Eu sunt Pastorul cel bun. Eu Imi cunosc oile Mele, si ele Ma cunosc pe Mine, asa cum Ma cunoaste pe Mine Tatal, si cum cunosc Eu pe Tatal; si Eu Imi dau viata pentru oile Mele. Mai am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, si va fi o turma si un Pastor. Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatal Meu.
Introducere si recapitulare
Sub tema generala "Cea mai mare dintre acestea este dragostea", incheiem astazi o mini-serie de patru studii despre "Adancimea dragostei lui Hristos." Seria a inceput in Efeseni 3:18-19, unde Apostolul Pavel se roaga - si aceasta a fost si rugaciunea noastra pentru biserica noastra - ca noi sa putem "pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea", si sa cunoastem "dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta." Acesta este si scopul meu din nou in aceasta dimineata - ca Dumnezeu, raspunzand la rugaciunile noastre, prin lucrarea Cuvantului Sau, sa ne ajute sa "pricepem" adancimea dragostei lui Hristos pentru noi, desi ea intrece orice cunostinta. Intelegerea a ceea ce e de neinteles este o chemare foarte inalta. Dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta.
Am vazut ca Biblia ne arata adancimea dragostei lui Hristos pentru noi in patru feluri. O puteti vedea in costul dragostei Sale: "Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi" (Efeseni 5:2). Dragostea Sa a fost suficient de puternica ca El sa fie gata sa-Si dea viata pentru noi. Nu doar sa renunte la unele lucruri pentru noi, ci la viata Sa. Si nu intr-un mod care sa-I asigure o moarte rapida, ci prin cea mai oribila suferinta - moartea pe cruce.
In al doilea rand, puteti vedea adancimea dragostei lui Hristos in cat de putin o meritam noi. Iata cum descrie Biblia dragostea Lui si meritul nostru in Romani 5: "Hristos a murit pentru cei nelegiuiti." Acesta e un cuvant crucial, pentru ca in alte locuri vedem cum nelegiuirea oamenilor atrage mania lui Dumnezeu asupra lumii (Romani 1:18). El continua:
Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s-ar gasi cineva sa moara. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:7-8)
Deci dragostea Sa pentru noi este mai adanca decat orice dragoste omeneasca obisnuita. Noi eram nelegiuiti, eram pacatosi, eram vrajmasii Lui (v.10). Si totusi, Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi.
In al treilea rand, putem vedea adancimea dragostei lui Hristos pentru noi in binefacerile imbelsugate pe care El ni le da.
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El.
Am vazut acest lucru saptamana trecuta - Dumnezeu ne-a iubit atat de mult incat nu S-a multumit doar sa ne salveze din pacat si sa ne ofere iertarea; El patrunde pana in miezul fiintei noastre pacatoase si, prin Duhul Sau, ne face sa ne nastem din nou ca proprii Lui copii - ca sa ne dea ceva din caracterul Lui astfel incat sa ne asemanam familiei Fiului Sau si sa fim impreuna mostenitori cu Hristos, si asta inseamna mostenitori ai tuturor lucrurilor.
Toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, si voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:21-23)
Adancimea dragostei Sale se vede in belsugul generozitatii pe care ne-o arata.
Isus nu e constrans sa ne iubeasca, El se bucura sa o faca
In final, ajungem astazi - in aceasta dimineata a Duminicii Invierii, sa observam al patrulea mod in care Scriptura ne descopera adancimea dragostei lui Hristos. Adancimea dragostei cuiva pentru voi o vedeti nu numai in suferinta care il costa, in aceea ca trebuie sa treaca peste faptul ca voi nu meritati dragostea lui, in generozitatea pe care acea persoana vi-o arata; mai vedeti adancimea dragostei si in cat de libera este ea. In alte cuvinte, va face acel bine pentru ca este constrans la aceasta de presiuni externe, chiar daca el nu prea vrea sa-l faca?
Cei mai multi dintre voi stiti ca ceea ce impulsioneaza viata si gandirea mea este aceasta viziune a realitatii pe care eu o numesc Hedonism Crestin. Iar una din afirmatiile centrale ale Hedonismului Crestin este aceea ca nu poti fi o persoana iubitoare cata vreme nu te preocupa fericirea ta si nu o urmaresti cu zel. Cand spun acest lucru pentru prima oara intr-un grup, ei se scarpina in cap si spun: "Suna exact pe dos. Eu credeam ca dragostea inseamna sa renunt la cautarea propriei mele fericiri si sa urmaresc fericirea altora. Cum poti spune ca urmarirea fericirii personale este un element necesar a dragostei?"
Pentru a raspunde la aceasta, eu pun o intrebare foarte simpla - pe care vi-o pun si voua acum: "Daca cineva va face un bine, cand va simtiti mai iubiti: atunci cand o face cu neplacere sau atunci cand o face cu bucurie?" Efectiv toti cei care mi-au raspuns la intrebare au spus: "Ne simtim mai iubiti atunci cand oamenii ne fac un bine din toata inima si cu bucurie decat atunci cand o fac fara placere sau din constrangere." Asta inseamna, cred eu, ca atunci cand te iubesc fericirea mea este o parte importanta a ceea ce este dragostea. De aceea, daca incerc sa renunt la cautarea fericirii mele personale pentru a arata dragoste altcuiva, in cele din urma voi distruge chiar lucrul pe care il urmaresc. Atunci cand ni se cere in Biblie sa iubim, nu ni se cere sa renuntam la cautarea propriei fericiri pentru binele celorlalti; ni se cere sa ne cautam si sa ne gasim fericirea in binele pe care il facem altora.
Cu cat dragostea ta pentru altii este mai angajata, mai benevola, mai bucuroasa si mai libera - in special daca te si costa - cu atat este mai uimitoare; cu atat este mai adanca. La fel a fost si in cazul lui Isus. Vedem adancimea dragostei lui Isus in libertatea ei - in consimtamantul ei, in ardoarea ei, in bucuria ei. El nu a fost constrans sa faca un lucru pe care nu dorea si nu era gata sa il faca. E adevarat, Lui nu i-a facut placere suferinta in sine. Suferinta fizica nu a devenit placere fizica pe cruce.
Dar vreau sa vedeti in aceasta dimineata adancimea dragostei Sale in libertatea ei - in consimtamantul ei, in ardoarea ei, si chiar in bucuria ei. El ne-a iubit din toata inima. Nu numai cu o parte a inimii. Nu cu o usoara afectiune, sau din cauza vreunei forte cosmice care Il presa sa faca un lucru pe care El nu vroia sa il faca. Iar, pe masura ce privim la libertatea cu care Hristos ne-a iubit, legatura cu Invierea devine mai clara - pentru ca insasi libertatea cu care El ne-a iubit este libertatea cu care El a inviat dintre cei morti.
Haideti sa incepem in Ioan 10:17-18:
Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau.
Asta inseamna ca exista o placere deosebita pe care Tatal o gaseste in Fiul din cauza ca a consimtit sa-Si dea viata pentru poporul Lui si sa invinga moartea in numele lor. Tatal L-a iubit pe Fiul inainte ca El sa faca aceste lucruri. Isus Ii spune Tatalui Sau in Ioan 17:24:
"Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii."
Dar si acea dragoste se baza pe maretia si frumusetea desavarsita a Fiului. Iar o parte a acestei desavarsiri era dragostea care L-a adus pe Isus in ascultare la cruce. De aceea, Isus poate spune pe buna dreptate:
"Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata."
Ce ar trebui sa ne spuna noua acest lucru este: Tatal Il iubeste pe Fiul pentru ca Fiul ne iubeste pe noi. Si oare ce ne spune aceasta despre dragostea Tatalui pentru noi?
