Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
Introducere: "Daca grauntele de grau..."
Acum doua saptamani cred ca Domnul mi-a dat un cuvant pentru noi din Ioan 12:24-26.
Adevarat, adevarat, va spun, ca, daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce multa roada. Cine isi iubeste viata, o va pierde; si cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica. Daca-mi slujeste cineva, sa Ma urmeze; si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca-mi slujeste cineva, Tatal il va cinsti.
Am vazut ca exista in acest text patru promisiuni mari si patru cerinte cutremuratoare:
- Viata ta va aduce roada,
daca ea cade ca o samanta in pamant si moare.- Iti vei pastra viata pentru viata vesnica,
daca iti urasti viata in lumea aceasta.- Vei fi cu Isus acolo unde este El,
daca Il urmezi - la Calvar.- Dumnezeu Tatal te va cinsti,
daca Il slujesti pe Isus.
Si astfel am incheiat data trecuta cu intrebarea: Cum trebuie atunci sa mor ca tata, sot sau pastor, ca sa pot aduce roada? Cum trebuie sa murim ca biserica pentru a putea aduce roada? Ne rugam pentru trezire - pentru o mare redesteptare in biserica noastra, in orasul nostru si in intreaga miscare crestina. Dar am vazut ca, daca vrem sa fim treziti la viata cu puterea de a aduce roada, moartea va trebui sa vina inaintea trezirii. Daca vrem sa Il vedem pe Hristos si sa Il prezentam pe Hristos in aceasta vara, trebuie sa si murim impreuna cu Hristos.
Acum, cineva ar putea auzi cuvintele lui Isus din Ioan 12:24-26 si ar putea intreba: Contrazice aceasta mantuirea prin har, prin credinta?
- Mori ca sa poti aduce roada.
- Uraste-ti viata in lumea aceasta ca sa ai viata vesnica.
- Urmeaza-L pe Isus ca sa poti fi impreuna cu El in slava.
- Slujeste-L ca sa fii cinstit de Tatal Sau.
Cum ramane atunci cu Ioan 3:16?
Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
Dar acum Isus spune in Ioan 12:25, "Cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica." Deci, avem viata vesnica crezand in Isus, sau urandu-ne vietile in lumea aceasta? Oare Ioan 12:25 contrazice Ioan 3:16?
Raspunsul este nu, Ioan 12:25 defineste Ioan 3:16. Isus intelege prin "credinta in Isus" ceva mult mai adanc si cu o putere de a transforma vietile mai mare decat realizam noi adesea. Una din marile pasiuni ale vietii mele este sa descoper ce este adevarata credinta mantuitoare si sa invat cum sa traiesc prin ea. Cand Isus spune ca viata vesnica am primit-o ca un dar prin credinta, iar apoi spune ca avem viata vesnica daca ne uram vietile in lumea aceasta, El nu anuleaza credinta, ci o clarifica.
Cand spune ca trebuie sa murim ca samanta aruncata in pamant, ca trebuie sa ne uram vietile in lumea aceasta, ca trebuie sa ne luam crucea si sa-L urmam pe drumul spre Calvar, si ca trebuie sa-L slujim pe El, nu banii (pentru ca nimeni nu poate sluji la doi stapani), El de fapt descrie modul de viata al credintei.
De aceea El poate asocia cu acest mod de viata aceleasi promisiuni pe care le asociaza cu credinta. "Crede in Isus si nu vei pieri, ci vei avea viata vesnica," si "Uraste-ti viata in lumea aceasta si ti-o vei pastra pentru viata vesnica." Mai intai, promisiunea vietii vesnice este acordata actului credintei. Apoi, promisiunea vietii vesnice este acordata actului prin care iti urasti viata in lumea aceasta. Motivul pentru care amandoua sunt adevarate este pentru ca credinta are intotdeauna ca efect urarea vietii din lumea aceasta. E modul de viata al credintei. E dovada ca credinta este vie si reala. Credinta Il pretuieste pe Hristos atat de mult incat alte comori care Il concureaza mor fata de noi si noi murim fata de ele. Aceasta moarte fata de lume (asa cum o numeste Pavel in Galateni 6:14) are ca rezultat decizii care adesea in ochii lumii par ca si cum ti-ai uri viata.
Dar aceasta moarte fata de lume nu inseamna sa castigi sau sa meriti viata vesnica prin privatiuni si sacrificii personale autoimpuse, sau prin disciplinele spirituale ale vietii crestine. Nu poti castiga sau merita vreun lucru de la Dumnezeu, pentru ca tu esti deja al Lui, cu tot ce ai. Mantuirea este prin har, prin credinta. Iar toate aceste lucruri sunt dovezi si marturii ale credintei adevarate.
Ura pentru vietile noastre; Dragoste unul pentru altul
Intrebarea de astazi este: ce are a face aceasta moarte ca o samanta si aceasta urare a vietilor noastre in lumea aceasta cu dragostea unul pentru altul? Am inceput seria despre dragoste in 12 martie cu textul din 1 Corinteni 13 - acest maret capitol al dragostei. Astazi voi incheia seria in acelasi capitol - chiar daca de fapt toate predicile din Biblie sunt predici despre dragoste - temelia ei, sau imputernicirea ei, sau natura ei, sau formele ei, sau motivatiile ei, sau scopurile ei. Totul se raporteaza la dragoste. De aceea nu renuntam la ea.
Va invit sa deschideti la 1 Corinteni 13:4-7. Pavel ne ofera aici 15 descrieri a ceea ce este dragostea. Iar ce m-a izbit a fost modul in care efectiv toate acestea implica ce Isus a numit moartea sau urarea vietii in lumea aceasta.
- Dragostea este indelung rabdatoare,
- este plina de bunatate:
- dragostea nu pizmuieste;
- dragostea nu se lauda,
- nu se umfla de mandrie,
- (5) nu se poarta necuviincios,
- nu cauta folosul sau,
- nu se manie,
- nu se gandeste la rau,
- (6) nu se bucura de neleguire, ci
- se bucura de adevar,
- (7) acopera totul,
- crede totul,
- nadajduieste totul,
- sufera totul.
Ne rugam pentru trezire. Va trebui sa arate in felul acesta atunci cand va veni, altfel nu va fi de la Duhul Sfant - dragostea este roada pe care El o aduce. Deci, daca suntem pe drumul cel bun - acela ca inaintea trezirii trebuie sa vina moartea - atunci nu vom fi surprinsi sa vedem ca inainte sa poata exista dragostea trebuie sa existe moartea, sau ca dragostea este o forma a mortii.
Haideti sa luam cateva exemple ca sa puteti vedea aceste lucruri in text.
Luati din versetul 4 descrierea "Dragostea e indelung rabdatoare" si din versetul 5 "Dragostea nu se manie." Mai literal, versetul 4 spune: "Dragostea rabda vreme indelungata." Expresia din versetul 5 este de asemenea tradusa prin "Dragostea nu se manie cu usurinta" (NIV - Noua Versiune Internationala) sau "Dragostea nu este suparacioasa" (RSV - Versiunea Standard Revizuita). Vedeti deci ca aceste doua descrieri ale dragostei sunt fete diferite ale aceleasi monede: pe de-o parte "nu se manie cu usurinta, nu este suparacioasa" iar pe de alta parte "e indelung rabdatoare, rabda vreme indelungata."
Acum, prin natura noastra nici unuia dintre noi nu ne place sa fim intrerupti atunci cand lucrurile merg bine. Nu ne place sa ne amanam planurile. Toti ne dorim o viata lipsita de griji si avem tendinta sa ne suparam atunci cand planurile noastre atat de bine intocmite merg prost. Nu ne plac blocajele de trafic pe autostrada atunci cand trebuie sa ajungem la o intalnire. Nu ne place zapuseala din masina in timpul concediului. Nu ne place sa fim treziti de plansetele copiilor in timpul noptii. Nu ne place atunci cand Posta ne rataceste cecurile pe care trebuia sa le primim. Ne place atunci cand viata curge conform planurilor si placerilor noastre. Iar atunci cand nu e asa, prin natura noastra ne infuriem, ne plangem, protestam, murmuram, suntem suparati si gata sa-i criticam pe altii.
Pavel insa ne spune: "Dragostea este indelung rabdatoare... nu se manie (cu usurinta)." Cum ramane atunci cu aceasta parte a noastra care nu are rabdare - se aprinde usor - si fara sa stea prea mult pe ganduri se manie, se plange, protesteaza, murmura, se supara si ii critica pe altii? Raspunsul este: trebuie sa moara. A iubi in felul acesta inseamna a muri. Daca vreau sa fiu o astfel de persoana, ceva in mine trebuie sa moara. Dorinta mea puternica pentru o viata lipsita de griji trebuie sa moara. Nevoia mea de un orar fara intreruperi trebuie sa moara. Pretentia ca frustrarile si piedicile sa dispara din calea mea trebuie sa moara.
Pur si simplu nu putem iubi in felul pe care il descrie Pavel pana cand nu murim.
Sau luati descrierile dragostei din mijlocul versetului 4: "Dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie." La toti ne place sa fim laudati. Ne place sa fim admirati. Ne place atunci cand oamenii ne observa succesele si ne trec cu vederea esecurile. Ne place sa-i auzim pe altii spunand lucruri frumoase despre noi. Dar nu ne place atunci cand oamenii isi bat joc de noi, ne critica, rad de noi sau ne umilesc.
De aceea, am dezvoltat strategii prin care sa ne minimalizam esecurile si sa ne maximalizam succesele. Avem tendinta sa atragem atentia catre unele si sa le acoperim pe celelalte. Exista metode primitive de a face acest lucru, cum ar fi lauda de sine fatisa, plimbatul tantos, trufia lipsita de griji exprimata prin felul de a vorbi, sau pur si simplu aroganta obraznica. De fapt, in America viciul laudei de sine s-a transformat intr-o virtute a spectacolelor de divertisment.
Dar exista si metode mai subtile, mai rafinate si mai acceptabile de exprimare a mandriei - cum ar fi revenirea repetata in timpul discutiei la propria persoana, la realizarile noastre, sau chiar si mai subtil, atunci cand vorbim permanent despre ranile provocate de altii, despre tristetea noastra sau despre cat de rau ne merge. Atat mila fata de sine cat si lauda de sine, amandoua sunt forme ale mandriei: una este mandrie in inima celui slab, iar cealalta este mandrie in inima celui puternic.
Pavel spune: "Dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie." Adica, nu vorbeste mult despre sine, nu se umfla in pene din pricina realizarilor proprii si nu este prea preocupata de durerile sale. Dragostea este indreptata catre ceilalti, nu catre propria persoana. Asta inseamna ca o dorinta aprinsa trebuie sa moara in inimile noastre, daca vrem sa iubim. Nu ne umflam in pene pentru ca asa decidem noi. Suntem asa din cauza naturii umane pacatoase. Aceasta vine din adancul a ceea ce suntem, niste fiinte umane corupte. Daca dragostea este smerita si indreptata spre ceilalti, atunci dragostea este moarte. Eu, cel care iubesc lauda, inaltarea propriei persoane, atentia celorlalti, care ma plang si suspin, care imi plang de mila, trebuie sa mor.
De aceea a spus Isus: "Daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur - singur in inchisoarea sa egocentrica, increzator in sine, plin de importanta; - dar daca moare, aduce multa roada" - roada dragostei si toti oamenii care Il vor vedea pe Hristos in acea dragoste.
Sau luati expresia cheie din versetul 5: "Dragostea nu cauta folosul sau." Nu cred ca aceste cuvinte inseamna ca e gresit sa doresti sa fii fericit. Pentru ca in versetul 3 Pavel argumenteaza ca, daca nu iubesti, nu-ti foloseste la nimic. Deci, nu e gresit sa doresti lucruri cu adevarat folositoare. El spune de fapt ca dragostea nu-si cauta propriile interese private, fara sa tina cont de binele altora. Dragostea isi cauta bucuria si folosul in binele altora, nu doar in propria satisfactie.
Cand Pavel spune: "Dragostea nu cauta folosul sau," el nu spune ca nu trebuie sa lupti pentru propriile convingeri - Pavel a murit pentru convingerile sale. El spune ca trebuie sa fii sigur ca taria convingerii tale este direct proportionala cu convingerea ca ea este a lui Dumnezeu, nu doar a ta. In masura in care preferinta ta este a ta si nu o gasesti suficient argumentata in Cuvantul lui Dumnezeu, in aceeasi masura trebuie sa nu te grabesti sa ti-o impui si sa nu te superi atunci cand ceilalti nu ti-o impartasesc. "Dragostea nu cauta folosul sau." Ea cauta binele celor multi, nu doar propriul confort.
Deci, daca vrem sa iubim, trebuie sa murim "fata de noi insine." Dragostea nu cauta folosul sau. Ce face ea? Moare fata de ea insasi. "Daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur; dar daca moare (fata de sine insusi), aduce multa roada."
O aplicatie practica
Haideti sa luam ca exemplu al acestui adevar viata noastra de inchinare. E reala, nu ceva ipotetic intre noi. Ne inchinam altfel in timpul verii decat o facem in timpul anului scolar. Iar cel mai important lucru nu e muzica sau forma, ci dragostea. Cum ne vom relationa unii la ceilalti in timpul acestui sezon diferit? Schimbarea din timpul verii e intentionata. Nu e decizia Grupului Principal de Planificare, ci e a conducerii si a batranilor. Exista mai multe motive pentru aceasta. Voi mentiona unul dintre ele.
Inainte de incheierea acestui an, un grup de actiune, derivat din Grupul Principal de Planificare, se va forma si va alcatui in detaliu modul in care noua Declaratie de Viziune va afecta viata noastra de inchinare impreuna. Acest lucru, la randul lui, va stabili pe cine numim ca lider muzical si de inchinare. Prin faptul ca ne inchinam diferit in timpul verii, noi oferim acestui grup de actiune, ca si celorlalti dintre noi, o sansa reala sa vedem ce inseamna sa ne apropiem de Dumnezeu in felul acesta duminica dimineata. Timp de 15 ani, ne-am apropiat de Dumnezeu duminica dimineata in acelasi fel. Acum, timp de aproape 12 saptamani, ne vom apropia de Dumnezeu intr-un mod diferit. Nimeni nu e perfect. Cel care conduce cu siguranta ca nu e perfect. Dar, cand vara se va sfarsi, grupul de actiune va intelege mult mai bine modul in care Biserica Bethlehem Il poate intalni pe Dumnezeu cu mai mare putere - pentru Slava Lui si pentru bucuria noastra.
Problema principala care ne sta inainte nu este forma inchinarii noastre, ci dragostea noastra. "Dragostea nu cauta folosul sau." Dragostea moare fata de ea insasi. Sunt sute intre noi care se bucura, unii pana la lacrimi, atunci cand ne apropiem si ramanem in prezenta Domnului asa cum suntem, pentru primele 30 de minute ale acestor servicii din timpul verii. Este un mod potrivit pentru ei. Ii ajuta. Exprima sentimentele pe care le au pentru Domnul. Vindeca, zideste si intareste. Dar mai mult decat orice, ii ajuta sa se concentreze asupra lui Dumnezeu, sa se apropie de El si sa stea in partasie cu El. Multi dintre acesti oameni "nu si-au impus propria vointa" de ani de zile. Ei s-au supus vointei celorlalti. S-au supus modului pe care ceilalti l-au considerat bun si folositor.
Acum, in aceasta vara, lucrurile se schimba, iar testul este sa vedem daca cei ce prefera celalalt mod vor fi rabdatori si se vor supune, cel putin pentru o vreme, in dragoste. "Dragostea este indelung rabdatoare si plina de bunatate... Dragostea nu se manie... Dragostea nu cauta folosul sau."
Am inceput aceasta serie despre dragoste cu un citat al lui Francis Schaeffer care spune in esenta ca, atunci cand exista pareri diferite printre crestini, avem o ocazie de aur sa aratam lumii cum ne iubim unii pe altii. Divergentele nu inseamna sfarsitul dragostei, ele constituie o ocazie pentru dragoste. Asta inseamna o ocazie pentru moarte. Unul din motivele pentru care e atat de usor sa te retragi dintr-o problema in loc sa o rezolvi este ca pentru aceasta nu trebuie sa mori.
Dar in ultimele doua saptamani am vazut ca, inainte sa poata veni trezirea, trebuie ca in fiecare din noi sa vina moartea, si inainte sa putem vedea o mare renastere a dragostei, va trebui sa murim.
- A fi indelung rabdatori inseamna sa murim fata de dorinta dupa o viata lipsita de griji.
- A nu pizmui inseamna sa murim fata de dorinta dupa o dragoste neimpartasita.
- A nu ne lauda inseamna sa murim fata de dorinta de a atrage atentia asupra succeselor proprii.
- A nu ne purta necuviincios inseamna sa murim fata de dorinta sa ne exprimam libertatea intr-un mod provocator.
- A nu cauta folosul nostru inseamna sa murim fata de influenta propriilor preferinte.
- A nu ne mania inseamna sa murim fata de dorinta de a fi lipsiti de frustrari.
- A nu ne gandi la rau inseamna sa murim fata de dorinta de razbunare.
- A acoperi totul si a suferi totul inseamna sa murim fata de dorinta sa fugim de suferinta supunerii.
Deci, chemarea Domnului pentru vietile noastre in aceste saptamani si in aceasta vara, si in timp ce ne adunam impreuna in aceasta seara ca sa cautam cu seriozitate trezirea si plinatatea lui Dumnezeu, este: suntem noi gata sa platim pretul dragostei? Dragoste acasa, dragoste la birou, dragoste printre vecini, dragoste in grupul de credinciosi? Suntem gata sa murim? Daca suntem atat de multumiti de tot ce este Dumnezeu pentru noi in Hristos, atunci promisiunile se vor implini cu siguranta: vom aduce multa roada, vom trai vesnic, vom fi cu Domnul, iar Tatal ne va cinsti.
Cand Isus cheama pe cineva, spunea Dietrich Bonhoeffer, El il cheama sa vina si sa moara. Vino. Considera-te mort fata de pacat si viu pentru dragoste.
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu