Phil Johnson
Ne intoarcem la studiul nostru asupra cartii Galateni. Ne vom indrepta atentia asupra celei de-a doua jumatati a capitolului 2 din Galateni. Vom privi indeosebi la pasajul de la versetul 11 la 14 si vom termina capitolul data viitoare. Apropo, acesta este unul dintre cele mai uimitoare si unice pasaje ale Noului Testament. Este unic din mai multe motive. In primul rand, aici gasim o sectiune narativa in cuprinsul uneia dintre epistole. Nu gasesti prea des naratiune in epistole. Este un material istoric si biografic, si acest fapt este neobisnuit in sine. Stiti ca lui Pavel nu-i placea sa vorbeasca despre el insusi. Si cea mai mare parte a continutului scrisorilor apostolului Pavel este personala si instructiva, este didactica - adica a fost scrisa cu scopul de a da invatatura, sau este incurajatoare - adica Pavel sfatuieste, ii indeamna pe cititorii sai sa actioneze intr-o anumita directie. Acesta este modul lui de adresare in epistolele sale. Sau, sa ma exprim altfel, cea mai mare parte a scrierilor lui Pavel catre Biserica este plina de putere de convingere, de corectii, de incurajari personale, de instruire; avertismentele sale merg mana in mana cu naratiunea de natura istorica. De obicei, portiunile istorice si narative ale Noului Testament le intalnim in Evanghelii si in cartea Faptele apostolilor. In mod normal, Epistolele sunt scrise folosind indeosebi pronumele personal, persoana a doua plural "voi", spre deosebire de evenimentele istorice relatate care folosesc persoana a treia. Dar acest pasaj este o exceptie. Aceasta portiune a Epistolei catre Galateni este una dintre naratiunile cele mai lungi si cele mai importante, din punct de vedere istoric, ce intra in cuprinsul scrierilor apostolului Pavel. Prin urmare, din acest motiv este unica.
Este unica si dintr-un al doilea motiv. Este o descriere franca si destul de necioplita a incidentului in care apostolul Pavel si apostolul Petru s-au ciocnit. Pavel a trebuit sa ii stea impotriva lui Petru si sa-l indrepte in greseala lui. Pavel nu incearca sa musamalizeze faptele petrecute. El spune exact cum s-au petrecut lucrurile. Nu adauga nimic, dar nici nu neaga lucruri pentru a diminua gravitatea incidentului, pentru a spune ca, la urma urmei, Petru nu a gresit atat de tare. Stim aceasta pentru ca il cunoastem pe Petru. Dar Pavel nu spune aici asa. Este o relatare neobisnuit de directa a unui conflict intre doi apostoli. Nu ma pot gandi la o relatare asemanatoare nicaieri in Noul Testament, cu exceptia certurilor dintre ucenici, dinainte de rastignire, cu privire la cine sa fie cel mai mare intre ei. Aceasta este singura confruntare intre doi apostoli, de care stiu. Pavel nu relateaza aceste lucruri cu scopul de a iesi in evidenta. Nadajduiesc ca intelegeti acest lucru. Nu a avut nici cel mai mic motiv personal in descrierea acestui incident. El reliefeaza un aspect doctrinal, nu face trimitere la oameni. Pentru apostolul Pavel, aceasta chestiune era extrem de serioasa si el arata clar ca problema este doctrinala si nu reprezinta un atac la persoana. El nu ii poarta pica lui Petru. El nu incearca sa dea o alta imagine faptei grave savarsite de Petru, s-o faca sa arate mai putin grava decat era in realitate, pentru ca Petru sa scape cu fata curata sau sa iasa din situatie cu demnitatea sa apostolica intacta. Nu cred nici macar ca Pavel se gandea la astfel de lucruri. Abia daca razbat chestiuni personale, pe intreg cuprinsul scrierilor lui Pavel. Si mai ales in acest context, Pavel este preocupat de un lucru, de un singur lucru: adevarul Evangheliei. Evanghelia era cea atacata in Galatia si problema a fost aceeasi (cand Pavel a scris epistola) care a stat la baza conflictului dintre Petru si Pavel. Asadar, cand ne relateaza episodul, Pavel in mod deliberat nu spune absolut nimic care sa atenueze sau sa diminueze seriozitatea cu care a condamnat comportamentul lui Petru. Este extrem de direct si este asa in mod deliberat.
Dati-mi voie sa citesc intregul pasaj din Galateni 2. Voi citi de la versetul 11 la 21. Asa cum am mentionat deja, ne vom concentra atentia asupra versetelor de la 11 la 14. Insa vreau sa va prezint contextul incidentului, asa ca voi citi intregul pasaj, de la versetul 11 mai departe. Iata ce spune.
"Dar cand a venit Chifa in Antiohia, i-am statut impotriva in fata, caci era de osandit. In adevar, inainte de venirea unora de la Iacov, el manca impreuna cu Neamurile; dar cand au venit ei, s-a ferit si a stat deoparte, de teama celor taiati imprejur. Impreuna cu el au inceput sa se prefaca si ceilalti iudei, asa ca pana si Barnaba a fost prins in latul fatarniciei lor. Cand i-am vazut eu ca nu umbla drept dupa adevarul Evangheliei, am spus lui Chifa in fata tuturor: "Daca tu, care esti Iudeu, traiesti ca Neamurile si nu ca Iudeii, cum silesti pe Neamuri sa traiasca in felul Iudeilor?" Noi suntem Iudei din fire, iar nu pacatosi dintre Neamuri. Totusi, fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit prin faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Cristos, am crezut si noi in Cristos Isus, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta in Cristos, iar nu prin faptele Legii; pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii. Dar daca, in timp ce cautam sa fim socotiti neprihaniti in Cristos, si noi insine am fi gasiti ca pacatosi, este oare Cristos un slujitor al pacatului? Nicidecum! Caci daca zidesc iarasi lucrurile pe care le-am stricat, ma arat ca un calcator de lege. Caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc pentru Dumnezeu. Am fost rastignit impreuna cu Cristos, si traiesc...dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta Fiului lui Dumnezeu (engl.) care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu; caci daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Cristos."
Imi place foarte mult acest pasaj si abia astept sa ajungem la cea de-a doua jumatate a lui. Dar, mai intai, trebuie sa privim la evenimentul istoric propriu-zis, adica, la prima jumatate. Si as vrea sa va indrept atentia spre cateva lectii semnificative pe care le aflam aici, inainte de a intra intr-un studiu sistematic al pasajului. Mai intai de toate, observati, tot acest incident ne arata faptul ca Petru nu detinea niciun fel de pozitie de intaietate in mijlocul celorlalti apostoli. Nu era un fel de Papa. De fapt, nu apare nicaieri in Noul Testament vreo indicatie cum ca Petru ar fi detinut o pozitie de autoritate peste vreo biserica locala sau congregatie. Nu-l vedem nicaieri jucand acest rol. Este adevarat faptul ca era un apostol care carmuia. Este adevarat ca, prin insasi natura personalitatii sale, ceilalti ucenici il priveau drept purtatorul lor de cuvant sau lider, in cele mai multe cazuri. Dar acest lucru nu mai este adevarat in niciunul din contextele istorice pe care le intalnim dupa Rusalii. Iacov, fratele lui Cristos (nu apostolul Iacov), pare sa fi fost lider in biserica din Ierusalim (Fapte 15; am vazut acest lucru atunci cand am studiat pasajul). In pasajul la care ne uitam acum, vedem ca Petru nu pretinde a avea niciun fel de autoritate asupra lui Pavel, cand a venit vorba de conducerea bisericii din Antiohia. Prin urmare, este destul de greu, de fapt chiar imposibil, sa adaptam la acest pasaj notiunea bisericii romano-catolice de suprematie a Papei si sa-i dam un inteles anume. De fapt, unul dintre motivele principale pentru care Pavel ne relateaza aceasta istorisire, este acela de a expune falsitatea crezului potrivit caruia autoritatea lui era inferioara autoritatii oricarui alt apostol. El negase deja faptul ca autoritatea sa a luat nastere in urma unui verdict apostolic. Ceilalti apostoli nu au votat daca sa-i dea sau nu imputernicirea ca apostol. El nu a obtinut autoritatea sa de la Petru sau de la un alt apostol. De fapt, chiar de la inceputul acestei Epistole catre Galateni, Pavel demareaza cu clarificarea acestui lucru. Mergeti inapoi la capitolul 1, versetul 1. "Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Cristos..." Despre aceasta am vorbit pe tot parcursul studiilor noastre. Aceasta este una dintre cele mai importante mentiuni pe care Pavel le face incepand cu versetul 1 al acestei epistole. Si cand ajungem la jumatatea capitolului 2, observa ca Pavel a depus deja un efort considerabil pentru a face clar tuturor ca apostolia lui si chiar cunoasterea Evangheliei au fost primite direct de la Cristos, si nu de la un alt apostol. Insa le-a primit de la Cristos printr-o revelatie deosebita (versetele 11 si 12 din capitolul 1). "...Evanghelia propovaduita de mine nu este de obarsie omeneasca; pentru ca n-am primit-o, nici n-am invatat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Cristos." Si apoi versetele 16 si 17 din capitolul 1 in care Pavel spune din nou: "...n-am intrebat pe niciun om, nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli inainte de mine..." El arata faptul ca nu s-a consultat cu apostolii, nu si-a luat autoritatea de la ei, ci a primit-o de la Cristos. Si versetul 19: "Dar n-am vazut pe niciunul altul dintre apostoli..." La inceputul capitolului 2, el ne spune cum venise in mod personal la Ierusalim pentru a contracara doctrina iudeilor, si, in partea introductiva a acestui capitol, capitolul 2, are foarte mare grija sa faca de cunoscut faptul ca era egal cu oricare alt apostol. Chiar felul in care vorbeste sugereaza faptul ca nu a fost deloc intimidat de conducerea bisericii din Ierusalim. Asadar, Pavel accentueaza aici un lucru foarte simplu. El nu era in niciun fel dependent de ceilalti apostoli, nici nu le era subordonat. El nu avea nevoie de acordul lor pentru apostolia lui sau pentru invatatura lui, nici nu cauta sa-l aiba. Fusese imputernicit direct de Cristos pentru a face ceea ce facea. Aceasta pozitie ar fi fost foarte aroganta daca nu era adevarata. Dar era adevarata. Si Pavel era pe deplin indreptatit sa sublinieze acest lucru. Vreau sa intelegeti: el nu urmarea sa se deosebeasca de ceilalti apostoli. Si ei slujeau aceluiasi Domn. Are foarte mare grija sa spuna acest lucru. Ei vestisera mai inainte aceeasi Evanghelie. Erau egali, formau o echipa. Insa Pavel nu era subordonat lui Petru in niciun fel, si nici vreunui alt apostol. Si aceasta relatare a conflictului lui cu Petru intareste din nou acest adevar. Este aspectul pe care il subliniaza incepand cu versetul 1 din capitolul 1. Dar aici avem dovada vie ca Pavel nu dadea socoteala lui Petru. Amandoi dadeau socoteala, in aceeasi masura, lui Cristos; iar cand Petru a calcat stramb, Pavel a avut suficienta autoritate ca sa-l mustre in mod public. Toate acestea demonstreaza in mod clar ca Biserica apostolica timpurie nu avea Papa, nici vreun apostol dominant. Ierarhia impresionanta pe care o vedem astazi in biserica romano-catolica nu are absolut deloc o baza scripturala. Nicaieri in Scriptura nu este mai evident acest lucru ca aici, in Galateni 2. Asadar, retineti acest lucru.
Iata aici alte cateva lucruri demne de a fi luate in seama in acest pasaj. Retineti ca, atunci cand apostolii au scris textul inspirat al Scripturii, ei l-au scris fara nicio greseala in manuscrisele originale. Petru insusi descrie procesul in 2Petru 1, versetul 21. "...ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant." Cu alte cuvinte, Petru spune ca Duhul lui Dumnezeu a fost cel care i-a manat in scrierea Scripturii ,astfel ca, ceea ce au scris au fost chiar cuvintele lui Dumnezeu. Pavel sustine exact acelasi lucru. Si la fel toti ceilalti autori ai Scripturii. Cand au scris Scriptura, au scris-o fara nicio greseala. Si nu doar atat, dar inainte sa se fi incheiat canonul Scripturii, apostolii invatau cu o autoritate infailibila. Pavel vorbeste de invatatura pe care o dadea, prin viu grai, bisericii din Tesalonic, ca fiind cuvantul lui Dumnezeu. Asa o numeste. Ceea ce ati auzit de la noi, spune el, este Cuvantul lui Dumnezeu (1Tesaloniceni 2 versetul 13). "...atunci cand ati primit Cuvantul lui Dumnezeu auzit de la noi..." El face referire la cuvantul auzit de ei verbal. El spune, "...l-ati primit nu ca pe cuvantul oamenilor, ci, asa cum si este in adevar, ca pe Cuvantul lui Dumnezeu..." Si apoi in versetul 15, din 2Tesaloniceni, capitolul 2, Pavel adauga urmatorul lucru. Spune, "...ramaneti tari si tineti invataturile pe care le-ati primit fie prin viu grai (verbal), fie prin epistola noastra (cuvantul scris al Scripturii)." Asadar, apostolii invatau cu o autoritate infailibila, care nu trebuia incalcata.
Si totusi, vedem din acest pasaj ca el nu afirma ca toate actiunile personale ale apostolilor sunt perfecte intotdeauna. Si in acest sens, avem si dovada clara: Petru avea nevoie sa fie mustrat. Si Pavel l-a mustrat in fata, in prezenta tuturor. Cred ca am citit acest pasaj de sute de ori, dar trebuie sa va spun ca inca ma uimeste. Ideea ca Pavel l-a mustrat public pe Petru si apoi a scris despre acest fapt atat de direct, aproape ca iti taie respiratia. E ceva ce nimeni n-ar mai face, indeosebi in era noastra postmodernista. Perceptiile noastre intelectuale sunt lezate chiar la citirea acestui lucru, nu-i asa? De fapt, daca acesta este sentimentul pe care il incerci atunci cand citesti pasajul, atunci trebuie sa depasesti momentul. Lasa Scriptura sa corecteze atitudinea ta. Nu te apropia niciodata de Biblie cu ideea ca noi, in era noastra, suntem mai sofisticati sau mai luminati decat au fost profetii sau apostolii atunci cand au scris-o. Din contra, sa admitem ca aceasta relatare este total diferita de atitudinea postmodernista din prezent in ceea ce priveste rezolvarea conflictului, care este la moda acum in al XXI-lea secol. Una din trasaturile definitorii ale postmodernismului este aceea ca nu trebuie sa crezi cu tarie in nimic. Asadar, trebuie sa te dai inapoi de la orice conflict, mai ales daca este vorba de un conflict intre doua puncte de vedere diferite asupra unui adevar. Nu trebuie niciodata sa te lupti pentru asa ceva. Asa ni se spune acum, in era postmodernista. Si de fapt, daca ai incerca sa rezolvi problemele doctrinale care apar chiar aici, in aceasta biserica, cu metoda lui Pavel, cateva persoane te-ar lua deoparte si ar incerca sa te domoleasca. Si sa fim cinstiti, in cele mai multe cazuri, aceste persoane ar avea dreptate. Ceea ce descrie Pavel aici este o situatie extrem de neobisnuita. El nu ne da un model al felului in care ar trebui sa rezolvam fiecare disputa doctrinala pe care o avem. Insa el ne arata ca este nevoie uneori de o tulburare publica pentru a apara un aspect doctrinal important. Imi imaginez cum ar fi fost Pavel si Petru intr-o biserica evanghelica tipica din secolul XXI, si Pavel sa fi dat frau liber acestei manifestari. Cineva, cu siguranta, l-ar fi luat pe Pavel deoparte si i-ar fi spus: ,Frate, dovedeste dragoste ceea ce ai facut? La urma urmei - Matei 18 - ar fi trebuit mai intai sa ai o intrevedere cu Petru intre patru ochi.' De fapt, acest lucru s-ar intampla in cele mai bune biserici. In anumite subgrupuri evanghelice culturale de astazi, Pavel ar fi fost chiar ridiculizat pentru o astfel de abordare. 'Ai sa distrugi increderea de sine a lui Petru. Ai face cu mult mai mult bine, Pavele, daca ai fi mai putin agresiv. Oricum, ce atata scandal pentru iudeii astia. Si ei se inchina aceluiasi Domn. Si ei se roaga aceluiasi Isus la care te rogi si tu. Chiar crezi ca faci bine daca ii blestemi si spui ca nu sunt crestini autentici? Arati tu dragoste in acest mod? Toate diferentele pe care le vezi, Pavel, fata de acesti iudei, nu sunt decat aspecte doctrinale tehnice, aspecte fine, diferente nesemnificative. Scoate barna asprimii din ochiul tau, inainte de a incepe sa scoti paiele cu privire la doctrina din ochii altora. Oricum, cei mai multi oameni nu inteleg doctrina justificarii. Asadar, ce spui tu, Pavele, ca oamenii trebuie sa fie teologi profesionisti pentru a intelege cu adevarat Evanghelia? De ce nu poti fi mai tolerant? La urma urmei, Isus a spus ca lumea ne va cunoaste dupa cat de mult ne iubim, nu dupa cum suna doctrina noastra.' Probabil ca ati auzit toate aceste argumente. Poate ca unii dintre voi chiar ati uzat de ele. Ma intreb daca Pavel a auzit astfel de argumente. Multi oameni de astazi au tendinta sa creada ca a arata bunatate face mult mai mult decat a corecta o doctrina gresita. Ceea ce invatam aici, de la Pavel, este ca problema nu se pune intotdeauna in acest fel.
Ascultati cuvintele lui J. Gresham Machen. El a fost un mare teolog presbiterian de la inceputul secolului XX. Iata ce a scris. "Oamenii ne spun ca invatatura noastra trebuie sa fie intotdeauna pozitiva si nu negativa. In acest fel, putem predica adevarul fara a ataca eroarea. Dar daca urmam acest sfat, va trebui sa ne inchidem Bibliile si sa renuntam la invataturile ei. Noul Testament este o carte care starneste polemici, aproape de la inceput pana la sfarsit. Numai atunci cand oamenii s-au simtit fortati sa ia atitudine impotriva erorii, ei s-au ridicat cu adevarat pe culmile marete ale celebrarii adevarului." Aceste cuvinte sunt adevarate. Va garantez ca sunt anumiti oameni, unii dintre ei foarte galagiosi, care intr-un mod extrem de pervertit adora sa atate focul luptelor pe tema diferentelor fine de doctrina. Fac acest lucru cu un soi de satisfactie sinistra. Par sa aiba o sete pacatoasa de controversa si o dragoste pervertita pentru conflict. Exista astfel de oameni. Pavel spune in 2Timotei capitolul 2, de la versetul 22 la 26, ca noi nu trebuie sa fim asa. Nu trebuie sa fim pusi pe harta. Trebuie sa urmarim pacea cu copiii lui Dumnezeu. Trebuie sa evitam intrebarile nebune care duc la dispute. Trebuie sa corectam erorile oamenilor pe cat se poate in liniste si cu rabdare, cu blandete. Dar aici, in Galateni 2, vedem ca exista si o modalitate opusa. Uneori trebuie sa fim combativi. Anumite greseli doctrinale sunt semnificative. Pentru ca ele submineaza claritatea Evangheliei. Nu orice aspect doctrinal este unul fin, nesemnificativ. Si uneori, majoritatea va merge pe urmele celor mai serioase erori.
De multe ori s-a intamplat asa in istoria Bisericii. Amintiti-va cand am studiat istoria ereziei. Am discutat despre conflictul arian din secolul al IV-lea. Cand a luat nastere acest conflict, nu a durat mult pana ce majoritatea Bisericii vizibile a inceput sa urmeze erezia lui Arius, care nu era altceva decat negarea dumnezeirii lui Cristos. Si un singur om, Atanasiu, s-a impotrivit ei. Oamenii l-au acuzat ca face mare zarva din cauza unui punct doctrinal nesemnificativ. Nu era nesemnificativ. Opinia publica nu este o masuratoare vrednica de incredere vizavi de cat de periculoasa poate fi eroarea. Este foarte clar aici in Galateni 2, Pavel a fost singurul gata sa-i infrunte pe iudei si falsa lor doctrina. Opinia publica gresea in acest caz. Chiar si Barnaba si Petru greseau in acest caz. Pavel a fost singurul care a vazut cu claritate problema. El stia ca aceasta nu era o eroare oarecare. Si avea dreptate. Ceea ce parea a fi pentru toata lumea, mai putin Pavel, un punct doctrinal nesemnificativ, era in realitate o problema majora. Ceea ce toata lumea voia mai degraba sa treaca cu vederea decat sa lupte pentru credinta, s-a dovedit a fi, in cele din urma, o eroare ce a subminat intregul adevar al mesajului Evangheliei. Pavel a vazut acest lucru. Si a avut dreptate.
Iata intrebarea pe care a ridicat-o doctrina iudaica: trebuia sa fii taiat imprejur pentru a fi un crestin adevarat? Iata intrebarea care se ridica: este mesajul mantuirii un mesaj despre ceea ce trebuie eu sa fac pentru Cristos sau este un mesaj despre ceea ce a facut El pentru mine? Iata cat de simplu se pune problema. Insa modul in care raspunzi la aceasta intrebare dezvaluie, in ultima instanta, daca esti sau nu un crestin adevarat. Asadar, este o problema vitala. La o prima impresie ar parea o banalitate teologica. Daca urmai opinia publica, probabil ai fi concluzionat si tu ca nu poate fi atat de important, pentru ca, la urma urmei, chiar si Petru si Barnaba pareau sa vada rostul acestei doctrine. Acesta este exact lucrul care l-a inflamat pe apostolul Pavel. El a vazut ca opinia publica parea sa suprime eventuale semne de intrebare si tocmai in acest moment a intervenit Pavel. Cat priveste Evanghelia, nu s-a ivit o problema mai vitala decat aceasta doctrina iudaica. Daca tu crezi ca o anumita parte a mantuirii noastre este castigata prin meritul faptelor noastre, daca tu crezi ca viata vesnica este dobandita prin tinerea unui ritual sau daca crezi ca poti face ceva pentru a plati pentru pacatele noastre sau pentru a ajuta la platirea lor, daca tu consideri ca meriti iertarea sau meriti sa obtii dreptul de a sta inaintea lui Dumnezeu, daca tu crezi vreunul dintre aceste lucruri, atunci ai imbratisat o alta evanghelie. Pavel a inteles acest lucru. Si acesta este tot mesajul lui in disputa pe care o are aici cu Petru, in Galateni 2. Acesta este intreg mesajul Epistolei catre Galateni.
Dati-mi voie sa spun acest lucru pentru ca sa intelegeti bine. Nu vreau sa intelegeti gresit. Petru a fost de acord cu Pavel in ceea ce priveste doctrina. Nu exista vreo neintelegere intre acesti doi apostoli pe motiv de doctrina sau principii. Petru stia foarte bine ca doctrina iudaica era gresita. La urma urmei, aceasta a fost lectia pe care Petru a invatat-o atunci cand a intervenit in viata lui Corneliu si a luat parte la convertirea lui. Fapte 10 versetul 15. "...Ce a curatit Dumnezeu sa nu numesti spurcat." Si propriile cuvinte ale lui Petru, din marturia lui, in Fapte 10:28: "...Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat." Si apoi, mai tarziu, el relateaza acelasi incident de la convertirea lui Corneliu. In Fapte 15:8-9, Petru spune: "Si Dumnezeu, care cunoaste inimile, a marturisit pentru ei (vorbeste despre Neamuri) si le-a dat Duhul Sfant ca si noua. N-a facut nicio deosebire intre noi si ei, intrucat le-a curatit inimile prin credinta." Prin urmare, aceasta era o lectie vitala, pe care Petru o cunostea. Dumnezeu il invatase pe Petru aceasta lectie intr-un mod explicit. Stia ca nu este ceva necurat sa mananci impreuna cu credinciosii dintre Neamuri. De aceea, a facut aceasta intr-un mod deliberat, spune Pavel, inainte de venirea iudeilor. In ceea ce priveste doctrina, Pavel si Petru erau perfect de acord. Ei au cazut de acord asupra aspectului condamnabil al doctrinei. Insa au sfarsit prin a nu fi deloc de acord in ceea ce priveste raspunsul pe care sa-l dea iudeilor. Petru a ales mai degraba sa faca compromis decat sa se opuna pe fata erorii iudeilor. Eu nu cred ca Petru a avut intelegerea lui Pavel in ansamblul ei - faptul ca aceasta eroare, aceasta invatatura a iudeilor era periculos de gresita si chiar fatala. Caci ea schimba mesajul evanghelic intr-un mesaj complet diferit. Era o evanghelie falsa. Pavel se opreste aici in Galateni, pentru a clarifica acest lucru.
Apropo, as spune ca acest lucru este valabil si astazi, din exact acelasi motiv, in ce priveste doctrina romano-catolica si invatatura lor privind calea de mantuire. Din ce in ce mai mult, evanghelicii de astazi vor ca sa ii imbratiseze pe romano-catolici ca fiind fratii si surorile lor adevarati in Cristos. Stii, ceva de genul, gata cu evanghelizarea lor, accepta-i ca pe frati ai tai. Dar din acelasi motiv pentru care doctrina iudaica a stricat Evanghelia foarte rau, tot asa actioneaza si romano-catolicismul. Nu face decat sa introduca lucrarile omenesti, ritualurile religioase si faptele exterioare in formula indreptatirii. Astfel ca, anihileaza puritatea harului lui Dumnezeu in procesul de mantuire. Pentru ca daca este prin fapte, atunci nu mai este prin har. Ajungi la o evanghelie falsa. Si aceasta aduce moartea spirituala. Daca nu crezi ca asa stau lucrurile cu romano-catolicismul, te provoc sa mergi in orice biserica ce nu este dominata de Evanghelie; mergi in Mexic, mergi chiar la Roma si uita-te ce se intampla in acele biserici in numele romano-catolicismului. Este superstitie pagana cu masca crestina, simbolism crestin intretesut. Este moarte, din punct de vedere spiritual. Acest lucru se petrecea aici in Galatia. Pavel a vazut acest lucru foarte clar. Evident, a fost singurul care a vazut acest lucru in mod clar si, din acest motiv, a actionat radical fata de Petru. Cred ca ajunge aceasta introducere. Ne vom intoarce la anumite ganduri pe masura ce parcurgem sistematic pasajul.
Sa patrundem in miezul pasajului. Trei lectii putem invata din acest episod, lectii pe care fiecare dintre noi trebuie sa le puna in practica in propria viata spirituala. Vi le voi arata pe rand. Prima este aceasta. Nu este suficient sa cunosti adevarul, trebuie sa traiesti ceea ce crezi. Observati aici ca Pavel nu ezita sa blesteme doctrina iudeilor. O face in capitolul 1 versetele 8 si 9. El blestema doctrina lor. Si chiar rosteste anatema impotriva lor, personal. Acest lucru nu ar fi privit tocmai bine in societatea noastra moderna. Dar aceasta a facut Pavel. A facut-o fara niciun fel de ezitare; i-a blestemat pe iudei. Dar observati, el nu-l acuza pe Petru ca ar fi un eretic. Problema cu Petru nu a fost ca el a crezut un lucru gresit. Asa cum am vazut, el a inteles adevarul. El a crezut adevarul. El a inteles perfect Evanghelia. Stia cat se poate de bine ca Neamurile nu au nevoie de circumcizie pentru a fi mantuite. Pacatul lui Petru a fost fatarnicia, nu erezia. Observati ce spune Pavel aici, in versetul 12. Atata timp cat nimeni altcineva nu s-a aflat in jurul lui, cu exceptia lui Pavel si a celor din biserica din Antiohia, Petru a mancat linistit cu cei dintre Neamuri. Nu a avut nicio problema. El a inteles acest lucru pe deplin, si spune aceasta de cateva ori in cartea Faptele apostolilor; el stia ca, ceea ce Dumnezeu a numit curat, nu avea dreptul sa trateze ca si cum ar fi necurat. Si orice persoana, iudeu sau grec, barbat sau femeie, rob sau slobod, orice persoana care a crezut in Cristos era indreptatita doar prin credinta, era pe deplin curatita de orice pacat si intinare ceremoniala, unita cu Cristos si membra in acelasi Trup cu iudeii credinciosi. Petru stia acest lucru. A stiut acest lucru inainte ca toti ceilalti sa-l afle, pentru ca fusese moasa spirituala la convertirea lui Corneliu in Cezareea. Si Petru a vazut cu ochii sai cum Corneliu a fost umplut cu Duhul Sfant si a vorbit in limbi, intocmai ca restul credinciosilor in ziua de Rusalii. Aceasta era dovada vizibila ca Dumnezeu curatise Neamurile, prin credinta si numai prin credinta. In Fapte 10, versetul 34, Scriptura spune ca Petru insusi si-a deschis gura si "...a zis: "In adevar, vad ca Dumnezeu nu este partinitor, ci ca in orice neam, cine se teme de El si lucreaza neprihanire este primit de El." "Cine se teme de El si lucreaza neprihanire" este un alt mod de a spune "cine crede". Dumnezeu ii primeste pe cei care cred. Petru a fost cel care i-a vestit Evanghelia lui Corneliu. Fapte 10, versetele 45 si 46 descriu cum Petru si iudeii care se aflau impreuna cu Corneliu au fost uimiti de faptul ca Dumnezeu avea sa toarne Duhul Sau si peste Neamuri. Dar Petru a fost cel care l-a botezat pe Corneliu. Petru a fost cel dintai care l-a introdus in Biserica. Petru a fost cel care s-a intors si le-a explicat celorlalti apostoli ca Dumnezeu le-a vizitat pe Neamuri si le-a dat si lor Duhul Sfant. Si apoi, la intrunirea de la Ierusalim din Fapte 15, Petru este cel care relateaza incidentul cu Corneliu, cu scopul de a apara Evanghelia de iudei (Fapte 15, versetul 7) "Dupa ce s-a facut multa vorba, s-a sculat Petru si le-a zis: "Fratilor, stiti ca Dumnezeu, de o bucata buna de vreme, a facut o alegere intre voi ca, prin gura mea, Neamurile sa auda cuvantul Evangheliei si sa creada." El vorbeste despre incidentul cu Corneliu.
Astfel ca, Petru a inteles mai bine decat oricare altul motivele pentru care doctrina iudeilor era o eroare; era gresita. El stia ca era gresita. Insa Petru se pare ca nu a avut suficient curaj pentru a lupta impotriva acestui punct doctrinal particular. Nu stim exact motivul pentru care a procedat asa., si nici Pavel nu face speculatii cu privire la cele ce s-au petrecut in mintea lui Petru. Este evident faptul ca Petru nu a realizat cat de grava era aceasta eroare. Nu o privea asa cum o privea Pavel, nu vedea cum ea urma sa afecteze adevarul Evangheliei. In parte, poate pentru ca el ii cunostea pe acesti oameni. Acesti iudei, mai mult ca sigur, ii erau cunoscuti lui Petru, poate ca erau chiar prieteni de-ai lui din biserica din Ierusalim. Se pare ca aveau o mare influenta in biserica din Ierusalim pentru ca Pavel spune in versetul 12 ca acestia veneau de la Iacov, care era un fel de purtator de cuvant si lider al bisericii din Ierusalim. Asta inseamna ca ei au venit probabil ca reprezentanti oficiali ai bisericii din Ierusalim; nu erau reprezentanti apostolici, ci alcatuiau un fel de comitet de misiune sau ceva de genul acesta. Iata deci comitetul de misiune care vine de la Ierusalim. Ei nu aveau autoritate apostolica, dar pareau sa aiba o legatura cu Iacov, asadar nu erau persoane necunoscute, pe care Petru sa le priveasca drept dusmani. Petru nu i-a privit ca pe niste baieti rai. E clar ca n-a dorit sa-i aiba drept critici, asa ca s-a supus preferintelor lor, cu toate ca stia ca ei nu aveau dreptate.
Apropo, aparent, Petru mai avusese dispute anterioare cu acesti barbati sau cu altii asemenea lor. Pentru ca imediat dupa convertirea lui Corneliu, Petru a fost provocat de cativa iudei din biserica din Ierusalim, ingroziti si scandalizati de faptul ca Petru a putut sa aiba partasie la aceeasi masa cu Neamurile. Fapte 11, versetele 2 si 3 spun: "Si cand s-a suit Petru la Ierusalim, il mustrau cei taiati imprejur ( cativa barbati iudei) si ziceau: ,Ai intrat in casa la niste oameni netaiati imprejur si ai mancat cu ei'. " Din moment ce Petru insusi era Iudeu si el insusi fusese socat sa vada ce facea Dumnezeu, el a inteles impotrivirea acestor barbati. Stia ce simteau. Luca spune in Fapte 11, versetul 4 "Petru a inceput sa le spuna pe rand cele intamplate..." Le-a spus tot ce se intamplase pentru aducerea lui Corneliu la Cristos. Apoi le spune intreaga poveste aratandu-le cum Dumnezeu Insusi randuise in mod suveran circumstantele convertirii lui Corneliu. Petru le spune cum Dumnezeu i-a spus, va aduceti aminte, sa taie si sa manance acele animale necurate care mai inainte fusesera considerate necurate. De fapt, Dumnezeu declara ca fiind curat tot ceea ce se manca, curat din punct de vedere ceremonial. Si el le-a spus cum Corneliu a fost umplut cu Duhul Sfant si a vorbit in limbi si apoi el spune acest verset 17: "Deci, daca Dumnezeu le-a dat acelasi dar, ca si noua, care am crezut in Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca sa ma impotrivesc lui Dumnezeu?" Petru spune: ,Ce puteam sa fac? Dumnezeu a facut acest lucru, nu eu. Nu dati vina pe mine.' Probabil ca de-a lungul anilor ce au urmat convertirii lui Corneliu, Petru a avut numeroase conflicte cu oameni de acest gen. Probabil ca a ajuns impovarat datorita acestui conflict cu acesti iudei atat de aroganti, care credeau ca legea ceremoniala trebuia respectata in Biserica. Poate ca incerca sa fie bland cu ei, stiind ca ei se simteau jigniti atunci cand il vedeau mancand impreuna cu Neamurile. Astfel ca el se gandeste: ,Ei bine, ei sunt niste frati slabi. Nu vreau sa-i fac sa se poticneasca.'
Oricare ar fi fost motivele sale, Scriptura ne da de inteles ca Petru era fatarnic. Insa nu era eretic. Problema lui nu a fost ca se indoia de adevarul Evangheliei, nici ca nu intelegea adevarul Evangheliei. Problema lui a fost ca a esuat in punerea in practica a acestui adevar. Era un fatarnic. Si in versetul 13 al textului nostru, Pavel foloseste de doua ori expresii care deriva din cuvantul grecesc “hupocrisis", care este, evident, acelasi cuvant cu cel din limba engleza, "ipocrizie". Apropo, acesta era un cuvant folosit in actorie. Are aceleasi conotatii morale negative ca si cuvantul "ipocrizie", din engleza. De asa ceva il acuza Pavel pe Petru, de faptul ca era ipocrit. Pavel era constient ca Petru stia cum stau lucrurile. Dar nu este suficient doar ca sa cunosti adevarul. Trebuie sa si asculti de adevar. Ipocrizia poate submina adevarul Evangheliei la fel de bine ca si invatatura falsa. Aceasta este o lectie importanta. Ai inteles acest lucru? E posibil ca niciodata sa nu inveti pe cineva o erezie, dar daca viata ta este aceea a unui ipocrit, ipocrizia ta poate submina Evanghelia la fel de rau ca si atunci cand ai fi dat invatatura eretica. Si exact acest lucru s-a intamplat aici. Si alti oameni au inceput sa urmeze exemplul gresit al lui Petru, inclusiv Barnaba, partenerul in lucrare si tovarasul lui Pavel. Versetul 13 "...pana si Barnaba a fost prins in latul fatarniciei lor." Tonul sau sugereaza faptul ca Pavel s-a simtit tradat prin acest act. Barnaba era prietenul lui. Barnaba stia cum stau lucrurile. La fel si Petru. Erau ipocriti. Probabil din cauza ca doreau sa evite un conflict cu iudeii. Poate chiar s-au convins pe ei insisi ca nu faceau altceva decat sa tina cont de constiinta fratilor mai slabi, barbati care erau musafiri in biserica din Antiohia, barbati care Il vestisera pe Cristos, barbati vorbiti de bine in Ierusalim. Pareau sa existe o multime de motive pentru care sa fi fost politicos si protocolar fata de iudei. Inteleg presiunea care se formase. Uneori este tentant sa eviti conflictul prin refuzul de a infrunta eroarea, indeosebi atunci cand te afli intr-un grup si toata lumea merge in aceeasi directie. Dar atunci cand eroarea submineaza inima Evangheliei, nu poti face asa ceva. Nu este suficient doar sa cunosti adevarul, trebuie sa si traiesti ceea ce crezi.
Si aici este problema. Prin incercarea de a evita conflictul cu iudeii, Petru n-a facut decat sa-i desconsidere pe credinciosii dintre Neamuri. Implicit, i-a tratat cu dispret. Compromisul lui a cauzat rani in inimile credinciosilor dintre Neamuri. Si mai rau de-atat, aceasta atitudine le-a subminat credinta, pentru ca atunci cand un apostol a stat deoparte si n-a luat masa impreuna cu ei, ca si cum ar fi fost necurati potrivit Legii, acesti credinciosi dintre Neamuri (multi dintre ei tineri credinciosi in Cristos) au trebuit sa se intrebe daca nu cumva erau un fel de crestini de mana a doua. Au inceput sa se intrebe daca au facut tot ceea ce trebuia pentru a fi pe deplin indreptatiti. Aceasta s-a intamplat atunci cand doctrina iudaica a inceput a-si croi drum in bisericile Galatiei. Si Petru, fara sa-si dea seama, i-a deschis usa. Persistenta acestei indoieli in randul credinciosilor dintre Neamuri, care puneau la indoiala credinta lor si se intrebau daca au facut suficient, poate fi motivul pentru care Pavel relateaza din nou aceasta intamplare aici, fara a-i da o interpretare distorsionata, care sa minimalizeze stanjeneala lui Petru. El re-spune intreaga poveste, pentru ca, presupun, iudeii se aflau din nou in Galatia si le aminteau credinciosilor galateni de felul in care s-a comportat Petru, asta pentru a sugera ca apostolii au vazut de bine doctrina lor. Asadar, Pavel spune intreaga poveste fara a o polei, si asta pentru a demasca greseala. Petru permisese involuntar iudeilor sa ridice un zid despartitor intre credinciosii iudei si cei dintre Neamuri, zid pe care Cristos il daramase. Efeseni 2. versetele 14-16: "Caci El este pacea noastra care din doi a facut unul si a surpat zidul de la mijloc care-i despartea, si in Trupul Lui a inlaturat vrajmasia dintre ei, Legea poruncilor, in oranduirile ei (legea ceremoniala), ca sa faca pe cei doi sa fie in El Insusi un singur om nou (un singur Trup, Biserica formata din doua componente, Iudeii si Neamurile), facand astfel pace; si a impacat pe cei doi cu Dumnezeu intr-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrajmasia." Si daca tu ridici din nou acel zid despartitor, nu faci decat sa calci in picioare sangele lui Cristos si crucea Lui. Asadar, ipocrizia lui Petru de aici a avut rezultate cumplite si deloc benefice. Ea a ranit pe oamenii buni. Si i-a impins pe oamenii buni sa faca raul.
Raspunsul apostolului Pavel la acest gen de comportament constituie lectia numarul doi pe care o extragem din aceasta istorisire. Mai intai, in cazul in care n-ati retinut, nu este suficient sa cunosti adevarul, trebuie sa pui in practica ceea ce crezi. In al doilea rand, nu este suficient sa admiti adevarul, trebuie sa infrunti eroarea. Sunt momente cand trebuie sa actionam intr-un mod care pare negativ. Dintotdeauna au existat in biserica aceia care cred ca orice lucru negativ este automat un lucru rau. De ce nu putem fi mai pozitivi? De ce trebuie sa criticam oamenii cu care nu suntem de acord? Nu putem sa fim pur si simplu pozitivi fata de lucrurile pe care le credem si sa-L lasam pe Domnul sa sorteze lucrurile? Ati mai auzit asa ceva. Eu unul aud tot timpul aceste cuvinte. Si dati-mi voie sa spun urmatoarele, inainte de toate. Aceasta este o atitudine mai buna decat extrema opusa, pentru ca sunt oameni care sunt intotdeauna negativisti. Ei se simt bine intr-o situatie conflictuala. Ei se mandresc cu faptul ca ii critica pe altii. De fapt, cu cat critica mai multi, cu atat sunt mai fericiti. Cunoasteti acest gen de oameni. Unii dintre ei vin aici din cand in cand si duc cu ei in afara bisericii semnele protestului. Zugraviti-va imaginea unui om infatuat, care conduce un camion mohorat si plouat, plin cu toti acei oameni cu care el nu este de acord, ca si cum si-ar extrage un fel de cinste din controverse. Ceva este absolut gresit la cineva care gaseste placere in a starni certuri. Categoric, este o atitudine dezechilibrata, de care trebuie sa ne pazim. Indeosebi aici, intr-o biserica unde accentuam adesea importanta vitala a doctrinei sanatoase. Discerne lucrurile si gandeste in mod critic. Dar nu deveni o persoana care sa gaseasca placere in a critica, nici in a gasi greseli.
Acestea fiind spuse, trebuie sa spun, cu toate sinceritatea, ca o greseala mare in miscarea evanghelica de astazi este extrema opusa. Oamenii nu vor sa se disciplineze si sa gandeasca in mod critic. Cu siguranta, ei nu vor sa se deranjeze pentru a apara doctrina impotriva erorii. Astfel ca, milioane de persoane au adoptat ideea ca noi trebuie sa fim intotdeauna pozitivi si sa nu criticam niciodata pe nimeni si ca nu trebuie sa ne opunem niciodata erorii in mod direct. Este un punct de vedere total nebiblic. Se potriveste de minune cu postmodernismul, pentru ca postmodernistii iti vor spune ca, daca crezi cu prea mare vehementa un anumit lucru, nu esti decat arogant. Si orice fel de certitudine este o problema mai mare pentru postmodernisti decat eroarea in sine. Este un punct de vedere total gresit. Si pentru anumiti oameni, de fapt chiar pentru foarte multi oameni de astazi, nu exista nicio eroare atat de grava incat sa justifice o confruntare de o asemenea amploare. Am ajuns in punctul in care, in biserica, invatatorii falsi pot apara tot ceea ce vor si pot sa invete pe altii eroarea lor, fara a fi impiedicati. Dar daca te ridici si vorbesti, si sugerezi ca ideile lor nebiblice sunt gresite, vei fi acuzat de lipsa de dragoste.
Observati, Pavel nu s-a temut de asta, chiar daca cel pe care trebuia sa-l infrunte era Petru. Evanghelia era cea atacata. Si aceasta atarna mai greu decat orice alt pericol, inclusiv impotrivirea publica care, posibil, ar fi dus la despartirea celor doi apostoli. Evanghelia era mai importanta decat un show artificial care sa arate o unitate exterioara intre apostoli. Orice altceva mai reiese din acest pasaj, nadajduiesc ca intelegeti faptul ca aici este demascata ideea celor care spun ca aparenta unitatii este intotdeauna mai importanta decat apararea adevarului. Uneori, de fapt intotdeauna cand Evanghelia se afla in pericol, este esential sa infrunti eroarea si sa lupti pentru adevar. Nimeni, care este sanatos psihic, nu gaseste placere in lupta si cearta. E in ordine. Nici nu ar trebui sa ne placa acest lucru. Dar in acelasi timp, nimeni care iubeste sincer adevarul, nu ar nega faptul ca, pentru unele adevaruri, merita sa lupti si, eventual, chiar sa mori. Evanghelia este cap de lista intre aceste adevaruri.
Trebuie sa luptam, nu numai pentru Evanghelie, ci si pentru puritatea si exactitatea cu care este vestita. Ceea ce Petru a facut aici a fost ca a murdarit adevarul Evangheliei. Parea sa arate public ca sprijina si simpatizeaza cu iudeii si doctrina lor falsa. Astfel ca Pavel i s-a impotrivit pe fata. Versetul 11. In public, versetul 14. De fapt, observati, in versetul 14, ca lucrurile erau clare in mintea lui Pavel. Adevarul Evangheliei se afla in pericol. "Cand i-am vazut eu ca nu umbla dupa adevarul Evangheliei, i-am spus lui Chifa in prezenta tuturor..." Cred ca ceea ce Pavel vrea sa zica este ca el a spus aceste lucruri lui Petru, in auzul tuturor celor prezenti. "...Daca tu, care esti Iudeu, traiesti ca Neamurile si nu ca Iudeii, cum silesti pe Neamuri sa traiasca in felul Iudeilor?" El il infrunta pe Petru pentru fatarnicia lui. Si a facut asa pentru ca fiecare care fusese martor la fatarnicia lui sa stie ca el era mustrat. Intrucat pacatul fusese public si pacatul avusese impact asupra intregii congregatii, si mustrarea a trebuit sa fie publica. Pavel transforma situatia intr-un prilej de a le da invatatura.
Acest lucru ne duce la o a treia si ultima lectie pe care o avem de invatat din acest pasaj. Ele sunt mult mai multe, dar de data aceasta evidentiez doar trei. Cea dintai: nu-i suficient doar sa cunosti adevarul, trebuie sa si traiesti ceea ce crezi. Cea de-a doua: nu este suficient sa admiti adevarul, trebuie sa si infrunti eroarea. Si acum cea de-a trei: nu este suficient sa fii veghetor doar pentru tine, trebuie sa te preocupe si siguranta turmei. Din acest motiv, Pavel actioneaza public. Este extrem de semnificativ acest lucru, retine, faptul ca Pavel l-a mustrat pe Petru in fata tuturor. Acest gen de mustrare publica este foarte rara in Noul Testament si asa si trebuie sa fie. Pentru ca, in mod normal, atunci cand vedem un frate cazut intr-o greseala, trebuie sa mergem sa vorbim cu el, mai intai, intre patru ochi. Matei 18:15 "Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur..." Asa ne-a invatat Isus sa ne purtam cu un frate care pacatuieste. Dar observati ca aici Isus se refera la problemele personale si la pacatele private. La aceste lucruri face referinta. "Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta..." - o ofensa personala. Pacatele private trebuie rezolvate in mod privat, pe cat e cu putinta. Acele pacate, acele pacate private, trebuie spuse bisericii doar daca fratele care a pacatuit refuza indemnurile multiple, in prezenta mai multor martori. Asa functioneaza disciplina in biserica.
Dar mai este un aspect al acestei chestiuni. Anumite pacate publice necesita mustrare publica. Si observati ca, in acest caz, Pavel sare peste pasajul din Matei 18 in mod voit si motivat. Aceasta nu era o situatie similara celei din Matei 18. Aceasta era una dintre acele situatii cand Biserica, turma lui Dumnezeu, se afla in pericol iminent si era absolut necesara mustrarea publica si imediata. Scriptura spune ca in unele situatii, mai ales cand e vorba de pacat in randul batranilor sau liderilor adunarii, Pavel spune, in 1Timotei 5, versetul 20, ca acestia trebuie sa fie mustrati in fata tuturor. Si da un motiv pentru aceasta: pentru ca toti ceilalti sa se teama. Intrucat pacatele liderilor au un rasunet foarte puternic in randul celor pe care ei ii conduc, si mustrarea lor trebuie facuta public. Grija lui Pavel pentru bunastarea intregii turme, indeosebi intr-o astfel de circumstanta, a depasit-o pe cea fata de Petru, pentru sentimentele sau demnitatea acestuia. Mustrarea publica era solutia aici. Si Pavel a facut bine ce-a facut, pentru ca ipocrizia lui Petru afectase intreaga biserica, inclusiv pe Barnaba. Iar uneori, un pastor credincios trebuie sa sune alarma imediat si deslusit. Si exact acest lucru a facut Pavel aici. El n-a facut decat sa urmeze acelasi sfat pe care l-a dat batranilor din Efes, in Fapte 20, versetele 28-31, cand a plecat din acea biserica. Ascultati ce spune. "Luati seama dar la voi insiva si la toata turma..." Retineti, aceasta este ideea. Trebuie sa te preocupe nu doar persoana ta, ci intreaga turma. "...peste care v-a pus Duhul Sfant episcopi, ca sa pastoriti Biserica Domnului, pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau. Stiu bine ca dupa plecarea mea se vor vari intre voi lupi rapitori care nu vor cruta turma; si se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor invata lucruri stricacioase ca sa traga pe ucenici de partea lor. De aceea, vegheati..."
Eu ma bucur ca Pavel a vorbit impotriva lui Petru. Respectul meu pentru Petru nu s-a diminuat catusi de putin, si asta datorita felului in care a reactionat. Si chiar daca Pavel nu consemneaza aici, in Galateni 2, raspunsul lui Petru, noi stim ca el a primit mustrarea lui Pavel si a recunoscut faptul ca Pavel a avut dreptate. Pentru ca in 2Petru 3, versetul 15, el vorbeste despre Pavel ca fiind preaiubitul nostru frate Pavel si recunoaste marea intelepciune cu care Dumnezeu, in harul Lui, l-a inzestrat. Astfel ca, dupa acest incident din Galateni 2, nu s-a mai produs nicio scindare. Nu exista nicio dovada ca ar mai fi existat un alt conflict intre acesti doi apostoli. Pavel a procedat corect si a rezolvat problema pe fata.
Va marturisesc ca imi este foarte greu sa imi imaginez un conflict de acest gen petrecandu-se in climatul Bisericii din secolul XXI. Astazi exista prea mare presiune pentru a face compromis cu cei din partida iudaica, pentru a-i imbratisa ca pe adevarati tovarasi de lupta intr-o mare cruciada morala si pentru a inabusi diferentele dintre noi si ei cu privire la Evanghelie. Cred ca, daca astazi am fi in circumstante similare, sunt convins ca cei mai multi lideri evanghelici ar fi de partea lui Petru si nu a lui Pavel. Si ei ar motiva pozitia "buna" a lui Petru prin faptul ca avem nevoie de partida iudaica si de biserica romano-catolica si chiar de iudaism, ca fiind aliatii nostri in razboiul impotriva avortului si in lupta impotriva secularizarii culturii noastre. Iar pentru a realiza aceste aliante politice trebuie sa acceptam tolerarea unei anumite lipse de claritate a Evangheliei.
Ascultati inca o data cuvintele lui J. Gresham Machen (am citat mai devreme. Dati-mi voie sa mai citez o data). Este ceva ce a scris cu mai bine de optzeci de ani in urma. Iata ce a spus. "Ce splendida reputatie ar fi capatat orasele Neamurilor daca iudeii ar fi avut castig de cauza si ar fi reusit sa raspandeasca in aceste orase respectarea Legii lui Moise. Desigur ca Pavel ar fi trebuit sa ajunga la un numitor comun cu invatatorii care ii erau atat de aproape ca viziune. Desigur, el ar fi trebuit sa le aplice si lor marele principiu al unitatii crestine. De fapt, oricum, Pavel n-a facut asa ceva. Si tocmai datorita faptului ca el si altii n-au facut asa ceva, biserica crestina exista astazi. Cu siguranta, Pavel a avut dreptate. Diferenta care il separa de iudei nu era neaparat o subtilitate teologica, ci ea facea trimitere direct la inima si miezul religiei lui Cristos." Are dreptate. Si, de fapt, modul lui Pavel de abordare a unui asemenea conflict este inca modul corect. Si daca crestinii evanghelici de astazi nu urmaresc realitatea adevarului si a luptei pentru o Evanghelie nealterata, vom pierde in totalitate marturia in mijlocul lumii necrestine. De fapt, as spune ca, la o scara mare, acest lucru s-a intamplat deja. Si indemnul meu pentru fiecare dintre voi este ca sa fiti asemenea lui Pavel: sa luptati pentru adevarul Evangheliei, pentru ca nici un alt adevar nu este mai vrednic de acest lucru.
Sa ne rugam. Doamne, ce incurajare este acest pasaj pentru noi in acest veac compromis in care ne aflam, ca sa stam pe pozitie si sa luptam pentru adevarul Cuvantului Tau, ba chiar sa murim pentru el. Da-ne o astfel de dragoste pentru adevar! Da-ne o astfel de dragoste pentru Cristos! Da-ne o apreciere corecta a ceea ce a facut Cristos pentru noi, astfel incat sa nu ne numaram niciodata printre cei care invata ca este mai important ceea ce facem noi pentru El! Ajuta-ne sa vestim o Evanghelie curata prin vorbele noastre si prin trairea noastra! Ne rugam in Numele lui Isus. Amin.
Tradus de Estera Sandau