Trecem mai departe la versetul 18 si vedem libertatea cu care ne-a iubit Hristos:
Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatal Meu.
Trebuie sa lasam ca aceste cuvinte sa patrunda intelegerea noastra in aceasta dimineata. Ele sunt foarte simple si foarte puternice. "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila." E uimitor acest lucru. Nu I-a luat-o Iuda? Cum ramane atunci cu multimea din gradina? Dar cu Ana, marele preot? Cu martorii mincinosi, care s-au ridicat impotriva Lui? Cu multimea, care striga "Rastigneste-L!"? Cu Irod, care L-a trimis inapoi la Pilat? Cu Pilat, care L-a dat pe mana soldatilor? Cu soldatii, care au batut cuiele? Ce inseamna aceste cuvinte: "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila"?
Inseamna: "De fiecare data cand se parea ca sunt constrans la aceasta - in fiecare moment in care parea ca sunt fortat sa fac un lucru pe care nu vroiam sa-L fac - eu nu eram fortat la aceasta. Eu am ales sa-L fac. Am acceptat cu bucurie sa-l fac. Intr-adevar, Eu si Tatal Meu am planuit toate acestea - pentru ca va iubim. Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Dragostea Mea este libera."
De ce spune Isus aceste cuvinte? De ce insista asupra lor? Pentru ca, daca n-ar fi adevarate - daca ar fi fost constrans sa moara, daca n-ar fi facut-o in mod liber, daca inima Sa nu Si-ar fi dat acceptul - atunci peste dragostea Lui pentru noi s-ar pune un mare semn de intrebare. Adancimea dragostei Sale se vede in libertatea ei. Daca n-a murit pentru noi de bunavoie - daca n-a ales sa sufere si n-a facut-o cu bucurie - atunci cat de adanca este dragostea Lui in realitate? De aceea, El subliniaza acest lucru. Il face cat se poate de explicit. "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine." "Mi-o dau din proprie initiativa, nu ca urmare a imprejurarilor, nu ca urmare a presiunilor, ci pentru ca doresc cu adevarat sa o fac." E adevarat, versetul 18 se incheie cu "Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatal Meu." Dar aceste cuvinte arata pur si simplu ca inima Tatalui si inima lui Isus sunt intr-o armonie desavarsita. Tatal iubeste, Fiul iubeste. Iar ce iubeste Fiul, iubeste si Tatal. Porunca n-a fost o constrangere apasatoare.
Isus insista in aceasta dimineata asupra faptului ca dragostea Lui pentru noi este libera. El parca Isi aude dusmanii defaimandu-L si spunand: "Isus nu te iubeste cu adevarat. El este un mercenar. Face aceste lucruri din alte motive, nu din dragoste. Este constrans la aceasta de forte exterioare. El nu vrea cu adevarat sa moara pentru tine. A ajuns cumva in situatia asta si acum trebuie sa se supuna fortelor care Il controleaza." Isus pare sa auda astfel de cuvinte, sau sa le anticipeze. Si El raspunde: "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine." El subliniaza acest lucru in fata noastra ca sa vada daca vom crede declaratia solemna a dragostei Sale, sau vom crede contrariul - ca nu a facut aceste lucruri din toata inima.
Pentru ca Isus a fost atat de preocupat ca noi sa intelegem cat de liber si de bunavoie a suferit El pentru noi, haideti sa mai privim la alte cateva ilustratii ale acestui adevar. Lasati adevarul sa patrunda adanc in mintea voastra. Nimeni nu I-a luat viata cu forta. El a ales sa Si-o dea pentru noi. A imbratisat suferinta. A fost gata sa o faca bucuros. A fost - imi permit sa o spun - fericit sa traiasca si sa moara pentru noi.
Va amintiti intamplarea din Luca 4, cand El vine la sinagoga din Nazaret, in care a crescut? A citit textul din Scriptura pentru acea zi. Apoi le-a spus ca Scripturile s-au implinit in auzul lor, chiar in acel moment. Dar cand a aratat ca in binecuvantarile lui Mesia vor fi incluse si neamurile, nu numai evreii, versetele 29-30 ne spun ca
Ei s-au sculat, L-au scos afara din cetate, si L-au dus pana in spranceana muntelui, pe care era zidita cetatea lor, ca sa-L arunce jos in prapastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, si a plecat de acolo.
Ce se intampla aici? O multime de oameni, infuriati pe invatatura pe care le-o da un invatator local, il duc la marginea stancii ca sa-l arunce de pe ea. Iar imediat dupa aceea il vedem pe Isus trecand prin mijlocul lor - ca poporul Israel prin Marea Rosie - si plecand de acolo. De ce? Motivul este acesta: Inca nu I-a sosit ceasul. Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Si o dau la vremea hotarata. Nu mai devreme si nici mai tarziu.
Mai tarziu in slujirea Sa, Isus era in drum spre Ierusalim cand cativa Farisei au venit la El (Luca 13:31-32) si I-au spus: "Pleaca, si du-Te de aici, caci Irod vrea sa Te omoare." Dar Isus le-a raspuns: "Duceti-va si spuneti vulpii aceleia: 'Iata ca scot dracii, si savarsesc vindecari astazi si maine, iar a treia zi voi ispravi.'" Ce inseamna aceasta? Nu urca la Ierusalim, regele vrea sa Te omoare. Regele! El are cu adevarat toata autoritatea. El poate face ce vrea cu oameni ca Tine. N-ai nici o sansa impotriva lui.
Ce raspunde Isus? Exista o zicatoare printre rabinii din zilele lui Isus care suna cam asa: "Mai bine sa fii coada leului decat capul vulpii" (I.H. Marshall, Luke, p. 571). Iata-L pe Leul din Iuda cum e avertizat ca o vulpe incearca sa-L prinda. De aceea, El spune: "Spuneti vulpii aceleia ca am o slujire de facut si ca am un plan de indeplinit. Scot demoni, vindec bolnavi, iar in ziua hotarata - nu mai devreme si nici mai tarziu - Imi voi atinge scopul." In alte cuvinte, "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine."
In gradina din Ghetsimani, in ultima noapte inainte sa moara, Isus a spus doua lucruri uimitoare care I-au pecetluit moartea si au aratat ca El actiona in deplina libertate a dragostei Sale. Cand in cele din urma multimea a sosit, iar Petru si-a scos sabia si a taiat urechea slujitorului marelui preot, Isus a spus:
Pune-ti sabia la locul ei; caci toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi ca n-as putea sa rog pe Tatal Meu, care Mi-ar pune indata la indemana mai mult de douasprezece legiuni de ingeri? (Matei 26:53)
Despre ce vorbeste Isus aici? El spune: "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci Mi-o dau de bunavoie. Aleg sa fac acest lucru. Il imbratisez. Aici e dragostea Mea la lucru, Petru. Nu e o violenta accidentala a multimii. E dragostea Mea suverana pentru tine, Petru. Nu incerca sa o opresti."
Apoi S-a intors si a vindecat urechea acelui om, dupa care a spus un lucru uimitor in fata multimii de acolo:
In toate zilele eram cu voi in Templu, si n-ati pus mana pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru si puterea intunericului. (Luca 22:53)
Pana acum ati fi putut sa ma omorati cu usurinta. Dar n-ati facut-o. Si stiti de ce? Credeti ca a fost din cauza ca voi ati hotarat cand voi muri? Gresit. Motivul pentru care voi sunteti aici acum este pentru ca "acesta este ceasul vostru" - nu inainte si nici dupa. "Nimeni nu-Mi ia viata, ci Mi-o dau de bunavoie. Eu am decis ceasul, nu voi. Nu sunt coplesit de numarul vostru. Pasesc inainte de bunavoie, cu ochii larg deschisi si din toata inima, spre cruce - pentru ca Imi iubesc oile. Le iubesc. Le iubesc cu adevarat."
