Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau, si lipiti-va tare de bine. Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia. In sarguinta, fiti fara preget. Fiti plini de ravna cu duhul. Slujiti Domnului. Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune...
Introducere: Iubirea tandra
Am vorbit despre cum sa-l iubim pe aproapele nostru asa cum ne iubim pe noi insine - cum sa facem din masura in care ne urmarim propriile interese masura daruirii noastre. Cum sa ii invaluim pe altii in pielea noastra si sa ne vedem in ei, cu toate nazuintele, nevoile si dorintele noastre. Si am mai vorbit despre cum sa-i iubim pe vrajmasii nostri, rugandu-ne pentru cei ce ne persecuta, binecuvantandu-i pe cei ce ne blestema si raspunzand la rau cu bine.
Astazi vom patrunde mai adanc in experienta relationala pe care Dumnezeu o doreste pentru poporul Sau. El nu vrea doar ca noi sa facem pentru altii ce am dori sa ne faca si ei, ci vrea sa avem anumite sentimente fata de alti credinciosi. E adevarat ca dragostea inseamna mai mult decat sentimente. E adevarat ca exista metode corecte in care ne putem purta unii cu altii si atunci cand suntem suparati unii pe altii. Dar nu putem spune ca Dumnezeu e multumit atunci cand ne purtam unii cu altii intr-un mod decent, in timp ce intre noi exista suparare.
Haideti sa privim la versetele din Scriptura care ne arata acest lucru. Sa incepem cu textul nostru, in Romani 12:9-10:
Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau, si lipiti-va tare de bine. 10 Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia.
Ganditi-va bine la aceasta propozitie: "Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca." O traducere spune: "Fiti devotati unii altora intr-o dragoste frateasca." Dar "Fiti devotati unii altora" nu exprima suficient de bine sensul din original. Traducerea RSV a Bibliei (Revised Standard Version = Versiunea Standard Revizuita - n.trad.) spune: "Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca." Cuvantul folosit in original pentru "iubiti-va" se refera la un fel deosebit de dragoste. Se foloseste doar aici, din tot Noul Testament. Dar nu e un cuvant rar in afara Noului Testament. Se refera la o "iubire tandra, in particular la o iubire familiala" (C.E.B. Cranfield, Romani, Vol. 2, p. 632). Prin urmare, acest verset ii cheama pe crestini la o "iubire tandra unii fata de altii intr-o dragoste familiala."
In cartea lui C.S. Lewis, "Patru feluri de dragoste" (The Four Loves), el spune ca exista patru feluri de dragoste. Ele sunt prezentate cu numele lor din limba greaca: agape - dragostea jertfitoare pe care Dumnezeu o are chiar si pentru dusmani; philia - dragostea dintre prieteni, camaraderia; eros - dragostea romantica, dorinta si atractia sexuala; storge - dragostea sau afectiunea nascuta din atasamentul natural, fata de un copil, un caine, o bluza veche, un loc din padure.
Cuvantul folosit in Romani 12:10 este o forma a acestui ultim cuvant, storge. Mai specific, este philostorgos - iubirea tandra, in special fata de membrii dragi ai familiei. Dar noul element cheie de aici pentru noi este acest fel de iubire. Asupra ei vreau sa imi indrept atentia astazi.
Porunca din Noul Testament pentru credinciosi sa se iubeasca unul pe altul - porunca pentru modul in care trebuie sa ne purtam unii cu altii in trupul lui Hristos - nu ne spune doar sa-i binecuvantam pe cei ce blestema, sa intoarcem bine pentru rau, sa ne rugam pentru cei ce se poarta urat cu noi sau sa facem pentru altii ce am dori sa faca si ei pentru noi. Aceasta porunca inseamna mai mult de-atat. Noi trebuie sa simtim o afectiune, o iubire tandra unii pentru altii.
Inainte sa ne gandim la implicatiile acestui lucru, haideti sa privim la alte cateva texte care indica in aceeasi directie. De exemplu, 1 Petru 1:22,
Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevar, v-ati curatit sufletele prin Duhul, ca sa aveti o dragoste de frati neprefacuta, iubiti-va cu caldura unii pe altii, din toata inima.
