Phil Johnson
Vom privi din nou la Galateni capitolul 2. Si vreau sa ma intorc la inceputul acestui capitol. Am privit la acest incident atunci cand Pavel descrie vizita sa la Ierusalim. Vreau sa ma uit din nou la el, de data aceasta in lumina capitolului 15 din Faptele apostolilor. Am mentionat faptul ca, dupa parerea mea, acesta este un pasaj paralel cu cel din Galateni. Ne vom intoarce la acelasi pasaj pe care l-am studiat anterior. As dori sa fac o scurta trecere in revista a conflictului care l-a determinat pe Pavel sa scrie in primul rand Epistola catre Galateni.
Eroarea iudeilor a constituit cea dintai erezie majora care a atacat crestinismul - legalismul iudaic. Pe parcursul intregului Nou Testament, aveti dovada largii raspandiri si a pericolului pe care il constituia aceasta miscare, indeosebi in epistole, dar si in cartea Faptele apostolilor. Oriunde citesti, poti vedea ca aceasta miscare incerca sa aduca in Biserica legea ceremoniala din Vechiul Testament. Vezi aceasta in cartea Evrei. De asemenea, este tema de baza a cartii Faptele apostolilor. Si este motivul care l-a determinat pe Pavel sa scrie aceasta epistola catre Galateni. Si vreau ca sa vedeti de ce acest legalism constituia o piatra de poticnire asa de mare pentru Biserica primara. Vom privi la acest lucru si apoi vom cerceta relatarea biblica a acestei controverse, cum s-a ivit ea si cum s-a ajuns pana la acest punct in bisericile Galatiei. Apoi vreau sa va explic cum a dezmintit Pavel aceasta erezie. Acest lucru ne va duce inapoi la aceeasi portiune a capitolului 2 din Galateni, la care am privit data trecuta.
Prin urmare, voi aborda trei aspecte: argumentul legalistilor, ridicarea legalistilor si respingerea legalistilor de catre Pavel. Ne vom ocupa de ele in aceasta ordine si vom incepe cu argumentul adus de legalisti. Vreau sa va explic de ce aceasta eroare era atat de ispititoare pentru crestinii din Biserica timpurie. Daca va veti gandi la aceasta, veti intelege. Relationarea crestinismului cu Legea lui Moise a ridicat intotdeauna niste probleme dificile. Matei 5 - aceasta predica reprezinta expunerea continutului moral al Legii de catre Isus. Aici, El predica unei audiente iudaice si Tora este textul Sau. El nu face altceva in Predica de pe Munte decat sa evidentieze cateva puncte principale din Legea lui Moise si sa explice semnificatia acestor porunci. Multi oameni inteleg gresit Predica de pe Munte si cred ca Isus schimba Legea. Daca nu esti atent, este destul de usor sa dobandesti o astfel de impresie, intrucat prima parte a Predicii de pe Munte are aceasta tema; Isus spune in mod repetat: "Ati auzit ca s-a spus...dar Eu va spun..." Intalniti aceste cuvinte de cateva ori. Este un tipar. Suna ca si cum El ar schimba intelesul Legii, ca si cum ar adauga ceva sau ar scoate ceva din ea, sau ar schimba diferite principii din Legea vechi-testamentala. Dar nu aceasta face Isus in Predica de pe Munte. Insa e usor sa ramai cu o impresie gresita, daca nu esti atent la ceea ce invata El.
De exemplu, deschideti la Matei 5. Uitati-va la Matei 5, versetele 38 si 39, unde Isus spune urmatoarele: "Ati auzit ca s-a zis: "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte." Dar Eu va spun: Sa nu va impotriviti celui ce va face rau. Ci, oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt." Iata tiparul despre care v-am spus: "Ati auzit ca s-a spus...dar Eu va spun..." "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Dar Eu va spun...intoarce-i si celalalt obraz." Suna ca si cum El ar schimba Legea, nu-i asa? Pentru ca Legea rostea aceasta pedeapsa "ochi pentru ochi". Levitic 24, versetele 19-21 spune: "Daca cineva raneste pe apropele lui, sa i se faca asa cum a facut si el: frantura pentru frantura, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; sa i se faca aceeasi rana pe care a facut-o el aproapelui sau. Cine va ucide un dobitoc, sa-l inlocuiasca; dar cine va ucide un om, sa fie pedepsit cu moartea." Prin urmare, iata principiul: oricare ar fi fost crima, pedeapsa era pe masura. Acesta este principiul. Dar aici, in Predica de pe Munte, Isus da un principiu total diferit - intoarce si celalalt obraz. Deci, nu suna ca si cum El ar schimba Legea, dand la o parte asprimea pedepsei impusa de Legea lui Moise? Asa cred multi oameni. Dar este o citire incompleta a pasajului.
Retineti, Isus a inceput Predica de pe Munte, exact aceasta portiune, cu aceste cuvinte, versetul 17: "Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile. Asa ca, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci si va invata pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic in imparatia cerurilor; dar oricine le va pazi si va invata si pe altii sa le pazeasca, va fi chemat mare in imparatia cerurilor." El sustine in mod explicit Legea. Si, in mod explicit, spune ca nu a venit ca sa anuleze sau sa schimbe Legea. Prin urmare, nu despre asa ceva este vorba in versetele 38 si 39. El nu modifica pedeapsa data de Lege. El nu schimba, catusi de putin, intelesul Legii sau aplicarea Legii. De fapt, priviti din nou la aceste versete, 38 si 39. Si haideti sa ne gandim mai cu atentie la ceea ce spune Isus in acest pasaj.
Principiul carmuitor "ochi pentru ochi" din Vechiul Testament a fost destinat limitarii pedepsei care i se aplica unei persoane care a incalcat Legea. Acesta era un principiu de urmat in cazul pedepselor, principiu destinat a fi plin de gratiere, nu aspru, ci plin de gratiere, pentru ca, pentru multe natiuni pagane, uciderea caprei vecinului constituia o crima capitala - puteai sa fii omorat pentru asta. Dar Moise a restrictionat pedepsele in functie de gravitatea crimei. El da aici un principiu ce vizeaza echitatea pedepsei sub legea civila. Acestea nu sunt pedepse care sa fie aplicate de persoane individuale. Observati acest lucru. Acest principiu "ochi pentru ochi" ghideaza sistemul guvernamental si judiciar in modul in care trebuiau sa elaboreze aceste principii. De fapt, in Vechiul Testament ele au fost impuse cu mare grija, potrivit cu principiile biblice de justitie. Unul sau doi martori. Autoritatile, si nu individul nedreptatit, erau cele care administrau aceste pedepse - ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Iar pedeapsa trebuia sa fie proportionala cu crima. Aici intervenea principiul "ochi pentru ochi".
Insa invataturile rabinice modificasera acest principiu. Carturarii si fariseii luau principiul "ochi pentru ochi" si incercau sa-l foloseasca pentru a justifica razbunarile personale, ori de cate ori un individ era nedreptatit. Sa zicem ca tu ma insulti; potrivit invataturilor rabinice, eu am dreptul sa te insult inapoi. Cainele tau imi roade furtunul cu care ud gradina, iar eu, drept razbunare, vin cu masina de taiat iarba si iti ciopartesc definitiv furtunul. La acest gen de atitudine ma refer. Pur si simplu, asa traiau acesti oameni, la propriu. Si Isus a spus ca aceasta era gresit. Modul in care Legea era aplicata era gresit. Nu aceasta urmarea acest principiu sa invete. In termeni de ofensa personala, legea razbunarii echitabile nu se aplica. Se aplica principiul milei si al indelungei rabdari. Daca voiai sa fii tratat cu mila, Isus a spus (Matei 7 versetul 2, din Predica de pe Munte): "Caci cu ce judecata judecati, veti fi judecati; si cu ce masura masurati, vi se va masura." Ceea ce invata Isus aici nu modifica standardul moral al legii. El nu face altceva decat sa deschida inaintea ochilor nostri Legea lui Moise, pentru ca noi sa putem intelege intr-un mod mai deplin scopul acestor porunci. Legea spune: "Sa nu ucizi..." (Matei 5:21) Dar Isus spune: "Dar Eu va spun ca ori si cine se manie pe fratele sau, va cadea sub pedeapsa judecatii..." (versetul 22). Legea spune (versetul 27): "Sa nu preacurvesti..." Isus spune: "Dar Eu va spun ca ori si cine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui." Invatatura Lui spune ca exista un inteles moral mai profund, exista o semnificatie morala a Legii, care merge dincolo de ceea ce afirma cuvintele.
Aceasta este diferenta dintre spiritul legii si litera legii. Isus nu modifica Legea aici. Nu adauga ceva la standardul moral divin. Nici nu indeparteaza ceva. Nu face Legea mai blanda decat a fost sau mai aspra decat a fost. Intentia Lui aici nu este aceea de a schimba standardul moral. Acesta este un standard vesnic. El explica pur si simplu adevaratul standard al dreptatii, care s-a aflat dintotdeauna in Lege. Si este un standard vesnic pentru ca reflecta caracterul lui Dumnezeu, iar acesta nu se schimba niciodata. Pentru ca Dumnezeu nu Se schimba si pentru ca standardul moral pe care El ni-l cere se bazeaza pe caracterul Lui, acest standard moral nu se schimba. De fapt, a existat chiar mai inainte ca Moise sa dea poporului Legea, la muntele Sinai, si el ramane valabil pentru tine si pentru mine si astazi - continutul moral al Legii. Sa cugeti la lucruri imorale a fost dintotdeauna un pacat, si la fel este si acum. Isus nu l-a numit pacat abia atunci cand a spus ca acea porunca presupunea mai mult decat actul propriu-zis de preacurvie, adica si gandurile pacatoase sunt pacatoase. Nu stabilea o noua regula. Dintotdeauna a fost un lucru pacatos sa ai ganduri imorale. Dumnezeu a considerat intotdeauna pacat atunci cand o persoana cauta singura sa se razbune in chestiuni personale si nu apela la sistemul judiciar. Nu sunt principii noi cele pe care le rosteste. Isus Si nu sunt principii care vor putea fi date la o parte vreodata. Aceasta vrea sa spuna Isus atunci cand afirma ca nicio iota sau o frantura de slova din Lege nu va trece. De dragul oamenilor care puteau intelege gresit, El clarifica faptul ca dezacordurile Lui cu invatatura rabinica nu sunt neaparat dezacorduri cu Legea.
Insa aceasta reprezinta o problema, pentru ca, observati, Isus spune ca nu va trece nicio iota sau o frantura de slova din Lege. Si totusi, daca va uitati la Legea lui Moise, vedeti o serie de legi destinate exclusiv poporului Israel. Acestea nu sunt principii morale vesnice, sunt legi care au fost date pentru guvernarea vietii civice si religioase a natiunii Israel. Exemplul clasic, si chestiunea aflata in dezbatere in bisericile Galatiei, o constituie legea taierii imprejur, care era semnul evreiesc distinctiv al legamantului lui Dumnezeu cu Avraam. Incepand cu aceasta porunca privind circumcizia si imbratisand toate acele legi care guvernau jertfele - preotia, inchinarea in Templu, legile pentru ceremonialul de curatire la evrei, legile pentru sarbatorile evreiesti - toate acestea sunt inmanuncheate in Legea lui Moise impreuna cu principiile morale. Si Coloseni 2 ne specifica in mod clar ca anumite portiuni ale Legii nu sunt pentru crestini. Coloseni 2:14 spune ca moartea lui Cristos pe cruce a sters zapisul cu poruncile lui care erau impotriva noastra. Versetele 16 si 17 spun urmatoarele: "Nimeni dar sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua, sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos." Si daca va ganditi la aceste lucruri, la Coloseni 2, chiar in miezul unui incident, Pavel ne spune ca legile cu privire la mancare, legile cu privire la zilele de sarbatoare, toate legile ceremoniale si preotesti care L-au prevestit pe Cristos (tot ceea ce L-a ilustrat pe Cristos in Legea lui Moise), toate acestea nu mai sunt aplicabile pentru crestini.
Prin urmare, intampinam o problema, o chestiune teologica dificila. Cum rezolvam acest fapt ca legea morala a fost abrogata prin afirmatia lui Isus, si anume ca nicio iota sau o frantura de slova din Lege nu va trece pana ce toate acestea se vor implini. Apropo, si Evrei 7 versetul 18 spune ca are loc o punere deoparte sau o anulare definitiva a legii precedente. Si in context, este clar ca autorul cartii Evrei vorbeste despre intregul sistem preotesc care a fost infiintat sub Legea lui Moise. Din nou, cum impaci acest lucru cu afirmatia atotcuprinzatoare a lui Isus privind intreaga Lege? Teologii au incercat sa rezolve aceasta problema pe cai variate. Chiar si astazi se mai dezbat lucrurile. Daca ai lua masa cu un grup de zece studenti alesi la intamplare din seminarul nostru, ai ajunge intr-o discutie de mare amploare. Si vei descoperi ca sunt zece pareri diferite. Cei care merg pe linia traditionala spun foarte simplu ca Predica de pe Munte, in care Isus a spus ca nu va trece nicio iota sau frantura de slova din Lege, aceasta Predica de pe Munte tine de fapt de perioada imparatiei, care se afla inca in viitor si, prin urmare, este lipsita de relevanta. Tot ceea ce spune Isus in Predica de pe Munte este irelevant pentru era crestina - asta ar spune unii dintre acesti studenti. Nu cred asa ceva, pentru nimic in lume. Adevarul este ca fiecare porunca pe care o avem in Predica de pe Munte este repetata intr-o alta parte a Noului Testament. Prin urmare, nu castigi nimic daca impingi toate aceste porunci in imparatia de o mie de ani. Nu doar atat, sa zicem ca esti de acord cu faptul ca aceasta Predica de pe Munte se aplica in imparatia de o mie de ani, totusi ramane problema pe care o pune afirmatia lui Isus vizavi de Lege. Ar trebui sa credem ca, atunci cand El a spus ca nicio iota sau o frantura de slova din Lege nu va trece pana ce toate acestea se vor implini, El da la o parte toate aceste principii si le pune in asteptare pana ce Isi va intemeia imparatia pe pamant? Acest punct de vedere nu face altceva decat sa ridice si mai multe probleme vizavi de Predica de pe Munte. Nu rezolva problemele.
La celalalt pol avem miscarea modernista numita "Reconstructia crestina". Cei care fac parte din ea sustin ca legile civile din Legea lui Moise trebuie sa fie la fel de valabile pentru noi astazi, asa cum au fost pentru Israel in Vechiul Testament, la fel de valabile ca si principiile morale ale Legii. Acesti indivizi, reconstructionistii, cred ca Biserica are un mandat de la Dumnezeu pentru a institui toate aceste principii judiciare ale Legii lui Moise si pentru a le face sa functioneze in societatea noastra. Foarte multi sunt implicati in eforturi politice pe care le puteti vedea in dreptul crestinului (cei care sustin conservatorismul politic, social sau economic, cei care cred ca lucrurile vor decurge mai bine daca vor ramane neschimbate) de a incerca sa reformeze legile Statelor Unite pentru ca ele sa reflecte Vechiul Testament. Daca li s-ar da unda verde, unii dintre ei ar ajunge destul de departe in aceasta directie. Cei care au acest punct de vedere, isi unesc de obicei viziunea lor despre Lege cu escatologia post-milenara. Cu alte cuvinte, ei cred ca Biserica ar trebui sa intemeieze imparatia lui Dumnezeu pe pamant prin Lege. Si apoi Cristos Se va intoarce, odata ce imparatia este intemeiata de catre Biserica. Acest punct de vedere a fost foarte popular prin anii '80 si '90 si a inceput sa se ofileasca odata cu aparitia zorilor noului milenium, pentru ca, in opinia mea, multi reconstructionisti au renuntat, in frustarea lor, cand a devenit clar faptul ca toate eforturile lor de a reforma societatea prin lege au esuat amarnic. Pe langa aceasta, argumentele lor se bazau pe versetele 18 si 19 din Matei 5: "nicio iota sau frantura de slova din Lege nu va trece" pentru a incerca sa dovedeasca ca pana si legea civila trebuie sa fie inca valabila. Problema este ca, daca acest argument este bun, atunci este foarte dificil de explicat de ce aspectele ceremoniale ale Legii (circumcizia, restrictiile alimentare) nu sunt valabile pentru crestinii de astazi ca si celelalte iote sau franturi de slova din Lege. Intelegeti care este problema? Practic, cel mai usor lucru din lume ar fi sa crezi si sa accepti teologia iudaica si sa spui: ,Da, toata Legea Vechiului Testament, inclusiv partea ceremoniala, este inca valabila pentru crestini'. Dar Noul Testament afirma foarte clar ca acest lucru este o erezie. Este o doctrina gresita.
Parerea mea proprie este ca trebuie sa faci diferenta intre elementele morale ale Legii, pe de o parte, care, prin definitie, raman valabile pentru vesnicie, pentru ca aceste elemente sunt expresia caracterului neschimbator al lui Dumnezeu, si pe de alta parte, aspectele civile si ceremoniale ale Legii care sunt diferite. Acestea au fost temporare, au fost destinate doar Israelului. Principiile morale nu ne vizeaza doar pe noi, i-au vizat pe oameni inainte ca Moise sa coboare de pe Munte cu Legea. Din acest motiv, Dumnezeu i-a judecat pe oameni, cu mult inainte de Moise, pentru crima, idolatrie si curvie, si pentru toate celelalte violari ale legii morale vesnice a lui Dumnezeu. Criticii mei ar putea sa va spuna ca nu este intotdeauna usor de precizat care dintre poruncile Vechiului Testament se refera la aspecte morale si care la aspecte ceremoniale si civile. Nu poti sa faci intotdeauna diferenta, pentru ca sunt legi civile, unele, care contin in mod evident principii morale. Iar unele dintre legile morale sunt amestecate cu principii ceremoniale. Exista un dezacord extraordinar de mare cu privire la legile Sabatului - daca sa fie privite ca fiind ceremoniale in primul rand, sau morale in primul rand. Prin urmare, niciunul dintre aceste puncte de vedere nu rezolva in totalitate problemele si nu raspunde la toate semnele de intrebare. Iar oamenii vor spune raspicat ca Phil Johnson nu are la baza niciun text doveditor. Nu vei gasi nicaieri in Scriptura aceasta divizare in trei a Legii (aspecte civile, ceremoniale si morale ale Legii). Biblia nu face distinctii clare intre legea morala, ceremoniala si civila. Scriptura nici nu utilizeaza macar acesti termeni. Prin urmare, concluzia este ca, din orice unghi ai privi Legea, vei intampina probleme in explicarea cuvintelor lui Isus din Matei 5, versetul 18: "nicio iota sau frantura de slova din Lege nu va trece". Este Legea, in totalitate, in vigoare pentru noi astazi, la fel cum a fost pentru Israel, sau nu? Raspunsul evident, asa cum este vazut in lumina Noului Testament, este nu, nu mai este in vigoare. Nu ni se cere sa implinim toate aspectele ceremoniale ale Legii.
Dar iudeii au spus: ,Ba da, este'. Retineti, acest lucru s-a intamplat inainte sa fi fost definitivat canonul Noului Testament. Ei nu au avut Apocalipsa Noului Testament. Ei sustineau ca, pentru a deveni crestini, convertitii dintre Neamuri trebuiau mai intai sa se taie imprejur si sa respecte toate aspectele ceremoniale si civile ale Legii lui Moise. Era absolut necesar ca ei sa devina mai intai iudei, daca voiau sa devina crestini. Pentru oamenii care traisera toata viata sub Legea lui Moise, acesta era un sistem foarte constrangator, pentru ca erau conditionati inca din copilarie sa priveasca practicile Neamurilor ca fiind nesfinte, necurate si respingatoare din punct de vedere moral. De fapt, aveti imaginea repulsiei morale pe care au simtit-o iudeii, cand cititi relatarea viziunii lui Petru din Fapte capitolul 10. Va amintiti? Cand s-a convertit Corneliu, Petru se afla pe acoperis cand a vazut o fata de masa coborand din cer si avand in ea tot felul de animale necurate. Fapte 10:12 spune "In ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare si taratoare de pe pamant si pasarile cerului." Iti produce dezgust numai cand citesti. Va puteti imagina aceasta fata de masa plina cu toate aceste animale grotesti, necurate, si cu ganganii si taratoare. La ele se face referinta. "Si un glas i-a zis: Petre, scoala-te, taie si mananca." Ora pranzului. "Nicidecum, Doamne, a raspuns Petru. Caci niciodata n-am mancat ceva spurcat sau necurat." Toate acestea i-au produs repulsie lui Petru. Era impotriva a tot ceea ce fusese invatat sa faca. Dar Domnul avea sa-l invete ca drumul spre mantuire se deschisese acum si pentru Neamuri, ca si pentru iudei. Acesta a fost preludiul convertirii lui Corneliu si pentru Petru a fost necesar sa vada ca Neamurile nu trebuiau convertite la iudaism pentru a fi mantuite. Aceasta a fost toata problema. Si Petru a fost cel dintai care a primit aceasta lectie. Pastrati aceasta in minte.
Sa privim acum la modul in care aceasta eroare a legalismului, aceasta invatatura a iudeilor a crescut in popularitate in Biserica de la inceput. Puteti sa intelegeti de ce invatatura iudaica producea atat de mult disconfort unuia care crescuse ca si iudeu. Sa privim acum la aparitia legalismului. Vom incepe prin a trece in revista originea celor intamplate in Galateni 2. Apoi ne vom uita la Fapte 15 care, asa cum am amintit, este textul paralel. In cele din urma, ne vom intoarce in acest punct. Vreau sa vedeti cat de bine se potrivesc aceste doua pasaje. Retineti, acesti invatatori falsi (ii cunoastem sub numele de iudei) erau, la o prima vedere, oameni cu influenta din biserica din Ierusalim. Ei le spusesera credinciosilor dintre Neamuri din bisericile Galatiei ca, daca nu se taiau imprejur, daca nu deveneau iudei, nu puteau fi urmasi adevarati ai lui Cristos. Practic, facusera din circumcizie conditia necesara a mantuirii. Si Biserica incepuse sa accepte aceasta viziune pentru ca, daca cititi Vechiul Testament, veti vedea ca circumcizia era cerinta lui Dumnezeu, absolut necesara, din vechiul legamant. In capitolul 1 Pavel declara aceasta doctrina ca fiind o erezie total condamnabila. Mi se pare interesant faptul ca Pavel trateaza aceasta eroare cu atata asprime. Privind in urma, vedem de ce a procedat asa - era extrem de periculoasa. Dar daca privim acest episod in contextul nostru post-modernist si incercam sa-l abordam obiectiv (modul in care ar face-o un individ din secolul XXI, daca acest lucru s-ar intampla acum), este usor sa privim la iudei si sa spunem: ,Stai putin, Pavel. Nu fi atat de dur cu acesti oameni. Ei fac parte din biserica din Ierusalim. Sunt frati. Ei pretind a-L iubi pe Cristos. Da, nu esti de acord cu ei, dar totul se reduce la aspecte practice - aplicarea Legii. Nu fi atat de aspru cu ei.' Pavel nu a stat la discutii. I-a blestemat. Cu alte cuvinte, i-a declarat ca fiind in afara partasiei crestine adevarate. A condamnat eroarea lor, numind-o necrestina.
In cele ce urmeaza, isi ia timp pentru a-si apara apostolia. In capitolul 1, incepand cu versetul 11, el spune ca nu are doar autoritate apostolica (versetele 11 si 12), dar nici statutul lui ca iudeu nu este pus la indoiala (versetele 13 si 14), iar Dumnezeu Insusi este Cel care l-a chemat pe Pavel la slujirea Evangheliei. Am discutat deja despre aceste lucruri, in parte, dar retineti: Pavel puncteaza cateva lucruri aici. Mai intai mentioneaza faptul ca Dumnezeu S-a ocupat de el independent de ceilalti apostoli (versetul 17). Pavel sustine autoritatea apostoliei sale, spunand: ,Chemarea mea a venit direct de la Dumnezeu. Nu am fost facut apostol de catre ceilalti apostoli. Cristos Insusi a facut din mine un apostol.' Astfel, el isi sustine independenta (versetul 17). Nu i-a consultat niciodata in legatura cu Evanghelia. El spune ca nu si-a extras nici mesajul, nici autoritatea de la ceilalti apostoli. A primit aceasta autoritate direct de la Dumnezeu. Dar, pe de alta parte, Pavel neaga c-ar fi altfel decat ceilalti apostoli. Nu se separa de ei in ceea ce priveste doctrina. El nu spune ca slujeste unui Cristos diferit. El nu spune ca vesteste un mesaj diferit. Din contra. El se asaza cu fermitate pe linia traditiei apostolice. Si de fapt, spune ca ceilalti apostoli au recunoscut apostolia sa. Nu i-o atribuiau lui personal, dar i-au recunoscut legitimitatea. El slujea aceluiasi Cristos si ei stiau acest lucru. Daca ar fi venit altcineva si ar fi sustinut acest gen de autoritate apostolica, apostolii, fara-ndoiala, l-ar fi respins. Dar cunoasterea superioara aratata de Pavel fata de Evanghelie, cunoasterea personala a Cristosului inviat - n-ar fi putut primi asa ceva de la un om. Si ceilalti apostoli au cunoscut ca aceasta era dovada veridicitatii apostoliei sale. Aceasta apara Pavel aici, in aceste versete care incheie capitolul 1 si in cele care initiaza capitolul 2.
Fapte 9 descrie prima vizita a lui Pavel la biserica din Ierusalim. La inceput, spune el, credinciosii se temeau de el. El spune ca Barnaba l-a luat cu el si l-a prezentat ucenicilor - adica, oamenilor din biserica, nu apostolilor. Barnaba a fost cel care l-a introdus in biserica din Ierusalim. Stim ca nu a fost vorba de apostoli pentru ca aici, in Galateni capitolul 1 vesetele 18 si 19, el spune ca s-a suit la Ierusalim dupa trei ani (descrie prima lui vizita in Ierusalim) "sa fac cunostinta cu Chifa si am ramas la el cincisprezece zile. Dar n-am vazut pe niciunul altul dintre apostoli, decat pe Iacov, fratele Domnului." Asadar, in prima sa vizita la Ierusalim, Pavel a stat doar doua saptamani. Singurul apostol cu care s-a intalnit a fost Petru. Retineti, Iacov, fratele Domnului, nu era Iacov, unul dintre cei doisprezece. Iacov era fratele de trup, vitreg, al lui Isus. El a ajuns sa fie lider in biserica din Ierusalim, dar nu era unul din cei doisprezece. Deci, Pavel spune ca singurul cu care s-a intalnit, dintre cei doisprezece, a fost Petru. Apoi, el si-a inceput marea lucrare intr-o regiune in care nu fusese vestita Evanghelia (versetul 21), in zona Siriei si a Ciliciei. Daca va uitati pe harta, Siria si Cilicia se afla exact la nord de Israel, la nord de ceea ce este Libanul astazi, in partea cea mai sudica a Asiei Mici, exact unde se inconvoaie tinutul catre vest. Si daca va uitati la harta lor, veti vedea ca orasul principal din Cilicia este Tars. Ce semnifica acest lucru? Orasul natal al lui Pavel. Deci, primul lucru pe care l-a facut Pavel, ca proaspat convertit, a fost sa mearga acasa cu Evanghelia. A ramas aici timp de paisprezece zile. Cea mai mare parte a istoriei din acest loc nu a fost consemnata nicaieri in Scriptura, cu exceptia acestui pasaj. Daca ar fi sa punem laolalta cronologia data aici cu ceea ce descrie Luca in Fapte, vom descoperi ca primii paisprezece ani de cand s-a intors la Domnul, Pavel a avut un profil destul de modest - nu a vestit Evanghelia decat in zona sa natala. Dar oamenii au inceput sa raspunda in numar mare la mesaj. Si cuvantul a ajuns la urechile celor din bisericile din jurul Ierusalimului, unde Pavel vestise Evanghelia Neamurilor, in acele zone indepartate din Asia. Si el spune, versetul 22, ca era "inca necunoscut la fata bisericilor lui Cristos care sunt in Iudea." (adica in si in jurul Ierusalimului) "Ele auzeau doar spunandu-se: "Cel ce ne prigonea odinioara..." (cu paisprezece ani in urma; tineti minte ca el a fost de fata la omorarea cu pietre a lui Stefan). Acest om care inainte ne persecuta "...acum propovaduieste credinta, pe care cauta s-o nimiceasca odinioara." Si Pavel spune: "Si slaveau pe Dumnezeu din pricina mea." Din acest punct a inceput sa creasca reputatia lui Pavel. Intr-o vreme era rau famat. Era cunoscut drept cel mai de temut om din intregul Imperiu Roman, in ceea ce priveste Biserica. Dar acum cuvantul incepe sa se raspandeasca, pe masura ce Pavel duce Evanghelia in aceste zone dincolo de Israel, iar bisericile din Ierusalim si din jurul acestuia sunt uimite. Si observati ca Barnaba devine partenerul lui Pavel in slujire. Barnaba era lider in biserica din Ierusalim. El a fost cel care l-a introdus pe Pavel in biserica din Ierusalim. Dar acum el este atat de atasat de Pavel incat devine partenerul si colaboratorul sau. Dupa prima calatorie a lui Pavel la Ierusalim, Barnaba i se alatura in mod evident si merge cu el inapoi in Siria si Cilicia.
Acest fapt ne duce la Galateni 2, incepand cu versetul 1. Aici, Pavel relateaza despre o alta calatorie la Ierusalim. Pare a fi a doua sa calatorie dupa felul in care descrie lucrurile; dar cred ca daca comparati acest pasaj cu cronologia lui Luca din cartea Faptele apostolilor, este probabil cea de-a treia. "Dupa paisprezece ani m-am suit din nou la Ierusalim impreuna cu Barnaba; si am luat cu mine si pe Tit." Acest verset ar putea face referinta la cea de-a doua calatorie la Ierusalim care este consemnata in Fapte capitolul 11, versetul 30; ni se da o foarte scurta descriere a ei. Luca spune ca Pavel a mers cu Barnaba la Ierusalim cu scopul de a lasa sfintilor de acolo niste bani, caci era foamete in acea zona. Foametea fusese prezisa de Agab, profetul. La aceasta ar putea face referinta Pavel cand spune, in versetul 2, ca "M-am suit, in urma unei descoperiri..."; a avut o proorocie. Ar putea fi aceasta. Dar eu cred ca atat timpul cat si circumstantele acestei vizite se potrivesc mai bine daca privim acest pasaj din Galateni 2 ca fiind descrierea vizitei lui Pavel la Ierusalim, in perioada in care a avut loc acea strangere laolalta a Bisericii, asa cum este aratat in Fapte 15. Fapte 15 si Galateni 2 trateaza exact aceeasi problema: erezia si amenintarea pe care le constituiau acesti iudei. Prin urmare, cele doua pasaje trebuie examinate impreuna.
Asadar, deschideti la Fapte 15, vom arunca o privire impreuna. Chiar daca aceasta nu este vizita despre care vorbeste Pavel in Galateni 2, ea arunca o lumina asupra intregii situatii create de iudei. Deci, este necesar sa privim asupra ei. Acesta este fundalul istoric care a dus la prima intrunire a Bisericii. Prima locatie este Antioh. Pavel si Barnaba se afla acolo. Fapte 15 versetul 1 spune urmatoarele: "Cativa oameni veniti din Iudea..." cu alte cuvinte, acestia erau barbati veniti din zona Ierusalimului si, posibil, chiar oficiali ai bisericii din Ierusalim. Pavel spune ca acesti barbati i-au invatat pe frati si au spus: "Daca nu sunteti taiati imprejur dupa obiceiul lui Moise, nu puteti fi mantuiti." "Pavel si Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe si pareri deosebite..." Aceasta este o exprimare tipica lui Luca, prin care vrea sa spuna ca s-au opus cu indarjire acestor barbati. S-au luptat cu ei; se pare ca au avut acel schimb viu de cuvinte in public. Ei "au hotarat ca Pavel si Barnaba si cativa dintre ei sa se suie la Ierusalim la apostoli si presbiteri ca sa-i intrebe asupra acestei neintelegeri." Prin urmare, au acest schimb de replici si Pavel, chiar cu autoritatea sa apostolica, nu reuseste sa-i convinga pe credinciosii galateni ca el are dreptate si ca ceilalti se insala, asa ca ei au propus: ,De ce nu te duci tu la Ierusalim sa te intalnesti cu toti apostolii si sa clarifici problema!' Asadar, biserica din Ierusalim a hotarat sa aiba un consiliu care sa abordeze in mod expres aceste chestiuni doctrinare, ridicate de invatatura iudeilor.
Invatatura iudeilor nu a avut un caracter evident distrugator in biserica din Ierusalim, pentru ca toti credinciosii de acolo erau crestini, toti erau circumcisi. Aceasta invatatura nu a cauzat o mare problema acolo si nici nu a dat nastere vreunui soi de amenintare la adresa Evangheliei, pentru ca, practic, acolo, in biserica din Ierusalim, nu erau persoane venite dintre Neamuri. In schimb, in randul bisericilor din Galatia, a creat mari probleme. Prin urmare, a existat aceasta diferenta de opinii care a infiltrat chiar si conducerea bisericii din Ierusalim, privind corectitudinea doctrinei iudeilor. In Ierusalim, multi pareau a fi de acord cu iudeii. Si apostolii au procedat intelept, invitand pe Pavel si pe Barnaba sa li se alature si sa discute toate aspectele problemei.
Pavel spune ca pe drum catre Ierusalim, el si Barnaba au mai vizitat si alte grupuri de credinciosi. Si oriunde se duceau, lucrul care ii uimea cel mai mult pe oameni era ca Dumnezeu fusese atat de plin de indurare incat sa aduca si Neamurile la credinta in Cristos. Uitati-va la versetul 3. Luca scrie: "Dupa ce au fost petrecuti de biserica pana afara din cetate, si-au urmat drumul prin Fenicia si Samaria, istorisind intoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; si au facut o mare bucurie tuturor fratilor." Cele mai multe dintre aceste biserici, cei mai multi credinciosi, au putut sa vada ca adevarata necesitate o reprezenta credinta acestor barbati, nu faptul ca erau sau nu iudei. Asadar, sunt sigur ca Pavel a fost incurajat de fiecare data cand s-au oprit in cate o biserica, in calatoria de intoarcere la Ierusalim, sa vada cum crestinii de pretutindeni ii imbratisau pe acesti barbati ca pe frati ai lor. Si au ajuns in Ierusalim, cred eu, cu mari asteptari. Dar iata ce spune versetul 4: "Cand au ajuns la Ierusalim, au fost primiti de Biserica, de apostoli si de presbiteri, si au istorisit tot ce facuse Domnul prin ei."
Din versetul 5 aflam ca, in biserica din Ierusalim, controversa a izbucnit imediat. "Dar unii din partida Fariseilor, care crezusera, s-au ridicat..." Este un verset interesant si, cred eu, unul important pentru a ne elucida originea acestor iudei. Ei fusesera farisei. Erau farisei convertiti la Cristos, dar ceea ce faceau nu era altceva decat ca aduceau doctrina fariseica in Biserica - legalismul. Luca spune: "Atunci, unii din partida fariseilor care crezusera, s-au ridicat si au zis ca Neamurile trebuie sa fie taiate imprejur si sa li se ceara sa pazeasca Legea lui Moise." Si vorbeau despre toate celelalte aspecte ceremoniale ale Legii. Este interesant de vazut aici dinamicile personale la lucru. Retineti ca toti cei doisprezece erau pescari si cu totii erau oameni neinstruiti, dincolo de faptul ca petrecusera trei ani cu Isus. Nu aveau concepte formaliste. Eu cred ca ar fi fost cumva intimidati de acesti farisei. Dar nu si Pavel, pentru ca Pavel fusese el insusi candva un fariseu, nu-i asa? Din acest motiv, Pavel se afla intr-o situatie mai buna decat oricare altcineva, pentru a vedea lucrurile cu impartialitate. Nu avem timp sa aprofundam intregul pasaj. Priviti insa la ce transpare aici.
Apostolii si presbiterii s-au adunat laolalta ca sa vada ce este de facut (versetul 6). S-a discutat indelung (versetul 7). Apoi Petru s-a ridicat si a inceput sa le istoriseasca ce se intamplase la convertirea lui Corneliu. Este interesant ca acest episod a capatat proportii tot mai mari in mintea lui Petru: intoarcerea lui Corneliu, viziunea ce-o primise si toate acestea. Petru ia apararea lui Pavel intr-un mod evident (versetele 10 si 11). "Acum dar, de ce ispititi pe Dumnezeu si puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi nu l-am putut purta? Ci credem ca noi, ca si ei, suntem mantuiti prin harul Domnului Isus." Observati ca Petru se concentreaza asupra aspectului crucial - mantuirea prin harul lui Dumnezeu, nu printr-un ritual, nu printr-o ceremonie. Acest aspect se afla in pericol. Si mai departe, versetul 12, Pavel si Barnaba incep sa vorbeasca: "au istorisit toate semnele si minunile pe care le facuse Dumnezeu prin ei in mijlocul Neamurilor." Si apoi Iacov, fratele lui Cristos, se ridica si face un rezumat al discutiei, aduce un suport biblic pentru convertirea Neamurilor (versetele 14-19), iar apoi, in cele din urma, rosteste concluzia intrunirii (versetul 19). Apropo, este interesant aici faptul ca Iacov este purtatorul de cuvant si nu Petru. Petru nu ocupa pozitia unui Papa. Iacov este purtatorul de cuvant pentru biserica. Si iata ce spune, versetul 19, "De aceea, eu sunt de parere sa nu se puna greutati acelora dintre Neamuri care se intorc la Dumnezeu; ci sa li se scrie doar sa se fereasca de pangaririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate si de sange." Asta-i tot.
Observati ca ei cer Neamurilor din biserica timpurie sa se fereasca de patru tipuri de pangariri ceremoniale: lucruri cu privire la idoli, curvie, sugrumari si sange. Acesta cerinta, prin natura ei, da nastere unei alte probleme vizavi de Lege, pentru ca stim din cuvintele lui Pavel din Romani 14 versetul 14 ca, in ceea ce priveste mancarea, nimic in sine nu este necurat, nici macar sangele. Dar ei le cer Neamurilor din biserica timpurie sa faca aceste lucruri pentru a nu-i supara pe fratii lor iudei, de dragul lor. Aceste restrictii privind mancarea nu erau porunci in adevaratul lor sens. Intelegeti ceea ce urmarea consiliul prin cererea acestor patru chestiuni. Nu-i legau pe cei dintre Neamuri cu Legea. Din contra, dinadins au refuzat sa faca acest lucru. Petru a explicat aceasta in multe cuvinte. Nu cereau decat ca Neamurile, in special in aceasta biserica abia nascuta, sa se abtina de la cele mai urate modalitati de pangarire ceremoniala, si asta din respect pentru fratii lor iudei. Acestea nu aveau sa fie pentru totdeauna legi de respectat. Cu o singura exceptie. Aceste reguli nu erau obligatorii, ci optionale, avand ca scop minimalizarea jignirii aduse iudeilor. Este acelasi principiu (Fapte 15) pe care Pavel il subliniaza in Romani 14 si 1Corinteni 10, cand vorbeste despre a nu intrista un frate mai slab.
Intrebarea care se ridica aici e: de ce este mentionata curvia printre aceste lucruri? Pentru ca, la urma urmei, interzicerea curviei este un principiu moral si nu ceremonial. Dar interzicerea curviei ar fi fost valabila si pentru Neamuri ca o necesitate morala, nu-i asa? Atunci de ce este amintita aici? Iata de ce, dupa parerea mea: pentru ca in primul secol religiile Neamurilor erau pline de practici imorale de inchinare. Religia Neamurilor era prin definitie imorala. Daca ati vizitat vreodata ruinele Corintului, de exemplu, inca se mai vad marile bordeluri in care prostituatele din templu obisnuiau sa-si vanda trupul intr-un ritual religios. Curvia constituia un ritual sacru in multe dintre religiile Neamurilor. Era atat de infiltrata in inchinarea pe care o aduceau Neamurile, incat, cred eu, consiliul de aici a inclus-o pe aceasta lista cu lucruri care se cereau in mod clar sa fie evitate, intrucat ideea pe care o aveau iudeii despre inchinarea Neamurilor era in totalitate despre curvie. Asadar, in mod explicit au inclus in lista lucrurilor interzise si curvia, si apropo, aceasta lista ne arata cat de respingatoare era pentru iudei ideea de a manca sange. Pur si simplu au pus-o pe acelasi loc cu prostitutia ca si ritual. Dar toate acestea merg mult mai adanc decat am crede.
Nu va lasati prinsi prea tare de aceste exceptii incat sa pierdeti adevarata semnificatie a deciziei consiliului. Acesta a fost rezultatul constient si deliberat de respingere a doctrinei iudeilor. Celor dintre Neamuri nu li s-a cerut sa fie circumcisi. Si cerintele ce tin de ritualurile Legii ca intreg nu au ramas cerinte pentru crestin. Aceasta a fost decizia consiliului. Aceasta a fost o afirmare monumentala a apostolului Pavel si a slujirii sale intre Neamuri. A fost de asemenea si un suport extraordinar pentru doctrina justificarii numai prin credinta. Aceasta intrunire, aceasta prima intrunire a Bisericii, a avut ca scop prezervarea Evagheliei de eroarea iudaica.
Deschideti la Galateni 2. Vreau sa concluzionez folosind Galateni 2. Am examinat impreuna argumentul rational biblic intentat de legalisti. Am privit la inaltarea legalismului in Biserica de la inceput. Sa examinam acum modul in care apostolul Pavel a dovedit netemeinicia doctrinei legalistilor, aici in Galateni. Galateni 2, versetele 3 la 10. Eu cred ca ceea ce descrie Pavel aici este finalul intrunirii din Ierusalim. El il adusese pe Tit, un frate necircumcis, bineinteles ca proba-martor. Si Pavel mentioneaza aici faptul ca Tit nu a fost fortat sa se taie imprejur. Liderii bisericii din Ierusalim au refuzat categoric sa faca din Tit miezul problemei. Si versetul 9 ne spune ca biserica din Ierusalim a fost cea care ii trimisesera de la inceput pe Pavel si Barnaba la Neamuri. Petru, Iacov, ceilalti din biserica din Ierusalim au fost de acord sa isi continue lucrarea printre evrei. Acest lucru ar fi trebuit sa finalizeze conflictul cu iudeii. Dar nu s-a intamplat asa. Pericolul inca pandea. Invatatura falsa era inca prezenta. Ganditi-va la aceasta. Petru si Iacov au continuat sa slujeasca in biserica din Ierusalim care era in cea mai mare parte, daca nu chiar in totalitate, compusa din iudei. Petru si Iacov ar fi avut foarte putin contact cu crestinii dintre Neamuri. Fara-ndoiala, ei au continuat aceasta practica, de a manca mancare kosher. Nimic gresit in asta. Doar ca nu era obligatoriu. Iar biserica din Ierusalim ar fi ramas sigur cu o mireasma puternic iudaica. Ei uitasera de amenintarea care o reprezenta doctrina iudaica. Asa cum am spus, amenintarea nu era directa in comunitatea lor. Dar, luand in calcul tot ceea ce spune Scriptura despre acest episod, este clar ca iudeii continuau sa invete falsa lor doctrina. Si au continuat, aparent, sa se inchine, nestingheriti, printre crestinii din Ierusalim. Asa functioneaza adesea erezia.
Pavel descrie un eveniment incredibil care a avut loc la ceva timp dupa aceasta intrunire din Ierusalim. Este vorba de conflictul dintre Petru si Pavel cu privire la subiectul care se credea ca a fost rezolvat la intrunirea din Ierusalim. Pastrati aceasta in minte, pentru ca multi oameni ajung confuzi din aceasta cauza. Petru nu a negat adevarul. El nu a renuntat la Evanghelie. Nu a sfidat decizia consiliului. Insa, comportamentul sau public dovedea ca situatia nu era clara. El a facut compromis pentru ca avea partasie cu invatatori falsi si acest lucru a dus la ruperea partasiei cu credinciosii dintre Neamuri. Si datorita comportamentului lui Petru, Pavel ne spune ca si alti credinciosi iudei, inclusiv Barnaba, au fost impinsi spre acelasi compromis. La suprafata, pare a fi o problema ce tine doar de aspecte practice, nu de aspecte doctrinale. Si totusi, il vedem pe Pavel atacand-o in cel mai violent mod posibil. Versetul 11 ne spune ca, atunci cand Pavel a observat acelasi mod de comportament la Petru, l-a mustrat in fata, pentru ca era de condamnat. El nu isi alege cuvintele pentru a le da o nota de blandete. Este uimitor. Pavel a vazut ca nici Petru, nici Barnaba, nici vreun alt credincios evreu nu parea sa vada aceasta ipocrizie, ei nu pareau sa vada ca ceremonialele Vechiului Testament umbreau adevarul Evangheliei. Nu era o problema marunta. Nu era doar un aspect practic. Era o problema doctrinala. Versetul 14: "am spus lui Chifa in fata tuturor: "Daca tu, ca si iudeu, traiesti ca Neamurile si nu ca iudeii, cum silesti pe Neamuri sa traiasca in felul iudeilor?"" Punctul cheie era justificarea prin credinta. Observati versetul 16: "...fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit prin faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Cristos, am crezut si noi in Cristos Isus ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta in Cristos, iar nu prin faptele Legii; pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii."
Acesta este cel mai important lucru. Aceasta a fost toata problema lui Pavel vizavi de ramura legalista a iudeilor. Ceea ce le reprosa el era faptul ca invatatura lor anula doctrina justificarii prin credinta. Daca o persoana trebuia taiata imprejur pentru a deveni crestina, atunci ritualul era o conditie esentiala pentru justificare, iar justificarea nu era doar prin credinta. Pavel a fost singurul care a vazut acest lucru in mod clar. Si avea dreptate. In Romani capitolul 4, acolo unde Pavel apara doctrina justificarii prin credinta, el arata faptul ca si Avraam a fost socotit drept inainte sa se taie imprejur. Asadar, spune Pavel, circumcizia nu poate fi o conditie pentru mantuire. Nu a fost asa nici in Vechiul Testament. Si nu doar atat, toate aspectele ceremoniale ale Legii sunt implinite in Cristos. Deci, a le face astazi valide pentru crestini, inseamna a-L anula pe Cristos. In Ioan 5 versetul 46, Isus a spus: "Moise a scris despre Mine." Adevarul este ca au fost multe elemente in Legea lui Moise care L-au prefigurat pe Cristos. Legile L-au prevestit pe Cristos, si ceremoniile, de asemenea. Sunt ca niste imagini profetice ale Lui. Chiar mobila din Cort avea o semnificatie care arata inspre Cristos. Iar acum Il avem pe Cristos Insusi care este Substanta - pe El s-au bazat acele randuieli simbolice. El le-a implinit. Si Coloseni 2:17 spune ca legile acelea au fost umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos. Daca avem substanta, nu mai este nevoie sa ne intoarcem la umbre. Acesti iudei voiau sa aseze crestinii noului legamant sub cerintele vechiului legamant. Intelegeti acest lucru. Toate legile privitoare la circumcizie, la jertfirea animalelor si celelalte aspecte ceremoniale nu au fost anulate, tehnic vorbind, din contra, au fost implinite. Ele nu trec; in Cristos, noi patrundem semnificatia lor deplina. Si acele aspecte ale Legii, care sunt implinite in Cristos, tehnic vorbind, nu au fost abrogate, ci, tocmai, au fost realizate. Este o diferenta esentiala.
Prin urmare, acest principiu, potrivit caruia legea ceremoniala nu se aplica, nu anuleaza promisiunea lui Isus care a spus ca nicio iota sau o frantura de slova din lege nu va trece pana ce nu se vor implini toate acestea. Faptul ca nu mai suntem obligati sa aducem zilnic jertfe nu inseamna ca legile acelea au fost date uitarii. Nu au fost anulate, ci, mai degraba, aceste legi cereau satisfactie deplina odata pentru totdeauna, implinire in Cristos. Acest fapt este in total acord cu promisiunea lui Isus conform careia nicio iota sau o frantura de slova din lege nu va trece pana nu se vor intampla toate acestea. Potrivit cu Romani 10 versetul 4, Cristos este sfarsitul (sau tinta) Legii pentru dreptate, pentru oricine care crede. El ne atribuie meritul deplin al ascultarii Sale desavarsite fata de Lege. El a implinit totul pentru noi. Din acest motiv, aspectele ceremoniale ale Legii nu mai sunt valabile.
Sunt valabile pentru tine si pentru mine aspectele morale ale Legii lui Moise? Absolut. Cerintele morale ale acestei Legi se desprind din caracterul lui Dumnezeu. Ele nu se schimba. Ele nu pot fi minimalizate. Ele nu pot fi anulate. Dar si ele au fost implinite in mod desavarsit pentru noi de catre Cristos. Noi primim meritele ascultarii Sale. Dar legile raman in vigoare ca standarde ale comportamentului sfant. Curvia, furtul, idolatria (toate aceste lucruri) sunt la fel de nepermise crestinilor aflati in Cristos cat au fost si pentru iudeii aflati sub Legea lui Moise. Nu pierdeti din vedere acest lucru. Nu lasati ca eroarea iudeilor sa va ascunda acest lucru. Pavel spune ca nu mai suntem sub lege, ci sub har. Asta inseamna ca nu mai suntem sub pedeapsa Legii. Nu mai putem fi condamnati de Lege. Nu mai suntem obligati sa continuam respectarea aspectelor ceremoniale ale Legii. Acum suntem sub har, liberi pentru a implini aspectele morale ale Legii. Aceasta arata mesajul Evangheliei. Tot ceea ce Legea cerea pentru indreptatirea noastra a fost indeplinit in mod desavarsit pentru noi de catre Cristos. Nu mai exista ceremonii sau ritualuri pe care sa le indeplinim pentru a fi considerati drepti inaintea lui Dumnezeu. Cristos a facut deja tot ceea ce Legea cerea ca noi sa facem, a facut totul pentru noi. De aceea, doctrina justificarii si, indeosebi, principiul atribuirii meritelor lui Cristos sunt atat de importante. Acesta este mesajul Evangheliei. Asa cum spune Romani 4, versetele 5 si 6 "pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el, ii este socotita ca neprihanire...pe omul acela pe care Dumnezeu, fara fapte, il socoteste neprihanit." Aceasta este Evanghelia, cuprinsa intr-o singura afirmatie. Iata ce tindea sa ascunda legalismul iudeilor. Din acest motiv, apostolul Pavel a fost gata sa lupte impotriva acestei erezii cu fiecare strop de energie pe care-l avea.
Sa ne rugam.
Doamne, da-ne, asa cum i-ai dat si apostolului Pavel, o inima plina de ravna pentru adevarul Evangheliei. Ajuta-ne sa aparam acest adevar cu vietile noastre si cu buzele noastre si sa nu facem niciodata compromis in ceea ce priveste acest adevar. Da-ne duhul apostolului Pavel si o intelegere clara a acestor lucruri pentru ca sa stim cand sa luam atitudine. Si fie ca vietile noastre sa slujeasca de marturie adevarului Evangheliei. Fie ca noi sa reflectam caracterul lui Cristos. Ne rugam in Numele Lui. Amin.
Tradus de Estera Sandau