Ne aflam intr-o perioada a istoriei crestine extrem de neobisnuita, cel putin din urmatorul punct de vedere. In ultimii 50 de ani s-au scris mai multe carti despre Persoana si lucrarea lui Dumnezeu Duhul Sfant decat in toata istoria crestina la un loc. Acest fapt ridica imediat intrebarea: cum se face ca dintr-odata apare acest tumult de literatura despre Persoana si lucrarea Duhului Sfant? Raspunsul este evident: din cauza impactului asa-numitei Miscari Carismatice asupra lumii -- miscare ce si-a avut radacinile in secolul al XIX-lea dar care a trecut si la principalele denominatiuni de la mijlocul secolului XX. In spatele acestei asa-numite Miscari Carismatice se afla o istorie neobisnuita, legata de radacinile primare ale Penticostalismului, de doctrina si invatatura lor despre conceptul botezului cu Duhul Sfant. Cred ca am auzit cu totii oameni vorbind despre botezul cu Duhul Sfant. Ei spun: 'Am devenit crestin la o anumita data dar am fost botezat cu Duhul intr-o alta ocazie.' Sau, e posibil sa te intrebe: 'Ai fost botezat cu Duhul Sfant?' De asemenea, am auzit cu totii de modul in care conceptul botezului cu Duhul Sfant a fost atat de strans legat de fenomenul vorbirii in limbi. Aceasta este glossolalia sau vorbirea in limbi.
In teologia penticostala traditionala, conceptul botezului cu Duhul Sfant si vorbirea in limbi sunt legate de doctrina sfintirii. Termenii "a doua binecuvantare" sau "a doua lucrare de har" exprima un gen de perfectionism. Ideea e ca prima lucrare de har este convertirea. Dar dincolo de faptul ca esti convertit la Cristos prin puterea si prezenta Duhului Sfant (si toata lumea e de acord ca lucrarea de regenerare a sufletului este intr-adevar lucrarea lui Dumnezeu Duhul Sfant), mai exista o a doua operatiune a Duhului Sfant, la fel de dramatica, la fel de instantanee si completa, numita "a doua lucrare de har", prin care o persoana poate sa aiba parte de sfintire deplina in aceasta viata. O persoana poate fi socotita desavarsita, in ceea ce priveste ascultarea sa spirituala si dreptatea sa. Asadar, miscarea a fost numita "perfectionism". Descriu in linii mari aceste lucruri pentru ca, la vremea cand a aparut, existau multe ramuri ale miscarii si teologiei respective si nu toata lumea credea exact acelasi lucru. Erau grade diferite si tipuri diferite de perfectionism. Insa, ideea este ca la inceput, conceptul botezului cu Duhul Sfant presupunea aceasta revarsare a lui Dumnezeu Duhul Sfant in sufletul omenesc, cu scopul de a perfectiona sau de a sfinti o persoana. Si semnul primirii botezului cu Duhul Sfant era vorbirea in limbi.
Cat priveste impactul si mai puternic pe care l-a avut Miscarea Carismatica, intreaga experienta a vorbirii in limbi si conceptul botezului cu Duhul Sfant au depasit granitele denominationale si au inceput sa-si lase amprenta in biserica romano-catolica, in biserica luterana, in biserica presbiteriana si realmente in orice denominatiune existenta. Din acel moment s-a acordat foarte mare atentie acestei idei, in incercarea de a integra teologia botezului cu Duhul Sfant in crestinismul istoric. Asa am ajuns sa avem astazi asa-numita teologie neo-penticostala. Si acest "neo" difera de teologia penticostala veche. Principala diferenta este urmatoarea. Acum, in cadrul Miscarii Carismatice, mult mai ample, ideea botezului cu Duhul Sfant nu mai este vazuta ca o lucrare secundara de har, care are drept scop sfintirea, ci mai degraba (din acest punct de vedere, cred eu, intr-o lumina mult mai biblica) ca o lucrare de har realizata de Duhul, care are rolul de a da oamenilor daruri si de a-i imputernici in vederea slujirii. Si din acest punct de vedere, cred eu, este mult mai aproape de conceptul nou-testamental referitor rolul Duhului in botezul cu Duhul Sfant.
Cu toate acestea, ce a iesit din teologia neo-penticostala nu este un acord uniform intre toate partidele. Astazi sunt multi oameni care mai cred ca vorbirea in limbi este semnul indispensabil al primirii botezului cu Duhul Sfant. Si daca nu vorbesti in limbi, inseamna ca nu ai primit botezul. Dar mai sunt si altii care cred ca vorbirea in limbi nu trebuie sa insoteasca neaparat experienta botezului cu Duhul Sfant. Astfel ca nu insista asupra prezentei vorbirii in limbi ca dovada a botezului. Insa e general acceptata ideea ca, pentru crestinul de rand, exista un interval de timp de la convertirea la Cristos pana la primirea botezului cu Duhul Sfant (nu este neaparat cazul fiecarei convertiri, dar de cele mai multe ori). Fapt ce inseamna ca poti fi crestin, crestin adevarat, si totusi sa nu ai botezul cu Duhul Sfant. Mai inseamna si ca exista crestini care sunt botezati cu Duhul Sfant si crestini care nu sunt botezati cu Duhul Sfant. Ideea este ca fiecare crestin are posibilitatea de a fi botezat cu Duhul Sfant, dar inca n-au fost toti botezati. Asadar, intr-un fel, ii avem in Trupul lui Cristos pe cei care "sunt botezati" si pe cei care "nu sunt botezati". Justificarea biblica a acestei conceptii - existenta unui interval de timp intre convertire si botezul cu Duhul Sfant, precum si existenta a doua categorii de crestini, unii botezati cu Duhul Sfant, altii nebotezati - se gaseste in anumite pasaje narative din cartea Faptele apostolilor, in capitolul doi, spre exemplu, in pasajul referitor la ziua de Rusalii. Aceasta teologie s-a nascut din legatura care exista intre ceea ce oamenii experimenteaza astazi -- vorbirea in limbi si altele -- si naratiunea biblica a celor intamplate in ziua de Rusalii.
Sa privim pentru cateva momente la consemnarea biblica. Capitolul 2 din Fapte, incepand cu primul verset: "In ziua Cinzecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Deodata a venit din cer un sunet ca vajaitul unui vant puternic si a umplut toata casa unde sedeau ei. Niste limbi ca de foc au fost vazute impartindu-se printre ei si s-au asezat cate una pe fiecare din ei. Si toti s-au umplut de Duh Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le da Duhul sa vorbeasca." Versetul 12. "Toti erau uimiti, nu stiau ce sa creada si ziceau unii catre altii: "Ce vrea sa zica aceasta?"" Luca include in naratiunea sa, in capitolul 2, nu doar descrierea celor intamplate, ci si intrebarea : "Ce vrea sa zica aceasta?" Asadar, sa ascultam ce spune. "Dar altii isi bateau joc si ziceau: "Sunt plini de must!" Atunci Petru s-a sculat in picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul si le-a zis: "Barbati Iudei si voi toti cei care locuiti in Ierusalim, sa stiti lucrul acesta si ascultati cuvintele mele! Oamenii acestia nu sunt beti, cum va inchipuiti voi, caci nu este decat al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: "In zilele din urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura; feciorii vostri si fetele voastre vor prooroci, tinerii vostri vor avea vedenii si batranii vostri vor visa visuri!..."" Este extrem de important pentru noi sa intelegem ca, atunci cand s-a petrecut acest eveniment, au fost tot felul de semne vizibile. Si evident ca vorbirea in limbi nu a fost vizibila. A fost un semn audibil. Dar mai era acolo si sunetul unui vant puternic. Era si un foc ce cobora din cer si care, evident, nu mai insoteste acelasi gen de experiente astazi. Dar cand Petru da interpretarea acestor evenimente din ziua de Rusalii, el indreapta oamenii spre profetia lui Ioel din Vechiul Testament, profetie in care Ioel vorbeste despre venirea apropiata a Imparatiei lui Dumnezeu. Cand acea Imparatie va veni, Dumnezeu va turna Duhul Sau cel Sfant peste toata suflarea.
Cand privim la rolul Duhului Sfant in Vechiul Testament, vedem "charismata", darurile Duhului, restrictionate, oferite doar catorva oameni precum Moise sau judecatorii sau profetii. Si vedem ce s-a intamplat in Numeri 11 cand Ietro l-a mustrat pe Moise pentru ca si-a asumat intreaga responsabilitate si povara slujirii, spunandu-i: "ceea ce faci nu e bine". Si Dumnezeu i-a spus lui Moise ca avea sa coboare si sa ia din Duhul Sfant care era peste el si avea sa-L imparta celor saptezeci de batrani din comunitate. Si cand Domnul a facut aceasta, iar Duhul a cazut peste cei saptezeci de batrani, acestia au inceput sa proroceasca. Doi dintre ei, Eldad si Medad, erau in tabara, in apropiere; si Iosua a vazut aceasta, s-a suparat si a venit la Moise si i-a spus: "Eldad si Medad proorocesc in tabara. Opreste-i." Pentru ca Iosua era obisnuit cu gandul ca numai Moise fusese uns pentru aceasta slujba, iar acum aparusera si altii care dadeau semne ca fusesera inzestrati si primisera daruri prin Duhul Sfant. Si Iosua s-a gandit ca acestia constituiau un grup de razvratiti, de rebeli, care s-au autonumit profeti; pentru ca Iosua nu fusese prezent cand Moise primise instructiunile. Interesant este faptul ca, atunci cand Moise a auzit plangerea lui Iosua, i-a spus acestuia: "Esti gelos pentru mine? Sa dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului sa fie alcatuit din prooroci si Domnul sa-Si puna Duhul Lui peste ei!" Moise spune de fapt ca tu nu trebuie sa fii gelos pentru cele ce se intampla aici, pentru ca acum, Dumnezeu Si-a extins sfera de distributie a puterii de ungere a Duhului Sfant. Eu as fi vrut numai, a spus Moise, ca ea sa fi fost si mai mare. As vrea ca El sa dea Duhul Sau tuturor oamenilor din popor, nu doar la saptezeci dintre ei. Acesta a fost raspunsul lui Moise, aceasta a fost rugaciunea lui. Nu a fost o prorocie.
Dar, la vremea cand ajungem la Ioel, vedem ca rugaciunea lui Moise devine o prorocie. Si Ioel spune ca va veni o vreme cand Dumnezeu va turna din Duhul Sau peste tot poporul. Nu doar peste cativa. Nu vor exista "botezati" si "nebotezati". Mi se pare uimitor faptul ca, atunci cand acest eveniment este consemnat in cartea Faptele apostolilor, Petru vede in el implinirea prorociei lui Ioel. Fapt care ar fi total opus ideii ca acum, Dumnezeu da Duhul Sau cel Sfant doar unora dintre credinciosi si nu tuturor credinciosilor, prin experienta de la Rusalii.
Mai sunt si alte lucruri pe care trebuie sa le luam in calcul si trebuie sa o facem cu atentie. Anume: lucrurile consemnate pentru noi in cartea Faptele apostolilor. Mai intai, atunci cand citim capitolul 2, vedem doua lucruri demne de-a fi luate in seama. Primul: credinciosii care erau adunati laolalta cu aceasta ocazie erau credinciosi iudei, veniti din toate provinciile. Acesti credinciosi iudei erau adunati acum pentru a celebra sarbatoarea Rusaliilor din Vechiul Testament. Si, in timp ce credinciosii iudei erau adunati din acest motiv, Duhul Sfant a coborat peste ei. Este instructiv pentru noi sa observam ca, atunci cand Duhul a coborat peste credinciosii iudei, a coborat peste toti cei care erau acolo. Aceasta revarsare a Duhului Sfant a venit peste fiecare dintre credinciosii iudei care erau adunati cu ocazia Rusaliilor. Duhul nu S-a pogorat doar peste cativa. S-a pogorat peste toti. Ei fusesera credinciosi inainte ca sa fi experimentat acest botez cu Duhul Sfant. Datorita acestei perioade din istoria rascumparatoare, Rusaliile marcheaza un nou punct de reper in planul de rascumparare al lui Dumnezeu. Asadar, este evident faptul ca ei fusesera credinciosi inainte ca sa primeasca aceasta inzestrare sau acest dar al lui Dumnezeu Duhul Sfant.
Dar apoi vedem alte trei episoade in cartea Faptele apostolilor, pe care le-as putea numi mini-Rusalii. Daca cititi in Fapte capitolul 8, gasiti scris despre pogorarea Duhului Sfant peste credinciosii samariteni. Capitolul 8 ,versetul 14: "Apostolii, care erau in Ierusalim, cand au auzit ca Samaria a primit Cuvantul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan. Acestia au venit la samariteni si s-au rugat pentru ei ca sa primeasca Duhul Sfant. Caci nu Se pogorase inca peste niciunul din ei..." Asadar, vedeti aici de ce spun oamenii ca exista un interval de timp intre convertire si primirea Duhului. Pentru ca acesta a fost cazul credinciosilor samariteni care Il primisera pe Isus; ei credeau in Isus, dar inca nu primisera Duhul Sfant. "...ci fusesera numai botezati in Numele Domnului Isus." "Atunci Petru si Ioan au pus mainile peste ei si aceia au primit Duhul Sfant." Acum samaritenii au o zi a Rusaliilor. Si toti acei credinciosi samariteni au primit Duhul Sfant.