Si aici, porunca inseamna mai mult decat sa ne purtam frumos unii cu altii. Aici e vorba de ceva facut din inima. Ceva facut cu zel, ceva facut cu pasiune. Ceva facut dintr-o dragoste familiala.
In Filipeni 1:8, Pavel spune bisericii,
"Caci martor imi este Dumnezeu ca va iubesc pe toti cu o dragoste nespusa in Isus Hristos."
Cuvantul folosit pentru "dragoste nespusa" este "intestine" sau "organe interne." Ideea este: tanjesc dupa voi si va iubesc nu doar dintr-un act al puterii vointei ci cu o iubire adanca si tandra. Mi-e dor de voi. Mi-e greu sa stau departe de voi. Simt aceste lucruri. In 2 Corinteni 6:11-13 el cheama biserica sa ia parte la acest fel de dragoste:
Am dat drumul gurii fata de voi, Corintenilor! Ni s-a largit inima. 12 Voi nu sunteti la stramtoare in noi; dar inima voastra s-a strans pentru noi. 13 Faceti-ne si voi la fel: va vorbesc ca unor copii ai mei - largiti-va si voi!
Asta inseamna porunca dragostei intre credinciosi: inimi deschise larg unii pentru altii, nu o iubire limitata, restransa.
Un alt indicator catre acest fel de dragoste intre crestini este faptul ca de cinci ori in Noul Testament crestinilor li se spune: "Spuneti-va sanatate unii altora cu o sarutare (sfanta) de dragoste." (1 Petru 5:14; 1 Tesaloniceni 5:26; 2 Corinteni 13:12; 1 Corinteni 16:20; Romani 16:16). Acest fapt ridica intrebarea daca strangerea de mana din cultura noastra transmite cu adevarat sentimentele pe care Hristos doreste sa le simtim unii pentru altii.
De aceea, concluzia mea este ca aceasta e voia lui Dumnezeu pentru copiii Sai, nu doar sa faca fapte bune unii pentru altii, nu doar sa se roage unii pentru altii sau sa se vorbeasca de bine unii pe altii - aceste lucruri sunt cruciale si avem nevoie de puterea Duhului Sfant pentru a le putea indeplini. Dar Dumnezeu doreste mai mult de-atat: "Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca." "Deschideti-va inima unii pentru altii." "Simtiti unii pentru altii o iubire tandra si o dorinta care sa fie exprimata cu naturalete printr-o sarutare sfanta de dragoste."
Atentie!
Paziti-va insa sa nu fiti controlati in acest punct de o teologie populara. Exista un mod popular de a privi la Dumnezeu si la propriile noastre dorinte si sentimente, care spune: Dumnezeu nu ne-ar porunci vreun lucru pentru care sa nu avem imediat puterea morala sa-l indeplinim. Si, din moment ce nu putem incepe sa avem sentimente pentru cineva printr-un act al vointei, Dumnezeu nu ne cere asa ceva. E uimitor cat de multi oameni sunt controlati, constient sau inconstient, de aceasta abordare a lucrurilor. Citim o porunca de genul: "Iubiti-va unii pe altii cu o iubire tandra", si, fara sa gandim macar, ne scuzam pe baza faptului ca nu putem produce, in acest moment, printr-un act de vointa, o astfel de iubire tandra. Prin urmare, deducem ca nu poate fi cu adevarat o porunca, si nu ne simtim vinovati daca nu avem aceasta iubire, pentru ca noi nu suntem de fapt responsabili de sentimentele si emotiile spontane din inimile noastre.
