Predicarea expoziţională a scripturilor
După ce am descris care este una dintre metodele sănătoase de studiu biblic (inductivă), de data aceasta vreau să vă vorbesc despre o metodă sănătoasă de predicare (prezentare) a Cuvântului lui Dumnezeu.
Expoziţiunea Scripturii - predicarea expozitorie = expunerea textului, şi nu impunerea asupra lui.
Ce este predicarea expozitorie? (sau, ce s-ar presupune să fie, să producă? Etc.)
- predicarea expozitorie exprimă exact voia Gloriosului Suveran. Prin ea vorbeşte Dumnezeu, nu omul.
- predicarea expozitorie este reţinerea gândurilor Duhului. Îl aduce pe predicator într-un contact direct şi continuu cu gândul Duhului Sfânt care a inspirat Scripturile.
- predicarea expozitorie îi îngăduie predicatorului să proclame toată revelaţia lui Dumnezeu, astfel producând în lucrare sănătate şi integritate.
- predicarea expozitorie promovează educaţia (formarea) biblică a ascultătorilor ei, oferind o bogată cunoaştere a adevărurilor mântuitoare.
- predicarea expozitorie poartă amprenta autorităţii divine absolute, interpretându-ne chiar glasul lui Dumnezeu.
- predicarea expozitorie îl transformă pe predicator, fapt care la rândul lui conduce la adunări/biserici/congregaţii schimbate.
Definirea predicării expozitorii (expoziţionale)
O definire proprie: o "expoziţie" de automobile a firmei Renault se face cu scopul de a scoate în evidenţă ultimele ei produse. De a le evidenţia (scoate înaintea) publicului, sau de a le expune pe standurile expoziţiei. La origine cuvântul "expoziţie" are sensul de a expune ceva, de a arăta, de a scoate la iveală. Produsele pe care firma le are, prin expunerea într-o expoziţie, atrag atenţia şi ajung să fie cunoscute.
La fel putem spune că face şi predicarea expozitorie (sau, expoziţia Scripturii). Prin acest fel de predicare se presupune să se expună sensul original al textului biblic aflat în mintea autorului sub inspiraţia Duhului Sfânt, în contextul vremii şi al culturii, şi nu să se impună textului biblic ideea unui cititor al lui, mai puţin inspirat.
Încă odată, predicarea expozitorie se face prin expunerea ideii textului biblic şi nu prin impunerea vreuneia acestuia.
De fapt, Spurgeon a spus-o că, "dacă te ţii după text, nu te vei repeta niciodată". Iată cum este rezolvată problema prospeţimii tale în studiu. Există un anumit nivel de plictiseală care se instaurează în studiile noastre atunci când predicatorul/învăţătorul nu urmează ideea inspirată de Dumnezeu a unui text biblic, ci îşi repetă la infinit crezurile deduse din alte pasaje. Urmărind derularea normală a textului biblic dintr-o carte a unui scriitor biblic, putem rămâne proaspeţi în tot ceea ce spunem, pentru că urmăm firul inspiraţiei iniţiale şi desprindem gândul lui Dumnezeu, prin ceea ce este exprimat în text (îl "auzim" pe Dumnezeu!). Vedem în Biblie că rareori Dumnezeu se repetă şi atunci când o face este cu privire la chestiuni cardinale. Biblia nu este o carte plictisitoare şi este grav atunci când în incompetenţa noastră şi lipsa noastră de sârguinţă în studierea întregului plan al lui Dumnezeu, aruncăm asupra ei această impresie.
Diferitele forme de predicare recunoscute sunt următoarele:
a) predica tematic (sau, topic, pe subiect),
b) predica textual, şi
c) predica expozitorie/expoziţională.
Studiul topic (tematic) de regulă combină o serie de versete biblice care au mai multă sau mai puţină legătură cu subiectul (tema) predicii.
Predicarea textuală foloseşte un text sau pasaj scurt care de regulă slujeşte drept bază, punct de plecare, pentru orice subiect predicatorul alege (doreşte) să discute.
Nici metoda tematică şi nici cea textuală nu reprezintă un efort serios de interpreta, a înţelege, a explica, sau de a aplica adevărul lui Dumnezeu în contextul textului biblic folosit.
În contrast, predicarea expozitorie se concentrează cu precădere asupra textului (sau, textelor) luate în discuţie împreună, alături de, contextele lui (lor). În cartea sa Horton Davies, "Expository Preaching: Charles Haddon Spurgeon" (pag.14; Foundations 66; Ianuarie 1963), el numeşte această metodă "predicarea contextuală", pentru a o diferenţia de cea textuală şi tematică.
În mod normal expunerea se concentrează asupra unui singur text al Scripturii, dar mai este uneori posibilă şi pentru un mesaj tematic, sau teologic, sau pentru un discurs istoric şi biografic, a căror natură să fie expozitorie. O expunere poate trata atât pasaje mai lungi cât şi mai scurte. Deci, ea se poate face din orice text, fie mai lung sau mai scurt.
Atenţia sporită ce trebuie acordată textului
Să se facă "procesarea" textului biblic
Cineva nu poate spera să predice cu eficienţă fără să fi parcurs cu atenţie şi desăvârşire textul biblic. Aceasta este singura modalitate prin care cel ce expune poate descoperi (ajunge la, obţine) mesajul lui Dumnezeu. Doi predicatori din ere diferite comentează asupra acestui aspect:
Cineva nu poate spera să predice Cuvântul lui Dumnezeu cu acurateţe dacă mai întâi nu s-a angajat într-o exegeză atentă şi completă a textului său. În aceasta constă problema deoarece o exegeză competentă necesită timp, efort mintal, "sânge, sudoare şi lacrimi", toate saturate cu o doză enormă de rugăciune. (John A.Sproule, "Biblical Exegesis and Expository Preaching", lectură nepublicată ţinută la Grace Theological Seminary, Winona Lake, Ind., 1978, pag.1)
Ilustraţia lui John F. MacArthur
Vă veţi descoperi de îndată ignoranţa ca şi predicator/învăţător ...
O modalitate de a descrie predicarea expozitorie este de a identifica ce anume ea nu este.
1. Nu este un comentariu cursiv cuvânt cu cuvânt şi verset cu verset, lipsit de unitate, de idee sau de o direcţie. (Danny Bond: "The R & R" approach; adică, metoda citeşte - read - şi delirează, divaghează - ramble.)
2. Nu reprezintă o serie de comentarii la întâmplare şi de remarci nonşalante ("din burtă") făcute asupra unui pasaj, fără a se avea în spate o exegeză completă sau o ordine logică (a ideilor).
3. Nu este o masă de idei fără legătură între ele, de sugestii şi de concluzii bazate pe sensul de la suprafaţă al unui pasaj, dar care nu sunt susţinute de către un studiu profund şi serios la textului.
4. Nu este exegeză pură, indiferent de cât de savantă (expertă) este, lipsită de o temă, teză, schiţă, sau dezvoltare (elaborare).
5. Nu este doar o schiţă structurală a unui pasaj sprijinită de câteva comentarii pertinente, dar lipsită de orice elemente retorice sau homiletice.
6. Nu este o predică tematică ce foloseşte la întâmplare părţi ale pasajului, dar omiţând discutarea altor părţi la fel de importante.
7. Nu este o colecţie schiloadă de descoperiri gramaticale şi citate din comentarii (ale altora) şi lipsită de o fuzionare a acestor elemente într-un mesaj atrăgător, interesant şi convingător.
8. Nu este o discuţie de tipul lecţiei de Şcoală Duminicală, ce are o schiţă a conţinutului mesajului, o exprimare banală şi o fervoare puerilă, dar lipsită de un conţinut şi o retorică.
9. Nu este o citire a Bibliei care asociază un număr de versete luate la întâmplare dar care tratează o temă comună, dar fără a fi analizate într-o manieră gramaticală şi contextuală.
10. Nu este o banală discuţie de la adunarea de rugăciune care să combine un comentariu superficial, nişte remarci neconcludente, sugestii întâmplătoare şi reacţii personale într-un mesaj semi-inspirat, dar lipsit de beneficiul unui elementar studiu contextual şi elemente morale.
Alte sugestii
- învaţă Cuvântul, nu pentru a pune sau adăuga poveri insuportabile pe umerii oamenilor (păcatul le este suficient!), ci pentru a le tămădui inimile şi pentru a-i elibera.
(fariseii au făcut-o, precum şi mulţi alţi lideri religioşi de-a lungul veacurilor; mulţi când se văd în poziţia de a învăţa Biblia cred că lor le revine răspunderea de a-i "pune la treabă" pe copiii lui Dumnezeu şi nu îngăduie Cuvântului să le vorbească acestora şi să-i motiveze El să facă ceva pentru împărăţia Lui!)
- abordează Cuvântul cu respect. Nu este o carte omenească, nu noi am inspirat-o!
- încearcă să înţelegi contextul
- încearcă să descoperi şirul logic al ideilor dintr-un pasaj
- găseşte ideile subordonate
- în paralel, dezvoltă-ţi teologia
- bizuieşte-te pe lucrarea Duhului Sfânt
- verifică diversele doctrine prin comparaţie cu atributele lui Dumnezeu
- fii dispus să afirmi că aşa stau lucrurile fiindcă Scriptura spune aşa!
- nu încerca să explici ambele laturi ale unei probleme dacă înveţi dintr-u pasaj care priveşte doar o singură latură a problemei
- rămâi credincios (fidel) textului, învăţând ceea ce este în text şi în contextul acestuia
- găseşte aplicaţii practice predicii
- foloseşte dovezi, ilustraţii, citate, şi exemple pentru a sublinia un adevăr
- studiază cuvintele cheie ale unui pasaj în limba lor originală (ebraica şi greaca)
- foloseşte-ţi corpul într-un mod cuvenit (nu îngădui vasului să strice conţinutul!)
Predicarea trebuie să fie expozitorie (expunere).
Pregătirea vorbitorului
De vreme ce Dumnezeu trebuie să fie sursa mesajului expozitoriu, cel ce-l oferă trebuie să se afle la rândul lui într-o comuniune (părtăşie) intimă cu Dumnezeu. Aceasta este singura modalitate prin care mesajul poate avea cea mai mare acurateţe, claritate şi putere (eficienţă).
Următoarele domenii sunt cele ce-l califică (îndreptăţesc) pe un om să se afle în amvon şi să declare "Aşa vorbeşte Domnul"!
- în primul rând, învăţătorul/predicatorul trebuie să fie un credincios în Isus Hristos cu adevărat născut din nou. Trebuie să facă parte din familia lui Dumnezeu, pentru ca fiu al lui Dumnezeu să fie un reprezentant legitim al Tatălui Său, sau altfel mesajul său va fi inevitabil corupt.
- acesta trebuie să fie ales şi dăruit de către Dumnezeu pentru lucrarea de învăţare şi predicare a Cuvântului (Efes.4:11-16; 1Tim.3:2). Până ce un om nu este împuternicit de Dumnezeu să-i proclame Cuvântul, acesta va fi inadecvat să o facă posedând doar o abilitate omenească de a o face, dar ineficientă scopurilor lui Dumnezeu.
- învăţătorul/predicatorul trebuie să fie înclinat şi pregătit să studieze Cuvântul lui Dumnezeu. Altfel nu-şi va putea împlini mandatul precizat în 2 Tim.2:15 şi anume de a "împărţi drept" adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.
- învăţătorul/predicatorul trebuie să fie primul care trebuie să se confrunte cu mesajul său. Acesta trebuie să-i schimbe lui mai întâi, inima, gândirea şi purtarea. Ezra oferă modelul perfect: "Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile" (Ezra 7:10).
Auto-evaluarea predicării
I. Rugăciune
M-am dedicat eu în permanenţă rugăciunii şi propovăduirii/slujirii din Cuvânt? (Fapte 6:4)
M-am rugat eu pentru oamenii cărora le-am predicat? (1 Samuel 12:23)
Am spus eu adevărul în dragoste? (Efes.4:15)
În ce fel am aplicat mesajul întâi inimii mele? (2 Tim.2:6)
I-am îndrumat eu pe oameni la Dumnezeu? Cât de mult Isus s-a aflat în mesajul meu?
Mi-am pregătit eu mesajul dar nu şi pe mine însumi? A fost inima mea pregătită? A fost inima mea aprinsă? Mi-a mistuit inima mesajul?
Le-am slujit într-adevăr oamenilor, sau numai am rostit multe cuvinte?
Am fost eu deschis faţă de darurile şi puterea Duhului Sfânt care să se manifeste prin mine? I-am îngăduit eu Duhului Sfânt să lucreze prin mine?
L-am căutat într-adevăr pe Domnul pentru acest mesaj? Sau, în studiul meu m-am bizuit doar pe experienţa mea din trecut?
II. Pregătire
De cât de multe ori mi-am citit textul?
Am memorat textul? Mi-am învăţat pe de rost textul meu? Puteam să-l citez din minte?
A existat un bun echilibru între observare, interpretare şi aplicare?
Mi-am verificat referinţele ce privesc pasajul meu? Am prea multe? Fac ele ca textul meu să fie mai clar?
Cât de mult timp am studiat? Am fost cu adevărat pregătit? Am lăsat ceva nepregătit?
Am folosit eu corect alte cărţi? Am atribuit citatele, ilustraţiile autorilor lor, sau mi-am asumat originalitatea?
Cât de mult timp am meditat/cugetat asupra textului meu?
A făcut interpretarea mea ca textul să pară mai clar, sau mai confuz?
Mi-am echilibrat eu textul în lumina întregii Scripturii?
Sunt notiţele studiului meu atât de clare (bine făcute) încât să pot predica din nou din ele?
III. Prezentare
Pot să-mi afirm/concluzionez cu claritate mesajul meu într-o singură frază sau propoziţie?
Pot ascultătorii mei să rezume/exprime tot mesajul meu într-o singură frază sau propoziţie? Dacă da înseamnă că am făcut o treabă bună!
A fost schiţarea şi principializarea studiului meu uşor de urmărit? Am hrănit oile "bucăţică cu bucăţică", sau le-am hrănit cu "furtunul de pompieri"?
Cât de mult timp am acordat introducerii?
Cât de mult timp am acordat concluziei/încheierii?
Cât de mult material din studiul meu am prezentat? Am încercat să-mi predic toate notiţele mele şi am avut foarte multe?
Am folosit cu înţelepciune timpul avut la dispoziţie pentru studiu? Mi-am depăşit timpul acordat abuzând de răbdarea ascultătorilor mei?
Am stăruit prea mult asupra unor subiecte paralele care nu aveau o legătură directă cu tema studiului meu?
Ce procentaj din mesajul meu a constituit aplicaţie practică? Cât din mesajul meu a fost aplicaţie?
Au putut oamenii să înţeleagă mesajul meu? Au fost ilustraţiile mele destul de clare? Au fost detaliile exacte?
M-am străduit să fiu simplu? Putea un copil să-mi înţeleagă mesajul meu?
Am folosit vreun tic verbal care a distras atenţia? Gesturi care să distragă atenţia?
Am folosit termeni prea sofisticaţi şi prea mulţi care i-au stupefiat pe ascultătorii mei?
Am spus ceva nepotrivit? Am folosit în prezentarea Cuvântului lui Dumnezeu cuvinte stricate şi necuvenite? Regret ceva din ce am spus?
Am citit şi citat Scripturile (versetele) cu atenţie, cu putere şi cu profunzime?
Le-am vorbit oamenilor sau sfinţilor de pe pereţi? M-am adresat privirilor lor? Inimilor lor?
Am vorbit rar şi clar, făcând şi pauze? M-am adresat atât omului care se află în spate, cât şi celui din primul rând? Sau, am fixat orizontul?
Aş predica din nou acest mesaj? Dacă ar fi înregistrat, ar cumpăra cineva caseta aceea?
Un îndemn suplimentar
Atunci când urci treptele amvonului (dacă al vostru are!) şi eşti gata să predici Cuvântul lui Dumnezeu, în numele lui Dumnezeu, adu-ţi aminte de aceste îndemnuri:
* Predică onorând Cuvântul lui Dumnezeu.
* Predică celor neconvertiţi.
* Predică pentru a fi plăcut lui Dumnezeu şi nu oamenilor.
* Predică pentru a-i echipa pe creştini pentru lucrarea de slujire a Bisericii.
* Predică pentru a-i încuraja pe cei descurajaţi şi deprimaţi.
* Predică pentru a-i mustra pe cei nepocăiţi.
* Predică în aşa fel încât să fii mai eficace ca data trecută.
* Predică luându-te la întrecere cu nimeni altul decât tine însuţi.
* Predică pentru a-i înviora şi reîmprospăta pe cei istoviţi spiritual.
* Predică înălţându-l pe Domnul Isus Hristos.
("Rediscovering Expository Preaching", John F. MacArthur, "The Master's Semminary Faculty")