Dar ca sa imping adevarul acesta pana la limita, dati-mi voie sa citez un Psalm pe care Noul Testament il aplica la Isus (in Evrei 10:9). Se refera la venirea Lui in lume ca sa se aduca pe Sine ca jertfa pentru pacat: "Atunci am zis:
Iata-ma ca vin! In sulul cartii este scris despre mine; vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule! (Psalmul 40:8)
Libertatea suprema inseamna bucurie. El S-a bucurat sa faca aceasta lucrare rascumparatoare pentru noi. Durerea fizica a crucii nu s-a transformat in placere fizica. Dar bucuria L-a sustinut pe Isus prin toate. El a dorit cu adevarat sa ne salveze. Sa adune pentru El un popor fericit, sfant, care sa-L laude. Asa cum un sot are o dorinta arzatoare pentru mireasa preaiubita (Efeseni 5:25 si in continuare).
Trebuie sa incheiem. Astazi e Duminica Invierii. Ce are de-a face invierea lui Isus cu aceasta dragoste uimitoare? Versetul 18 din textul nostru face legatura.
Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi.
Oricine face o astfel de afirmatie, este fie nebun, fie mincinos, fie Dumnezeu. Am autoritate chiar si de cealalta parte a mortii, ca un om mort, sa imi reiau viata, atunci cand doresc. Care e ideea subliniata aici? Ei bine, ce e mai greu, sa hotarasti cand vei muri, sau sa-ti reiei viata dupa ce ai murit? Ce e mai greu: sa spui: "Imi dau viata din proprie initiativa", sau sa spui "Imi voi relua viata dupa ce voi muri"?
Raspunsul e evident. Si tocmai asta se si urmareste aici. Daca Isus ar fi putut - si a facut-o - sa Se intoarca la viata dintre cei morti, atunci El a fost cu adevarat liber. Daca El avea controlul asupra momentului in care va iesi din mormant, cu siguranta a controlat si momentul in care a intrat in mormant.
Deci, iata punctul central. Invierea lui Isus ne este prezentata ca o confirmare sau ca o dovada ca El era cu adevarat liber atunci cand Si-a dat viata. De aceea, invierea este marturia lui Hristos despre libertatea dragostei Sale.
Pe langa toate semnificatiile minunate pe care le are Invierea, mai inseamna si aceasta: este un rasunator "V-am spus Eu!" in spatele mortii Sale. V-am spus Eu! Am fost liber. Vedeti cat de liber sunt. Vedeti cata putere si autoritate am. Puteam sa o evit. Am puterea sa Imi reiau viata, chiar si din mormant. Si credeti ca nu puteam sa-Mi distrug dusmanii si sa scap de cruce?
Invierea Mea este un strigat de dragoste pentru oile Mele: Am fost liber! Am fost liber! Eu am ales. Am acceptat sa o fac. Nu am fost prins la mijloc. Nu am fost inghesuit intr-un colt, fara scapare. Nimic nu Ma poate obliga sa fac ce nu vreau. Am avut puterea sa-Mi reiau viata din moarte. Si Mi-am reluat viata din moarte. Cu cat mai mult as fi putut sa evit moartea cu totul.
Sunt viu ca sa va dovedesc ca v-am iubit cu adevarat. V-am iubit in mod liber. Nimeni nu M-a fortat sa o fac. Si sunt viu acum ca sa petrec vesnicia iubindu-va cu dragostea atotputernica a invierii, pentru veci de veci.
Veniti la Mine, toti pacatosii care aveti nevoie de un Mantuitor. Si Eu va voi ierta, va voi primi si va voi iubi din toata inima Mea pentru vesnicie.
Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu