(cont.)
APLICA: Sa observam cat de familiare ii sunt profetului aceste atribute ale lui Dumnezeu! "Dumnezeul meu", "Sfantul meu", "Stanca mea".
Este asa Dumnezeu pentru tine? Doar crezand in Isus Hristos un Dumnezeu indepartat, strain si manios poate fi "apropiat". Doar in El toate atributele care altfel L-ar face infricosator devin desfatari pentru sufletul celui ce este socotit neprihanit prin credinta.
Poti tu spune : "Dumnezeul sfant" de care nici un pacatos nu se poate apropia, care locuieste in sfintenie, este al meu? Dumnezeul atotputernic inaintea caruia se clatina temeliile Pamantului si care sustine Universul prin Cuvantul puterii Lui, Cel Vesnic, "Eu Sunt Cel ce Sunt", este al meu si eu sunt al Lui? Inca o data prin Habacuc ni se aminteste ca Dumnezeu vrea o relatie personala cu omul si nu doar recunoasterea unor adevaruri ale Sale care sa-l "(men)tina" pe om intr-o religie moarta.
"Doamne..."
In original cuvantul "Domnul" este exprimat prin literele YWHW, adica conventionalul "Iehova". Iehova inseamna "Eu sunt cel ce sunt" si este numele cu care Domnul Dumnezeu i s-a revelat lui Moise cand l-a trimis sa-i scoata pe copiii Lui din Egipt. Stiti de ce Habacuc si-a amintit de acest lucru? Pentru ca inca de pe vremea lui erau oameni care spuneau ca Dumnezeu a murit. Dintotdeauna au existat si vor exista astfel de oameni. Nu Frederich Nietzsche este cel ce a spus-o prima data! Insa Habacuc si-a amintit ce a stiut bine despre Dumnezeu, si anume ca Dumnezeu nu are cum sa moara, pentru ca El este singura Fiinta autonoma, independenta si de sine statatoare din tot Universul. El este Domnul vietii si omul nu are cum sa-L omoare! O fiinta a carui existenta este de sine statatoare, care nu are nevoie de nimic care sa-I sprijine existenta, nu are cum sa moara. Este imposibil ca Dumnezeu sa moara!
In trecut s-au mai gasit altii care sa sustina ca Dumnezeu a murit. Vezi,
Tefania 1:6, 12 ...pe cei ce s-au abatut de la Domnul, si pe cei ce nu cauta pe Domnul, nici nu intreaba de El...
In vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, si voi pedepsi pe toti oamenii cari se bizuiesc pe drojdiile lor, si zic in inima lor: ,Domnul nu va face nici bine nici rau!`
"Gaura la macaroana?" Sa abandonam iluzia ca in secolul nostru s-au nascut cele mai profunde intrebari existentialiste ale umanitatii si ca doar noi suferim de acest complex de abandonare a noastra in cosmos. Omul sufera de o inspaimantatoare singuratate cosmica, dar nu fiindca Dumnezeu l-a parasit, ci fiindca el L-a parasit pe Dumnezeu si I-a intors spatele.
Ce este omul?
Portretul "Supraomului" lui Nietzsche este cel ce i-a inspirat pe nazisti sa se poarte cum s-au purtat calaii de la Auschwitz, care se intorceau acasa de la celebrele "campuri ale mortii" pentru a asculta Mozart, si tot acelasi lucru este cel ce-l face pe om sa se comporte atat de ridicol astazi. De fapt, acest "supraom" nu este decat o ruina jalnica, o umbra palida a omului din gradina Edenului care a avut totul si a pierdut totul printr-un gest de stupiditate.
Toti suferim de "megalomanie".
De cele mai multe ori cand intalnesc un om increzut, mandru, mi-l inchipui stand pe vine pe "tronul" sau pamantesc. O imagine penibil de umilitoare, total contrastanta cu cea pe care se straduie sa o transmita in public. Ori de cate ori face pe trufasul, pe importantul, imi amintesc de diavol, care a incercat sa-si urce tronul sau deasupra tronului lui Dumnezeu, dar nu i-a mers.
Datorita unei astfel de ideologii, omul modern crede ca doar pe umerii lui sta povara soartei sale...
Asa ajunge profetul sa obtina primele raspunsuri:
1:12 "Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca sa-Ti implinesti judecatile Tale; Tu, Stanca mea, l-ai ridicat ca sa dai prin el pedepsele Tale."
Deci este oare adevarat ca Dumnezeu nu facea nimic in privinta faradelegilor grosolane ale Iudeii? Nu se mai poate spune asta. Babilonienii vin ca raspuns la acuzatia de pasivitate a lui Dumnezeu in fata raului. E ca si cum profetul ar spune:
"Acum inteleg de ce ii ridici pe caldeeni! Este felul Tau de a trezi poporul meu din nesimtirea lui. De a-i face constienti de indepartarea lor de Tine. Ei cred ca pot trai fara Tine, dar de cate ori Tu le-ai trimis profeti care sa-i implore sa vina inapoi la Tine? Ai varsat binecuvantari nenumarate peste ei dar ei au continuat in pacatele lor, considerand bunastarea lor drept meritata si ajungand sa creada ca pot trai fara Tine. Acum inteleg ce faci! Ridici un popor care sa-ti trezeasca copiii la realitate. Ii scuturi si ii pedepsesti pentru a-i aduce inapoi la Tine. Inteleg acum!!"
Dumnezeu scutura neamurile Pamantului...
Caldeeni -- instrumentul pedepsei lui Dumnezeu asupra Iudeii.
Ii ridica pe unii si-i umileste pe altii, toate acestea pentru pedepsirea si aducerea inapoi a copiilor Sai din toate neamurile Pamantului. Pentru a trezi Occidentul din lacomia si egoismul lui, a ridicat Uniunea Sovietica, iar acum Occidentul este gata sa-si imparta valorile democratice si materiale cu toti. Etc. ...
Profetul spune, "inteleg asta, dar vad inca o problema!!?"
1:13-17 Ochii Tai sunt asa de curati ca nu pot sa vada raul, si nu poti sa privesti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei misei, si sa taci, cand cel rau mananca pe cel mai neprihanit decat el? Vei face Tu omului ca pestilor marii, ca taratoarei, care n-are stapan? El ii scoate pe toti cu undita, ii trage in mreaja sa, ii strange in navodul sau. De aceea se bucura si se veseleste. De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tamaie navodului sau; caci lor le datoreaza partea lui cea grasa si bucatele lui gustoase! Pentru aceasta isi va goli el intr-una mreaja, si va injunghia fara mila pe neamuri?
Astfel descrie Habacuc rautatea caldeenilor. A spus, "acum vad ca ridici acest neam pentru a pedepsi poporul Tau, dar inca nu inteleg totul. In ciuda rautatii iudeilor, ei nu sunt totusi asa de rai ca si caldeenii. De ce vrei sa folosesti un popor atat de rau si de crud ca sa-i pedepsesti pe ai Tai? Nu inteleg!"
Ati auzit vreodata spunandu-se ca oricat de rai am fi noi, romanii, totusi la noi nu este ca-n Africa sau in unele tari din Asia? Noi nu o sa ajungem asa de rai ca si ei. Sau, la noi nu este tot atat de rau ca-n Rusia! Fiindca noi suntem mai "buni" decat ei, Dumnezeu nu ne va lasa sa ajungem mai rau decat suntem acum. Sunteti siguri de asta? Atunci cum de ne miram pana unde poate ajunge prostia, hotia si iresponsabilitatea? Cand eram sub Ceausescu aveam aceeasi intrebare: "Cat de departe se poate merge?" Asta era intrebarea care ma framanta inainte. Acum vad ca intrebarea ramane in picioare. Cat de departe se poate merge cu inselatoria, cu necinstea, cu minciuna si cu nemunca? Dar totusi, la noi nu-i atat de rau ca-n Africa!
"Nu inteleg asta!" Fiindca profetul nu vede raspunsul la dilema lui (la fel cum nici noi nu-l vedem la a noastra!), VEDEM CA LASA RASPUNSUL PE SEAMA LUI DUMNEZEU, lucru foarte intelept, pentru ca mintea omului nu poate patrunde toate lectiile istoriei.
Nici noi nu intelegem multe din cele ce se intampla acum. Multi sunt inclinati sa concluzioneze din nou ca "nu exista Dumnezeu", sau ca "Dumnezeu nu este asa cum Biblia il descrie", sau "Nu pot sa mai cred. Daca Dumnezeu nu-mi explica ce face acum, nu mai pot sa cred in El!"
