie prin noi, prin marturia noastra si prin aceasta invatatura pentru a atrage pe multi la acea bucurie in Hristos pe care atat de multi altii, fara numar, au gasit-o deja. Ne rugam in numele lui Isus. Amin si Amin.
Tradus de Tiberiu Pop