(cont.)
Concluzia la care pare sa conduca un astfel de rationament :
"Ar fi fost o risipa si o lipsa de prevedere din partea lui Dumnezeu sa-l dea pe Fiul Sau sa moara pentru cei pe care nu i-a ales pentru mantuire". Altii, insa spun ca "Hristos este invins (zadarnicit) daca dupa ce a murit pentru toti oamenii, dar nu toti oamenii cred".
Pentru a obiecta fata de ispasirea nelimitata, rationamentul este dus in extrema spunandu-se ca, "in acest caz Dumnezeu este nedrept trimitandu-i pe oameni in iad pentru pacatele lor", si ca "nici un tribunal pamantesc nu administreaza de doua ori pedeapsa pentru aceeasi crima, de aceea, daca Hristos a platit (ispasit) pentru pacatele celor alesi, cei pierduti platesc (ispasesc) pentru ale lor".
CE FACEM CU EVANGHELIZAREA?
In lumina unor asemenea pasaje, este legitim sa intrebam, "Daca Hristos a murit doar pentru alesi, se poate prezenta oferta de mantuire tuturora fara nici macar o nuanta de nesinceritate, artificialitate si necinste? Nu este nepotrivit sa spunem tuturora ca pot fi mantuiti cand in realitate Hristos a murit doar pentru cei alesi? Cum poate Dumnezeu sa-si autorizeze slujitorii Lui sa ofere iertare celor nealesi, daca Hristos nu a obtinut-o si pentru ei?"
Aceasta problema ar trebui sa-i stanjeneasca pe cei ce vor sa adopte ispasirea limitata!
Cei ce neaga ispasirea nelimitata nu-i pot spune unui pacatos, "Hristos a murit pentru tine"! La urma urmei, poate nu este unul dintre cei alesi.
Consilierul reformat Jay Adams comenteaza: "Ca si crestin reformat, autorul crede ca un consilier crestin nu trebuie sa spuna unei persoane pe care o consiliaza ca Hristos a murit pentru ea, caci nu poate spune asta. Nici un om nu stie decat Hristos Insusi cine sunt alesii pentru care a murit."
Cand e vorba de evanghelizare Louis Berkhof, aparator al ispasirii limitate recunoaste ca, "in aceasta situatie ne confruntam cu o reala dificultate".
Sa-l ascultam si pe teologul Robert Lightner care comenteaza spunand ca, "crezul intr-o ispasire limitata inseamna ca vestea buna a harului mantuitor oferit in Hristos nu se poate personaliza (insusi personal). Cei ce sustin o asemenea pozitie nu pot spune cuiva ca Hristos a murit pentru el/ea, pentru ca in realitate acel cineva poate fi o persoana pentru care Hristos n-a murit."
Critica devine si mai caustica concluzionandu-se tirul cu: "astfel de crestini cred ca evanghelia trebuie prezentata in termeni foarte generali, cum ar fi 'Dumnezeu ii iubeste pe pacatosi si Hristos a murit pentru pacatosi' ".
Sa introducem celalalt concept:
ISPASIREA NELIMITATA "moartea ispasitoare a lui Hristos este pentru toti oamenii"
Pasaje reprezentative oferite in sprijinul "ispasirii nelimitate"
Luca 19:10 Pentru ca Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut.
Cati sunt pierduti? Biblia spune ca toti! "Cei pierduti" ii reprezinta pe toti oamenii, nu doar pe cei alesi.Ioan 1:29 A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el, si a zis: ,,Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii!
Exegetul B. F. Westcott spune ca, "Lumea" (kosmos) cuprinde sfera tuturor fiintelor omenesti considerate despartite de Dumnezeu. Reprezinta omenirea in starea ei de alienare fata de Dumnezeu.
A. T. Robertson: [The word "world" in John 3:16 - "For God so loved the world" - means] "the whole cosmos of men, including the Gentiles, the whole human race," and adds that "this universal aspect of God's love appears also in II Cor. 5:19; Rom. 5:8."
Jean Calvin a spus ca moartea lui Hristos care acopera orice fel de nelegiuire si care-i separa pe oameni de Dumnezeu "este un favor ce este oferit indiscriminatoriu intregii rase omenesti".
J.C. Ryle: "…nu indraznesc sa limitez si sa ingustez asemenea expresii ca cea dinaintea noastra… nu indraznesc sa reduc intentia ispasirii doar la cei sfinti. Hristos a fost dat pentru orice om… Ispasirea s-a facut pentru toata lumea, desi de ea se bucura doar credinciosii, si doar lor le este aplicata."
Ioan 3:16 Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
Lexicoanele grecesti sunt unanime in a arata ca "lumea" reprezinta omenirea, si nu "lumea celor alesi".
Apoi, Ioan 3:16 nu poate sa fie despartit de versetele 14 si 15 unde se face aluzia la intamplarea din Numeri 21 si "sarpele de arama". Acolo se spune ca "oricine" ar fi privit la el, era vindecat. Isus aplica principiul pe taram spiritual spunand ca "oricine" crede in Fiul inaltat pe cruce va cunoaste vindecare spirituala.
Jean Calvin a spus ca: "Isus a folosit termenul "oricine" pentru a invita pe toti sa primeasca viata vesnica, dar si pentru a nu da ocazia cuiva sa-si scuze necredinta". Invitatia de a primi viata vesnica este facuta fara deosebire, fara discriminare oricui, astfel incat nimeni sa nu aibe o scuza pentru necredinta.
Ioan 4:42 Si ziceau femeii: ,,Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricina ca L-am auzit noi insine, si stim ca acesta este in adevar Hristosul, Mantuitorul lumii.``
In mod cert, samaritenii nu cunosteau subtila deviere a sensului "lume", incat sa se fi gandit la "lumea celor alesi" cand l-au numit pe Isus, "Mantuitorul lumii"! Atunci, acelasi principiu ar trebui atunci aplicat uniform si la celelalte titluri ale lui Isus, cum ar fi "Lumina lumii" celor alesi!!?
Si nici cand Isus si-a chemat ucenicii sa fie "lumina" sau "sare", nu s-a gandit ca acestia sa fie doar "lumina celor alesi" si "sarea lumii celor alesi"!!
Fapte 2:21 Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit.``
Rom.5:6 Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti.
2Cor.5:14-15 Caci dragostea lui Hristos ne strange; fiindca socotim ca, daca Unul singur a murit pentru toti, toti deci au murit. Si El a murit pentru toti, pentru ca cei ce traiesc, sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel ce a murit si a inviat pentru ei.
1 Timotei 2:3-4; 5-6 Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului. Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine insusi, ca pret de rascumparare pentru toti: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenita,
1Tim. 4:10 Noi muncim, in adevar, si ne luptam, pentru ca ne-am pus nadejdea in Dumnezeul cel viu, care este Mantuitorul tuturor oamenilor, si mai ales al celor credinciosi.
Tit 2:11 Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat
Evrei 2:9 Dar pe Acela, care a fost facut ,,pentru putina vreme mai pe jos decat ingerii``, adica pe Isus, Il vedem ,,incununat cu slava si cu cinste``, din pricina mortii, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru toti.
The word "everyone" is better translated "each."
Henry Alford comments: "If it be asked, why pantos (each) rather than panton (all), we may safely say that the singular brings out, far more strongly than the plural word, the applicability of Christ-s death to each individual man."
2Petru 3:9 Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi, si doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta.
1Ioan 2:2 El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi.
1Ioan 4:14 Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimes pe Fiul ca sa fie Mantuitorul lumii.
Acesti termeni universali nu pot fi confundati sau ignorati. Ispasirea este nelimitata in dimensiunea ei, dar este limitata in aplicarea ei fiindca nu toti o accepta.
ISPASIRE LIMITATA? CUI SE APLICA ISPASIREA? CINE sunt BENEFICIARII EI? PENTRU CINE ESTE VALABILA?
Arminianistii de pretutindeni sustin ca ispasirea este universala, ca prin urmare, nelimitata. Nu sustin ca toti oamenii vor fi mantuiti (nu promoveaza chiar, universalismul), ci doar ca Isus a suferit si a murit cu scopul de salva, fara exceptie, pe toti oamenii. Totusi ei recunosc ca efectul dorit nu s-a obtinut. Ca interventia mantuirii in viata cuiva depinde si de alegerea lor.
Cateva pasaje biblice care par sa sugereze aceasta interpretare:
Ioan 6:51 Eu sunt Painea vie, care s-a pogorat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac; si painea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care il voi da pentru viata lumii.`` etc.
Reformatii, calvinistii, si altii, sustin o ispasire "limitata". Ei se bazeaza de asemenea pe niste texte biblice care par sa sugereze o astfel de interpretare:
Biblia, zic ei, ne spune ca Isus a murit "doar" pentru "cei ce sunt ai Lui", pentru "poporul Lui" - Mat.1:21; Luca 19:10
Pentru "oile Lui" - Ioan 10:11,15
Pentru "Biserica" - Fapte 20:28; Efes.5:25-27
Pentru "alesi" - Rom.8:32-35
Astfel, ei sustin ca Hristos a suferit si murit cu scopul de a-i salva doar pe cei alesi si ca acest scop este indeplinit. Pe cand in cazul ispasirii universale, obiecteaza ei, scopul ei nu este atins, iar planul lui Dumnezeu este frustrat. Fascinant, nu?
UN CAZ IPOTETIC
De exemplu, iata un caz ipotetic pe care-l descrie Pavel in Gal.2, dar care este realitate pentru foarte multi, datorita erorii de credinta descrise: Gal.2:16-21 &
6 Totusi, fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit, prin faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Hristos, am crezut si noi in Hristos Isus, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta in Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii.
17 Dar daca, in timp ce cautam sa fim socotiti neprihaniti in Hristos, si noi insine am fi gasiti ca pacatosi, este oare Hristos un slujitor al pacatului? Nicidecum!
18 Caci, daca zidesc iarasi lucrurile, pe cari le-am stricat, ma arat ca un calcator de lege.
19 Caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc pentru Dumnezeu.
20 Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc... dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.
21 Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu; caci daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.
Deci, se pare ca exista o limitare a ei, dar de catre noi, nu ca ea (ispasirea) este incapabila, neputincioasa, de a le aduce mantuirea!
CARE-I REALITATEA?
Dar a numi ispasirea "limitata" sau "nelimitata" este oarecum nepotrivit. Poate efectul ei pentru unii este limitat, dar ea in sine nu poate fi limitata. Prima pozitie putem spune ca este perspectiva lui Dumnezeu. Se vorbeste din punctul Lui de vedere. Ispasirea s-a realizat in functie de vointa Lui, iar noi stim care este aceasta: ca toti sa fie mantuiti! Dar, cea de-a doua pozitie, este o perspectiva omeneasca, in care ispasirea este valabila doar pentru cei ce-si exprima vointa libera de a crede in ea si a-i primi beneficiile.
Realii, adevaratii beneficiari ai ei sunt cei credinciosi. Cei ce-si pun increderea in ea pentru mantuirea, iertarea, impacarea si rascumpararea lor. Potentialii ei beneficiari sunt toti.
"Ispasirea (moartea) lui Hristos este suficienta (pentru mantuirea) tuturora, dar eficace doar pentru unii, si anume, doar pentru aceia care-si insusesc (accepta) beneficiile ei"
"Hristos nu a murit conditionat pentru nimeni, ci daca vor crede. Dar, El a murit pentru toti alesii lui Dumnezeu, pentru acestia sa creada". John Owen
"Nu toti sunt mantuiti prin moartea lui Hristos, dar toti care sunt mantuiti, sunt mantuiti prin moartea Lui; moartea Lui este suficienta pentru a-i salva pe toti, la fel cum soarele este suficient pentru a-i lumina pe toti; dar daca cineva clipeste (isi inchide ochii!), pe acela soarele nu-l va lumina" (Henry Smith)
"Misticul Soare al Neprihanirii (a spus sf.Ambrozie) a rasarit pentru toti, a venit la toti, a patimit si a inviat din morti pentru toti - dar daca cineva nu crede in El (Hristos), acela se lipseste singur de binele pe care i-l poate face. Doar daca unul isi inchide ferestrele pentru a elimina razele soarelui asta nu inseamna ca soarele nu este pentru toti". (Isaac Barrow)
Toni Capoccia
"Multi predicatori si invatatori ai Bibliei evita subiectul sarind peste versetele care par sa afirme cu tarie alegerea (lui Dumnezeu) sau vointa omului. Altii, in schimb, incearca sa imbine cele doua doctrine explicand cum se potrivesc. Totusi ceea ce se intampla este ca reusesc sa distruga ambele doctrine. Cea mai buna solutie este sa facem ceea ce Duhul Sfant face. Sa invatam pe rand (separat) fiecare doctrina si sa-l lasam pe Dumnezeu sa inteleaga cum ele se imbina. Recunosc ca omul este incapabil sa inteleaga cum suveranitatea lui Dumnezeu in alegere poate sa coexiste impreuna cu doctrina biblica a alegerii (vointei) libere a omului. Asta e, Dumnezeu a ales sa nu ne dezvaluie cum, ci doar afirma ca ambele sunt adevarate. Aici finitul trebuie sa cedeze infinitului iar noi sa admitem ca nu stim raspunsul. Nu ar trebui sa ne alarmeze ca trebuie sa admitem ca sunt lucruri in Biblie pe care nu le intelegem deoarece Duhul Sfant ne-a spus mai demult in Scripturi ca, "Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri, pe vecie, ca sa implinim toate cuvintele legii acesteia." (Deut.29:29)
Aceeasi incapacitate omeneasca de a intelege cum se imbina cele doua "adevaruri opuse" a fost detectata si de Chuck Smith:
"Cu privire la aceste chestiuni nu este usor sa se pastreze in randurile noastre, unitatea Duhului. Suveranitatea lui Dumnezeu si responsabilitatea omului par a fi asemenea unor doua linii paralele care nu par sa se intersecteze in mintile noastre marginite…"
De aceea, unul ca Spurgeon in patrunderea de catre el a acestor adevaruri a simtit ca este mai sigur sa se pronunte sub forma unei rugaciuni lui Dumnezeu: "Doamne, mantuieste-i pe cei alesi si mai alege cativa"
Calvinismul si arminianismul - niste parteneri de dans ce nu se imbratiseaza niciodata!
Biblia toata reda drama chemarilor lui Dumnezeu si a refuzului omului. Insa ori de cate ori un om raspunde chemarii lui Dumnezeu se initiaza un dans paradoxal al predestinarii si al alegerii facute de om, parteneri care desi niciodata nu se imbratiseaza si nici nu se invart in cerc se insotesc egal de-a lungul vesniciei oferind un spectacol nesfarsit al carei enigme ce ne uluieste.
Rugaciunea este singurul aspect al vietii crestine care se apropie de aceasta enigma. Desi nu modifica dorintele lui Dumnezeu, El raspunde rugaciunii, atunci cand este facuta dupa voia Lui. Acelasi "dans" este prezent si aici. Rugaciunile noastre reprezinta modalitatea lui Dumnezeu de a ne integra/include in ceea ce El face.
"Fara El nu putem face nimic, fara noi, El nu vrea nimic."
Adevarul Cuvantului in aceasta chestiune pare asemenea unui rau care curge intre cele doua extreme ale calvinismului si arminianismului. Ambele sunt adevarate si totusi luate individual amandoua duc in extrema.
O atitudine ce trebuie avuta in urma explorarii acestui vast subiect, este admirarea maretiei tainei mantuirii. Nu intelegem cum ea s-a realizat, dar putem vedea fortele implicate. In ea Dumnezeu este extrem de suveran, iar omul, extrem de responsabil!!
Cunoasteti gluma copiilor ce intreaba "Unde doarme gorila in jungla?", la care raspund "Unde vrea!"?
O CONCLUZIE FINALAPhilip Schaff
"Calvinismul subliniaza suveranitatea divina si harul fara plata (gratuit; imbelsugat). De partea cealalta Arminianismul subliniaza responsabilitatea omului. Primul limiteaza harul mantuitor la cei alesi, cel de-al doilea il extinde tuturor oamenilor cu conditia credintei. Ambele sunt corecte in ceea ce afirma, ambele gresesc in ceea ce neaga. Daca unul dintre adevarurile importante este subliniat in detrimentul altuia la fel de important, acesta devine o eroare ce nu mai afecteaza constiinta. Totusi Biblia ne ofera o teologie care este mult mai umana decat calvinismul si mult mai divina decat arminianismul, dar si mai crestina decat amandoua luate impreuna."
Acum sunt pregatit sa raspund la intrebarea lui Tibi:
Afirmari ale ispasirii nelimitate de catre Sfintii Parinti ai bisericii primare
Atanasie cel mare (293-373): "Hristos, Fiul…, si-a luat un trup ca al nostru, pentru ca toti eram expusi mortii (care ii rapune pe toti, nu doar pe alesi), s-a dat pe Sine la moarte ca jertfa adusa Tatalui Sau"
Ciril din Ierusalim (315-386): "Nu va mirati daca intreaga lume a fost rascumparata, caci El nu a fost doar un simplu om, ci singurului Fiu etern al lui Dumnezeu"
Gregoriu din Nazianzen (324-389): "Sacrificiul lui Hristos reprezinta o ispasire nepieritoare a intregii lumi."
Basil (330-379): "Un singur lucru a fost gasit valabil pentru toti oamenii… scumpul si sfantul sange al Domnului nostru Isus Hristos, varsat pentru noi toti."
Ambrozie (340-407): "Hristos a patimit pentru toti. Dar daca cineva nu crede in Hristos, respectivul se lipseste singur de acel beneficiu general." Sau, "El a oferit remediul pentru toti, dar sunt unii care nu vor sa fie vindecati".
Augustin (354-430). Desi Augustin este adesea citat in sprijinul ispasirii limitate, avem marturii clare in scrierile sale care sprijina neconditionat ispasirea nelimitata. De pilda, "Mantuitorul a venit si a platit pretul, prin varsarea sangelui Sau, cumparand intreaga lume. Te intrebi ce a cumparat? Vezi ce a dat si afli ce a cumparat. Sangele lui Hristos este pretul. Ce anume merita un asemenea pret? Ce altceva decat intreaga lume? Ce altceva decat toate neamurile pamantului?"
El a mai afirmat si ca, "Sangele lui Hristos a fost varsat pentru stergerea (ridicarea) tuturor pacatelor".
Ciril din Alexandria (376-444): "Moartea unui singur trup este suficienta pentru rascumpararea intregii rase omenesti, deoarece acesta apartinea Logosului, singurului nascut din Dumnezeu Tatal."
Afirmatii ale reformatorilor din sec. al XVI lea - in favoarea "ispasirii nelimitate".
Martin Luther (1483-1546): "Hristos nu este un salvator crud (nemilos), ci este Unul gata sa ierte pacatele intregii lumi… El s-a dat pe Sine pentru pacatele noastre, si printr-o singura varsare de sange a inlaturat pacatele intregii lumi… Hristos a luat asupra Lui pacatele nu doar ale unor oameni, ci intr-adevar ale intregii lumi…Nu doar pacatele mele si ale tale, ci si pacatele intregii lumi… s-au pus asupra lui Hristos."
Philip Melanchton (1497-1560), teologul lui Luther : "Este nevoie sa stim ca evanghelia reprezinta o promisiune universala, prin ea oferindu-se si promitandu-se impacarea intregii umanitati. Este necesar sa afirmam ca aceasta promisiune este universala, in opozitie fata de unele speculatii periculoase ale predestinarii, ca sa nu ajungem sa credem ca aceasta promisiune ne priveste doar pe noi si inca cativa altii. Noi declaram ca fagaduinta evangheliei este universala. In sprijinul acestei idei avem toate expresiile de universalitate intalnite in Scripturi."
Printre alti teologi si ilustri ganditori crestini ce au fost implicati in Reforma si care au sustinut "ispasirea nelimitata" se numara, Hugh Latimer, Myles Coverdale, Thomas Cranmer, Wolfgang Musculus, Henry Bullinger, Benedict Aretius, Thomas Becon, Jerome Zanchius, David Paraeus,
Afirmatii ale altor carturari biblici luminati
B. F. Westcott: "Potentialul lucrarii lui Hristos se extinde asupra intregii lumii. Dragostea lui Dumnezeu este de partea Lui fara limita, dar pentru a-si insusi binecuvantarea mantuirii omul trebuie sa indeplineasca conditia necesara a credintei."