Alta este atitudinea pe care si-o asuma profetul. "Nu inteleg, dar devreme ce Tu esti mai intelept si mai puternic decat mine, eu am sa astept sa-mi arati Tu care este raspunsul".
2:1-3 "M-am dus la locul meu de straja, si stam pe turn ca sa veghez si sa vad ce are sa-mi spuna Domnul, si ce-mi va raspunde la plangerea mea. Domnul mi-a raspuns, si a zis: ,,Scrie proorocia, si sapa-o pe table, ca sa se poata citi usor! Caci este o proorocie, a carei vreme este hotarata, se apropie de implinire, si nu va minti; daca zaboveste, asteapta-o, caci va veni si se va implini negresit."
Voi astepta sa vad ce-mi va arata El.
Acesta este un lucru extrem de intelept pe care cel chinuit de intrebari il poate face. "Voi lasa chestiunea in mainile lui Dumnezeu iar eu voi astepta". Cei necredinciosi se grabesc sa traga concluziile binecunoscute, zadarnice eforturi filozofice ale omului neinspirat: "Dumnezeu e nedrept sa foloseasca raul pentru a face binele...", "Dumnezeu nu mai lucreaza astazi ca in trecut...." Etc. etc. ...
Dar stiu oare oamenii acestia ca Dumnezeu are "ochi asa de curati incat nu poate sa priveasca raul" si ca nu poate sa ramana nepasator, inactiv? Prin intarzierea pedepsirii raului, totusi El nu se face complice lor. Si totusi El ridica acum acest popor rau. Din nou, profetul nu intelege, dar asteapta si Ii ingaduie lui Dumnezeu sa-i raspunda in vremea Lui.
APLICA: Poti tu face asta? Cand aduci inaintea lui Dumnezeu o problema pe care I-o explici in rugaciune, dupa ce termini, incepi sa te ingrijorezi? Incepi sa te intrebi, "cum are sa se faca asta? Eu ce o sa fac?"
Este exact momentul cand cedam cei mai multi dintre noi. Nu inainte de a ne ruga, ci dupa... in timpul de asteptare a raspunsului.
Profetul Ii spune "astept", la care Domnul ii raspunde:
2:2-3 "Domnul mi-a raspuns, si a zis: ,,Scrie proorocia, si sapa-o pe table, ca sa se poata citi usor!" Caci este o proorocie, a carei vreme este hotarata, se apropie de implinire, si nu va minti; daca zaboveste, asteapta-o, caci va veni si se va implini negresit.
Ceea ce-i spune acum Dumnezeu lui Habacuc este ca raspunsul la intrebarea lui nu va veni imediat. Va trebui sa treaca timpul. Dar raspunsul va veni. Poate parea ca zaboveste, dar nu va veni prea tarziu, pare sa ne sugereze limba originala. Chiar daca intre timp totul pare sa mearga pe dos, ceea ce Dumnezeu avertizeaza ca este posibil, pana la urma toate se vor rezolva.
AH, TIMPUL!!
Observam in raspunsul pe care Dumnezeu i-l da lui Habacuc la cea de-a doua intrebare a sa, ca timpul reprezinta ingredientul cel mai important in rezolvarea problemei nedreptatii flagrante din lume. Factorul timp implica totodata rabdare din partea sfintilor. Acest lucru pare uneori destul de anevoios.
Dumnezeu lucreaza innnceeetttttt! De-a lungul celor 10 ani de cand sunt crestin am observat ca Dumnezeu lucreaza destul de incet. Uneori prea incet pentru mine. Din cauza tineretii si rivnei mele, mi-am dorit ca Dumnezeu sa faca imediat unele lucruri, si nu puteam sa sufar cand alti crestini, de obicei mai maturi, imi spuneau "ai rabdare...Dumnezeu lucreaza mai incet... trebuie sa cresti....sa te maturizezi." Asa este... vreau sa am rabdare si o vreau acum!!!
In acest punct Dumnezeu ii ofera lui Habacuc inca o viziune -- 2:4 "Iata, i s-a ingamfat sufletul, nu este fara prihana in el; dar cel neprihanit va trai prin credinta lui" -- aratandu-i astfel partea umanitatii care este rea si care merge spre nimicire, precum si cealalta parte care prin credinta se indreapta spre Dumnezeu.
Apoi Dumnezeu aplica viziunea aceasta caldeenilor (deci, babilonienilor) care la randul lor vor fi nimiciti. Dumnezeu este inca stapan pe neamurile Pamantului si dirijeaza istoria lor.
Marea "linie de demarcatie" a omenirii se gaseste aici.
Habacuc este numit si "PROFETUL CREDINTEI". Marea declaratie a cap.2, vers.4b, a reprezentat stimulentul reformei protestante si este citata de 3 ori in Noul Testament. Sa vedem ce spune.
"...cel neprihanit va trai prin credinta lui"Rom. 1:17 deoarece in ea este descoperita o neprihanire, pe care o da Dumnezeu, prin credinta si care duce la credinta, dupa cum este scris: ,,Cel neprihanit va trai prin credinta.``
Gal. 3:11 Si ca nimeni nu este socotit neprihanit inaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este invederat, caci ,,cel neprihanit prin credinta va trai.``
Evrei 10:38 Si cel neprihanit va trai prin credinta: dar daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere in el.``
Vedem ca citarile integrale ale profetului Habacuc din Noul Testament sunt in numar de 3 si toate privesc acest verset, intreaga invatatura adusa de Hristos fiind bazata pe acest pivot al cartii sale.
Irving Jensen ne spune ca, "exista in Talmudul evreiesc un comentariu interesant asupra acestui pasaj. Talmudul este o colectie evreiasca de legi civile si religioase. Acolo se arata cum Legea lui Moise a dat israelitilor cam sase sute de reguli. Cum acestea se dovedeau prea numeroase pentru a fi tinute minte, David le-a redus in Psalmul 15 la numai unsprezece. Apoi, Isaia le-a redus la sase. Vezi Isaia 33:15. Mica (6:8) le-a redus mai departe la trei, si inca o data Isaia 56:1 le-a redus la doua. In cele din urma, Amos le-a redus la una singura (5:4). Totusi, ca sa nu se creada ca Dumnezeu poate fi gasit prin tinerea legii, Habacuc a spus ca "cel drept va trai prin credinta".
(Citatul ii este atribuit lui William H. Saulez in, "The Romance of the Hebrew Language" (1913). Eu l-am preluat si tradus din "The Minor Prophets of Judah" de Irving L. Jensen, pag.100.)
In felul acesta pitoresc se sustine adevarul biblic ca mantuirea, cat si indreptatirea, nu se obtin pe baza implinirii legii, ci prin credinta in Cel ce socoteste neprihanit pe acela care crede in Isus Hristos.
Galateni 2:16-21 Totusi, fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit, prin faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Hristos, am crezut si noi in Hristos Isus, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta in Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii. Dar daca, in timp ce cautam sa fim socotiti neprihaniti in Hristos, si noi insine am fi gasiti ca pacatosi, este oare Hristos un slujitor al pacatului? Nicidecum! Caci, daca zidesc iarasi lucrurile, pe cari le-am stricat, ma arat ca un calcator de lege. Caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc pentru Dumnezeu. Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc... dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu; caci daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.
Versetul acesta din Habacuc introduce UN PUTERNIC CONTRAST intre doua categorii de oameni:
In timp ce acela care traieste prin credinta este justificat prin faptele lui, cel ce traieste prin fapte si le justifica cu religia lui, nu ajunge nicaieri!
Cum putem fi placuti lui Dumnezeu?
Doar prin credinta Ii suntem placuti Lui, si nu prin fapte (este ceea ce Luther a descoperit pe cand se tara in genunchi spre Capela Sf. Petru din Roma). Mai tarziu, Luther a afirmat ca in tot acel timp, acesta era versetul care ii rasuna in minte ca un ecou. Se pare ca Dumnezeu incerca sa-i zica ceva.
Ideea centrala care strabate intreaga Scriptura este rezumat in cuvintele din Evrei 11:6:
"si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este, si ca rasplateste pe cei ce-L cauta."
Adaptare dupa Ray Stedman: "Exista doar doua perspective practice asupra vietii. Ori traiesti prin credinta, ori prin observatie, ratiune sau religie. Viata se poate infrunta fie prin credinta, depinzand de Dumnezeu pentru a-i da un scop, mantuire si satisfactie, fie prin necredinta, bazandu-ne pe propria ratiune si putere de intelegere a ceea ce se intampla in jur, atitudine care de obicei nu aduce raspunsuri si niciodata mantuire. Daca privim in jur, vedem ca oamenii au fie una dintre aceste doua perspective asupra vietii, fie cealalta. Ori se incred in intelepciunea omeneasca pentru a analiza si rezolva dilemele cotidiene, incercand sa improvizeze solutii, ori Il cred pe Dumnezeu pe cuvant si-si pun vietile in mainile Lui, bazandu-se pe certitudinea ca ceea ce El a spus, va face. Aceasta este diferenta intre omul care traieste prin credinta si omul care traieste prin ratiune. Cel din urma incearca sa afle de ce exista, ce face si unde se duce (fara sa reuseasca), iar cel ce traieste prin credinta gaseste raspunsul prin aceea ca crede ca a fost creat cu un scop, traieste pentru acel scop, stie unde se duce si este neprihanit in toate."
Exista unii oameni care simt nevoia sa-si explice totul...
Este trist sa vedem ca multi crestini incearca sa-si foloseasca ratiunea in orice privinta, iar cand nu reusesc sa ajunga la nici un rezultat pe aceasta cale, concluzioneaza ca ceva nu este in regula, sau ca acel ceva nu exista. Prea multi se bazeaza pe iscusinta rationamentului uman in numele Crestinismului. Acestia sunt cei care sustin ca datoria Bisericii este de a-i strange laolalta pe cei dezavantajati si nedreptatiti, sperand intr-un fel sa exercite puterea politica care sa-i preseze pe liderii neamului sa corecteze abuzurile, afirmand totodata ca aceasta este treaba crestinilor.
Puterea Bisericii nu sta in explicatiile de ordin moral pe care le poate da la raul existent in societatea contemporana, ci in demonstratia vie a vietilor schimbate de Dumnezeul predicat in sanul ei. Consta in marturia vietii necompromise a membrilor ei si nu in importanta sociala pe care o poate dobandi de-a lungul timpului.
Nu aceasta a fost marturia celor insirati in cap.11 din Evrei? In ce fel au influentat ei vremurile lor? Ce schimbare au produs ei in lumea lor? Se spune ca au rabdat ca si cum L-ar fi vazut pe Cel ce este invizibil. Ei nu au asteptat ca oamenii sa faca ceva. Au asteptat ca Dumnezeu sa faca totul si tocmai credinta aceasta mare este cea care le-a fost marturie. El intotdeauna lucreaza, si prin credinta in puterea Lui s-au schimbat lucruri mari la vremea lor, de la "inchiderea" gurii leilor, la supunerea unor imparatii, rasturnarea tiranilor si schimbarea cursului istoriei, asadar prin credinta, iar nu prin actiunile omului, ci prin voia lui Dumnezeu!
Cum stau lucrurile cu caldeenii? Ce soarta le rezerva Dumnezeu?
Restul capitolului se refera la caldeeni, dezvaluind planurile lui Dumnezeu in privinta acestora. Ca sa rezumam: "Acum, Habacuc, nu te ingrijora de caldeeni. Este adevarat ca ochii Mei nu pot sa priveasca raul si ca ridic acest neam pentru a pedepsi raul Israelului, dar la randul lor si caldeenii vor fi pedepsiti. Chiar lucrul in care se incred se va dovedi pricina caderii lor. Proprii lor dumnezei ii vor trada."
Dumnezeu pronunta aici cinci nenorociri care urmeaza sa cada asupra lor:
2:6 Se va zice: ,,Vai de cel ce aduna ce nu este al lui! Pana cand se va impovara cu datorii?
Vai este de cel ce traieste dupa principiul "voi pune mana pe tot ce pot si nu conteaza cum o fac!"2:9 Vai de cel ce strange castiguri nelegiuite pentru casa lui, ca sa-si aseze apoi cuibul intr-un loc inalt, si sa scape din mana nenorocirii!
Vai de cel ce-si indreapta toate eforturile si intreaga energie spre a acumula bunurile care sa-i dea liniste si siguranta la batranete. Acela se va trezi ca toate lucrurile in care si-a pus increderea i-au fost luate peste noapte!
