Intelegand principiile

Din versetele de mai sus putem sa extragem patru principii care ar trebui sa guverneze toate relatiile familiale:

Primul principiu

Conform planului lui Dumnezeu, relatia sot-sotie este prima relatie sociala infiintata in Scriptura.

Dumnezeu l-a facut pe om sa actioneze, reactioneze si interactioneze cu alte fiinte umane. Principiile interactiunii sociale sunt orchestrate in mod divin. Dumnezeu in intelepciunea Lui a inceput toate relatiile umane cu un sot si o sotie. Alte relatii, cum ar fi tata si fiu, mama si fiica, si frate si sora au aparut mai tarziu.

Al doilea principiu

Dupa planul lui Dumnezeu, relatia sot-sotie este prima intr-un sistem de relatii dependente.

Conceptul de dependenta, a fost esential in toata creatia. Ceea ce Dumnezeu a creat in cea de-a doua zi a depins de ceea ce El a creat in prima zi. Ceea ce El a creat in cea de-a treia zi a depins de ceea ce a creat in cea de-a doua zi. Aceeasi idee este vitala pentru planul lui Dumnezeu fata de relatiile umane, in mod special acele relatii care se gasesc in familie.

Mai mult decat atat, calitatea relatiei parinte-copil este dependenta de calitatea relatiei dintre sot si sotie. Acest adevar nu se va schimba niciodata. Mare parte din siguranta fundamentala a copilului depinde de ceea ce el observa intre mama sa si tatal lui. Cand ii vede manifestand dragoste si afectiune unul fata de celalalt, el se simte mult mai in siguranta.

Cat este de uimitor sa realizam ca copii de doi si trei ani manifesta o nevoie matura de a sti ca relatia lui Mami si a lui Tati este solida. Daca acea nevoie este pusa la indoiala, ei vor incepe sa exprime un comportament care ii cheama pe parinti sa reactioneze, si care are scopul sa-i ajute pe ei sa masoare (aprecieze) angajamentul lui Mami si a lui Tati unul fata de celalalt.

Principiul al treilea

Relatia sot-sotie trebuie vazuta ca fiind relatia prioritara in familie.

Prioritatea se refera la o atitudine predominanta ce trebuie sa fie prezenta pentru a-ti indeplini menirea de parinte cu succes. Daca iti iubesti copiii, atunci tu trebuie sa faci din relatia sot-sotie o prioritate. Mult mai important decat orice ai putea cumpara sau face pentru ei, copiii tai au nevoie sa stie ca Tati o iubeste pe Mami si ca Mami il iubeste pe Tati. O mama poate sa petreaca douazeci si patru de ore pe zi iubindu-si si ingrijindu-si bebelusul, insa acest lucru o va face sa fie o mama buna doar in masura in care este si o sotie buna. Un tata poate sa cumpere copiilor lui tot felul de jucarii si sa-i scoata in oras pentru diverse ocazii speciale, caci acest lucru il va face un tata bun doar in masura in care este si un sot bun.

Principiul al patrulea

Din moment ce relatia sot-sotie este prioritara, toate celelalte relatii ii sunt subordonate.

Acest principiu se refera la structura de autoritate din interiorul familiei. Autoritatea este data de Dumnezeu iar structura este un element important in dezvoltarea unui copil. A fi un parinte democratic, a avea ideea ca parintii ar trebui sa fie coborati la un statut egal cu cel al copiilor lor, nu a fost niciodata intentia lui Dumnezeu. Daca este sa fie armonie si dragoste in familie, parintii trebuie sa-si asume rolul lor dat de Dumnezeu, acela da a conduce familia. Daca elimini autoritatea parinteasca, haosul se va napastui nu numai asupra familiei, ci si asupra intregii societati deopotriva.

Nici o alta optiune

Relatiile prioritare nu sunt arbitrare. Ele nu sunt dictate de circumstante sau capricii sociale. Relatiile din familie functioneaza cel mai bine atunci cand o fac conform planului, scopului si insemnatatii principiilor guvernatoare ale lui Dumnezeu. Daca vrei sa dobandesti perfectiune in a fi parinte, trebuie sa recunosti in credinta planul si intentia lui Dumnezeu. Chiar de la inceput, copiii trebuie sa fie membrii bineveniti ai familiei, dar nu centrul ei. Prin a-ti consolida (intarii) casatoria, iti vei consolida familia. Cand exista armonie in relatia sot-sotie se inspira stabilitate familiei. O casatorie puternica va aduce de asemenea un adapost de siguranta (protectie) pentru copiii tai in timp ce vor creste in invatatura si mustrarea Domnului.