Acest rationament are loc atat de rapid, incat de-abia e observat. Continuam pur si simplu sa citim mai departe. Va indemn insistent sa va opriti chiar acum si sa reexaminati problema. Cu foarte mare seriozitate. Acesta e un mod extrem de gresit de intelegere al lui Dumnezeu si al propriilor voastre sentimente. Adevarul e ca Dumnezeu are dreptul sa ne porunceasca sa simtim vreun lucru pe care trebuie sa-l simtim. Daca trebuie sa ne bucuram in Domnul, El porunceste: "Bucurati-va totdeauna in Domnul!" (Filipeni 4:4). Daca trebuie sa ne intristam din pricina pierderii suferite de cineva, El porunceste: "Plangeti cu cei ce plang." (Romani 12:15). Daca trebuie sa fim recunoscatori pentru un mare dar, El porunceste: "Fiti recunoscatori." (Coloseni 3:15). Daca trebuie sa fim mustrati de cugetul nostru din cauza pacatului, El porunceste: "Simtiti-va ticalosia, tanguiti-va si plangeti!" (Iacov 4:9). Daca trebuie sa ne fie frica de pacat, El porunceste: "Temeti-va de Acela care, dupa ce a ucis, are puterea sa arunce in gheena." (Luca 12:5). Si asa mai departe.
Chiar daca inimile noastre sunt atat de distorsionate de pacat incat nu mai simtim ce ar trebui sa simtim, asta nu inseamna ca Dumnezeu nu ne poate porunci ce e drept, bine si potrivit pentru noi sa simtim. Suntem raspunzatori sa simtim ce Dumnezeu ne porunceste sa simtim. De aceea, insist pe langa voi sa fiti mai seriosi atunci cand cititi aceste porunci decat ati putea fi daca v-ati gandi ca Dumnezeu nu are dreptul sa va spuna ce sa simtiti pentru altii, si ca nu sunteti in nici un fel responsabili pentru sentimentele voastre.
Acum, de ce e acest lucru atat de important? E important pentru ca iubirea tandra, familiala, intre credinciosi e o marturie ca Dumnezeu este Tatal nostru. In primul rand biserica nu este o organizatie omeneasca. Ea este inainte de toate familia lui Dumnezeu. A fi crestin inseamna ca te-ai nascut a doua oara in familia lui Dumnezeu. Prima data te-ai nascut intr-o familie umana. A doua oara te-ai nascut in familia lui Dumnezeu.
Acestea nu sunt simple cuvinte. Sunt realitati impresionante. Dumnezeu priveste cu foarte mare seriozitate adevarul ca toti copiii Sai sunt frati si surori. Ei toti au un singur Tata, o singura patrie. Iar Dumnezeu spune, exista un fel in care copiii Mei trebuie sa simta unii pentru altii. Nu doar sa se poarte unii cu altii, ci sa simta unii pentru altii. Ei trebuie sa se iubeasca cu tandrete unii pe altii. De ce? Pentru ca acest lucru marturiseste despre realitatea familiei lui Dumnezeu. Daca intre ei exista dusmanie, daca sunt indiferenti sau incapatanati, ca sa nu mai pomenim de resentimente si amaraciune unii fata de altii, atunci aceste lucruri sunt in contradictie cu cine este Dumnezeu si cine suntem noi. Dumnezeu este Tatal nostru iar noi suntem copiii Lui si suntem frati si surori intr-o singura familie, cu cele mai adanci valori comune din intregul univers.
Deci, aceasta problema a sentimentelor pe care trebuie sa le avem unii pentru altii este foarte importanta. E vorba de fapt daca vrem sa traim adevarul ca Dumnezeu e Tatal nostru sau nu. Vor afirma sentimentele noastre adevarul despre Dumnezeu si ce a facut El pentru noi ca sa ne ispaseasca pacatele in Isus, ca sa ne dea o noua nastere, o noua credinta si sa ne infieze in familia Sa eterna ca frati si surori in Hristos? Nu e o problema nesemnificativa. E vorba aici de adevarul crestinismului. Noi vom marturisi adevarul in modul in care Dumnezeu ne cheama sa o facem: "Iubiti-va unii pe altii cu o iubire tandra, familiala"?
Ce se intampla daca nu simtim aceasta iubire tandra?
Dar daca acest subiect e atat de important, si totusi atat de dificil, cum ar trebui sa raspundem noi? Sa presupunem ca auziti porunca lui Isus in aceasta dimineata: iubiti pe fratii si surorile voastre din Biserica Bethlehem cu o iubire tandra. Deschideti-va inimile larg pentru ei. Simtiti o dorinta pentru ei si bucurati-va impreuna cu ei. Sa mai presupunem ca va ganditi la cativa oameni pentru care nu simtiti asa ceva. V-au barfit, sau v-au umilit, sau v-au dezamagit. Si spuneti: "Te-am auzit, Doamne. Si ma supun dreptatii poruncii Tale. Dar Tu ma cunosti in intregime. Eu nu simt dragoste pentru acestia. Ma straduiesc chiar sa incerc sa nu-i urasc. Dar ma supun. Ai dreptul sa ma chemi la aceasta. Accept bunatatea si autoritatea chemarii Tale. Vreau sa ascult." Ce faci insa acum?
Mai intai, te rogi cu toata convingerea ca Dumnezeu, Duhul Sfant sa se miste cu putere in inima ta si sa produca miracolul pe care nici tu si nici eu nu-l putem realiza prin propriile puteri. Vorbim aici de un mod de viata supranatural. Roaga-te ca Dumnezeu sa iti schimbe inima fata de ceilalti copii ai Sai - ca El sa creeze noi sentimente, sau sa le trezeasca pe cele vechi.
In al doilea rand, tine-ti privirea indreptata spre realitatile ceresti si nu spre frustrarile pamantesti. Avem tendinta sa ne concentram aproape in exclusivitate asupra modurilor in care am fost raniti sau dezamagiti. Aceasta atitudine ne va invinge de fiecare data. Exista o realitate mai mareata la care te poti gandi si asupra careia iti poti indrepta atentia, dar trebuie sa faci un efort. Focalizeaza-ti gandurile asupra realitatii faptului ca Dumnezeu e Tatal nostru. Cand te gandesti la un crestin pentru care e greu sa ai sentimente de dragoste, spune: "Dumnezeu e Tatal ei. Dumnezeu e Tatal lui." Cand o vezi, gandeste-te: "Dumnezeu e Tatal ei." Apoi spune: "Dumnezeu este si Tatal meu. Avem acelasi Tata. Isus este Mantuitorul ei si Mantuitorul meu. Acelasi sange care a rascumparat-o pe ea, m-a rascumparat si pe mine. Acelasi Duh care locuieste in ea, locuieste si in mine. Aceeasi dragoste pe care Dumnezeu o revarsa peste ea, o revarsa si peste mine. Ea e sora mea. El e fratele meu. Vom trai impreuna in aceeasi familie. Vom locui pentru totdeauna impreuna in bucurie si extaz in prezenta Tatalui nostru pe noul pamant."
Predica-ti singur aceste lucruri. "Veti cunoaste adevarul si ADEVARUL va va elibera" de multe sentimente gresite. Nu continua sa alimentezi aceste sentimente gresite cu ganduri pamantesti despre cum ai suferit sau cum ai fost dezamagit. Dumnezeu cunoaste aceste lucruri. Dumnezeu se va ingriji de ele. El va face ordine in aceste probleme. Indreapta-ti gandurile spre maretele realitati care fac din tine un crestin.
La inceputul acestui capitol (Romani 12:1-2), Pavel ne da cheia care ne arata cum pot fi indeplinite toate aceste porunci imposibile.
Va indemn dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca. 2 Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.
Trebuie sa fim transformati prin innoirea mintii noastre. Nu-i poti iubi pe crestini cu o iubire tandra in vechiul tau mod de a gandi si a simti. Trebuie sa aiba loc o transformare. Cum? "Va indemn, pentru indurarea lui Dumnezeu." Concentrati-va asupra indurarii lui Dumnezeu. Concentrati-va asupra realitatilor cerului si vesniciei. Nu va mai conformati acestei lumi si nu va mai ganditi cum gandesc cei din lume atunci cand sunt raniti sau dezamagiti. Ei se gandesc doar la suferinta lor si cat de rea e persoana care i-a ranit. Dar voi trebuie sa fiti transformati, nu sa va conformati acestui mod lumesc de gandire. Ganditi-va la maretele realitati care fac din voi niste crestini. Ganditi-va la Dumnezeu. El e Tatal meu. El e Tatal ei. El e Tatal nostru. Si noi vom fi impreuna cu Tatal nostru o vesnicie. Nu putem continua sa ne dusmanim. E o minciuna prea mare despre Dumnezeu.
In al treilea rand, pastrati in mintea voastra gandul ca dragostea crestina nu e un lucru de genul totul-sau-nimic, ci ea creste treptat. In 2 Tesaloniceni 1:3 Pavel ii lauda pe crestini astfel:
Credinta voastra merge mereu crescand, si dragostea fiecaruia din voi toti fata de ceilalti se mareste tot mai mult.
Dragostea e ceva ce creste. De aceea, poti avea putina si poti fi un crestin adevarat si sa n-ai suficienta. Poti simti ceva dragoste pentru un alt credincios, si te poti lupta in acelasi timp cu alte sentimente negative. Asta nu inseamna ca nu esti crestin, sau ca Dumnezeu nu e multumit de tine. Inseamna ca ai fost atins de Duhul Tatalui Tau si El te atinge din nou spunandu-ti: "Mai trebuie sa faci un pas. Exista un alt nivel al dragostei la care trebuie sa te ridici. Fa-o acum. Lasa ca vorbele slujitorului Meu imperfect, Pastorul John, sa te miste, asa cum si Eu il misc pe el, ca sa treci la o mai mare dragoste pentru mai multi dintre fratii si surorile tale. Nu renunta din cauza unei mentalitati gresite de genul totul-sau-nimic, care nu recunoaste lucrurile noi pe care Dumnezeu a inceput cu adevarat sa le faca in tine."
In al patrulea rand, nu fi un fatalist in ce priveste relatiile. Ma refer la sentimentul ca nu exista speranta, ca nu te vei putea schimba niciodata. Poate spui: "Nu simt dragoste pentru nimeni. In familia noastra nu a existat sau nu s-a manifestat dragostea." Ei bine, Dumnezeu nu a spus: "Fa asa, daca familia ta a facut la fel." Sau: "Iubeste, daca si familia ta a iubit." El cunoaste slabiciunile si ranile tale. Ingerul Gavril a venit la Maria si i-a spus ca, desi era fecioara, ea va fi insarcinata cu Fiul lui Dumnezeu. Maria a privit la piedici, asa cum nici tu poate nu crezi ca Dumnezeu poate naste in tine dragoste pentru poporul lui Dumnezeu. Dar El a spus: "Nici un cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere." Nu fi un fatalist. Nu nega puterea lui Dumnezeu in viata ta.
Concluzie: O analogie
Gandeste-te, in incheiere, la analogia cu o casatorie. Crezi ca cei casatoriti simt intotdeauna o iubire tandra unul pentru celalalt? Au intotdeauna sentimente de caldura si tandrete? Nu. Dar o astfel de iubire e idealul. La aceasta ne cheama Dumnezeu. Iar unul din motivele pentru care El face casatoria imposibil de desfacut si o sigileaza cu un juramant, "La bine si la rau, pana moartea ne va desparti", este pentru ca El stie ca noi trebuie sa ne traim vietile in cercul unui devotament puternic, in care sentimentele de deznadejde absoluta, care spun ca dragostea nu va mai putea fi trezita vreodata, pot fi intr-adevar biruite iar o noua iubire plina de tandrete poate renaste. Stiu ca se poate intampla. S-a intamplat.
Acest lucru nu e adevarat doar intr-o casatorie. E adevarat si in biserica. La el va chem. Haideti sa-l urmarim impreuna. Haideti sa ne rugam in aceasta vara si sa ne indreptam gandurile spre mareata realitate a calitatii lui Dumnezeu de Tata al nostru, al tuturor, si sa crestem intr-o familie de credinciosi care se iubesc unii pe altii cu o iubire tandra.
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu