19 martie 1995
Biserica Baptista Bethlehem
Pastor John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA
ESTE DRAGOSTEA

"Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?"
(Romani 8:28-39)


De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai nascut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit. Deci, ce vom zice noi in fata tuturor acestor lucruri? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra? El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile? Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteste neprihaniti! Cine-i va osandi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu, si mijloceste pentru noi! Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia sau sabia? Dupa cum este scris: "Din pricina Ta suntem dati mortii toata ziua; suntem socotiti ca niste oi de taiat." Totusi in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru.

Incep in dimineata aceasta cu doua intrebari. Nu o sa va cer sa ridicati mana. Dar trebuie sa raspundeti la aceste intrebari inaintea lui Dumnezeu. Raspundeti-I lui Dumnezeu in liniste la fiecare intrebare. Motivul pentru care fac acest lucru este acela ca de modul in care raspundeti la aceste intrebari depinde daca restul acestui mesaj este pentru voi acum, sau este doar o invitatie sa veniti si sa va incredeti in Isus.

Intrebarile se bazeaza pe Romani 8:28. Avem aici una dintre cele mai minunate asigurari ale dragostei lui Dumnezeu din intreaga Biblie. Dar sunt doua conditii care trebuie indeplinite pentru a beneficia de ea. Nu e valabila pentru oricine. Este pentru cei descrisi in acest verset: "Stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele 1) celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele 2) celor ce sunt chemati dupa planul Sau."

Deci, iata intrebarile:

Intrebarea nr. 1: Il iubesti pe Dumnezeu? Nimeni nu Il iubeste pe Dumnezeu la modul perfect in aceasta viata. Nu aceasta e intrebarea. Cu totii stim ca poate exista o dragoste reala, care uneste, pentru sotie, sot, mama sau tata, pentru un prieten drag, fara ca acea dragoste sa fie perfecta. De fapt, cu cat dragostea e mai mare si mai autentica, cu atat isi simte mai acut propriile-i imperfectiuni. Intrebarea nu se refera la o dragoste perfecta. Intrebarea e: Este Dumnezeu comoara ta? Isus a spus: "Unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra" (Luca 12:34). Cu alte cuvinte, acolo va fi si dragostea voastra. El incerca sa ne convinga sa ne strangem comori in cer, nu pe pamant. Ne chema sa Il pretuim pe Dumnezeu mai mult decat orice alt lucru. Pentru ca ce consideri comoara, aceea va imbratisa si va iubi si inima ta. Deci: "Il iubesti pe Dumnezeu?" inseamna "Este El comoara ta?" Este Dumnezeu cea mai valoroasa realitate din viata ta?

Intrebarea nr. 2: Ai fost tu chemat de Dumnezeu dupa planul Sau? Aceasta intrebare nu inseamna: "Ai auzit vreodata Evanghelia?" Sau: "Ai fost vreodata invitat sa te pocaiesti si sa crezi?" Versetul 30 ne arata clar despre ce chemare e vorba aici: "Pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit." Toti cei ce sunt chemati, sunt socotiti neprihaniti. Deci aceasta chemare venita din partea lui Dumnezeu nu este o simpla invitatie, ci o somatie puternica si eficace care te-a trezit din somnul ignorantei si al razvratirii, astfel ca L-ai vazut pe Isus si I te-ai supus cu bucurie.

Chemat de Hristos: O ilustratie

Dati-mi voie sa va prezint o imagine. Dar mai intai ganditi-va la 1 Corinteni 1:23:

"Noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru Iudei este o pricina de poticnire, si pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemati, fie Iudei, fie Greci, este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu."

Pentru multi, Hristos rastignit este o nebunie. Dar cei ce sunt chemati vad in El puterea si intelepciunea lui Dumnezeu. Ceva s-a intamplat cu ei. Ei au fost chemati.

Gandeste-te la urmatoarea imagine: inainte sa fi fost chemat de Dumnezeu, tu erai, la propriu, in patul tau, dormind. In dormitorul tau a intrat Isus Hristos. El a stat acolo in slava dragostei Sale de pe Calvar si in puterea Invierii. Dar tu dormeai. De fapt, tu visai. Iar in vis (care este viata ta obisnuita) tu L-ai vazut pe Isus. Numai ca in vis El parea o nebunie. Nu era deloc atractiv. Te intrebai oare de ce unii Il considera atat de important. In visul tau, televizorul era mult mai interesant. Prietenul tau era mult mai real. Slujba ta oferea mai multa implinire.

