Phil Johnson
Textul nostru din aceasta saptamana cuprinde unul dintre primele versete pe care le-am memorat, ca proaspat convertit. Este un text cu care sunteti probabil familiarizati cu totii. Galateni 2:20 "Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc... dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine."(engl. -- credinta Fiului lui Dumnezeu) Este inca unul dintre versetele mele favorite. Mult adevar contine aceasta simpla afirmatie! Este un sumar extraordinar al intregii teologii a lui Pavel. De fapt, acest verset comprima aproape toate aspectele mantuirii intr-o afirmatie concisa, minunata, care, intentionat - cred eu - vizeaza caracterul personal al justificarii, al credintei si al unitatii noastre desavarsite cu Cristos. Toate acestea sunt inglobate intr-o singura fraza. Am spus adesea ca mesajul central al invataturii lui Pavel despre mantuire este rezumat in acest adevar al unitatii noastre spirituale cu Cristos. Pavel a vazut aceasta unitate ca fiind inima, miezul soteriologiei sale. Am subliniat mai inainte acest lucru, anume ca apostolul Pavel folosea un limbaj specific atunci cand facea referire la crestini: el spune in mod repetat ca noi suntem "in Cristos", spiritual si mistic uniti cu Cristos. In Efeseni 5 versetul 30: "pentru ca noi suntem madulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui, os din oasele Lui." Noi suntem in El. O unitate spirituala de asa natura incat viata Lui devine viata noastra, moartea Lui devine moartea noastra, invierea Lui -- invierea noastra, iar puterea Lui de inviere devine energia prin care traim. Coloseni 3 versetul 3 spune: "Caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Cristos in Dumnezeu."
Si de aceea, ori de cate ori vorbeste despre credinciosi, Pavel ii descrie ca fiind cei aflati in Cristos. Dati-mi voie sa va aduc ca dovada cateva versete familiare in care este folosita aceasta expresie. Romani 8 versetul 1: "Acum dar nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Cristos Isus..." Romani 12 versetul 5: "tot asa si noi, care suntem multi, alcatuim un singur trup in Cristos; dar, fiecare in parte, suntem madulare unii altora." Romani 16 constituie un capitol extraordinar, in care Pavel transmite salutul sau catorva sfinti pe nume, oameni din biserica din Roma, pe care ii cunostea bine. In mod repetat, foloseste expresia "in Cristos" sau alte expresii de acest gen. Deschideti la Romani 16. Vreau sa vedeti cat de adanc infiltrat era acest lucru in gandirea lui Pavel. Romani 16 versetul 3: "Spuneti sanatate Priscilei si lui Acuila, tovarasii mei de lucru in Cristos Isus." Versetul 7: "Salutati pe Andronic si pe Iunia, rudele mele si inchisi impreuna cu mine, care sunt distinsi intre apostoli si care erau in Cristos mai inainte de mine." (GBV) Versetul 8: "Spuneti sanatate lui Ampliat, preaiubitul meu in Domnul." Versetul 9: "Spuneti sanatate lui Urban, tovarasul nostru de lucru in Cristos..." Versetul 10: "Spuneti sanatate lui Apele, incercatul slujitor al lui Cristos..." Sfarsitul versetului 11: "Salutati pe cei din casa lui Narcis, care sunt in Domnul."(GBV) Versetul 12: "Salutati pe Trifena si pe Trifosa care lucreaza in Domnul. Salutati pe Persida cea iubita, care a lucrat mult in Domnul."(GBV) Iata cuvintele pe care le foloseste Pavel, din nou si din nou, cand face referire la credinciosi: noi suntem "in Cristos", noi suntem "in Domnul". El vorbeste de unitatea spirituala. 2Corinteni 5 versetul 17: "Caci daca este cineva in Cristos, este o faptura noua..."
Si el vorbeste despre aceasta unitate pe care o avem cu Cristos, care ne da posibilitatea sa fim partasi la toate virtutile lui Cristos si beneficiari. Este un gand uimitor, nu-i asa? Noi suntem atat de uniti cu Cristos incat Ii impartasim virtutile. Suntem partasi cu El la acele virtuti. Noi beneficiem de ele. De toate. In 1Corinteni 1 versetul 30, Pavel spune: "Si voi, prin El, sunteti in Cristos Isus. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare." In 1Corinteni 15 versetul 18 el vorbeste despre acei credinciosi care au plecat din aceasta lume, oameni care au murit, folosind aceste cuvinte: "cei ce au adormit in Cristos." Asadar, chiar si in moarte avem aceasta unitate cu Cristos; prin urmare Pavel refuza sa spuna ca ei au murit, el spune ca au adormit in Cristos. Intrucat se afla in Cristos, ei sunt partasi la viata lui Cristos.
Sa ne intoarcem la Galateni capitolul 1 versetul 22. Observati ca el vorbeste despre bisericile din Iudea care se aflau "in Cristos". Apoi, din nou. In Galateni 3 versetul 28 spune: "Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunt una in Cristos Isus." Asadar, aceasta unitate nu ne face doar partasi cu Cristos, una cu El, ne face una si unul cu celalalt -- madulare ale aceluiasi trup. In acelasi fel, el se adreseaza bisericii din Efes cu aceste cuvinte: "cei ce sunt credinciosi in Cristos Isus." El le spune urmatorul lucru si anume ca Dumnezeu "ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Cristos Isus." (Efeseni 2:6) Pentru ca Isus Cristos Se afla la dreapta lui Dumnezeu in locurile ceresti iar noi suntem uniti cu El din punct de vedere al pozitiei, inseamna ca si noi am fost asezati acolo. El spune: "Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi in Cristos Isus pentru faptele bune..." (Efeseni 2:10) El spune in Efeseni 1:6 ca Dumnezeu "ne-a primit in Preaiubitul Sau." Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne accepta in Cristos, Preaiubitul Sau Fiu. El este Cel Preaiubit, Cristos. Si noi suntem acceptati, primiti de Dumnezeu in Preaiubitul, Preaiubitul Sau Fiu.
As putea continua mult si bine pe aceasta idee. Dar in fiecare din epistolele sale nou-testamentale, Pavel foloseste aceasta expresie, "in Cristos", atunci cand se refera la cei credinciosi, in fiecare din epistolele sale. Expresia apare de 40-50 de ori in Noul Testament. Si aproape de fiecare data este rostita de Pavel. Petru o foloseste o singura data in 1Petru 5 versetul 14. Dar, de obicei, este folosita de Pavel -- "in Cristos". Si ea subliniaza adevarul care sta la baza soteriologiei sale, anume ca credinta este cea care ne aduce intr-o unitate vitala cu Cristos, astfel ca putem sa luam parte la viata Lui, la moartea Lui, la invierea Lui. Este un adevar, atat din punct de vedere al pozitiei cat si al trairii practice. Cu alte cuvinte, acest adevar are si un aspect judiciar sau legal. El presupune o recunoastere divina, o declaratie legala in ceea ce ne priveste. Desigur ca nu am fost literal rastigniti cu Cristos. Cristos a murit ca substitut al nostru. A murit ca substitut legal al nostru. Asadar, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, moartea lui Cristos este socotita drept moarte a noastra. Moartea Lui este o ispasire a pacatelor noastre. El a platit vina pacatului asa cum era randuit prin Lege. A platit-o in totalitate. Asadar, exista aici o recunoastere legala sau judiciara prin care Dumnezeu ne considera morti impreuna cu Cristos. Dar exista si latura practica si experimentala a unitatii noastre cu Cristos. Viata si puterea Lui ne transforma, trezindu-ne dintr-o stare de moarte spirituala, care ne tinea robi ca si necredinciosi, iar puterea lui Cristos continua sa lucreze in noi, ca sa ne umple cu dorinte evlavioase, ca sa ne dea dragoste reala pentru sfintenie, ca sa ne infiltreze cu puterea necesara pentru a dori si a infaptui, potrivit cu buna placere a lui Dumnezeu. Si toate aceste lucruri isi au punctul de plecare in unitatea cu Cristos. Iar acest verset, Galateni 2:20, inglobeaza toate aceste adevaruri intr-un limbaj care este aproape poetic.
Pavel foloseste oximoronul pe tot cuprinsul acestui verset. Oximoronul este o figura de stil care utilizeaza un limbaj paradoxal, uneste doi termeni contradictorii. Oximoronul este o expresie care pare a fi contradictorie. De exemplu "tacere graitoare" sau "sticla de plastic". Ai baut vreodata dintr-o sticla de plastic? Sau "dulceata amara". Imi plac oximoroanele, pentru ca te fac sa gandesti. Ne place sa unim cuvinte care par sa nu mearga impreuna. Anumite adevaruri legate de viata crestina sunt cel mai bine exprimate prin oximoroane, prin limbajul paradoxal. In textul nostru, Pavel foloseste un trio al paradoxurilor pentru a rezuma realitatea si plinatatea mantuirii noastre in Cristos. El spune: Am fost rastignit, totusi traiesc. Traiesc, dar nu eu, ci Cristos. Si, viata pe care o traiesc in carne, o traiesc in credinta. As vrea sa ne uitam la aceste paradoxuri pe rand si sa incercam sa descoperim o parte din adevarul despre mantuirea noastra, adevar pe care Pavel l-a condensat intr-o singura afirmatie atat de plina de miez.
Sa ne uitam mai intai la paradoxul mortii. Pavel incepe aceasta fraza afirmand ca a fost rastignit, dar totusi, traieste. "Am fost rastignit impreuna cu Cristos si traiesc..." Daca intelegeti intreaga teologie a lui Pavel, observati ca acest paradox este foarte mare. Pentru ca inainte sa fie rastignit, Pavel era de fapt mort. Spune acest lucru in Efeseni 2 versetul 5: noi eram morti in pacatele noastre, dar Dumnezeu ne-a adus la viata impreuna cu Cristos. El vorbeste aici de viata lui dinainte de convertire, cand era mort in pacate si faradelegi. Sau, asa cum afirma in Efeseni 4 versetul 18: "avand mintea intunecata, fiind straini de viata lui Dumnezeu, din pricina nestiintei in care se afla in urma impietririi inimii lor." Mort spiritual. El a fost mort, insa acum, ca unul care a fost rastignit impreuna cu Cristos, este viu cu adevarat pentru prima data in viata lui. Si Pavel a imprumutat acest paradox direct de la Cristos, care a spus in Matei 16 versetul 25: "Pentru ca oricine va vrea sa isi scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru Mine, o va castiga." Este un paradox. Mori, pentru ca sa traiesti. Ai fost rastignit, totusi traiesti.
In ce sens a fost rastignit Pavel impreuna cu Cristos? Despre ce vorbeste el? Vei auzi adesea oameni citand acest pasaj cu scopul de a arata ca Pavel vorbea de o "viata mai adanca", de un "al doilea nivel" in experienta crestina, care l-a asezat pe Pavel pe un nivel spiritul mai inalt. Am auzit vorbitori care au folosit si au abuzat de acest pasaj, dandu-i sensul de auto-rastignire pioasa, ca si cum Pavel s-ar fi referit la o auto-flagelare sau la punerea sa zilnica pe cruce, prin negarea eu-lui sau. Dar nu la aceasta se refera Pavel aici. Contextul este foarte clar. Observati versetul 19: "Caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc pentru Dumnezeu." El vorbeste despre a fi mort fata de Lege. Mort in sens legal. Nu se mai afla sub amenintarea si condamnarea Legii. Pedeapsa ultima a Legii a fost platita in numele lui, astfel ca ea nu mai are nicio putere asupra lui. Cu alte cuvinte, este mort, mort in ceea ce priveste Legea. Si el vorbeste aici despre doctrina justificarii prin credinta. In versetul 16 spune foarte explicit: "Totusi, fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit prin faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Cristos, am crezut si noi in Cristos Isus, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta in Cristos, iar nu prin faptele Legii; pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii." Acum, spune el, este mort fata de Lege, este mort in ochii Legii. Este mort in ceea ce priveste Legea. Legea nu mai are nicio putere asupra lui. Si in versetul 20 el explica de ce este mort in ochii legii. "Am fost rastignit impreuna cu Cristos."
Apostolul Pavel nu a fost asezat in mod literal impreuna cu Cristos pe cruce. El nu a fost rastignit cu Cristos in sens literal sau istoric. Asadar, ce a vrut sa spuna cu acest lucru? Cum a fost Pavel rastignit impreuna cu Cristos? El explica exact ce-a vrut sa spuna, la sfarsitul acestui verset si de asemenea in versetul 21. Uitati-va. "...Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine." (versetul 20) De aceea, el spune: "Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu, caci daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Cristos." (versetul 21) El spune ca moartea lui Cristos a fost pentru el, in numele lui. Cu alte cuvinte, moartea lui Isus a fost socotita, din punctul de vedere al legii, moartea lui Pavel. Cristos, spune Pavel, S-a dat pe Sine pentru mine. El a murit in locul meu. El a facut acest lucru ca reprezentant si ca substitut al meu inaintea tronului de judecata al lui Dumnezeu; si El a primit pedeapsa mea. Aceasta inseamna expresia "pentru mine" in acest context. In locul meu. El S-a dat pe Sine Insusi in locul meu. Moartea este pedeapsa data de lege pentru pacat si Cristos a indurat cea mai ingrozitoare moarte care s-a dat vreodata ca pedeapsa. El a murit prin moartea unui pacatos. Daca El a murit astfel, si Pavel spune "pentru mine", atunci nu putea sa o faca decat in locul meu, ca substitut al meu, ca procura, ca reprezentant al meu, pentru ca Isus Cristos Insusi nu a fost un pacatos. Exact acest lucru spune Pavel in Galateni 3 versetul 13: "Cristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se blestem pentru noi, - fiindca este scris: "Blestemat e oricine este atarnat pe lemn.""Aceasta este moartea cu care a murit Cristos -- moartea unui pacatos care a incalcat Legea. Nu pentru El a murit, ci pentru noi, spune Pavel. Asadar, este clar ceea ce vrea Pavel sa invete aici in Galateni 2 versetul 20 -- caracterul substitutiv al jertfei lui Cristos. Din punct de vedere al Legii, daca Cristos a purtat pentru mine vina pacatului meu, asa cum este ea aratata de Lege, atunci este ca si cum eu am fost rastignit impreuna cu El. Pentru ca, in ochii Legii, pentru pacatul meu s-a facut ispasire. Aceea a fost moartea mea realizata printr-o procura. Aceea a fost masura de manie divina pe care o meritam. Astfel ca Pavel spune: "Am fost rastignit impreuna cu Cristos." Iata deci cum eu, prin Lege, sunt mort fata de Lege. Pavel spune ca, prin Lege, sunt la fel de bun ca si mort. Asadar, fiecare adevar la care face referire Pavel in acest pasaj este inradacinat si intemeiat pe doctrina ispasirii substitutive. Participarea mea impreuna cu Cristos, unitatea mea spirituala cu Cristos, partasia mea cu moartea si invierea Lui, rolul Sau ca reprezentant si ca inlocuitor al meu -- toate acestea atarna de adevarul mortii Lui, ca inlocuitor al meu.
Au existat oameni de-a lungul istoriei crestinatatii care au dispretuit doctrina ispasirii inlocuitoare. Dar si astazi sunt dintre acestia. Si drept rezultat, ei au incercat sa redefineasca, din punct de vedere istoric, semnificatia mortii lui Isus. Unii au spus ca Cristos a murit, nu ca substitut al nostru, ci ca exemplu pentru noi, doar pentru a ne da un exemplu de jertfire proprie si blandete. Prin urmare, spun ei, ceea ce mantuieste nu este ceea ce a facut Cristos pentru noi, ci ceea ce facem noi pentru a-I urma exemplul. Asa sustin si invata, in fapt, toti liberalii teologi, socinienii, moralistii si deistii. Devine un fel de mantuire prin fapte, pentru ca neaga practic eficacitatea obiectiva a mortii lui Cristos pentru mine. El nu este decat un exemplu pentru mine si depinde de mine daca urmez sau nu acest exemplu. Iata ce invata aceasta doctrina. Altii au recunoscut intr-un fel ca Isus Cristos a purtat vina pacatului, dar ei sustin faptul ca El nu a facut-o in numele nostru. Cu alte cuvinte, El nu a murit in locul nimanui. Moartea Lui, spun ei, a fost mai degraba o manifestare publica a intensitatii cu care uraste Dumnezeu pacatul. A fost o demonstrare a maniei lui Dumnezeu atunci cand El cere o plata pentru pacat. Si din prisma lor, Dumnezeu nu cere persoanelor sa plateasca individual pentru pacat. El pur si simplu ii iarta pe pacatosi fara nicio plata, gratis, fara a cere nicio plata pentru pacat. Prin urmare crucea, dupa cum spun ei, a fost doar un gest simbolic si nu o plata pentru pacatele cuiva. Astazi, acest mod de a vedea lucrurile capata tot mai mult teren. A fost propovaduit de-a lungul anilor de unii dintre cei mai cunoscuti invatatori ai YWAM (Organizatia crestina: Tineri in Misiune). Aceasta invatatura distruge eficacitatea obiectiva a mortii lui Cristos. De asemenea, distruge adevarul care explica si sustine adevarul unitatii noastre cu Cristos.
Este important sa intelegem aceste lucruri. Nu am adus in discutie acest subiect pentru a da nastere unei dispute teologice. El este important pentru ca astazi sunt tot mai multi oameni care se impotrivesc acestei doctrine a ispasirii cu caracter substitutiv. Oamenii cred ca aceasta notiune a substitutiei Il face pe Dumnezeu sa para prea aspru si prea razbunator. Nu este o doctrina care sa se potriveasca cu era postmoderna in care traim. Este atacata din multe parti astazi. Ideea ca Dumnezeu ar pedepsi pacatele unei lumi rele in Persoana Fiului Sau nevinovat constituie un adevar pe care multi il gasesc dezagreabil. Pare vulgar si lipsit de delicatete. Este o ofensa, asa cum spune Biblia. Crucea lui Cristos este o piatra de poticnire si o stanca de cadere (engl.- o stanca a ofensei). (1Cor. 1:23, 1Pet. 2:8) Si acesta este unul dintre motivele pentru care lucrurile stau asa. Dar pentru cei care cred, ea, crucea, este puterea lui Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeu. (1Cor. 1:24) Ofensa adusa de cruce este exact ceea ce sarbatorim. Sa nu te lasi vreodata ispitit sa intorci spatele crucii, sa ii atenuezi intensitatea sau sa ii indulcesti mesajul, numai pentru ca intelepciunea acestei lumi o considera ofensa.
Si in urma cu o suta de ani, acest subiect se afla in plina dezbatere. Alexander McClaren, marele predicator, sublinia faptul ca, atunci cand oamenii pierd din vedere natura substitutiva a lucrarii de ispasire a lui Cristos, ajung, curand, sa isi piarda complet interesul pentru cruce. Oamenii din zilele lui atacau direct caracterul substitutiv al ispasirii. Ei spuneau ca este crud si lipsit de delicatete. Si McClaren a raspuns urmatoarele: "Ori de cate ori doctrina completa a credintei in Cristos ca substitut al nostru incepe sa se clatine si sa piarda din interes, oamenii nu mai stiu ce sa faca cu moartea lui Cristos si, in curand, nici n-o mai pomenesc." Apoi a adaugat: "Daca Cristos nu a murit ca substitut si ca jertfa pentru pacatosi, este foarte greu sa mai dai o semnificatie crucii, poate doar o melodrama sentimentala." Lucrurile avertizate de McClaren s-au intamplat cu exactitate in mijlocul acelor modernisti si teologi liberali, care erau in mare voga la acea vreme. Foarte curand au inceput sa nu mai vorbeasca despre cruce. Acelasi lucru se intampla si astazi in randul crestinatatii cautatoare de amabilitati -- crestinatatea postmoderna -- Teismul Deschis, aceasta noua miscare numita Biserica care inainteaza si toate celelalte varietati de pseudo-crestini, care incearca sa modifice mesajul Evangheliei, pentru a-l face accesibil postmodernismului. Daca iti este rusine de aceasta ofensa adusa de cruce, vei ajunge in cele din urma sa reduci la tacere singurul adevar care poate mantui. Iata deci cat de crucial este acest lucru.
Cuvintele lui Pavel din acest text releva superioritatea doctrinei ispasirii substitutive (ispasire facuta pentru cineva), adevarul potrivit caruia Cristos a murit in locul pacatosilor. Inseamna ca lucrarea de ispasire infaptuita de Cristos este eficienta in mod firesc si obiectiv. Lucrarea Lui in numele meu a implinit deja tot ceea ce este necesar pentru viata mea si pentru mantuirea mea. Mie nu-mi mai ramane nimic de adaugat la ea. Insa viata vesnica este posesiunea mea inca din momentul prezent, garantata de invierea lui Cristos. "...eu, prin Lege, sunt mort fata de Lege..." spune el, "...ca sa traiesc pentru Dumnezeu. Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc... dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine..." Isus Insusi a subliniat acest lucru. El a spus: "Adevarat, adevarat va spun ca cine aude cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica..." (posesiunea din prezent) "...si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata." (Ioan 5:24) In prezent, chiar acum. Viata vesnica este ceea ce eu detin in prezent si este singura garantie a adevarului potrivit caruia Cristos a implinit deja, ca inlocuitor al meu, tot ceea ce Legea lui Dumnezeu cerea de la mine. Anihileaza acest adevar si vei distruge Evanghelia. Unitatea mea spirituala cu Cristos este ceea ce pecetluieste realitatea acestui adevar la un nivel practic si personal. Acesta este adevarul care iti ofera siguranta mantuirii.
Observati cum zugraveste acest text mantuirea si unitatea noastra cu Cristos; le confera un caracter personal si individual. Ati observat toate pronumele personale pe care le foloseste Pavel in acest singur verset? Pronumele "eu" este folosit o singura data in acest verset iar pronumele "mine, m-" apare de trei ori. Asadar, patru pronume personale intr-un singur verset. Se vede clar ca Pavel pune aici accentul pe aspectul personal si individual al mantuirii. Am mentionat mai devreme tendinta teologica fatala, care a devenit acum atat de populara in cercurile academice, care se numeste "O noua perspectiva asupra lui Pavel". Este o reinterpretare de mari proportii a teologiei lui Pavel. Si una dintre tendintele cele mai periculoase ale acestei teologii este aceea ca incearca sa elimine din doctrina justificarii a lui Pavel notiunea mantuirii personale. Potrivit "Noii perspective asupra lui Pavel", potrivit multor oameni care incearca in aceste zile sa il reinterpreteze pe Pavel, atunci cand Pavel vorbeste de justificare, el nu vorbeste despre cum este indreptatit un individ inaintea lui Dumnezeu, ci mai degraba despre modul in care Iudeii si Neamurile se raporteaza corporativ la legamantul lui Dumnezeu. Aceasta invata ei. Dati-mi voie sa il citez pe N. T. Wright, care este, probabil, cel mai influent aparator al "Noii perspective asupra lui Pavel". El spune: "Indreptatirea nu se refera atat la soteriologie cat la eclesiologie; nu vorbeste intr-atata de mantuire cat vorbeste de Biserica." Cu alte cuvinte, el sustine ca este vorba de un aspect colectiv si nu unul individual. Este vorba de modul in care se raporteaza diferite grupuri de oameni, indeosebi Iudei si Neamuri, la comunitatea legamantului; nu se refera la justificarea unui individ inaintea lui Dumnezeu.
Dar aici, Pavel dezbate in mod clar realitatea individuala si personala. Versetul 16: "Fiindca stim ca omul..." (un suflet privat, abordare personala si individuala) "...nu este socotit neprihanit prin faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Cristos..." In textul nostru, Pavel dezvaluie aceeasi tema a indreptatirii individuale. El ii da un caracter pe cat se poate de personal prin faptul ca vorbeste despre insasi persoana lui. "Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc... dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine." El nu spune "noi". Nu foloseste termeni colectivi. Este un lucru personal si individual. Si acesta este paradoxul mortii. "Am fost rastignit impreuna cu Cristos si traiesc... dar nu mai traiesc eu..." Iata sumarul a tot ceea ce am spus pana acum. Pavel descrie o credinta personala, care vizeaza un eveniment istoric din trecut, acela al mortii lui Cristos si al invierii Lui si care se hraneste din cunoasterea faptului ca unitatea mea cu Cristos ma face partas la acel eveniment istoric si beneficiar al lui. Eu sunt mort fata de Lege, pentru ca Isus Cristos a murit in locul meu. Si asa cum vom vedea, eu sunt de asemenea viu pentru Dumnezeu, pentru ca iau parte, din punct de vedere spiritual, la invierea lui Cristos.
Vreau sa vedeti ca aceasta idee strabate toate scrierile apostolului Pavel. El spune mereu si mereu ca noi suntem morti pentru ca Isus Cristos a murit in locul nostru. Si prin unitatea noastra cu El, noi luam parte spiritual la moartea Lui. Galateni 6 versetul 14: "In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Cristos prin care lumea este rastignita fata de mine si eu fata de lume!" Este un pasaj paralel. Romani 6 versetul 2: "...noi, care am murit fata de pacat..." Cum am murit noi fata de pacat? Versetele 3 si 4: "Nu stiti ca toti cati am fost botezati in Cristos Isus am fost botezati in moartea Lui? Noi deci, prin botezul in moartea Lui am fost ingropati impreuna cu El..." Sa spun lucrurile clar. Aici nu este vorba de botezul in apa. Nu spune nimic de botezul in apa. Nu intalnim niciun strop de apa in Romani 6. Este vorba de botezul in Isus Cristos. Si de botezul in moartea Lui. Acesta este acelasi lucru cu ceea ce arata Pavel in 1Corinteni 12 versetul 13 unde spune: "Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; si toti am fost adapati dintr-un singur Duh." Pavel vorbeste de un botez spiritual. Si in acest caz, Duhul Sfant este Cel care boteaza. El ne boteaza in Cristos. El ne scufunda in Cristos. Acesta este inceputul acelei unitati. Duhul lui Dumnezeu ne scufunda in Cristos. Si Pavel spune ca daca sunteti botezati in Cristos, uniti cu El din punct de vedere spiritual, prin intermediul Duhului Sfant, atunci sunteti botezati in moartea Lui, uniti cu El in rastignirea Lui. Asadar, acesta este intelesul cuvintelor din textul nostru: "Am fost rastignit impreuna cu Cristos..." Rastignit, dar nu mort la propriu. "Am fost rastignit impreuna cu Cristos si traiesc...dar nu mai traiesc eu..." Acesta este paradoxul mortii. Si el conduce direct la cel de-al doilea paradox.
Iata paradoxul numarul doi. Paradoxul invierii. "...traiesc... dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine..." Sunt rastignit, totusi traiesc. Traiesc, dar totusi nu este viata mea. El impleteste o coarda din paradoxuri uimitoare, care acopera intreaga experienta crestina. Paradoxul mortii vorbeste de indreptatire. Credinta indreptateste, deoarece priveste inapoi la evenimentul istoric al mortii lui Cristos. In ceea ce priveste paradoxul invierii, acesta vorbeste despre principiul vietii vesnice. Pavel spune aici ca credinta ne regenereaza si ne da putere atunci cand privim la Cristosul cel viu, pentru viata si energia noastra. Eu traiesc, spune el, dar nu este viata mea. Viata mea nu este a mea. Cristos este sursa ei. Intocmai cum moartea Lui se socoteste moarte a mea, la fel, invierea Sa dintre morti imi pecetluieste indreptatirea, imi dovedeste indreptatirea si imi da viata. Am inviat dintre morti, pentru ca Cel care mi-a luat locul a inviat dintre morti. Si eu sunt unit cu El prin credinta. Pavel spune exact acelasi lucru si in Coloseni 3 versetul 3: "Caci voi ati murit, si viata voastra este ascunsa cu Cristos in Dumnezeu." Este unul dintre versetele mele favorite. Credinciosii sunt uniti cu Cristos in asa fel incat Dumnezeu vede plata pacatului nostru platita in totalitate prin moartea lui Cristos, iar noi, drept urmare, suntem ridicati dintre cei morti si adusi la viata impreuna cu Cristos, prin invierea Lui, astfel ca moartea nu mai are stapanire asupra noastra. Viata noastra este in siguranta in grija Lui pentru ca este si viata Lui, prin unire, prin faptul ca suntem partasi cu El si El cu noi. Acelasi lucru spune Pavel in Romani 6 versetele 8 pana la 10. "Acum, daca am murit impreuna cu Cristos, credem ca vom si trai impreuna cu El, intrucat stim ca Cristosul inviat din morti nu mai moare: moartea nu mai are nicio stapanire asupra Lui. Fiindca prin moartea de care a murit El a murit pentru pacat, odata pentru totdeauna; iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu." Cu alte cuvinte, Pavel spune ca invierea lui Cristos este o garantie pentru viata noastra vesnica. Si de vreme ce moartea nu mai are stapanire asupra Lui si intrucat noi suntem uniti cu El prin credinta, atunci viata noastra este ascunsa cu Cristos in Dumnezeu si astfel suntem asigurati pentru vesnicie. Acesta este un adevar uluitor. Si Scriptura il accentueaza din nou si din nou. In Ioan 14 versetul 19, Isus a spus: "...pentru ca Eu traiesc, si voi veti trai." Versetul 20: "In ziua aceea veti cunoaste ca Eu sunt in Tatal Meu, ca voi sunteti in Mine si ca Eu sunt in voi." Cristos este una cu Tatal Sau. "Eu sunt in Tatal", spune El. Si noi suntem una cu El. Spune: "...voi in Mine si Eu in voi." Astfel ca viata noastra este literal ascunsa cu Cristos in Dumnezeu. Prin unitatea pe care o avem cu Cristos, noi suntem partasi impreuna cu El la viata Lui de inviere.
Exista un aspect practic al acestui adevar. Pavel s-a bazat pe acest adevar pentru a-L vedea pe Domnul prin toate suferintele cumplite prin care a trecut. Ascultati ce spune in 2Corinteni 4 versetele 8-10. Spune urmatoarele: "Suntem incoltiti in toate chipurile, dar nu la stramtoare; in grea cumpana, dar nu deznadajduiti; prigoniti, dar nu parasiti; trantiti jos, dar nu omorati. Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru." Apare deci aceeasi idee a unitatii noastre cu Cristos in moartea si invierea Lui. In 1Tesaloniceni 5 versetul 10 Pavel spune ca Cristos "...a murit pentru noi, pentru ca, fie ca veghem, fie ca dormim, sa traim impreuna cu El." Cu alte cuvinte, fie ca suntem morti, fie ca suntem vii din punct de vedere trupesc, noi suntem vii impreuna cu Cristos. Despre acest lucru vorbeste viata vesnica. Aceasta este piatra de temelie a sigurantei noastre. Cu alte cuvinte, unitatea noastra cu Cristos ne face partasi nu doar la moartea Sa, ci si la viata Sa de inviere. Si calitatea, caracterul vesnic al vietii Sale de inviere, este unul dintre lucrurile care iti garanteaza faptul ca nu poti sa-ti pierzi mantuirea. Daca ai aceasta viata, atunci n-ai cum s-o pierzi. Asadar, am fost rastigniti cu Cristos, totusi traim. Mai precis, Cristos traieste in noi.
As vrea sa mai remarcati un lucru semnificativ aici in Galateni 2:20. Mai devreme v-am dat o serie de referinte biblice cu privire la cruce, texte doveditoare, pentru a va arata cat de des foloseste Pavel expresia "in Cristos" ca echivalent pentru unitatea noastra cu Cristos. Dar aici, el intoarce expresia si ne arata cealalta fata a acestui adevar. Aici nu se vorbeste doar de noi, ca ne aflam in Cristos, este spus si faptul ca Cristos este in noi. Iata cat de stransa este aceasta unitate. Este acelasi lucru pe care Isus il afirma in Ioan 14:20 "Eu sunt in Tatal Meu, voi sunteti in Mine si Eu sunt in voi." Este adevarat din orice directie ai lua-o. Unitatea noastra cu Cristos este atat de stransa incat noi suntem in El si El este in noi. Ascultati rugaciunea lui Pavel pentru biserica din Efes. Efeseni 3 versetele 16 si 17. "...potrivit cu bogatia slavei Sale sa va faca sa va intariti in putere, prin Duhul Lui, in omul din launtru, asa incat Cristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta..." Coloseni 1:27 "Cristos in voi, nadejdea slavei." Cristos traieste in noi si viata Lui de inviere este cea care energizeaza si conduce viata noastra spirituala. Noi suntem partasi atat la invierea cat si la moartea Lui. Astfel ca, in fata Legii, noi nu numai ca am fost rastigniti impreuna cu Cristos, dar si traim impreuna cu El. "Am fost rastigniti impreuna cu Cristos, totusi traim."
Cat priveste aspectul practic al acestui adevar, el ne invata sa depindem de Duhul Sfant din launtrul nostru, de Duhul lui Cristos, pentru a primi putere. Acest adevar ar trebui sa influenteze modul in care gandim despre noi insine. El ne invata sa privim dincolo de noi insine si sa ne rezemam de Cristos, care este viata noastra. Exact acest lucru aminteste Pavel in Romani 6. Insistam sa ne intoarcem la acest pasaj pentru ca, intr-o forma extinsa, Romani 6 spune exact acelasi lucru cu acest text scurt, Galateni 2:20. De fapt, Romani 6 este practic un comentariu al versetului Galateni 2:20. Aici in Galateni 2:20, Pavel sumarizeaza intreaga sa teologie. In Romani 6, el infatiseaza acelasi adevar, dar in detalii nuantate. Asadar ambele texte spun acelasi lucru. In Romani 6, Pavel spune ca noi am fost ingropati, prin botez, in moarte, impreuna cu Cristos, prin acel botez spiritual al Duhului Sfant care ne uneste cu El. Versetul 8 spune: "Acum, daca am murit impreuna cu Cristos, credem ca vom si trai impreuna cu El." Versetul 9 spune ca "...moartea nu mai are nicio stapanire asupra Lui..." pentru ca El a biruit moartea si a fost inviat din morti. Si apoi, Pavel spune urmatoarele, versetul 11: "Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu, in Isus Cristos, Domnul nostru." Iata deci cum spune el ca trebuie sa ne consideram.
Te consideri tu mort si inviat? Ar trebui, daca esti cu adevarat unit cu Cristos prin credinta. Aceasta este realitatea. Este o realitate spirituala, dar este certa. Si de fapt, este mai certa decat oricare alt lucru pe care il vezi cu ochii sau il atingi cu mana. Pentru ca in acest mod te vede Dumnezeu. Si la fel trebuie sa gandesti si tu despre tine. Socotiti-va morti. Pavel foloseste acest cuvant "a te socoti". Cuvantul din greaca este "logizomai". Este acelasi cuvant care este tradus in Romani 4 tot cu "a fi socotit"; ni se spune ca Dumnezeu socoteste neprihanit, fara fapte, pe pacatosul care crede. El ne socoteste drepti. Romani 4 versetul 8 foloseste acelasi cuvant atunci cand citeaza Psalmul 32, acolo unde spune ca Dumnezeu nu le tine in seama pacatul credinciosilor. El ne socoteste fara vina, absolut neprihaniti. El ne socoteste o neprihanire care nu este a noastra. Nu ne tine in seama pacatul. Iata cum stau lucrurile in ceea ce priveste faptul ca suntem socotiti drepti de catre Dumnezeu. Si Pavel spune ca asa trebuie sa ne socotim si noi. Trebuie sa ne socotim morti intr-adevar, morti, cu adevarat, fata de pacat. Morti, cu adevarat, fata de Lege. Sa ne socotim in afara razei de condamnare a legii si, prin urmare, eliberati de vina pacatului, prin moarte. Noi suntem eliberati de vina si condamnare prin moartea lui Cristos. Si intrucat suntem uniti cu El si partasi la moartea Lui, atunci sa ne socotim cu adevarat morti fata de pacat.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Noi suntem vii pentru Dumnezeu, caci suntem partasi si la invierea Lui, dupa cum am fost la moartea Lui. Asadar suntem vii, dar nu este viata noastra cea pe care o traim, ci puterea de inviere a lui Cristos. Ascultati cuvintele lui Pavel din Filipeni 3 versetele 10 si 11. Iata aici tanjirea adevarata a fiecarei inimi care este unita cu Cristos prin credinta. "Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui si sa ma fac asemenea cu moartea Lui, ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea din morti." Iata deci ca moartea si invierea lui Cristos merg mana in mana. Moartea Lui este cea care ne elibereaza de pacat si viata este cea care ne da putere pentru dreptate. Noi ne tinem de amandoua prin credinta. Si acesta este paradoxul invierii. "Traiesc, dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine." Eu traiesc, dar nu este viata mea.
Am vazut paradoxul mortii. Am fost rastigniti, dar traim. Am vazut paradoxul invierii. Traim, dar de fapt este viata lui Cristos in noi. Iata acum cel de-al treilea paradox. Il vom numi paradoxul vietii. Cand citim acest verset in engleza, pare un pic mai intortocheat. "Viata pe care o traiesc acum in carne, o traiesc in credinta..."Aceasta este traducerea literala din greaca. "In carne" si "in credinta". Sunt expresii paralele in greaca. Aceste expresii dau nastere unui alt paradox. In timp ce traiesc in carne, spune Pavel, traiesc totusi in credinta. Credinta, si nu carnea, este principiul carmuitor al vietii mele. Adevarata mea viata nu este in aceasta carne, spune Pavel. Viata carnii mele, viata organica, suflarea vie, care este vizibila ochiului omenesc, aceasta nu este adevarata viata. Cu siguranta, nu este adevarata mea viata. Insa, carnea este o masca ce invaluie principiul real al vietii, care ma energizeaza. "Traiesc in credinta Fiului lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine."(engl.) El vorbeste despre viata pe care o traiesc acum in carne ca fiind una care se opune vietii mele de dinainte de convertire, care chiar constituia o imagine a mortii -- moarte spirituala si lipsa de interes pentru lucrurile lui Dumnezeu. Viata pe care o traiesc acum, spune el, o traiesc prin credinta.
Observati ca obiectul credintei noastre este personal si obiectiv. Este credinta in Fiul lui Dumnezeu. Credinta in Persoana Lui, credinta in lucrarea Lui. Si vreau sa va arat ceva. Fiti cu luare aminte. Toate cele trei paradoxuri au la baza credinta. Paradoxul mortii ne invata ca credinta indreptateste, caci priveste inapoi la evenimentul istoric al mortii lui Cristos. Paradoxul invierii ne invata ca credinta regenereaza si da putere, caci priveste la Cristosul cel viu pentru a primi viata si energie. Si acum invatam din paradoxul vietii ca credinta sfinteste, caci ne face asemenea lui Cristos. Este aceeasi credinta in toate trei cazurile. Credinta care indreptateste este aceeasi credinta care sfinteste. Versetul 16 spune ca noi suntem indreptatiti prin credinta in Isus Cristos. In versetul 20 Pavel spune ca viata pe care o traim in aceasta carne, in timp ce asteptam sa ajungem in slava, este de dorit s-o traim in energia si puterea credintei noastre in Fiul lui Dumnezeu. Este aceeasi credinta, nu-i alta. Obiectul credintei noastre este acelasi, este intotdeauna Cristos. Eroarea celor mai multe soiuri de teologii de tipul "o viata mai adanca", a tuturor tendintelor catre "perfectionism", doctrina care Il propovaduieste pe Cristos ca Mantuitor, dar nu ca Domn, si cele mai multe forme de "pietism", eroarea intalnita la toate acestea este aceea ca se tinde a se pune la baza indreptatirii si sfintirii, diferite acte de credinta. Astfel ca, esti mantuit printr-un act de credinta justificatoare atunci cand privesti la Cristos ca Mantuitor, ca sa te elibereze de vina pacatului tau, dar apoi invatatura lor spune ca trebuie sa ajungi la un nivel mai inalt sau la o a doua etapa a vietii crestine, printr-un total alt gen de credinta, un act de credinta total diferit atunci cand, in cele din urma, predai totul sau Il accepti pe Isus ca Domn sau mori fata de eu sau ai un gen de criza existentiala a credintei, cand treci la un alt nivel de spiritualitate. Consider ca cei mai multi crestini de astazi cred in acest fel. Anume ca, adevaratul secret al trairii dupa Scriptura este un alt pas al credintei, un alt gen de credinta, pe care inca nu o am. Nu asa invata Scriptura. Credinta care sfinteste este aceeasi cu credinta care priveste la Cristos ca la Cel care ne-a luat locul si care este Mantuitorul nostru. Si daca nu realizezi acest lucru, vei fi paralizat in procesul de sfintire. Statutul de Domn al lui Cristos si puterea Lui sfintitoare, predarea noastra totala, toate acestea sunt cuprinse in acea prima credinta care ne-a mantuit. Aceasta credinta se adanceste si se maturizeaza, pe masura ce suntem transformati tot mai mult in asemanare cu chipul lui Cristos, dar este aceeasi credinta si ea vizeaza intotdeauna acelasi Obiect -- pe Cristos. Este bine, vital si chiar important, din punct de vedere teologic, sa faci deosebire intre indreptatire si sfintire, dar este o mare greseala sa crezi ca acea credinta care sfinteste este diferita de cea care indreptateste. Indreptatirea si sfintirea sunt diferite, notiuni complet separate, dar amandoua sunt realizate printr-o credinta vie, care priveste doar la Cristos. Nu sunt realizate prin acte diferite de credinta. Nu prin genuri diferite de credinta. Si cu siguranta, nu prin obiective diferite ale credintei noastre. Este un singur act de credinta vie, care continua si persista. Si aceasta credinta, credinta mantuitoare, este nu numai instrumentul indreptatirii noastre, ea este si instrumentul prin care Duhul Sfant ne face asemenea chipului lui Cristos.
Despre aceasta vorbeste Pavel in acest verset. El vorbeste despre o viata autentica chiar in aceasta lume de acum. Viata pe care acum o traiesc in carne. Aici vorbeste un apostol matur. Nu este cineva care n-a trecut inca la nivelul urmator. El se afla in acest punct tocmai pentru ca nu exista un al doilea nivel. Este pur si simplu un crestin matur. Si el spune ca principiul carmuitor al vietii lui este credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine. Este aceeasi credinta care s-a nascut pe drumul Damascului, atunci cand el a fost convertit. Este aceeasi credinta pe care Pavel a hranit-o si a cultivat-o si a sustinut-o de-a lungul vietii sale. Este credinta despre care a vorbit la sfarsitul vietii sale atunci cand i-a scris lui Timotei: "M-am luptat lupta cea buna a credintei, mi-am sfarsit alergarea, am pazit credinta." Este credinta Evangheliei. Credinta in Cristos, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine. Si obiectul acestei credinte este acelasi eveniment istoric care ne-a adus indreptatirea. Aceasta este tinta oricarei credinte adevarate. El S-a dat pe Sine pentru mine, pe cruce, cea mai mareata manifestare a dragostei Sale. "Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai." Asadar, crucea este obiectivul credintei, care ne da putere pentru a trai o viata evlavioasa.
Nu este doar obiectivul credintei noastre mantuitoare, este si obiectivul credintei noastre sfintitoare. Si daca pierzi din vedere lucrarea pe care a facut-o Cristos pentru tine, vei fi mai putin eficient in incercarile tale de a-ti trai viata pentru El. Daca te lupti cu pacate ce te hartuiesc neincetat, daca sfintirea ta pare greoaie sau chiar a incetat, daca ajungi sa fii frustrat de progresul atat de lent pe care-l faci inspre asemanarea cu Cristos, nu exista un tonic spiritual mai tare decat acela de a-ti predica tie insuti Evanghelia. Adu-ti aminte de ce a facut Cristos pentru tine ca Mare Preot care S-a dat pe Sine ca jertfa de ispasire pentru pacatele tale. Acest lucru va restabili directia credintei tale. Si te va energiza spiritual, pentru a trai prin puterea Sa de inviere. Adu-ti aminte ca esti mort fata de pacat, dar viu pentru Dumnezeu prin cruce si prin invierea lui Cristos. Socoteste-te mort fata de pacat, mort fata de puterea lui, mort fata de cerintele Legii impotriva ta, insa viu in Cristos cel inviat. Adu-ti aminte ca credinta te uneste cu El, astfel incat puterea si viata Lui sa curga prin tine. Acest lucru va face mai mult decat toate sedintele de consiliere din lume, te va indrepta din nou pe cale. Sfintirea ta, nu mai putin decat indreptatirea ta, se produce prin credinta in Cristos, nu prin propriul tau efort sau prin energia ta carnala. Iata spre ce a tintit Pavel. Si acesta este mesajul textului nostru. Intreaga viata crestina este o viata de credinta, pentru ca ea este cea care ne uneste cu Cristos. Si aceasta ne face sa mergem inainte.
Dar daca nu esti cu adevarat copil al lui Dumnezeu? Ce relevanta au toate acestea pentru tine? Poti cunoaste intr-o anumita masura faptul ca El te-a iubit si S-a dat pentru tine? Raspunsul este urmatorul: doar daca devii unit cu El prin credinta. Daca cineva nu are Duhul lui Cristos, el nu este al Lui. Credinta adevarata este una personala. Aceasta este una dintre lectiile acestui pasaj. Nu poti sa te afli in unitate spirituala cu Cristos prin credinta parintilor tai sau pentru ca te-ai botezat sau datorita vreunui alt sacrament sau lucrare pe care le-ai implinit. Nu esti unit cu Cristos prin mersul la biserica, nici chiar prin faptul ca devii membru. Doar credinta, credinta personala, ne poate uni cu Cristos; si numai Duhul Sfant este Cel care poate trezi o inima moarta la o credinta adevarata. Scriptura afirma ca credinta vine in urma auzirii si auzirea vine prin Cuvantul lui Dumnezeu. Asadar, insusi faptul ca ai auzit Cuvantul lui Dumnezeu este un indiciu al indurarii si bunatatii Lui fata de tine. Si mesajul Evangheliei include o invitatie, o rugaminte fierbinte pentru reconcilierea cu Dumnezeu. Si Cristos ii invita pe toti cei care aud sa vina la apa vietii si sa bea fara plata. Apocalipsa 22 versetul 17: "Si Duhul si Mireasa zic: "Vino!" Si cine aude sa zica: "Vino!" Si celui ce ii este sete, sa vina; cine vrea, sa ia apa vietii fara plata!" Isaia 55 versetul 1 spune acelasi lucru: "Voi toti cei insetati, veniti la ape, chiar si cel ce n-are bani! Veniti si cumparati bucate, veniti si cumparati vin si lapte, fara bani si fara plata!" Apa vietii e un dar. Versetele 6 si 7 spun: "Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi; chemati-L cata vreme este aproape. Sa se lase cel rau de calea lui si omul nelegiuit sa se lase de gandurile lui, sa se intoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseste iertand." Ioan 7 versetele 37 si 38: "...Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Cine crede in Mine, din el vor curge rauri de apa vie." Din nou, El vorbeste despre acea unitate. Eu sunt apa vietii, spune El. Daca credeti in Mine si sunteti uniti cu Mine prin credinta, din inima voastra vor curge rauri de apa vie. Matei 11 versetele 28-30 spun urmatoarele : "Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna." Nimeni nu este exclus de la aceasta invitatie, pentru ca oricine este robit fata de pacat este impovarat. Nimic altceva nu te impiedica sa vii la El decat impotrivirea ta pacatoasa, necredinta ta pacatoasa. Deci, daca astazi esti aici fara a fi unit cu Cristos prin credinta, te rog staruitor sa vii la El. Rugaciunea mea pentru tine este ca Cuvantul Sau si chemarea Lui blanda, aceste invitatii, sa fie instrumentul prin care El sa te atraga la Sine.
Pentru cei care sunt in Cristos, lasati ca acest pasaj sa va aduca aminte mereu de chemarea voastra inalta. Sunteti uniti cu Cristos, asezati cu El in locurile ceresti si primiti de Dumnezeu in Persoana Preaiubitului Sau Fiu. In timp ce vei medita la aceste lucruri si iti vei hrani credinta cu acest adevar, fa din Cristos modelul pentru sufletul tau, fa din El tinta intregii tale vieti, fa din El sensul vietii tale, apoi extrage puterea Sa si invata sa vezi acea putere, puterea de inviere, ca principiu energizant al existentei tale pamantesti. Pentru ca, daca esti cu adevarat un credincios unit cu Cristos, aceasta este calea. Aceasta este realitatea. Aceasta este realitatea spirituala. Retine, aceeasi credinta care priveste la Cristos, pentru mantuire, detine tot ceea ce a fost implinit de El pentru noi. El ma iubeste. El a murit pentru mine. Si El traieste in mine. Cheia pentru orice lucru o gasim intr-un singur verset. "Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc... dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine."
Sa ne rugam. Doamne, inimile noastre sunt umilite de adevarul acestui verset si realitatea unitatii noastre cu Cristos, pe care o marturisim, abia daca am inceput sa intelegem profunzimea ei, cu atat mai putin s-o apreciem. Doamne, Te rugam sa smeresti inimile noastre cu acest adevar; fixeaza inimile noastre asupra lui. Fie ca sa meditam la acest pasaj pe care l-am invatat pe de rost. Si fie ca adevarul lui sa ne patrunda cu o credinta si mai adanca. Ne rugam in Numele lui Isus. Amin.
Tradus de Estera Sandau