2:12 Vai de cel ce zideste o cetate cu sange, care intemeiaza o cetate cu nelegiuire!
Vai de cei ce se folosesc de puterea si influenta lor pentru a realiza ceea ce-si doresc! Iata o lozinca potrivita oricarei campanii electorale.2:15 Vai de cel ce da aproapelui sau sa bea, vai de tine care ii torni bautura spumoasa si-l ametesti, ca sa-i vezi goliciunea!
Vai de cel ce se foloseste de forta pentru a-i intimida si infricosa pe cei pe care ii conduce, cu scopul de a stoarce un profit de la ei!
2:19 Vai de cel ce zice lemnului: ,,Scoala-te``, si unei pietre mute: ,,Trezeste-te``! Poate ea sa dea invatatura? Iata ca este impodobita cu aur si argint, dar in ea nu este un duh care s-o insufleteasca.
Vai de cel ce se increde in zei falsi, sustinand ca acestia il indruma in viata, ii aduc alinare constiintei si ii dau fericirea!
2:13 "Iata, cand Domnul ostirilor a hotarat lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc, si neamurile trudesc degeaba".
Capitolul 3 se incheie cu aceste remarcabile cuvinte ale profetului:
2:20 Domnul insa este in Templul Lui cel sfant. Tot pamintul sa taca inaintea Lui!
Acum el gaseste raspunsul si la cea de-a doua dilema, mai mare decat prima!
Dumnezeu este Domnul istoriei si El este activ. Este stapan pe ceea ce se intampla in lume si nimic nu-i scapa de sub control.
Bill Clinton, bunaoara, a afirmat ca in ciuda tulburarilor din Israel, are toata convingerea ca se va face pace in Orientul Mijlociu si va inceta razboiul dintre arabi si israelieni!!?? De unde aceasta convingere, vadit contrara Bibliei? Ea ne spune clar ca aceasta pace doar Domnul Dumnezeu o va instaura la Cea de-a Doua Venire a lui Hristos. S-ar zice ca Bill ii face concurenta lui Hristos. Ce trist!
Problemele oamenilor se rezolva doar printr-o relatie cu Cel ce sta imperturbabil pe tronul Lui, in templul cel sfant din cer.
PROFETUL ISI SCHIMBA RADICAL ATITUDINEA
La inceput a privit in jur si a crezut ca Dumnezeu nu face nimic. Apoi, Dumnezeu l-a pus sa vegheze din turnul lui de veghere, aratandu-i ca va judeca nu doar poporul lui Israel pentru pacatele sale, ci si toate neamurile Pamantului. Dumnezeu va aduce fara indoiala ziua cand tot Pamintul va fi plin de cunostinta Lui, ca fundul marii de apele care-l acopera! Cand intelege cum stau lucrurile, Habacuc izbucneste in a-L implora pe Dumnezeu sa-si aminteasca de mila Lui, pentru ca-L vede judecand.
3:1-2 Rugaciunea proorocului Habacuc. (De cantat in felul cantecelor de jale). Cand am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am ingrozit. Insufleteste-Ti lucrarea in cursul anilor, Doamne! Fa-Te cunoscut in trecerea anilor! Dar, in mania Ta, adu-ti aminte de indurarile Tale!
Habacuc si-a inceput dialogul cu Dumnezeu intreband, "Doamne, de ce nu faci ceva?"; acum insa spune "Doamne, ai grija sa nu faci prea mult! La manie, adu-ti aminte de mila Ta! Te vad acum ca lucrezi, dar in mijlocul judecatilor Tale aminteste-ti ca esti un Dumnezeu milos." Asta-i tot ce i-a mai ramas de spus. Nu mai este loc de filozofie, de teologie, nici nu mai polemizeaza cu Dumnezeu.
De fapt, profetul isi da seama ca a avut parte de destule dovezi ale activitatii lui Dumnezeu, in trecutul poporului sau. De la scoaterea israelitilor din Egipt si pana-n zilele din urma, Dumnezeu nu a fost pasiv, absent de pe scena istoriei, ci dimpotriva, foarte activ.
Este ceea ce Habacuc descrie in continuare in capitolul 3...
Face inclusiv o referire extraordinara la un eveniment extraordinar -- Iosua 10.
3:11 Soarele si luna se opresc in locuinta lor, de lumina sagetilor Tale cari pornesc, de stralucirea sulitei Tale care luceste.
Amintirea acestor acte extraordinare (lucrari miraculoase) ale lui Dumnezeu este ceea ce-l convinge pe Habacuc ca Dumnezeu este demn de incredere. Credinta lui nu se bazeaza pe superstitie, ci pe dovezi istorice incontestabile. Dumnezeu a lucrat in istoria poporului Israel! Si inca lucreaza.
Credinta crestina nu inseamna un salt in gol, lepadarea de orice dorinta de cunoastere. Ea este bazata pe puternice dovezi istorice, care atesta interventia divina in treburile umane si care sub nici o forma nu pot fi puse la indoiala. A le pune la indoiala inseamna a nega existenta unui popor ca Israelul, cand acesta de fapt exista.Noi nu credem intr-o divinitate moarta, ci il urmam pe un Dumnezeu care a lucrat in timp si spatiu, care a lasat urme in istoria umanitatii, urme ce nu se pot sterge intr-o ora de filozofie, sau un secol de ateism. Timpul nu le poate sterge, ci el insusi sta marturie ca Dumnezeu a lucrat.
Acesta este de fapt Dumnezeul pe care-L avem. Unul care actioneaza in istoria umanitatii, savarsind fapte pe care nici un om nu le poate imita. Gandindu-se la acestea, mintea profetului este coplesita de maretia Lui, maretie pe care o marturiseste in versetul urmator:
3:16 Cand am auzit... lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se infioara buzele, imi intra putrezirea in oase, si-mi tremura genunchii. Caci as putea oare astepta in tacere ziua necazului, ziua cand asupritorul va merge impotriva poporului?
A vazut care sunt problemele, stie cine este Dumnezeu si cum lucreaza El, si fiindca acum stie care este urmatorul pas, este cuprins de frica. Dar nu incheie asa, ci...
3:17-19 Caci chiar daca smochinul nu va inflori, vita nu va da nici un rod, rodul maslinului va lipsi, si campiile nu vor da hrana, oile vor pieri din staule, si nu vor mai fi boi in grajduri, eu tot ma voi bucura in Domnul, ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele! Domnul Dumnezeul este taria mea; El imi face picioarele ca ale cerbilor, si ma face sa merg pe inaltimile mele. - Catre mai marele cantaretilor. De cantat cu instrumente cu coarde.
... incheie in speranta, glorie si extaz. In valtoarea evenimentelor, profetul descopera pacea interioara a omului care-L cunoaste pe Dumnezeu. Caracterul Sau drept este taria lui in mijlocul necazurilor. Acesta este adevarul reafirmat si de Noul Testament. Nu ca Dumnezeu face viata usoara si inlatura necazurile. Nu, necazurile sunt randuite sa vina si ele. Isus a spus: "In lume veti avea necazuri..." (Ioan 16:33).
Oamenii incearca cu disperare sa gaseasca o solutie pentru problemele lor. Pentru rezolvarea conflictelor lor, pentru instaurarea raiului pe Pamant, dar pe cont propriu, fara a apela la Dumnezeu si facand abstractie de legile Sale.
Referindu-se la aceste necazuri, Isus a mai spus, "dar indrazniti (sau, bucurati-va!), Eu am biruit lumea".
Traiti-va viata in lumea aceasta, dar nu oricum, ci triumfator!
Habacuc mai inseamna si "cel ce se agata". El ne-a invatat ca, in mijlocul turbulentelor istorice si al confuziei aparente cu privire la planurile lui Dumnezeu, sa ne agatam de un Dumnezeu al carui caracter este neschimbator, drept si sfant, si care va judeca lumea dupa dreptate, asa cum a mai facut-o odata, inviindu-L din morti pe Isus Hristos.
Printre invataturile proeminente ale cartii se pot evidentia:
Surse folosite:
1. "An Introduction to the Old Testament Profets", Hobart Freeman
2. J. Vernon McGee, notes on Habakkuk.
3. "Habakkuk: History is in God's Hands", by Ray C. Stedman, "Series: Adventuring through the Bible".
4. "Can Man Live Without God?", Ravi Zacharias.
Habacuc a meritat studiul!!!!
Teo_logic@bigfoot.com
Teodor Macavei 02/18/01