Duminica, 4 Aprilie, 1999
Elemente ale interpretarii: Limbajul figurativ
Tema:
I. PRIMUL EXERCITIU: Sa se determine ce figuri de stil sunt indicate in urmatoarele 15 pasaje biblice:
1) 1 CORINTENI 5:7
2) LUCA 12:42-48
3) LUCA 11:29
4) IOAN 8:12
5) PSALMUL 31:3
6) FILIPENI 2:15
7) MARCU 15:32
8) PSALMUL 18:33
9) FAPTE 26:24
10) ISAIA 40:31
11) LUCA 10:30-37
12) PSALMUL 80:8-16
13) ROMANI 5:14
14) 1 PETRU 2:6-7
15) FAPTE 17:18-32
II. AL DOILEA EXERCITIU:
Sa se comenteze alegoria din Galateni 4:21-31.
Ce vrea sa indice?
Care este mesajul ei principal?
Ce a vrut Pavel sa spuna apeland la ea?
Care este interpretarea pe care acesta o ofera?
Ce contrasteaza Pavel aici?
Care mare adevar spiritual a dorit Pavel sa-i comunice folosind
aceasta alegorie?
Pe cine reprezinta Isaac si pe cine reprezinta
Ismael?
Ce este simbolizat prin Agar si Ismael?
Ce este simbolizat prin Sara si Isaac?
Dar prin Muntele Sinai din Arabia?
Dar, Ierusalimul se sus?
Cine sunt copiii celei parasite?
Textul se explica singur, de aceea, asistati la expunerea "maestrului" Pavel care traseaza toate comparatiile si indica toate ideile importante ale lectiei si notati-le pe hartie. Acordati atentia cuvenita si exercitiul va insemna o utila revelatie a harului lui Dumnezeu.
Partile de vorbire gasite in Biblie
Biblia se interpreteaza literar. Aceasta inseamna a spune exact ce spune ea, dar fara a ignora genurile literare folosite in exprimare. Ea este intr-adevar o carte speciala, in mod unic inspirata de Duhul Sfant, insa aceasta inspirare a ei nu transforma literele, cuvintele, propozitiile si frazele ei in formule magice. Chiar inspirat de Dumnezeu, un verb ramane un verb, iar un substantiv este un substantiv. Intrebarile nu devin exclamatii, iar naratiunile nu devin alegorii. Principiul interpretarii literare necesita cel mai atent studiu al formelor de exprimare ale textului. Pentru a putea interpreta bine Biblia este nevoie sa avem o idee despre genurilor literare sub care textul pe care-l studiem poate sa apara.
In viata de zi cu zi facem o deosebire aproape neobservabila intre genurile literare pe care le intalnim. De exemplul cand citim ziarul nu spunem ca citim un roman si cand ascultam stirile, banuiesc ca nu credem ca ni se spun basme!! Adica, deosebim ce citim si ce auzim si putem recunoaste o poezie sau o naratiune. A nu face acelasi lucru cu Biblia poate conduce la un esec al interpretarii ei. Cunoasterea macar generala a genurilor literare in care aceasta a fost scrisa este cruciala pentru corecta ei interpretare.
Pentru a dovedi necesitatea cunoasterii formelor literare prin care se exprima Dumnezeu dati-mi voie sa va amintesc ca foarte multi oameni desconsidera realitatea istorica a unei intamplari ca cea a inghitirii lui Iona de catre balena si o interpreteaza ca fiind doar o legenda si un mit menit sa descrie invierea lui Isus, si ca aceasta nu a avut loc in realitate. Din ce motiv? Din cauza ca acestia nu pot face deosebirea intre felul de literatura care se gaseste in cea mai mare parte a cartii, si anume, un poem dramatic care se sustine ca nu comunica o intamplare reala ce a avut loc in istorie, astfel subminand infailibilitatea si inspiratia Scripturii. Cu toate acestea forma poetica in care Iona uneori se exprima nu inseamna ca peripetia lui nu a avut loc. Este un exemplu al esecului de a intelege corect genul literar continut in aceea carte. S-au "poticnit" de forma in care a fost scrisa!