ASTEPTARILE LUI DUMNEZEU DE LA PARINTI

Un alt aspect decisiv in formarea unei perspective biblice implica responsabilitatea parinteasca. Ce asteapta Dumnezeu de la parinti? Pentru ce sunt eu responsabil? Astazi parintii se feresc de astfel de intrebari temandu-se de responsabilitatea pe care acestea le implica. Efeseni 6:4 ii invata pe parinti sa-si creasca copiii in invatatura si mustrarea Domnului. Inseamna cu adevarat acel verset, ceea ce spune?

Parintii sunt responsabili!

Viata este plina de alegeri (optiuni). Uneori le facem pe cele corecte iar uneori nu. Indiferent daca sunt corecte sau gresite, noi trebuie sa ne asumam responsabilitatea in alegerile noastre. Poti alege sa nu urmezi principiile expuse in aceste pagini, dar trebuie sa accepti responsabilitatea pentru ceea ce va rezulta.

Tinerii parinti au nevoie (trebuie) sa aiba o ureche care discerne. Nu trebuie sa intri in paternitate (in menirea de a fi parinte) cu atitudinea ca nu esti responsabil de calitatea sau cantitatea educatiei. Sa nu crezi ca, cumva, nu esti responsabil de deciziile gresite pe care le faci cand esti parinte. Cand vei sta inaintea lui Dumnezeu pentru a da socoteala de viata ta, El nu te va judeca ca si cum ai fost lipsit de copii.

Parintii au fost pusi de Dumnezeu intr-o pozitie de supraveghetori asupra copiilor lor si sunt responsabili de felul cum administreaza posesiunile pretioase ale Domnului. Isus nu ne-a dat nici macar o data o pilda care sa implice un supraveghetor (angajat) care sa nu fi fost in totalitate responsabil Stapanului pentru ceea ce avea de realizat. O atitudine iresponsabila a fost tratata ca si pacat.

Cartea Proverbelor vorbeste clar de faptul ca parintii vor creste fie un fiu intelept fie un nebun. In Scriptura, acest lucru nu este lasat la voia intamplarii sau probabilitatii. Parintii sunt responsabili de educatia lor (Proverbe 22:6), iar copiii invatati (instruiti) in mod corect vor fi eliberati de concentrarea asupra eului care este naturala felului lor (Proverbe 22:15). Copiii corectati in dragoste devin intelepti spiritual, in timp ce acelora carora li se da o libertate fara restrictii vor aduce rusine parintilor lor (Proverbe 29:15).

Bunicii de asemenea sunt cinstiti cand copiii sunt crescuti in mod corect (Proverbe 17:6). Eli si-a onorat fii mai mult decat pe Dumnezeu su a fost tinut responsabil pentru binecuvantarile luate de la toate generatiile care urmau dupa fii sai (1 Samuel 2:27-36).

De la lucratori se asteapta sa-si aibe copiii sub control daca vor sa fie activi in lucrare. Fiecare "sa-si chiverniseasca bine casa, si sa-si tina copii in supunere cu toata cuviinta" (1 Timotei 3:4). Ar face Duhul Sfant o astfel de cerinta daca ea n-ai putea fi atinsa sau ar fi fost o problema de noroc? NU! Aceste versete ne amintesc ca Dumnezeu ia rolul nostru ca si parinti in mod serios. Cat de serios il iei tu?

Pentru ce sunt responsabil?

Aceasta este o intrebare foarte importanta. Adesea in discutiile despre responsabilitatea parinteasca, instruirea morala a unui copil si mantuirea sunt in mod inseparabil legate impreuna. Ar trebui ele sa fie? Lumea este plina cu oameni cinstiti moral care nu-L cunosc pe Mantuitorul dar care isi atribuie principiile evlavioase ale vietii. A spune ca un copil trebuie sa fie mantuit pentru a atinge un standard minim acceptabil de moralitate este incorect.

Parintii nu sunt responsabili pentru mantuirea copiilor lor; Dumnezeu este! Cu siguranta ca noi jucam un rol vital in a le pregati inimile pentru a primi lucrurile Domnului, dar in final El cheama pe cei ai Lui la El. Nu parintii sunt responsabili de a corupe natura copilului lor - copii se nasc in felul acesta. Datoria parintilor este de a tine in frau coruptia naturala prin a strecura (a intipari) in copil disciplina de sine a vietii.

Parintii sunt responsabili de a-si instrui copii in a sti sa se bucure si sa multumeasca pentru lucrurile vietii. Aceasta este realizata prin dezvoltarea constiintei morale a copilului (invatarea caracterului Crestin). Fiecare decizie morala pe care o facem este bazata pe o cunostinta, experienta si emotii corespunzatoare precedente asociata cu ceea ce este corect sau gresit, bun sau rau. La nastere, constiinta unui copil este o pagina noua (curata) pe care parintii sunt responsabili sa scrie codul moral (pentru) de viata - un cod care va ajuta sa tina in frau acea coruptie naturala.

Daca un parinte este delincvent in aceasta sarcina, aceasta nu anuleaza responsabilitatea lui sau a ei de a scrie standardul corect pe constiinta copilului. Pentru Crestini, standardul a ceea ce este corect sau gresit, bun sau rau este dat in Scriptura.

Problema vointei

Vointa libera a unui copil este de obicei scuza data de a justifica iresponsabilitatea parinteasca. Adesea este declarat: "Un copil alege singur sa pacatuiasca." Bineinteles ca un copil face asemenea alegeri, dar exercitiul vointei nu are loc intr-un vid (gol). Vointa definita in mod simplu este capacitatea si puterea de a alege - dar constiinta este izvorul alegerii - bazinul (rezervorul) moral din care vointa interactioneaza (este in interactiune).

Responsabilitatea parinteasca si vointa unui copil nu sunt in mod reciproc superioare (unice). Felul cum parintii instruiesc inima unui copil in anii timpurii va forma (concretiza) alegerile pe care copilul le va face mai tarziu in viata. Parintii nu ar trebuie sa fie impovarati cu teama ca sunt responsabili de fiecare si de toate faptele individuale a comportamentului copilului lor. Dar ei sunt responsabili de caracterizarea comportamentului. De ce fel de mod de comportament este caracterizat copilul tau?

Ca si parinti noi suntem responsabili sa ne invatam copii sa se bucure si sa multumeasca pentru lucrurile vietii. Noi suntem responsabili sa-i ajutam sa capete respect pentru noi ca pazitorii lor desemnati de Dumnezeu. Noi suntem responsabili sa-i invatam sa aibe o apreciere pentru proprietatea personala (intima) si pentru natura. Fiind credinciosi in aceste domenii va avea drept rezultat cresterea unor adulti responsabili.

Una dintre cele mai mari amenintari pentru orice familie crestina este ideea subtila ca parintii nu sunt responsabili pentru caracterul copiilor lor. Bineinteles ca suntem responsabili! Nimic mai putin nu face o viziune biblica. Suntem rapizi in a accepta responsabilitatea pentru un comportament corect, expus de copii nostri. Haideti ca de asemenea sa fim rapizi in a accepta responsabilitatea pentru greselile pe care le facem cu ei deopotriva.

REZUMAT GENERAL

Parintii care lucreaza dintr-o perspectiva biblica sunt de departe mai bine echipati sa-si calauzeasca (conduca) copiii la maturitate decat aceia care nu lucreaza dintr-o perspectiva biblica. O perspectiva (viziune) biblica iti ingaduie sa gandesti corect - nu asa cum gandeste omul, ci asa cum gandeste Dumnezeu. Te imputerniceste sa discerni adevarul de eroare, realitatea de opinie, si iti da cadrul de referinta necesar sa faci acele decizii de zi cu zi in a fi parinte.

O afirmatie biblica despre originea si natura omului este o adevarata cata de nivel din care poti masura rationamentul secular. Intelegand planul lui Dumnezeu pentru trairea familiara prospera, responsabila te inzestreaza cu directie si scopuri in viitor. Desi mult mai important pentru acum, o perspectiva (viziune) biblica te pregateste pentru ceea ce urmeaza: Misticile Seculare.

INTREBARI DE RECAPITULARE

1. Omul occidental traieste acum intr-o perioada te timp etichetata ca era post-crestina. Intr-o propozitie sau doua, explici ce inseamna aceasta.

2. Care sunt cele trei lucruri ce se intampla ca rezultat al indepartarii Scripturii din gandirea noastra?

3. Numeste patru elemente (aspecte) care formeaza o perspectiva biblica in menirea de a fi parinte.

4. Universul material a fost adus la viata prin ___________ lui Dumnezeu iar omul prin _______________ lui Dumnezeu.

5. Care este natura pacatului?

6. Care este diferenta intre multumirea de sine si legislatia eului?

7. Care sunt cele patru principii care guverneaza relatiile familiare?

8. Deoarece se afla in legatura cu constiinta, explica diferenta dintre standardul si intelesul a ceea ce este corect si gresit.

9. Defineste vointa.

10. Parintii nu sunt responsabili pentru faptele _____________ de comportament, dar sunt responsabili de _______________ comportamentului.

<--Casatoria si Familia Crestina