Introducere: doua intamplari cu copii
Cu cateva saptamani in urma m-am dus sa vad ultimul meci din acest sezon dintre echipa de baschet a scolii noastre si cea de la Central Baptist. Inainte sa inceapa jocul, am urmarit o mica drama a vietii - ceva ce fiecare dintre noi am experimentat si care a lasat o urma de nesters in inimile noastre. Ma uitam la copiii cei mici cum se joaca si alearga prin sala de sport a acestui liceu, necunoscut pentru ei. Putin cate putin, fiecare s-a apropiat de parintii lui. In final, pe teren a mai ramas un singur copil, si dintr-o data acesta si-a dat seama ca nu mai vede nici o persoana cunoscuta. L-am privit cum mimica fetei ii trecea de la o fericire fara griji la panica si lacrimi, in timp ce striga: "Taticule! Taticule!" Atunci m-am apropiat de el, l-am luat de dupa umeri si i-am aratat unde se gasea tatal lui: "Uite-l! E in regula."
Sa presupunem ca situatia ar fi alta. Sa presupunem ca intamplarea are loc in Ruanda, acum cateva luni. Sau in Burundi, saptamana trecuta. Iar tu esti un baietel care se joaca in satul natal. Dintr-o data auzi tipete si vezi oamenii cum alearga. Te intorci cautand o fata cunoscuta si tot ce vezi sunt barbati maniosi, care striga si alearga spre tine cu niste cutite mari si late in maini. Alergi cat poti de repede si te ascunzi sub un cos pe care il impletea mama ta. Cand iesi de acolo, toti fie au parasit satul, fie au murit. Mama ta e moarta. Tatal tau e mort. Fratii si surorile tale sunt morti.
Adormi suspinand pe trupul mamei tale, in timp ce soarele apune. Te trezesti a doua zi si iti dai seama ca nu esti numai ingrozit la gandul ca dusmanii s-ar putea intoarce, dar esti si foarte flamand si insetat. Dintr-o data te izbeste gandul ca de-acum nu mai e nimeni care sa aiba grija de tine, sa te fereasca de dusmani, de animalele salbatice sau de boala. Esti complet singur. Gasesti cateva banane intr-o casa si le mananci. Mai trece o zi. Nu ai nici o idee ce-ai putea face. Si incepi sa te gandesti ca pur si simplu vei muri.
Atunci auzi un sunet si, cand te intorci, vezi un om inalt stand in picioare in piata plina de praf. El te striga pe limba ta si iti spune: "Nu te teme. Vreau sa te ajut." Vrei sa fugi, dar nu mai ai unde fugi si nu mai ai la cine sa fugi. El se apropie de tine, scoate o bucata de paine dintr-o traista si ti-o da. O mananci. Iti da sa bei putina apa dintr-un burduf.
Apoi iti spune: "Am incercat sa-i opresc." Atunci observi taieturile de pe brate si de la cap. "Daca vii cu mine, voi avea grija de tine. Imi pare foarte rau pentru mama si pentru tatal tau. Am sa te ajut sa-i ingropi." In timp ce ingropati impreuna mortii, incepi sa vorbesti cu el. Si descoperi ca apartine tribului care ti-a macelarit satul si familia. Mai afli ca el si fiul lui au luat parte la sfatul tribului in care un grup a decis sa iti atace satul. Cei doi n-au fost de acord cu atacul si s-au asezat intre membrii propriului trib si satul tau. Ca urmare, grupul de invadatori i-au ucis baiatul, in timp ce acesta incerca sa-ti protejeze satul. Dintr-o data te simti coplesit de sentimentul ca acest om te iubeste. Incercarea de a te salva l-a costat viata fiului sau.
Nu numai atat, dar mai afli si ca barbatii din satul tau au facut ravagii printre rudele lui in ultimii ani, iar propriul tau tata era dusmanul de moarte al acestui om si a incercat de mai multe ori sa il omoare. La inceput aceste cuvinte te inspaimanta. Dar apoi iti dai seama ca acest om incearca sa te salveze in ciuda dusmaniei dintre triburile si familiile voastre. Iar sentimentul ca esti iubit devine si mai puternic. In inima ta zdrobita incepe sa se infiripe speranta ca poate vei reusi sa supravietuiesti mortii mamei tale, a tatalui, fratilor si surorilor tale.
Esti de acord sa mergi cu acel om. In urmatoarele luni descoperi adevarul incredibil ca acest om a fost educat la Oxford; ca este foarte bogat si are proprietati in Burundi si la Londra; ca are o ferma de oi in Yorkshire, la nord de Leeds. Nu intelegi mare lucru, dar cu timpul iti dai seama ca nu te-a scapat doar de la moarte, ci se si ingrijeste de toate nevoile tale mai mult decat ti-ai fi putut imagina. Te duce la el acasa in Burundi si pleci cu el in vacante lungi la Londra si la ferma de oi. Iar cu fiecare nou cadou generos, te simti din ce in ce mai iubit. Te-a salvat; acest lucru l-a costat viata fiului sau. Faceai parte dintr-un trib care il ura pe baiat si pe tatal lui. Iar acum, pe masura ce trec anii, devii suficient de mare ca sa intelegi ca, mai mult de-atat, s-a ingrijit de toate formalitatile ca sa devii fiul sau in mod legal. Si mai afli ca iti lasa ca mostenire toate bogatiile lui.
Mai mult decat o salvare
Cred ca astfel de ganduri serioase stau in spatele cuvintelor lui Ioan din 1 Ioan 3:1,
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu!
Nu numai ca L-a costat viata Fiului Sau ca sa ne salveze din pacat, de moarte si de iad (Ioan 3:16; 1 Ioan 3:16); nu numai ca noi eram dusmani, asa ca Dumnezeu a trebuit sa-Si potoleasca mania neprihanita ca sa ne poata mantui (1 Ioan 4:10); dar El a mers mult mai departe de dragostea salvatoare, de dragostea jertfitoare si de dragostea plina de mila fata de dusmanii Lui. In toate acestea El avea un plan mult mai maret. Ne-a aratat un altfel de dragoste, care le depaseste pe toate celelalte. Putea sa ne salveze, sa Se jertfeasca pentru noi, sa ne ierte si sa Se opreasca aici. In schimb insa, El ne-a aratat un alt fel de dragoste - ne-a primit in familia Lui. Ne-a dat dreptul sa ne numim copii ai lui Dumnezeu.
Sa nu vi se para acesta un lucru mic. Mai intai, ar fi putut sa nu ne salveze deloc. Putea sa spuna: "Dusmanii nu merita salvati, si cu asta am terminat." Putea sa spuna: "Fiul Meu este prea pretios ca sa plateasca pentru ingeri, ca sa nu mai vorbim de oameni; ce sa mai spunem atunci de niste fiinte umane razvratite si lipsite de evlavie." Dar putea si sa spuna: "Ii voi scapa de iad, le voi ierta pacatele si le voi da viata vesnica - pe o alta planeta, unde voi comunica cu ei prin ingeri." Nimic din noi sau din natura acestei lumi nu Il putea determina pe Dumnezeu sa depaseasca dragostea rascumparatoare, iertatoare, salvatoare, vindecatoare si sa ajunga la aceasta extrema - si anume, dragostea adoptiva. O dragoste care nu se multumeste cu un armistitiu, cu o recunostinta formala sau cu o planeta indepartata plina de placeri materiale, ci va insista pana la capat ca sa te faca un copil al lui Dumnezeu. Un membru al familiei.
Mai mult decat o infiere
Dar nici macar aceasta nu e o descriere adecvata pentru o astfel de dragoste. Cand Ioan scrie despre faptul ca noi am devenit copii ai lui Dumnezeu, el nu se gandeste in principal la adoptie, ci la ceva mult mai profund. Se gandeste la o noua nastere. Nu exista vreo analogie omeneasca pentru aceasta. Daca gasesc un copil si vreau sa il primesc in familia mea, nu il pot face pe copil sa se nasca din nou. Il iau si il iubesc, cu personalitatea si temperamentul pe care le-a mostenit de la parintii sai biologici. Il influentez cu dragoste, dar nu pot intra in natura persoanei sale ca sa o schimb.
Insa Dumnezeu poate. Dragostea la care se refera Ioan in 1 Ioan 3:1 nu este dragostea care se ocupa doar de formalitatile legale necesare pentru infiere. Chiar si acest lucru ar fi uimitor, mai presus de cuvinte - sa fii infiat in familia lui Dumnezeu. Pavel chiar o descrie in felul acesta. Dar Ioan vede mai mult. Dumnezeu nu infiaza. El se muta inauntru, prin Duhul Sau, samanta Sa, asa cum Il numeste Ioan, si impartaseste cu noi ceva din El, ca sa ne putem asemana familiei Lui.
1 Ioan 3:9 descrie acest lucru astfel:
Oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui [sau continua sa pacatuiasca], fiindca este nascut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu
Daca esti un copil al lui Dumnezeu in aceasta dimineata, esti astfel prin infiere, e adevarat, dar si prin ceva mai mare decat infierea, prin nasterea din nou. 1 Ioan 5:1 spune:
Oricine crede ca Isus este Hristosul, este nascut din Dumnezeu; si oricine iubeste pe Cel ce L-a nascut, iubeste si pe cel nascut din El.
Deci dragostea lui Dumnezeu trece mai departe de istoria omului de afaceri bogat care s-a ocupat de formalitatile necesare ca sa il poata adopta pe orfanul din Burundi. Dumnezeu nu se va opri din cautarea Sa agresiva de apropiere si comuniune pana cand nu ne va penetra sufletele si va planta samanta Sa in noi, ca sa ne dea o noua natura, nu una divina - noi nu suntem Dumnezeu - ci o natura ca cea a lui Dumnezeu - dupa chipul lui Dumnezeu.
Pavel ne spune ca acesta a fost planul lui Dumnezeu cu mult inainte de facerea lumii. El a vazut caderea omului in pacat; a vazut istoria rascumpararii; si a vazut intruparea si moartea Fiului Sau; iar in toate acestea, scopul Lui era urmatorul. Romani 8:29 spune:
Caci pe aceia, pe care [Dumnezeu] i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie [sau sa devina] asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai nascut dintre mai multi frati.
Dumnezeu a hotarat mai dinainte. A planificat aceste lucruri cu mult timp in urma. Ce? Ca Fiul sau sa aiba multi frati si surori in veacurile ce vor veni. Cum? Prin adoptie? Da (Efeseni 1:5). Dar mai mult decat adoptia. El ne-a predestinat sa devenim asemenea chipului Fiului Sau. Adica, ne-a facut sa ne nastem din nou (Galateni 4:29, 1 Petru 1:3); ne-a facut fapturi noi in Hristos (Galateni 6:15); Si-a pus Duhul in noi si a inceput lucrarea de transformare din interior ca sa ne modeleze astfel incat sa ne asemanam cu familia lui Dumnezeu. A vrut sa facem parte din familie. Si a vrut ca noi sa ne simtim atat de acasa incat a mers mai departe decat adoptia, ne-a dat o a doua nastere.
Ce inseamna aceasta pentru noi? Dati-mi voie sa mentionez trei lucruri.
1. Copiii lui Dumnezeu sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu
Asta inseamna ca Duhul Sfant locuieste in noi si ne calauzeste. Romani 8:14:
Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Asta inseamna sa fii un copil al lui Dumnezeu - sa fim atat de uniti cu Dumnezeu prin Duhul Sau incat El sa fie in noi si sa ne calauzeasca - adica sa ne transforme prin innoirea mintii noastre ca sa pretuim ce pretuieste El, sa intelegem lucrurile asa cum o face El si sa putem deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita (Romani 12:1-2).
2. Copiii lui Dumnezeu sunt lumini in aceasta lume
Asta inseamna ca esti atat de diferit de lumea aceasta incat stralucesti in ea ca o lumina - ca o particica din caracterul luminos al lui Dumnezeu, de adevar, neprihanire si dragoste. Filipeni 2:15 spune ca voi sunteti
copii ai lui Dumnezeu... in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste lumini in lume.
Sa fii un copil al lui Dumnezeu inseamna intr-un sens sa fii implinit pe deplin ca om - asa cum Dumnezeu a intentionat atunci cand te-a creat. Dar in alt sens, a fi un copil al lui Dumnezeu inseamna sa fii despartit de multimea de oameni care nu sunt nascuti din Dumnezeu si nu au Duhul Sau. De aceea 1 Ioan 3:1b ne spune ca "lumea nu ne cunoaste". Valorile si prioritatile noastre au fost atat de revolutionate in procesul asemanarii cu Isus incat lumea nu ne mai intelege. Dar aceasta este lumina, si este o nevoie disperata de ea, iar prin harul lui Dumnezeu unii o vad si dau slava Tatalui nostru din ceruri, asa cum a spus Isus (Matei 5:16).
3. Copiii lui Dumnezeu sunt mostenitorii tuturor lucrurilor
Pentru ca suntem copiii lui Dumnezeu, noi vom mosteni tot ce are Dumnezeu. Pavel ne spune acest lucru in Romani 8:16-17: "Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Si, daca suntem copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu, si impreuna mostenitori cu Hristos." Suntem mostenitori impreuna cu Hristos. Dar ce mosteneste Hristos? Evrei 1:2 ne spune:
La sfarsitul acestor zile, [Dumnezeu] ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile.
Deci, pur si simplu Hristos este mostenitorul tuturor lucrurilor. Iar noi suntem mostenitori impreuna cu El - a tuturor lucrurilor.
Pavel afirma foarte puternic acest lucru in 1 Corinteni 3:21-23. El le spune crestinilor:
Toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, si voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.
O, cate se pot spune despre acest adevar! Ce impact ar trebui sa aiba asupra vietilor noastre - asupra modului in care ne gandim la posesiuni si la nevoia de a "avea" lucruri - asupra modului in care ne gandim la laudarosenie si mandrie si la cat de important este sa ai in loc de sa fii. Am sentimentul ca Dumnezeu ne-a descoperit acest lucru ca sa putem, intr-un sens, sa ne eliberam de aceasta grija si sa ne concentram asupra altor lucruri. "E in regula, vrei sa ai lucruri?" - ne spune. "Iti place sa ai lucruri? Crezi ca e atat de important? Bine, uite cum facem. Totul e al tau. E doar o problema de timp. Si nu conteaza cat de bine te pricepi la investitii. De aceea, nu te mai ingrijora atata si traieste pentru ce conteaza cu adevarat."
Si totusi, poate ca mai exista un motiv pentru care ni s-a descoperit ce mostenim ca si copii ai lui Dumnezeu. E modul prin care Dumnezeu se apleaca asupra noastra ca sa ne spuna cat de mult ne iubeste, si o face prin binefacerile imbelsugate pe care ni le da. 1 Ioan 3:1 ne spune:
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu!
Iar daca suntem copii, suntem si mostenitori - mostenitori ai tuturor lucrurilor. Marimea mostenirii noastre ca si copii ai lui Dumnezeu este marimea dragostei pe care Dumnezeu o are pentru noi. Iar marimea mostenirii noastre este intreaga creatie.
In Romani 8:21 Pavel spune:
Caci firea... va fi izbavita din robia stricaciunii, ca sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
Asta inseamna ca intregul univers va fi rascumparat de dragul copiilor lui Dumnezeu.
O scurta trecere in revista a intregii creatii
Planeta noastra este o mica parte a unui sistem solar care are un diametru de 7.3 miliarde mile. Acest sistem solar este doar o mica particica din galaxia numita Calea Lactee, care are un diametru de 80.000 de ani lumina. Un an lumina este distanta pe care o parcurge lumina intr-un an. Lumina calatoreste cu viteza de 186.000 de mile pe secunda. Deci, galaxia noastra are un diametru de 480.000 trilioane mile. Am putea ajunge la cea mai apropiata stea de Pamant, Alfa Centauri, in 4,3 ani, daca am calatori cu viteza luminii. Am putea ajunge la cea mai apropiata galaxie vecina in 2,2 milioane de ani, calatorind cu viteza luminii.
Intreaga creatie va fi izbavita, ca sa aiba parte de libertatea slavita a copiilor lui Dumnezeu. Este a voastra, voi sunteti ai lui Hristos iar Hristos este al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a descoperit aceste lucruri, nu ca sa ne indragostim de stele, ci ca sa vedem ceva din marimea dragostei Sale.
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu.
Iar daca suntem copii, suntem si mostenitori - mostenitori ai tuturor lucrurilor. Nu de dragul lucrurilor, ci de dragul intelegerii dragostei lui Dumnezeu.
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu