3. UN CER NOU ŞI UN PĂMÂNT NOU.

În Faptele Apostolilor citim: "pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor (restaurării; n.tr.): despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime". Biblia vorbeşte despre o vreme când această creaţie va fi restaurată, adică refăcută să fie ceea ce s-a presupus să fie. Lucrul acesta ne arată că ceva este îngrozitor de strâmb în lumea de astăzi. Pentru acei creştini care acceptă evoluţia cuvintele lui Pavel despre chinul creaţiei ca în durerile naşterii nu au nici un ecou.

La fel stau lucrurile şi când se vorbeşte despre un cer nou şi un pământ nou, unde aşa cum ne spune Scriptura, va "locui neprihănirea" (2Petru 3:13). De ce să fie nevoie de un cer nou şi un pământ nou, dacă nu fiindcă ceva este defect (stricat) în cel vechi? Isaia 11:6-9 ne spune cum va fi în cerul nou şi pământul cel nou:

"Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu, şi vitele îngrăşate, vor fi împreună, şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii (viperei), şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului (scorpionului). Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele cari-l acopăr."

Iată din nou aici o descriere care ne arată că animalele nu se vor mai mânca între ele, ci vor mânca plante/verdeaţa (vegetariene) şi că nu va exista violenţă sau suferinţă.

Apocalipsa 22:3 ne spune că, "Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo". Apocalipsa 21:4 afirmă că, "El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut".

Descrierea a ceea ce se va întâmpla la restaurarea tuturor lucrurilor poate fi rezumată după cum urmează: nu va mai fi moarte, vărsare de sânge, blestem, lacrimi, plâns, sau durere; animalele vor fi vegetariene. În mod sigur, aceasta nu este o descriere a lumii din zilele noastre, însă este o descriere a restaurării a ceva ce reflectă o stare trecută. Când citim primele două capitole ale Genezei, cam până la vers.25, avem o descriere a creaţiei originale din care lipseşte moartea, violenţa, etc. Cu alte cuvinte creaţia actuală va fi restaurată la ceea ce a fost odată deoarece starea ei din în prezent este deosebit de rea. Dacă cineva acceptă evoluţia, atunci cum va fi această restaurare? La ceea ce vedem astăzi? Va fi o restaurare a morţii, durerii şi violenţei de acum? Această concepţie neagă învăţăturile Scripturii despre un cer nou şi un pământ nou.

4. ANIMALELE AU FOST CREATE VEGETARIENE.

Observând lumea de astăzi, vedem că unele animale le mănâncă pe altele şi că oamenii, de asemenea, mănâncă carnea animalelor. Vederea violenţei printre animale a fost zugrăvită de către un poet cu expresia "colţii însângeraţi ai naturii". Evoluţioniştii etichetează această violenţă ca fiind "supravieţuirea celor mai tari". O consideră parte a procesului evolutiv. Pentru evoluţioniştii teişti, animalele carnivore constituie doar o parte a "creaţiei" actuale pe care Dumnezeu a folosit-o în evoluţia omului.

Cu toate acestea, în Geneza 1:29-30 "Dumnezeu a zis: ,,Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră." Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor cari se mişcă pe pământ, cari au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde." Şi aşa a fost".

Omul şi animalele au fost creaţi vegetarieni. Bineînţeles lucrul acesta se potriveşte cu faptul că nu era moarte înainte de căderea în păcat. Dar din cauza intrării păcatului în lume, a rezultat moartea. Păcatul a afectat lumea atât de mult încât Dumnezeu a îngăduit să se abată asupra ei un potop pentru a o judeca. Geneza 6:12-13 spune că, "Dumnezeu S-a uitat spre pământ, şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: ,,Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie (violenţă); iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul". Această silnicie, (deci, violenţă conform limbii române moderne; n.tr.), poate era cauzată de faptul că animalele au început să se omoare între ele, să-l atace pe om şi viceversa. Deşi omului nu i-au fost date instrucţiuni exacte că poate să mănânce carne decât după potopul lui Noe Geneza 9:3 ne spune: "Tot ce se mişcă şi are viaţă, să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde". Mulţi oameni cred că datorită faptului că animalele au danturi diferite acestea au fost create ca şi carnivore. Cu toate acestea astăzi există multe animale care au canini puternici dar care mănâncă doar verdeţuri. Iniţial dinţii acestor animale le-au folosit pentru a mânca plantele pe care Dumnezeu le-a creat pentru ei. Ca şi consecinţă a căderii în păcat, unele animale acum mănâncă carne. Biblia nu exclude nici intervenţia directă a lui Dumnezeu la cădere, care să fi avut un efect biologic direct asupra creaturilor şi modului lor de hrănire.

5. CREAŢIA ESTE ÎNCHEIATĂ.

Biblia învaţă cu claritate că Dumnezeu şi-a încheiat lucrarea Sa de creare şi facere în cea de-a şasea zi a creaţiei. "Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse" (Gen.2:1-3). Lucrarea de creare a lui Dumnezeu s-a încheiat la sfârşitul celei de-a şasea zi când Dumnezeu a făcut tot ceea ce şi-a propus. Însă, din pricina căderii omului, Dumnezeu lucrează acum pentru reconciliere (împăcare).

Aceia care cred că Dumnezeu a folosit evoluţia trebuie să creadă că aceleaşi procese pe care El le-a folosit în presupusa "creaţie" evolutivă, continuă şi în zilele noastre. Când evoluţionistul priveşte la lumea zilelor noastre şi observă mutaţiile (greşelile sau schimbările genetice) şi selecţia naturală ("supravieţuirea celui mai tare"), el crede că acestea fac parte din mecanismele evoluţiei, spunând că dacă ar avea timp, selecţia naturală şi mutaţiile pot asigura trecerea organismelor de la o specie la alta. Evoluţionistul concepe această trecere, observând procesele de astăzi şi extrapolându-le în trecut, crezând că de-a lungul milioanelor de ani ele au fost mecanismele fundamentale ale evoluţiei.

Creştinii care spun că Dumnezeu a folosit evoluţia pentru a aduce totul în existenţă, inclusiv omul, se confruntă cu o mare problemă. Dacă evoluţia nu mai continuă astăzi (adică, Dumnezeu nu mai "creează" prin evoluţie), atunci nu avem nici o justificare pentru a extrapola în trecut şi a spune că evoluţia a avut loc vreodată, devreme ce nu există nici mecanism al ei.

Cu alte cuvinte, teoria evoluţionistă modernă susţine că evoluţia încă continuă (ca prin urmare, omul trebuie încă să evolueze!), de aceea dacă creştinul o acceptă acesta trebuie să recunoască că Dumnezeu încă o foloseşte şi în zilele noastre. Aşadar, El încă creează. Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a spus că şi-a încheiat lucrarea Sa în creaţie. Evoluţionistul teist (sau, creştinul ce împărtăşeşte crezul că Geneza include şi procese evolutive; n.tr.) se află în acest caz într-o mare dilemă.

6. ŢĂRÂNA, PENTRU ADAM ŞI COASTA, PENTRU EVA.

Citim în Geneza 2:7 cum Dumnezeu l-a făcut întâi pe bărbat: "Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu".

Conform acestui verset luat literar, Dumnezeu l-a făcut pe primul om, Adam, din ţărâna pământului. Însă, nevasta lui, Eva, a fost făcută într-un mod diferit. "Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: ,,Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om" (Gen.2:21-23).

Prima femeie, Eva a fost făcută dintr-o coastă a lui Adam. Există astăzi mulţi creştini ce au acceptat evoluţia şi care spun că "ţărâna" (sau, "dust", "praful" pământului; n.tr.) menţionată în Gen.2:7 reprezintă de fapt nişte elemente chimice pe care Dumnezeu le-a folosit pentru declanşarea procesului de evoluţie. În felul acesta, Geneza 2:7 reprezintă un rezumat al evoluţiei, semnificând trecerea de la elementele chimice, la om.

În felul acesta cei ce susţin această concepţie se trezesc cu o problemă insurmontabilă: dacă trecerea de la ţărână la Adam reprezintă etapa evolutivă corespondentă a trecerii de la elementele chimice la om, atunci ce poate să însemne "trecerea" (evoluţia?!) de la coastă la femeie? Pentru consecvenţă, este nevoie de o explicaţie adecvată, iar dacă se acceptă evoluţia nu avem nici una! Eva nu a provenit direct din ţărână, ci dintr-un om deja creat şi viu.

7. ÎNTOARCEREA LA ŢĂRÂNĂ.

Unii spun că "ţărâna" din Geneza 2:7 reprezintă animalul (de pildă, creatura apropiată maimuţei) pe care Dumnezeu a insuflat-o şi care a devenit om (Adam). Aceştia spun că atunci când Biblia afirmă că Dumnezeu a luat ţărâna pământului şi l-a făcut pe Adam, lucrul acesta este simbolic pentru etapa evolutivă în care creaturi asemănătoare maimuţelor au evoluat în fiinţe umane. Din nou se cere consecvenţă într-o asemenea idee, iar Geneza 3:19 declară: "În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce".

Dacă ţărâna folosită de Dumnezeu pentru a-l crea pe Adam reprezintă o creatură ca şi maimuţa, pe care Dumnezeu a folosit-o să-l facă pe om, atunci conform Bibliei la moarte omul trebuie să se întoarcă la ţărâna ce-a fost şi din care a fost creat. Întrebarea care se pune atunci este, la ce "animal" se întoarce omul când moare? Oricine poate observa că atunci când murim ne întoarcem în ţărână, exact aşa cum spune Biblia. Ne întoarcem la ţărâna pământului din care am fost creaţi, la început!

8. DUMNEZEU ESTE BUN.

În Geneza 1:31 Dumnezeu şi-a pronunţat creaţia Lui ca fiind "foarte bună". Ce a vrut să spună prin "bună"? Singura modalitate de a afla este de a găsi un absolut cu care să compari. Isus a spus în Matei 19:17, "Binele este Unul singur", iar în Psalmul 25:8 ne este spus că, "Domnul este bun şi drept". De aceea, atunci când Dumnezeu şi-a declarat creaţia "bună", ceea ce se găsea în ea şi fusese creat de ea a reflectat atributele unui Dumnezeu care este bun. Când ne uităm la atributele lui Dumnezeu vedem de pildă în Noul Testament în persoana lui Isus că, Lui i-a păsat de cei săraci, i-a vindecat pe cei bolnavi, i-a înviat din morţi pe unii, a arătat milă şi i-a ajutat pe cei slabi. El este un Dumnezeu iubitor şi bun.

Acum gândiţi-vă la metodele evoluţiei: eliminarea celor slabi, supravieţuirea celor tari, moartea şi lupta pentru supravieţuire din progresul evolutiv, eliminarea celor inepţi, şi aşa mai departe. Ar fi descris tot ceea ce Dumnezeu ar fi creat în felul acesta ca fiind "bun"? Desigur că nu! Acest lucru ar veni în totală contradicţie cu natura lui Dumnezeu, aşa cum este revelată în Scripturi, iar creştinii care cred că Dumnezeu a folosit evoluţia trebuie să-l considere pe acesta un căpcăun!

9. GENEZA REPREZINTĂ ISTORIE LITERARĂ.

Mulţi susţin că Geneza este doar o relatare simbolică, un fel de analogie. Aceştia afirmă că nu contează ce spune Geneza, ci doar ceea ce ea simbolizează. Adică, o descriere alegorică a creaţiei. În realitate nu poate să simbolizeze nimic, dacă nu ar spune ceva. Cu toate acestea, mulţi creştini spun că Geneza este menită doar să ne înveţe că Dumnezeu este Creatorul, şi face acest lucru folosind termeni simbolici, deoarece în realitate cuvintele spun că Dumnezeu a folosit evoluţia.

Dar dacă aplicăm această idee - că Geneza este doar o carte simbolică - atunci trebuie să se pună întrebarea, "de unde aflăm că Dumnezeu este Creatorul?" Putem, desigur, să mergem la Gen.1:1 care spune că, "La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul". Dar dacă cartea Genezei este doar simbolică, pentru consecvenţă trebuie să ne întrebăm dacă cuvintele "Dumnezeu a făcut" sunt sau nu simbolice. Va trebui să ne întrebăm ce vrea să se spună prin "a făcut".

Când se afirmă de unii că Geneza este simbolică se dă dovadă de inconsecvenţă interpretaţională deoarece se acceptă unele părţi ca fiind literare (cum ar fi cea cu, "Dumnezeu a făcut") iar altele, drept simbolice! Iar dacă este vorba de simbolic atunci pasajul a fost scris cu un scop, iar atunci fiecare frază ce se presupune să fie simbolică trebuie să fie un simbol a ceva. De aceea, cel ce citeşte trebuie să se întrebe, "ce înseamnă fiecare verset?" Ce simbolizează? De pildă, ce simbolizează facerea Evei dintr-o coastă a lui Adam? Aşa ceva nu ar avea sens. Oricum ai lua-o, nu ştii ce înseamnă pentru că nu are nici un rost ce spune.

Trebuie spus şi lucrul acesta, că aceste imagini reale şi istorice conţin totuşi un puternic simbolism, mai precis reprezintă o "umbră", un "prototip", al relaţiei din viitor dintre Hristos şi Biserica Lui. Însă ce ne spune, simbolic, poetic, sau în alt fel, în contextul propriu despre începuturi? "Umbre" ale Vechiului Testament (cum ar fi Moise, un model al lui Hristos) sunt de fapt persoane reale şi istorice, sau evenimente reale ale istoriei. Mai este de asemenea important să observăm că evreii şi-au împărţit scrierile lor în trei categorii: istorice, profetice şi poetice. Geneza a fost inclusă în lista lor de scrieri istorice. Astfel ei au acceptat-o ca relatare istorică reală.

10. TOATE DOCTRINELE SE GĂSESC ÎN GENEZA.

Orice studiu elementar al doctrinelor biblice va demonstra că de fapt toate doctrinele îşi (trag rădăcinile) au, direct sau indirect, bazele în cartea Genezei.

În Ioan 5:46-47 Isus Hristos a spus: "Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?" Isus afirma cu tărie că scrierile lui Moise trebuiau acceptate pentru a înţelege ce spunea El, deoarece toate doctrinele pe care El le-a învăţat se găseau în cartea Genezei. De exemplu, în Matei 19:4-6 găsim răspunsul lui Isus la întrebarea despre divorţ şi căsătorie: "Drept răspuns, El le-a zis: ,,Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, şi a zis: ,De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?' Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă".

Căsătoria îşi are temelia pusă în cartea Genezei, prima căsătorie pe care a rânduit-o Dumnezeu fiind aceea a lui Adam şi Eva. Pentru a înţelege sensul căsătoriei (căsniciei), trebuie să se înţeleagă şi să se accepte baza şi originea ei literară aşa cum este descrisă în cartea Genezei.

Hristos a murit pe cruce din cauza păcatului şi morţii, în vederea necesităţii înlăturării păcatelor prin vărsarea de sânge. Şi originea şi baza acestei învăţături se găseşte în cartea Genezei. De asemenea, purtăm haine fiindcă Dumnezeu ni le-a dat din pricina păcatului. Acest lucru îl citim în cartea Genezei. Pentru a înţelege doctrina creştină trebuie să înţelegem temeliile doctrinelor ce au fost puse în Geneza. Dacă Geneza nu poate fi luată în mod literar nu există nici o temelie pentru credinţa creştină, şi ca prin urmare doctrina creştină nu are nici un sens.

Mulţi oameni încearcă să spună că în Noul Testament Isus a citat doar scrierile vremii Sale şi că El nu a considerat Geneza ca fiind literară. Spun aceste lucruri pentru că s-a întâmplat ca iudeii să creadă în scrierile lui Moise şi în Geneza spunând că Isus le-a citat acestea doar pentru a se face plăcut lor. Cu toate acestea Biblia mai ne învaţă şi că Isus Hristos este "Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan 14:6). Deci, Isus este "adevărul". De aceea a spune că Isus a susţinut în mod conştient un "mit" afirmând că este realitate, l-ar face pe Isus să fie un mincinos. Isus Hristos nu a fost doar un om. Nici nu a fost un păcătos, ci era perfectul "Dumnezeu-Om". Creştinii care spun că citând din Geneza Isus doar pomenea miturile vehiculate în vremea Lui, să ia seama să nu-l facă mincinos pe Isus!

Mai sunt şi alte exemple în care Isus a citat din Geneza sau s-a referit la ea, înţelegând astfel că El o accepta. De pildă, iată cum a citat-o în Matei 24:37-39: "Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma (exact la fel; n.tr.) se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. Într-adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului".


[1] [următoarea pagină] | Apologetică