Apoi mergem in Fapte capitolul 10, unde ni se relateaza cele petrecute in casa lui Corneliu, prin venirea lui Petru. Versetul 44: "Pe cand rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorat Duhul Sfant peste toti cei ce ascultau Cuvantul. Toti credinciosii taiati imprejur care venisera cu Petru au ramas uimiti cand au vazut ca darul Duhului Sfant s-a varsat si peste Neamuri. Caci ii auzeau vorbind in limbi si marind pe Dumnezeu..." Intelegeti ce se intampla aici? Petru il viziteaza pe Corneliu, pe care Biblia il numeste "temator de Dumnezeu". El este un credincios dintre neamuri care crede in iudaism. Acele neamuri care s-au convertit la iudaism, dar care au ramas netaiate imprejur, erau numite tematoare de Dumnezeu. Petru se afla in casa lui Corneliu si Duhul Sfant coboara peste aceste neamuri tematoare de Dumnezeu. "...Atunci Petru a zis: "Se poate opri apa ca sa nu fie botezati acestia, care au primit Duhul Sfant ca si noi?" Si a poruncit sa fie botezati in Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat sa mai ramana cateva zile la ei." Acesta este raspunsul lui Petru la uimirea multimii de iudei, cand au vazut ca Duhul Sfant coboara peste neamuri. Care este semnificatia lui? Semnificatia este aceasta: noi trebuie sa ii botezam pe acesti oameni. Trebuie sa ii altoim in Biserica nou-testamentala. Ei trebuie sa fie membri cu drepturi depline in comunitatea Noului Legamant, pentru ca Dumnezeu le-a dat si lor acelasi lucru pe care ni l-a dat si noua.
Mai tarziu, in Fapte 19, intalnim din nou un lucru asemanator, ce are loc in mijlocul credinciosilor efeseni, careau primit si ei Duhul Sfant in acelasi fel cum am citit in celelalte experiente. In cartea Faptele apostolilor avem patru relatari despre revarsarea Duhului Sfant la Rusalii. Vreau ca sa vedeti doua lucruri. Numarul unu: in fiecare episod, toti credinciosii care au fost prezenti au primit Duhul sfant. Este semnificativ acest lucru. Numarul doi: consemnarea pe care o avem aici arata patru grupuri distincte de oameni, pe care le intalnim in Noul Testament. Mai intai, iudeii. Apoi, samaritenii. In al treilea rand, tematorii de Dumnezeu. Si in al patrulea rand, neamurile (efesenii). Daca citim cu atentie cartea Faptele apostolilor si epistolele apostolului Pavel, vedem ca una dintre cele mai mari controverse din anii de inceput ai Bisericii crestine a fost intrebarea: "Care este locul neamurilor in Trupul lui Cristos?" Neamurile erau fara drept de cetatenie in Israel. Erau straini de legamantul Vechiului Testament. Tematorilor de Dumnezeu li se acorda un statut partial de membru. Iar samaritenilor nu li se acorda sub nicio forma statutul de membru. Si neamurile erau considerate din afara taberei.
Deci, acum ca Evanghelia este predicata acestor grupuri, problema care se pune este: ce facem cu samaritenii care devin credinciosi? Ce facem cu tematorii de Dumnezeu care devin credinciosi? Ce facem cu cei dintre neamuri care devin credinciosi? Sunt ei indreptatiti sa capete statutul de membru in Trupul lui Cristos sau nu? Mi se pare uimitor ca, daca va uitati la structura literara si la linia progresiva a cartii Faptele apostolilor, veti vedea ca in naratiunea sa, Luca traseaza linia de expansiune a Bisericii apostolice, de la Ierusalim la Iudea, la Samaria si pana la marginile pamantului. In acest fel ni se dezvaluie aceasta carte. Pe masura ce se ajunge la fiecare element, pe masura ce fiecare segment este atins, al samaritenilor, tematorilor de Dumnezeu, al neamurilor, Dumnezeu confirma intrarea lor in calitate de membri cu drepturi depline in Biserica nou-testamentala, prin faptul ca le da Duhul Sfant.
Nemultumirea pe care o am in privinta teologiei penticostale este aceea ca, dupa parerea mea, aceasta vede lucrurile mult prea slab fata de ce s-a petrecut in realitate la Rusalii. Semnificatia pe care Noul Testament o da Rusaliilor este aceasta: ea reprezinta revarsarea Duhului Sfant peste toata Biserica, care il include pe fiecare credincios. Asa cum spune Pavel in scrierile lui didactice: "N-am fost toti botezati in acelasi Duh?" Nu este loc in doctrina biblica, dupa judecata mea, de un concept care sa cuprinda atat crestini botezati cu Duhul Sfant cat si crestini nebotezati. Acum, botezul vine odata cu convertirea. Nu este acelasi lucru cu convertirea. Insa, principiul este acesta: toti crestinii primesc botezul cu Duhul Sfant.
Tradus de Estera Sandau