In acelasi fel altii desconsidera Scriptura datorita exprimarii hiperbolice (o afirmatie exagerata intentionat cu scopul de a produce un efect - cum o defineste un dictionar). De exemplu, indica criticii ei, se spune ca Isus a strabatut toate satele si cetatile pentru a predica (Matei 9:35), ori lucrul acesta nu era posibil fara ca Isus sa petreaca sute de ani de viata pamanteasca! Inseamna oare aceasta ca Isus a luat fiecare localitate din Palestina la rand pentru a-i predica Evanghelia, sau doar ca a trecut prin foarte multe cu acest scop?
In acelasi fel se exprima si cu privire la afirmatii ca, "TOT tinutul Iudeii si TOTI locuitorii Ierusalimului au inceput sa iasa la el; si, marturisindu-si pacatele, erau botezati de el in raul Iordan…(Marcu 1:5), spunand ca Biblia este neserioasa exprimandu-se in acest fel pentru ca practic noi stim ca era imposibil ca "tot" tinutul sa "iasa" la El (la urma urmei cum poate veni un tinut la un om?)!!
Dar oare nu ne exprimam noi astazi la fel cand spunem ca echipa de fotbal a orasului Sibiu(!) castigatoare a Cupei a fost intampinata la stadion de "toti" locuitori orasului? Este aceasta o dezinformare, o inexactitate, o stire falsa? Nu este mai degraba o exagerare nevinovata aruncata cu scopul de sublinia numarul nespus de mare de oameni care au venit sa-i vada pe campioni!!
Altii mari carturari/savanti neaga istoricitatea si inspiratia Bibliei pentru ca Isus a afirmat ca grauntele de mustar este cea mai mica dintre toate semintele (Matei 13:32) iar lucrul acesta astazi se stie ca nu este adevarat. Dar din pacate, nu se mai intreaba ce-a vrut Isus sa spuna folosind dimensiunea intr-adevar mica (dar, nu cea mai mica) a semintei de mustar si nici nu se uita la contrastul pe care El l-a trasat in acest fel. Aceste grave erori se savarsesc din interpretarea gresita si din negarea rolului pe care figurile de stil il joaca in revelatia Cuvantului lui Dumnezeu. Noi nu putem face asa.
De aceea, doar o potrivita analiza a figurilor de stil poate descifra unele dintre confuziile si perceptiile gresite ale Bibliei pe care si noi le putem avea. Sa incercam sa le cunoastem.
Unul dintre cele mai relevante mijloace literare folosite in cuvantul lui Dumnezeu sunt figurile de stil, limbajul simbolic, sau figurativ. Acestea trebuiesc cunoscute si definite pentru ca sa poata fi interpretate bine. Inca odata, unele dintre cele mai grave erori de interpretare a Bibliei intervin ca si consecinta a necunoasterii si nerecunoasterii acestor forme. Exemplul Martorilor lui Iehova care folosesc personificarea Intelepciunii din Proverbul 8 este graitor. Ignorand personificarea ei, acestia folosesc in mod neautorizat pasajul pentru a sustine ca Isus este o fiinta creata, si nu Fiul necreat al lui Dumnezeu, ce mai degraba a creat alaturi de Tatal si Duhul Sfant, decat a fost creat.
Pe de alta parte, abuzul acestor forme de exprimare a dus la negarea unor realitati biblice si a unor doctrine stravechi ale credintei crestine. Este vorba despre negarea moderna a iadului de catre unii dintre teologii protestanti ai deceniului trecut ce au apelat la aceste figuri de stil pentru a-si sustine interpretarea lui simbolica. Aceste doua exemple de interpretare gresita a figurilor de stil ar trebui sa fie suficient de convingatoare incat sa acordam o deosebita atentie cunoasterii si interpretarii lor.
Milton Terry ne prezinta acest subiect cu mare maiestrie:
Tendinta naturala a mintii omenesti este de a trasa in permanenta comparatii si a face asemanari. Astfel, prin utilizarea metaforelor si asemanarilor emotiile omului pot fi intensificate iar imaginatia lui stimulata. Chiar daca pentru a ne exprima ideile noastre, am fi in stare sa folosim cel mai copios limbaj posibil, nespus de bogat in cuvinte si expresii, mintea noastra inca ne-ar cere sa ne comparam si sa ne contrastam ideile, o asemenea operatie necesitand o varietate de expresii si de figuri de stil. O atat de mare parte din cunoasterea noastra a fost dobandita prin intermediul simturilor incat toate ideile noastre abstracte si toate conceptele spirituale au o baza doar materiala. "Nu este greu de observat", spune Max Muller, "ca intreg vocabularul nostru religios stravechi este alcatuit din metafore". In ce ne priveste toate aceste metafore au fost uitate. Noi vorbim de duh fara sa ne gandim la suflare, de ceruri, fara sa ne mai gandim la cerul Terrei, de iertare fara sa ne mai gandim la izbavire, sau de revelatie fara sa mai gandim la dezvaluire. (sau, de inima fara sa ne gandim la organul fiziologic, de mantuire fara sa ne mai gandim la scapare, salvare, etc.; n.tr.) Insa in limbajul antic fiecare dintre aceste cuvinte, chiar fiecare cuvant care nu se referea la un obiect material, se afla inca in starea de dezagregare, pe jumatate spiritual si pe jumatate material, stralucind sau palind, in functie de capacitatile utilizatorilor sau ale ascultatorilor sai."Milton S. Terry, Biblical Hermeneutics (Grand Rapids: Zondervan Publishing House, n.d.), p. 244.
Asa cum deja am indicat, folosirea uzuala a unui cuvant din Biblie s-ar putea sa nu fie literala. Utilizarea figurativa a unora este ceea ce ne ingreuneaza noua enorm intelegerea Bibliei. Cu toate acestea toate formele de literatura folosesc limbajul figurativ si figurile de stil. Le poti gasi in articolele de ziar sau in Shakespeare. Sau, chiar daca nu ati realizat, si d-voastra le folositi in vorbirea de zi cu zi: "iute ca sageata", "foame de lup", etc.
Figurile de stil permit sa se spuna foarte mult folosind doar cateva cuvinte. Ele stimuleaza imagini mintale si sentimente care intaresc sau imbogatesc afirmatiile tale. Acestea adauga claritate, frumusete, exactitate si fac ideea sa fie mult mai interesanta. Spre exemplu, poti spune, "mi-e foame", dar gandeste-te cu cat mai expresiv ar fi sa spui, "am o foame de lup"! Cu toate acestea figurile de stil nu sunt doar niste ornamente (podoabe) alte vorbirii, ci constituie o forma de comunicare a unor intelesuri. Noi le vom studia pentru a putea intelege contributia pe care acestea o aduc textului biblic. Scopul nostru este sa ajungem sa intelegem corect Scriptura nu doar sa fim in stare sa-i spunem pe nume unei figuri de stil.
Astfel, a fost odata o familie numita ASEMANAREA. Unii dintre vecinii ei i-au inteles gresit pe membrii ei. Vedeti acestia nu pricepeau ca aceasta familie este o familie de actori care-si petreceau mai tot timpul jucand un rol. Familia ASEMANARE cuprinde cinci membrii:
1) SIMILITUDINEA
2) METAFORA
3) TIPUL
4) ALEGORIA
5) PARABOLA (sau, PILDA)
In aceasta prima familie a figurilor de stil se regaseste o singura trasatura comuna: toti membrii ei se aseamana intr-un fel sau altul cu obiectul cu care se compara. In cele mai multe cazuri asemanarea aceasta se limiteaza doar la caracteristicile esentiale si de regula acestea sunt definite in portiunea care se studiaza.
Tipurile, alegoriile si parabolele, de obicei sunt putin mai complete si pot participa in mai multe comparatii. Trebuie sa atragem atentia asupra pericolului ca imaginatia omeneasca sa le duca in extreme sugerand interpretari bizare.
Ce potential urias se gaseste in limbajul figurativ! Sa exploram cateva dintre exemplarele folosite in Biblie. Mai jos aveti enumerate cateva dintre acestea, cat si situatiile in care ele sunt utilizate.
SIMILITUDINEA este "fiul cel mai mic" (mezinul) acestei familii. Rolul sau este unul foarte simplu, el intotdeauna anuntand ce va face. Astfel el iti spune, "acum ma voi purta ASEMENEA unui urias" si-l vei vedea intrand in camera tropaind si calcand apasat ca un urias. El isi joaca rolul. Alteori, iti va explica, "sunt imbracat CA SI un politist". Micutul similitudine va folosi intotdeauna cuvintele "ca", "asemenea", "ca si", pentru a explica ce va face.
Biblia foloseste multe similitudini. Observati doar ce spune Isaia 53:6 : "Noi rataceam cu totii CA NISTE oi, fiecare isi vedea de drumul lui…". Astfel, profetul Isaia traseaza o comparatie directa intre noi si niste oi. Evident, nu vrea sa spuna ca si noi avem patru picioare si lana (unii, poate!!), ci ca noi sunt ASEMENEA oilor in aceasta privinta: ne-am ratacit/pierdut de Creatorul nostru! Ne-am departat de Dumnezeul nostru!
Isaia 55:9 ofera o alta similitudine. "Ci CAT sunt de sus cerurile fata de pamant, ATAT sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre." Observati ca in acest caz similitudinea apare sub o forma diferita. Intai se spune "cat de", apoi "atat de" realizand asemanarea. Aceasta este trasatura de baza a similitudinii. Ea intotdeauna va face o asemanare folosind cuvinte de acest fel. In general o similitudine va fi scurta, insa uneori poate fi foarte lunga intinzandu-se pe cuprinsul a mai multor versete (vezi, Isaia 55:10-11).
Alte aparitii ale similitudinii: Rom.12:4, Ps.102:6, Judecatori 13:6, 2 Samuel 22:34, Matei 28:3, Isaia 40:15.
Intai, haideti sa comparam similitudinea cu metafora. Efeseni 5:22-27 reprezinta o similitudine pentru ca in acel pasaj se face o comparatie formala, pe de-o parte intre Hristos si Biserica, si de cealalta parte, intre sotii si sotiile lor. Cuvintele "ca", "tot asa", "ca si", "cum", sunt cele ce o evidentiaza. Aceasta figura de stil are rolul de a sublinia si a innobila relatia casatoriei. Acest lucru se poate vedea zugravit in tabelul de mai jos:
Un exemplu de dezvoltare a interpretarii unei similitudini
Cum este HRISTOS SI BISERICA |
Tot asa sunt SOTII SI SOTIILE |
| CUM a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea ...Efes.5:25 | Barbatilor, iubiti-va nevestele CUM a iubit si Hristos Biserica ...Efes.5:25 |
| "CA s-o sfinteasca" (Efes.5:26), adica pentru a putea sa o foloseasca in scopul pentru care a creat-o: a) ca si o expresie a propriei sale VIETI si CARACTER.b) pentru a ne implini, ca si madulare ale Sale, slujbele si darurile date nou de Dumnezeu.c) multe altele, adaugati d-voastra! | TOT ASA SI sotul sa-si sfinteasca sotia lui daruindu-si viata lui ei, si sa o sprijine sa-si: a) exprime propria ei personalitate si viata in Hristos.b) foloseasca darurile ei intr-o lucrare spirituala.c) sa se ingrijeasca de casa ei, implinindu-si menirea fata de sotul si copiii ei. |
| "CA SA infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica, slavita" (Efes.5:27), adica, ca el sa se poata bucura de beneficiile rezultate din dragostea Lui jertfitoare fata de Mireasa Lui. Prin dragostea Lui, sa duca la desavarsirea umanitatii noastre. | CA sotul sa poata cauta implinirea sotiei sale, a se bucura de ea. Sa se poata bucura de frumusetea si de gloria rolului ei de femeie in familia lui. Indeplinindu-si rolul sau de cap al familiei sa o conduca prin dragostea lui la implinirea ei. |
| "fara pata fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana" (Efes.5:27).CA lucrarea Lui in noi sa continue si sa fie dusa la indeplinire, si CA noi sa-i apartinem in intregime Lui. | TOT ASA sotul sa-i ramana credincios ei, prin devotament si fidelitate, in ciuda problemelor. |
| "dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa, prin Cuvant" (Efes.5:26). Prin comunicarea pe care, din dragoste, El a initiat-o, sa ne apropie, si sa ne tina in dragostea Lui. | TOT ASA si sotii trebuie sa-si comunice dragostea lor sotiilor lor, amintindu-si ca dragostea se exprima singura, ca lui ii revine initiativa de a demonstra acest lucru, asa cum si Hristos a facut-o. Doar atunci, si el va iubi asa cum Hristos a iubit. |
CUM SE INTERPRETEAZA? Privind la trasatura comuna subliniata la partile sau obiectele asemanate.
"Domnisoara" METAFORA este sora mai mica a micutului SIMILITUDINE. Ea este cu putin mai in varsta decat el, dar si ea contine parti scurte. Si ei ii place de asemenea sa joace unele roluri, dar nu spune tuturora ce face. Uneori poate spune , "sunt o printesa", iar unii s-ar putea sa o creada, dar prietenii si familia ei stiu ca nu este. Alteori, s-ar putea sa spuna "sunt un fluture", dar de data aceasta toti sa stie ca ea doar juca rolul unuia. Rolurile ei aduc foarte mult cu cele ale familiei ei, insa sunt mult mai scurte.
Prin contrast, metafora nu este atat de directa ca si similitudinea. Ea comunica o impresie (exprima o imagine) mai mult prin intermediul sugestiei. Prin expresiile, "Voi sunteti sarea pamantului…" (Mat.5:13) si "Voi sunteti lumina lumii" (Mat.5:14), Domnul nostru Isus apeleaza frecvent la metafore pentru a exprima adevarul incontestabil al faptului ca crestinii se presupune sa joace un rol hotarator in schimbarea lumii. In vremurile acelea, si nu numai, sarea era principalul mijloc prin care se oprea descompunerea pestelui sau a carnii, astfel incat folosirea acestei imagini de catre Isus a avut efect asupra ascultatorilor Sai. La randul ei, lumina ne permite sa ne aratam plini de incredere. Ea alunga intunericul. Daca nu vedem inainte, ne pierdem si ne ratacim. Insa lumina lumineaza in intuneric. Cuvintele "sare" si "lumina" sunt folosite pentru a sugera o comparatie. Noi ar trebui sa fim in lumea aceasta CA SI lumina si sa ne comportam CA SI sarea. Aceste metafore puternice ne conving de importanta deosebita a rolul nostru in aceasta lume.
In Biblie sunt folosite numeroase metafore. De regula, metafora se bazeaza pe o anume trasatura care este dorita sa apara intre cele doua parti. Dupa cum am vazut mai sus, atat sarea cat si crestinul joaca un rol comun, fiecare pe taramul lui, de conservare, de impiedicare a stricaciunii. Aceasta este trasatura care se poate intalni la obiectele asemanate, indiferent de cat diferite sunt in natura lor.
INTERPRETARE
Pentru fiecare metafora ar trebui sa punem intrebarea,
"in ce fel caracterizeaza sau explica obiectul cu
care se face comparatia?", sau, "care este principala utilizare
a obiectului din metafora?" Isus a spus in Ioan 10:11
"Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun
isi da viata pentru oile sale".
Dupa descrierea metaforei, El explica calitatea pastorului
care i se potrivea si Lui, si anume faptul
ca El isi va da viata pentru oile Sale.
Astfel, Scriptura va explica singura figura care este folosita.
Vezi, Ioan 6:51; 15:1; 10:9; 14:6; Matei 5:14; 1 Cor.3:9; Luca 13:32.
Cel mai varstnic fiu al familiei ASEMANARE este adolescentul TIP. Lui ii place nespus de mult sa imite, sa mimeze si sa reconstituie mici scenete. Show-ul sau preferat este parada de siluete. El aranjeaza ca lumina reflectorului sa cada asupra lui dintr-o parte pentru ca umbra lui sa fie proiectata pe ecran. Atunci el isi joaca diversele lui roluri. Audienta lui este impresionata de jocul de umbre care se petrece in acelasi timp cu derularea rolului sau. Cu toate acestea rolul sau este uneori greu de inteles. Nu-ti dai seama imediat ce joaca. De aceea, este nevoie ca cineva sa ne explice.
Studiul tipurilor (umbrelor) biblice este unul foarte bogat si care aduce foarte multe satisfactii. In Coloseni 2:17 tipurile sunt denumite "umbra lucrurilor viitoare". Dumnezeu a folosit umbrele in Cuvantul Sau pentru a ilustra multe din adevarurile Sale esentiale. Astfel jertfa lui Hristos a fost "jucata", "imitata", de jertfele de animale ale Vechiului Testament, sau templul este "umbra" locului ceresc unde se gaseste Dumnezeu. In acelasi fel Biblia vorbeste de Adam (Rom.5:14) spunand ca este "o icoana preinchipuitoare a Celui ce avea sa vina" (daca, doriti, "un prototip"), adica, a lui Hristos.
Diferitele forme sub care apare tipul (umbra) in Biblie
* Ca si intamplare (eveniment)
In cel de-al 10-lea capitol al primei epistole catre Corinteni se descriu mai multe intamplari care s-au petrecut in timpul ratacirii prin pustie a israelitilor. Aceste lucruri denumite in greceste "typikos" (cuvant ce se gaseste doar in acest loc!) se spune ca au fost retinute pentru invatatura noastra:
"Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde, si au fost scrise pentru invatatura noastra, peste cari au venit sfarsiturile veacurilor." (1Cor.10:11)
STRONG’S CONCORDANCE: 5759 tupikos (toop-ee-kos') - an adverb related to 5179; found only in 1 Cor. 10:11: as a warning, by way of example, typologically (i.e. figuratively, as a prophetic type, a typological interpretation of Scripture).
* Ca si obiect (lucru)
In Evrei 10:20 valul, sau perdeaua din interiorul Templului este obiectul cu care se compara trupul lui Isus Hristos, ce a fost rastignit pe cruce.
Astfel dar, fratilor, fiindca prin sangele lui Isus avem o intrare sloboda in Locul prea sfant, pe calea cea noua si vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din launtru, adica trupul Sau…
Astfel, un obiect poate servi de tip (umbra; model; prototip) al unui adevar spiritual. Folosirea prototipurilor (modelelor) este foarte comuna in industrie cand se lanseaza (inventeaza) ceva. Cand eram adolescent m-am inscris la cercul de aeromodele si navomodele al Casei Pionierilor din Petrosani. Acolo construiam "modele" ale unor aeronave sau nave ce au existat in trecut sau existau in prezent. Scopul unui model, este evident de a avea o imagine (a stii cum arata), la o scara mai mica, a unei nave ce nu se putea vedea.
O utilizare asemanatoare a modelului se gaseste si in arhitectura. In acest domeniu "modelul" se numeste "macheta".
* Ca si cladire (constructie)
Tot in Evrei (9:11, 24) suntem invatati ca cortul intalnirii din pustie reprezinta o umbra ("o macheta") a cortului din ceruri. Acesta mai este un model si al Domnului Isus Hristos.
"Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea aceasta…Caci Hristos n-a intrat intr-un locat de inchinare facut de mana omeneasca, dupa chipul adevaratului locat de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu."
* Ca si ceremonie (ritual)
In Vechiul Testament sunt descrise multe ceremonii religioase. Una dintre cele mai importante dintre aceste ceremonii a fost Praznicul (sarbatoarea) Pastelui care celebra izbavirea evreilor din Egipt si de ingerul mortii. Astfel 1 Cor.5:7 ne subliniaza ca Isus Hristos este Pastele nostru.
Studiind Biblia vom descoperi asadar ca un tip (model, umbra, macheta, etc.) poate fi o persoana, o intamplare, un obiect, o cladire sau o ceremonie. La randul sau Isus a folosit umbrele cand a invatat. Vorbindu-i lui Nicodim, Isus a folosit "sarpele din pustie" ca si umbra a Sa si a crucificarii Sale apropiate (vezi, Ioan 3:14). De asemenea, Isus a pomenit si experienta lui Iona ca fiind un prototip al ingroparii si invierii Sale (vezi, Matei 12:40).
AVERTISMENT in privinta interpretarii tipurilor
Un lucru pe care trebuie sa-l evitam este ducerea in extrema a tipurilor. Trebuie sa ne amintim ca acestea nu sunt decat umbre. Daca il urmarim pe "tanarul" TIP facandu-si numarul sau de siluete, nu vom putea sa vedem decat umbrele pe care acesta le proiecteaza pe perete sau pe ecran fara sa fim in stare sa observam detaliile. Nu vom putea sa vedem ce culoare au ochii lui, sau nici macar ce fel de haine poarta. De aceea, trebuie retinut sa intotdeauna o umbra, un tip, este inferior lucrului spre care indica (sau, pe care il prefigureaza). Intotdeauna realitatea (trupul) va avea mai multe detalii decat umbra.
Uneori, un tip poate prefigura mai multe lucruri. Cortul, de exemplu, nu este o umbra doar a cerurilor dar si a Domnului Isus, si a lucrarii Sale de rascumparare a noastra din pacat. Mai poate fi privit de asemenea si ca o umbra a umblarii si partasiei crestinului cu El. Multe lucruri din Noul Testament sunt privite ca umbre. In plus, multe umbre din Vechiul Testament nu sunt deloc explicate in Noul. Luati de exemplu, viata lui Iosif. Desi in multe feluri Iosif il poate prefigura pe Hristos, Noul Testament nu specifica faptul ca acesta este considerat o umbra a Lui.
Tineti minte acest avertisment! Tipurile, sau umbrele nu pot fi folosite ca baza pentru invatarea sau formularea unor doctrine ci doar pentru ilustrarea si clarificarea unor doctrine in timp ce le studiem.
"Mama" ALEGORIE nu este doar o actrita, dar si o profesoara de actorie! Ea va juca un rol, brusc se va opri si apoi va explica ce face. Ea este specializata in punerea in scena a vietii de zi cu zi si in scenete simple pe care oricine le poate intelege.
Definitie: Biblia contine multe alegorii. Adesea alegoria este definita ca fiind o metafora prelungita, sau o metafora continua. In timp ce o metafora de regula apare sub forma unui singur cuvant, sau a unei singure propozitii, o alegorie este mai lunga de atat. De obicei, ea se desfasoara sub forma unei naratiuni.
In ce priveste alegoria, este aproape o regula ca aceasta nu se poate interpreta literar. Astfel, alegoria uneori este insotita de propria ei interpretare sau va fi explicata chiar de persoana ce ofera alegoria.
Cel de-al saselea capitol al lui Ioan relateaza miracolul hranirii miraculoase de catre Isus a 5 mii de oameni. In ziua care a urmat acestei intamplari, El a folosit o alegorie in invatatura pe care a dat-o. Atunci El le-a spus ca parintii lor din trecut au mancat mana in pustie si ca acum sunt morti dar, "Painea, care se pogoara din cer, este de asa fel, ca cineva sa manance din ea, si sa nu moara. Eu sunt Painea vie, care s-a pogorat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac; si painea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care il voi da pentru viata lumii" (v.50-51). Iar vers. 54, "Cine mananca trupul Meu, si bea sangele Meu, are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi…" Insa in vers.60, El scoate in evidenta faptul ca ei spuneau ca vorbirea aceasta este dificil de inteles pentru ei si insuportabila: "Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s'o sufere?"
Una dintre caracteristicile alegoriei este faptul ca daca nu ai o inima deschisa asemenea iudeilor poti sa te pierzi in intelesurile ei si sa-ti scape ideea principala. Interpretarea acestei alegorii este continuata in restul acestui pasaj pana la vers.63 unde El personal interpreteaza pentru ucenici ceea ce a spus: "Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sunt duh si viata".
Unul dintre cele mai bune exemple ale unei alegorii se gaseste in Galateni 4:21-31. In acest pasaj Pavel le foloseste pe Agar si Sara pentru a ilustra cele doua legaminte. Rom.7:1-6 ilustreaza prin intermediul legii casatoriei eliberarea credinciosului de sub lege prin unirea sa cu Hristos. Conform legii folosite drept ilustratie femeia casatorita este legata de sotul ei pana la moartea lui. Doar in cazul interventie acesteia ea este libera sa se alature altui barbat.
Dupa aceea, Efeseni 6 contine alegoria armurii spirituale a crestinului. Primul lucru care ar trebui facut atunci cand studiem o alegorie este de a cauta ideea ei principala. De a afla ce vrea sa spuna. Astfel ar trebui sa privim la context, la ceea ce este spus inaintea ei si dupa ea, sa aflam care este scopul pentru care a fost folosita, sa privim la imprejurarile in care a fost folosita, si la aplicatia care i se face, sau interpretarea care i s-a adus de catre autorul ei. Din nou, luati seama de a nu citi (subintelege) prea multe intr-o alegorie, sau chiar de a trece peste propria interpretare a autorului.