Atunci Duhul lui Dumnezeu - Duhul Sfant - a intrat in dormitorul in care Isus statea in slava dragostei Sale de pe Calvar si in puterea Invierii. Duhul Sfant a plutit deasupra capului tau care visa si te-a chemat, cu o voce suficient de puternica: "Trezeste-te!" Vocea aceasta te-a scuturat si ai deschis ochii. Si iata ca acolo, in fata ta, statea realmente Isus Hristos. Iar slava Lui era imposibil de confundat. In acel moment ai stiut ca (toata viata ta) ai trait intr-un vis - toate gandurile tale despre ce nebunie este El, cat de ireal si neatractiv este, toate erau simple fantezii si imagini goale ale unei minti adormite. Dar acum valul somnului a fost ridicat si "lumina Evangheliei slavei lui Hristos" era irezistibil de adevarata. Hristos crucificat era acum pentru tine ceea ce este in realitate: puterea lui Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeu. Asta inseamna sa fii chemat.

De aceea, intreb: "Ai fost tu chemat de Dumnezeu?" Este Hristos, in moartea Sa pentru pacatosi, intelepciune si putere pentru tine? Sau inca dormi in lumea fanteziilor, viselor si iluziilor, in care Isus nu este important, interesant sau atractiv? Poti spune cu onestitate in aceasta dimineata: "Hristos crucificat este adevarata putere si Hristos crucificat este adevarata intelepciune"?

Acum, daca ai raspuns cu sinceritate DA la aceste doua intrebari, atunci restul mesajului este glorios de adevarat in privinta ta. Iar daca n-ai putut raspunde DA, atunci acest mesaj poate fi si mai relevant, pentru ca el reprezinta intrarea lui Hristos in dormitorul tau si apropierea Duhului Sau.

Dragostea lui Hristos: radacina dragostei noastre unii pentru altii

Punctul principal pe care vreau sa il vedem in dimineata aceasta se gaseste in versetul 35. "Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?" Raspunsul la aceasta intrebare este: Nimeni si nimic. Scopul meu in aceasta dimineata este sa va amintesc si sa va fac inca o data constienti de dragostea de nezdruncinat pe care Hristos o are pentru voi - voi cei care ati raspuns cu DA la cele doua intrebari. Cine va va desparti pe voi de dragostea lui Hristos? "Necazul (orice presiune sau problema), sau stramtorarea (orice dificultate sau criza), sau prigonirea (orice opozitie sau ridiculizare), sau foametea (orice suferinta sau lipsa), sau lipsa de imbracaminte (orice atac sau rusine), sau primejdia (orice pericol sau amenintare), sau sabia (orice ranire, violenta sau moartea)?" Ne va desparti vreunul din aceste lucruri de dragostea lui Hristos? Pavel raspunde, Nu, dimpotriva, asa cum spune versetul 37: "In toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit."

Nu numai ca nu putem fi despartiti de dragostea pe care Hristos o are pentru noi, dar aceasa dragoste este atat de puternica pentru noi, in orice vreme, incat transforma fiecare circumstanta intr-un triumf. "In toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit." De aceea, scopul meu in aceasta dimineata este sa va amintesc acest lucru, sa vi-l arat si sa ma rog impreuna cu voi ca sa-l puteti intelege. Iar atunci el va ramane cu voi.

Motivul pentru care acest adevar se potriveste seriei generale "Cea Mai Mare Dintre Acestea Este Dragostea" este ca din nou si din nou vedem in Biblie cum dragostea lui Dumnezeu pentru noi este radacina dragostei noastre unii pentru ceilalti. Realitatea este ca daca nu ne bazam pe dragostea lui Dumnezeu pentru noi, nu vom putea sa ne iubim unii pe altii. De exemplu, Isus a spus in Ioan 13:34,

Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii.

Dragostea Lui pentru noi e prima, iar dragostea noastra este un ecou al ei. Ioan 15:12-13,

Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unii pe altii, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai.

Dragostea Lui pentru noi este inaintea si la baza dragostei noastre unii pentru ceilalti. Si e o dragoste de la Calvar, adanca, adanca si de nezdruncinat. Efeseni 4:32-5:1,

Fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos. Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti.

Orice dragoste adevarata incepe cu aceasta: Dumnezeu in Hristos ne-a iubit si ne-a iertat. Apoi El ne-a adoptat astfel incat noi suntem numiti copiii Lui. Apoi Si-a aratat cu generozitate dragostea fata de noi in familia Sa. Iar acum - si numai acum, pe baza celor de mai sus - El spune: "Imitati-Ma." Urmati pilda lui Dumnezeu "ca niste copii preaiubiti." Si fiti atenti! Urmeaza pilda lui Dumnezeu - nu ca un admirator neinsemnat dintre spectatori. Nu ca un copil nesigur holbandu-se la echipamentul unui fotbalist. Nu ca un muzician incepator ascultand CD-ul maestrului favorit, dar pe care nu-l cunoaste. Ci "ca niste copii prea iubiti." "Urmati pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti." Dragostea lui Dumnezeu pentru noi este cea care face sa izvorasca si da putere dragostei noastre unii fata de altii. Din cauza ca iubim felul de a fi al Tatalui, vrem sa fim si noi ca El.

Sau, din nou, in 1 Ioan 3:16,

Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El Si-a dat viata pentru noi; si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati.

Imi place sa vorbesc despre crestinismul radical - crestinismul care isi da viata pentru ceilalti, aratand cat de in siguranta suntem in dragostea lui Dumnezeu. Dar totul incepe cu El, nu cu noi. 1 Ioan 4:10-11,

Dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu [sau ne-am iubit unii pe altii], ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Prea iubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii.

Deci acesta este motivul pentru tema de astazi: Daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie si noi sa ne iubim unii pe altii. De aceea trebuie sa intelegem ca Dumnezeu ne-a iubit intr-adevar intr-o asa de mare masura - si inca ne iubeste in aceeasi masura. Pentru ca, daca nu cumva m-am inselat amarnic, exista o imensa dorinta in aceasta adunare sa descopere noi adancimi ale dragostei unii fata de altii, fata de vizitatori si fata de cei mai greu de iubit dintre cunoscutii nostri. Oare nu ni se umezesc ochii citind scrisori ca aceasta pe care am primit-o in 26 februarie de la un pastor din Iowa:

Acum doua saptamani m-am intors la Bethlehem cu ocazia concediului. Am fost plin de bucurie din cauza puterii si prezentei Duhului Sfant, care se manifesta intr-un mod pe care nu l-am mai simtit niciodata inainte la Bethlehem. Din 1988, in fiecare an m-am inchinat si am invatat impreuna cu dumneavoastra. Desi predicile mi-au hranit intotdeauna sufletul, oamenii din biserica mi s-au parut neprietenosi; nu am fost niciodata salutati si nu ni s-a urat bun-venit, ori de cate ori am vizitat biserica, iar serviciul de inchinare era parca invaluit in raceala.
Dar acum doua duminici a fost diferit. Atat sotia mea cat si eu am fost intampinati de membrii bisericii cu salutari si urari de bun-venit. Un anume John Fast a petrecut mult timp cu mine si mi-a multumit ca am venit. Serviciul de inchinare si grupa de inchinare au adus slava lui Dumnezeu, fara sa se concentreze prea mult asupra omului.
Nu pot decat sa-mi imaginez intunericul pe care l-ati experimentat in ultimul an, dar Il vad pe Dumnezeu lucrand cu mai mare putere prin dumneavoastra si prin biserica. L-am auzit in predicarea Cuvantului. L-am experimentat in inchinarea adusa lui Dumnezeu. M-am bucurat de entuziasmul si caldura adunarii. Providenta lui Dumnezeu a hotarat un timp de intuneric cu scopul curatirii. Acum se descopera o mai mare slava a lui Dumnezeu.

Primesc aceste randuri cu un adanc sentiment al dragostei lui Dumnezeu, nu cu un sentiment de satisfactie personala. Nu ma indoiesc ca mai exista multe lucruri in mine ce trebuie curatite. De aceea vreau sa incep cu mine. Numai asa vom putea fi ceea ce Dumnezeu ne cheama sa fim - ca intr-o casatorie: daca ma gandesc constant la ce cred eu ca ar trebui sa se schimbe in sotia mea in loc sa ma gandesc la metode prin care pot sa-i arat dragostea mea, amandoi ne vom simti mizerabil multi ani de-aici inainte.

Ce pretuiesc cel mai mult in aceasta scrisoare este combinatia. El vorbeste despre o inchinare adusa lui Dumnezeu ("fara sa se concentreze prea mult asupra omului") si continua imediat cu "entuziasmul si caldura adunarii." Acesta este strigatul inimii noastre, nu-i asa? "Va vor cunoaste ca sunteti crestini dupa dragostea voastra." Aceasta era dorinta mea in mesajul de saptamana trecuta, cand spuneam ca tanjim dupa o combinatie biblica proaspata si un echilibru intre sfintenia lui Dumnezeu si dragostea lui Dumnezeu.

Ideea principala de azi este aceea ca, daca vrem sa crestem in dragostea noastra unii pentru altii, trebuie sa experimentam cum e sa fim iubiti de Hristos cu o dragoste adanca si de nezdruncinat - dragostea din Romani 8:35: "Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?" Trebuie sa fim coplesiti de uimire ca dragostea lui Hristos ne tine. Ca El ne tine cu fermitate in imbratisarea dragostei Lui. Minunea profunda - aceea ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne iubeste - trebuie sa ne stranga, sa ne tina si sa ne umple mintile. Trebuie sa o asezam inaintea mintilor noastre inainte de inceputul fiecarei zile (El ma iubeste), si din nou in timpul diminetii (El ma iubeste), apoi la pranz (El ma iubeste), dupa-masa (El ma iubeste), la cina (El ma iubeste) si apoi inainte de culcare (El ma iubeste).
Iar, pe masura ce descoperim versete ca Romani 8:35, trebuie sa ne rugam in aceasta privinta. Trebuie sa ne rugam ca acest sentiment, al faptului ca suntem iubiti de Hristos, sa ne umple si sa se reverse din noi.

Haideti sa deschidem la una din rugaciunile lui Pavel si sa vedem cat de crucial a fost acest subiect pentru Pavel atunci cand se ruga pentru biserica: Efeseni 3:14-19. Motivul pentru care vreau sa observati aceste versete inainte sa incheiem este acela ca am vazut cum acest pasaj ne ajuta sa intelegem semnificatia lui Romani 8:35, "Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?"

14 Iata de ce, zic, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Isus Hristos, 15 din care isi trage numele orice familie, in ceruri si pe pamant, 16 si-L rog ca, potrivit cu bogatia slavei Sale, sa va faca sa va intariti in putere, prin Duhul Lui, in omul din launtru, 17 asa incat Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta; pentru ca, avand radacina si temelia pusa in dragoste, 18 sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea; 19 si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu.

Observati in versetul 18 care este scopul acestei rugaciuni: "sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea; 19 si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta." Pavel dorea pentru efeseni ce doresc si eu pentru voi in aceasta dimineata: putere sa intelegeti cat de inalta, adanca, larga si lunga este dragostea lui Hristos. El recunoaste ca depaseste intelegerea umana. Nu vom ajunge niciodata in varful sau la fundul ei sau la capatul ei, in nici o directie. Intotdeauna va mai ramane o parte a dragostei pe care sa o descoperim si de care sa ne bucuram (conform Efeseni 2:7). Dar el vrea ca noi sa demonstram prin experienta noastra caracterul inepuizabil al dragostei lui Hristos, nu doar sa o afirmam ca pe o doctrina.

Dar ce vrea el sa spuna atunci cand vrea ca noi "sa putem [literal: sa fim suficienti de puternici] intelege" aceasta dragoste? Stam noi oare in afara ei si privim la ea, asa cum am privi la o cladire, ca sa o putem masura cat este de inalta si cat este de lata? Nu. Intoarceti-va la versetul 17 pentru raspuns: "pentru ca, avand radacina si temelia pusa in dragoste," sa aveti puterea sa intelegeti dragostea lui Hristos. Cuvantul "temelia" se refera la "a fi asezat pe o fundatie." Asa ca Pavel foloseste doua metafore: una a unui copac cu radacini si una a unei cladiri asezate pe o fundatie.

El spune ca, pentru a intelege dragostea lui Hristos si pentru a putea masura inaltimea si adancimea ei trebuie sa fim inradacinati in ea. Adica, radacinile vietilor noastre trebuie sa coboare si mai adanc in dragostea lui Hristos. De acolo ne-am primit viata. Iar el ne spune ca trebuie sa cladim pe temelia ei. Asta inseamna ca fundatia vietilor noastre trebuie sa se intinda pe stanca solida a dragostei lui Hristos pentru noi.

In acest fel demonstram prin experienta ca adancimea si largimea dragostei lui Hristos nu au sfarsit. Radacinile noastre nu ajung niciodata la fundul ei iar largimea fundatiei noastre nu ramane niciodata fara stanca pe care sa se zideasca. Cred ca aceste doua imagini ne sunt date cu scopul de a ne arata aceleasi lucruri ca si Romani 8:35, "Nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Hristos." Radacinile vietilor noastre sunt bine ancorate in adancimile dragostei lui Hristos. Iar fundatia vietii noastre se sprijina cu fermitate pe stanca dragostei lui Hristos. Nu putem fi smulsi si nu putem fi luati de vant. Asta vrea sa ne spuna Romani 8:35, "Nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Hristos."

Dumnezeu ne cheama la noi adancimi ale dragostei noastre unii pentru altii si pentru cei din afara. Daca vrem sa se intample acest lucru (si chiar se intampla), trebuie ca altceva sa se implineasca mai intai (si se implineste). Rugaciunea lui Pavel trebuie sa primeasca raspuns:

[Faca Dumnezeu ca], avand radacina si temelia pusa in dragoste, sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea, si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta.

Vreti sa veniti impreuna cu mine si sa va rugati fierbinte ca noi toti sa putem intelege din ce in ce mai mult ce inseamna sa fii iubit de Hristos - nimic nu ne poate desparti de dragostea Lui. Atunci puterea de a ne iubi unii pe altii va curge liber.

Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org

Tradus de Florin Vidu


Cuprins | <-- Studii Biblice