Duminica, 21 martie, 1999
Studiul biblic atent si devotat reprezinta cheia predicarii expozitorii. Fiindca Biblia estre Cuvantul lui Dumnezeu, ea trebuie tratata cu respect si nu abordata (sau, prezentata) cu usurinta si neseriozitate. Una dintre metodele eficiente de pregatire a unui studiu, sau a unei predici, se bazeaza pe regulile generale ale metodei inductive. Pentru ca puritatea Bibliei sa fie pastrata, mesajul ei bine interpretat, omul lui Dumnezeu trebuie sa se angajeze cu toate eforturile in efectuarea urmatorilor pasi ai studiului biblic inductiv.
Vreau de la bun inceput sa neg orice originalitate a oricaror idei ale studiului biblic inductiv. Cu toate acestea sunt responsabil pentru alcatuirea si ordonarea ideilor lor. Cu totii suntem indatorati multimii de crestini ce avand o dragoste deosebita pentru Cuvantul lui Dumnezeu au dezvoltat si conceput metode de studiu a Bibliei. Voi cita numele unora, insa daca voi neglija pe altii, sa mi se ierte.
RESPONSABILITATEA STUDIULUI BIBLIC
Obiectiv: de la niste "ageamii" ai studiului biblic la niste crestini educati/informati biblic si in stare sa-i informeze si pe altii. Studiul biblic nu este responsabilitatea doar a celor ce eventual predica sau conduc biserica. Nu de multe ori multi ajung sa devina dezinteresati de Biblie din cauza ca nu patrund intelesul ei dincolo de cititul devotional sau de programul ei de citire anuala. Biblia trebuie nu doar citita dar, mai ales, si studiata!!
Faceti cunostinta cu crestinul senzual!
Conform unei definitii a dictionarului, senzual inseamna "extrem de susceptibil influentarii simturilor". Astfel crestinul senzual este "cel ce gaseste desfatare doar in obtinerea senzatiei de placere", etc. Crestinul senzual este cel ce traieste dupa simturile sale, care depinde de satisfacerea lor si care nu se calauzeste dupa intelegerea sa a Cuvantul lui Dumnezeu. Acesta nu poate fi convins sa participe la servicii, sa se inchine, sa studieze, sa-si formeze discipline spirituale, si sa slujeasca decat daca "simte asa". Daca nu are chef sau nu simte ca ar vrea, nu face acele lucruri! Viata lui crestina este eficienta atata vreme cat sentimentele sale sunt intense. Cand cunoaste o euforie spirituala, el este un uragan de activitati pentru Dumnezeu. Cand este deprimat, este un lenes spiritual. In permanenta acesta cauta experiente noi si proaspete ale lui Dumnezeu si le foloseste pentru a determina care este Cuvantul lui Dumnezeu. Simtamintele sale interioare devin testul final al adevarului.
Crestinul senzual nu are nevoie sa studieze Cuvantul lui Dumnezeu pentru ca deja el este obisnuit sa determine voia lui Dumnezeu dupa simtamintele sale. El nu doreste sa-l cunoasca pe Dumnezeu, ci doreste sa-l experimenteze. Pentru el, credinta ca a unui copil, ce trebuie aratata, reprezinta echivalentul ignorantei. Crede ca atunci cand suntem indemnati sa avem o astfel de credinta, inseamna sa avem o credinta fara continut si fara pricepere. El nu stie ca Biblia spune, "Fratilor, nu fiti copii la minte; ci, la rautate, fiti prunci; iar la minte, fiti oameni mari" (1 Cor.14:20), sau, "Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta…" (1 Tes.4:13).
Crestinul senzual isi continua fericit viata spirituala pana ce dau peste el necazurile si incercarile. Atunci nu mai este fericit si cedeaza. De regula, adopta un fel de teologie sentimentala in care experienta castiga intaietate inaintea Cuvantului scris al lui Dumnezeu. Legea suprema a crestinului senzual consta in evitarea cu orice pret a simtamintelor neplacute. Stabilitatea acestuia in relatia cu Dumnezeu se poate obtine doar prin angajarea serioasa a mintii in studiul Cuvantului scris.
In timp ce crestinii se maturizeaza in intelegerea doctrinei biblice ei devin mai stabili in gandirea si experienta lor care este modelata de neschimbatoarele principii biblice.
R.C. Sproul, "Knowing The Scriptures"
CALAUZIRE - Credinciosii nu vor fi dezorientati. Vor primi calauzire. Ps.119:105 "Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele, si o lumina pe cararea mea."MATURITATE - stiu deja ce spune Biblia! Nu mai sunt copii aruncati incoace si-n colo de orice vant de invatatura: Efes.4:14
VICTORIE - asaltati de dusman: "Este scris!"
SFINTENIE - Ps.119:9-11 "Cum isi va tinea tanarul curata cararea? Indreptandu-se dupa Cuvantul Tau...Strang Cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta! "
VREAU SA STUDIEZ BIBLIA DAR NU STIU CUM! Acest studiu doreste sa raspunda unei astfel de intrebari prin a-i inzestra pe toti crestinii cu elementele de baza ale metodei studiului biblic inductiv. De ce aceasta si nu alta, vom vedea mai incolo.
Studiul biblic incepe si sfarseste cu rugaciunea, elementul nelipsit si caruia ii vom acorda timpul cuvenit. Studiul biblic nu inseamna doar a cunoaste si a stapani metode de cercetare a Scripturii, ci a le angaja intr-adevar cu toata seriozitatea in studiul personal al Bibliei, dar nu fara a neglija rugaciunea, singura care poate da viata efortului intelectual al celui ce cerceteaza Cuvantul.
In cuvintele lui E.M.Bounds:
"…O predica adevarata este un lucru ce are viata. Este un lucru viu. Ea creste fiindca omul creste. Predica are putere fiindca omul are putere. Sau, predica este sfanta fiindca omul este sfant. Predica este plina de ungere divina pentru ca omul este plin de ungere divina. Omul ce propovaduieste este omul care se roaga. Iar rugaciunea este arma cea mai puternica a predicatorului. Ea, forta omnipotenta in sine, este cea care da viata si forta la tot.Predica adevarata se tine in camaruta de rugaciune. Omul, omul lui Dumnezeu, acolo este format. Viata lui, cele mai profunde convingeri ale lui s-au nascut in comuniunea lui tainica cu Dumnezeu. Agonia in lacrimi si povara spiritului sau, cele mai grele si mai bune mesaje, i-au venit pe cand era singur in prezenta lui Dumnezeu. Omul este format de rugaciune. Rugaciunea, formeaza predicatorul. Pastorul, este format de rugaciune.
Amvonul zilelor noastre este slab la rugaciune. Mandria invataturii se opune umilintei rugaciunii. Prea de multe ori, rugaciunea amvonului, este doar oficiala - o performanta savarsita pentru rutina serviciului. Pentru amvonul modern, rugaciunea nu mai este forta din viata lui Pavel sau din lucrarea lui. Orice predicator care nu face din rugaciune un factor primordial al lucrarii sale si al vietii sale, este un slab slujitor al lucrarii lui Dumnezeu si prea neputincios sa duca mai departe cauza lui Dumnezeu, in aceasta lume."
Aceasta a fost rugaciunea sfintilor din Vechiul Testament:
Psalmul 119:18 "Deschide-mi ochii, ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale!"
Aceasta a fost rugaciunea apostolului Pavel pentru crestinii din Efes:
Efes.1:17, 18 "Si ma rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatal slavei, sa va dea un duh de intelepciune si de descoperire, in cunoasterea Lui, si sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti…"
"Studiaza pana la moarte si roaga-te apoi sa fi inviat."
Depindem intr-adevar de Dumnezeu pentru iluminarea Cuvantului Sau si pentru descoperirea lui inimilor si mintilor noastre. Nici un efort intelectual nu poate inlocui revelatia, iar aceasta se primeste prin a o cere si prin a ne apropia de sursa ei, de Dumnezeu. Metodologia si tehnicile, desi avand rolul lor, sunt inutile, daca nu suntem invatati de Dumnezeu!
CATEVA METODE RECUNOSCUTE DE STUDIU BIBLIC
Ce este metoda inductiva? Scoate in evidenta ceea ce textul spune.
Ce este metoda deductiva? Impune textului ce sa spuna. "Debuteaza" cu o premiza, adica, incepe cu o conceptie formulata mai dinainte si nu formulata in urma confruntarii cu Scriptura.
Ce este metoda "trambulinei"? Impartaseste o opinie si se culeg versetele biblice care sa o sprijine. Practic orice nerozie se poate spune asa. Cu toate acestea, se pot impartasi idei foarte bune, daca este respectat spiritul Scripturii.
Metoda "trambulinei", a "rampei de lansare". La urma oamenii se intreaba, "despre ce a fost studiul?", "a avut vreo tema?" "Este ea prezenta in textul de baza, de plecare?". Vorbitorul se ridica in picioare anuntand in introducere ce va face cu textul, dar niciodata nu ajunge tema mult asteptata!
Multi folosesc metoda ("C si D") absolut superficiala de citire a textului si divagare. Adica, citesc textul, pleaca de la text, se departeaza de textul initial, si nu se intorc niciodata la el. Aceasta este tehnica multora. In felul acesta se pun pe seama Bibliei tot felul de enormitati care nu se pot deduce din textul de plecare.
Nu se presupune sa o studiem, sau sa o explicam asa! Biblia nu poate fi folosita ca o platforma pentru ideile noastre mai mult sau mai putin inspirate, ca o carte care sa sprijine crezurile noastre preconcepute, sau doctrinele particulare ale bisericii noastre (Danny Bond, numeste aceasta predicare, "predicarea cosmica"; "racheta"!!??, in care se poate vorbi despre lucruri adevarate, aspecte biblice, dar care din pacate nu privesc textul ales. Nu asta este predicarea expozitiva bazata pe metoda inductiva!).
Dimpotriva acestea trebuie deduse prin studiu atent inductiv si noi trebuie sa ne bazam crezurile pe ea. Pe Biblie. A aborda Scriptura verset cu verset asa cum a fost asezata de autorul initial in pagina si a urmari sirul ideilor transmise prin inspiratie de Duhul, extragand din text ideea lui (la urma urmei, ideea lui Dumnezeu), ceea ce el spune, si nu impunandu-i ceea ce noi vrem sa spuna (aceasta nu se poate face decat cu mare lepadare de sine!). Toate concluziile noastre trebuie sa decurga din text, nu sa fie introduse in text, fara ca acesta sa le autorizeze. Ori faci/dai dreptate Scripturii, lasand-o sa se exprime, ori o nedreptatesti exprimandu-te in locul ei!!
Aceasta EROARE este intalnita si la culte si secte. Se numeste "citare selectiva/preferentiala" deoarece se culeg texte biblice, ignorandu-se contextul lor, si se folosesc pentru a sprijini o anumita idee preconceputa, o negare a invataturii generale a Scripturilor.
IN FORMULAREA TEOLOGIEI CUIVA SA SE INCEAPA DE LA SCRIPTURI
Este cel mai bine sa se inceapa de la Scripturi si din ele sa se formuleze teologia cuiva. Lucrul acesta nu se poate sublinia indeajuns! Prospetimea materialului si rasplata descoperirilor vor depasi cu mult ceea ce se poate culege din studiul cartilor de teologie. Dupa ce cineva si-a facut studiul sau al Bibliei, atunci cartile de teologie pot deveni o excelenta sursa de intarire si confirmare a celor crezute.
Predicarea expozitorie se poate rezuma in trei cuvinte de baza:
Predicarea expozitorie este inductiva. Lucru care inseamna pur si simplu ca abordam textul pentru a afla ce vrea sa spuna, lasandu-l sa se exprime singur. (Cum facem asta?)
Este opusul metodei deductive, care vine la Scriptura cu o idee preconceputa si o impune textului. O metoda deductiva poate fi uneori foarte valabila (indreptatita), dar trebuie acordata o atentie deosebita pentru a fi siguri ca pasajul intr-adevar sprijina ideea inainte de a se recurge la ea.
Predicarea expozitorie este exegetica. Cel ce predica expozitoriu trebuie sa-si faca datoria fata de pasaj inainte sa-l predice. Ceea ce inseamna a urma cu atentie principiile hermeneutice si exegetice cuvenite. Un predicator ce predica expozitoriu ar trebui intr-adevar sa fie cunoscut ca fiind unul ce "imparte drept Cuvantul adevarului" (2 Tim.3:15).
Predicarea expozitorie este expozitiva. Abordeaza Cuvantul lui Dumnezeu in mod inductiv, il studiaza exegetic, apoi il explica oamenilor prin expunere (expozitional). Predicarea expozitionala va cauta sa clarifice ceea ce este greu de inteles intr-un pasaj. Deschide Cuvantul si-i expune sensurile mai putin evidente si aplicatiile ce le contine.
OBSERVATIA
Observatia reprezinta primul pas (pasul initial) in studiul biblic. Un interpret trebuie sa evite ispita de a sari imediat la interpretarea elementelor specifice ale unui pasaj. Un autor pe nume, Traina, defineste observatia ca fiind
in esenta constiinciozitate...rostul general al observarii pasajului este a a-l face pe cel ce-l studiaza sa fie atat de saturat cu detaliile unui pasaj incat acesta sa fie pe deplin constient de existenta lor si de nevoia lor de explicatie. Observatia este mijlocul prin care datele unui pasaj devin parte a mentalitatii celui ce-l studiaza. Furnizeaza materia prima pe care mintea sa o foloseasca in procesul interpretational. (Traina, Bible Study, 31-32).
CARACTERISTICILE DE BAZA ALE OBSERVARII
OBSERVATIA AR TREBUI SA FIE ATENTA - Observatia include a deveni foarte constient de termenii (cuvintele folosite) folositi intr-un pasaj, de structura si forma lui literara. Observarea ar trebui sa fie atenta. Adica, sa se faca cu atentie!
ILUSTRATIE : Eminentul William Osler si studentii sai de medicinaSir William Osler, eminentul doctor a dorit foarte mult sa le ofere tinerilor sai studenti o lectie privitoare la importanta observarii detaliilor in practica medicala. In timp ce sublinia aceasta idee inaintea unui grup de studenti, el a ridicat in mana o sticluta spunand: "Aceasta sticla contine o mostra pentru analiza. Testand-o este posibil sa se determine boala de care sufera pacientul." Acestea fiind spuse, si-a muiat degetul in solutia din sticluta si dupa aceea l-a pus in gura. Atunci el a continuat spunind: "Acum veti trece sticla de la unul la altul si fiecare sa gustati continutul pentru a diagnostica boala". Sticla a trecut pe la fiecare student, acestia trebuind cu oroare sa-si inmoaie degetul in solutie si cu mare curaj sa-i afle gustul. Cand in cele din urma sticla a ajuns inapoi la dr. Osler acesta a declarat: "Domnilor acum ma veti intelege ce vreau sa spun cand vorbesc despre importanta detaliilor. Daca ati fi fost atenti ati fi observat ca mi-am inmuiat degetul aratator in solutie, dar pe cel mijlociu in gura!" (Robert A.Traina, Bible Study, pag.32-33)
OBSERVATIA TREBUIE DE ASEMENEA SA FIE SISTEMATICA - Observarea trebuie de asemenea sa fie sistematica. Martin Luther a asemanat studiul sau biblic cu culesul merelor spunand: "intai, scutur tot copacul, pentru ca sa cada merele cele mai coapte. Dupa aceea ma urc in copac si scutur fiecare ramura, apoi fiecare creanga, si in cele din urma ma uit sub fiecare frunza". (Citat in Mayhue, How to Interpret, pag. 49)
OBSERVATIA AR TREBUI SA FIE INSISTENTA - Desi risc sa ma repet, timpul prelungit in observatie este obligatoriu pentru cel ce vrea sa predice expozitoriu. El trebuie sa reziste ispitei de a apela imediat la comentarii si la alte unelte de studiu. Nimic nu poate inlocui observatia facuta personal.
ILUSTRATIA : Studentul, pestele si Agassiz
Cu mai mult de cincisprezece ani in urma am pasit in laboratorul profesorului Agassiz anuntandu-l ca m-am inscris la scoala lui de stiinte naturale pentru a studia biologia. El mi-a pus niste intrebari cu privire la motivul inscrierii mele, cu privire la trecutul meu, m-a intrebat despre cum doream sa-mi folosesc cunostintele ce le voi dobandi in clasa lui si daca aveam vreo ramura anume pe care doream sa o studiez. La ultima i-am raspuns ca doream sa fiu bine instruit in toate domeniile zoologiei, dar mai tarziu dorind sa ma devotez indeosebi studiului insectelor.
- "Cand doresti sa incepi?" m-a intrebat el de indata.
- "Acum", i-am raspuns si eu grabit.
Raspunsul acesta se pare ca i-a placut mult deoarece cu un energic "foarte bine!" a cules de pe raft un borcan urias continand un specimen de peste plutind in alcoolul ingalbenit de ani si a spus: "Ia acest peste, si studiaza-l. Noi il numim Haemulon. Ia-l si priveste-l cu atentie si mai incolo o sa-ti pun intrebari cu privire la ce ai observat".
Cu aceste spuse, m-a lasat stand singur acolo cu borcanul in mana. Totusi dupa o vreme profesorul a revenit oferindu-mi instructiuni precise privind ingrijirea mostrei incredintate. "Nici un om nu este vrednic sa se numeasca naturalist daca nu stie sa pastreze mostrele pe care le studiaza".
Astfel, se presupunea ca eu sa tin pestele intr-o tavita mica, din cand in cand sa umezesc tavita cu alcoolul din borcan, asigurandu-ma intotdeauna la urma sa pun dopul foarte bine. Acelea nu erau zilele dopurilor fixe de sticla si a elegantelor sticle fumurii de mostre. Toti studentii de atunci isi amintesc uriasele sticle mari fara gat cu un dop de pluta izolat cu ceara, mancat de insecte si care ingaduia alcoolului sa se prelinga pe langa el. Entomologia era o stiinta mai sigura decat ihtiologia insa exemplul profesorului care fara ezitare si-a bagat mana pana la fundul borcanului pentru a scoate pestele a fost molipsitor, si desi "alcoolul era foarte vechi si avea un puternic miros de peste" nu am indraznit sa arat nici o aversiune fata de sacrele ramasite ale pestelui tratand alcoolul drept apa pura. Cu toate acestea nu am putut ignora sentimentul trecator de dezamagire incercat la privirea pestelui si a faptului ca nu ma vedeam un pasionat entomologist. Cei de acasa au fost de asemenea foarte putin impresionati descoperind ca nici o cantitate de apa de colonie nu putea sa inlature mireasma care ma insotea ca o fantoma.
In zece minute am observat cam tot ceea ce putea fi observat la acel peste si am pornit in cautarea profesorului care din pacate parasise cladirea muzeului. La intoarcerea mea acasa specimenul meu se uscase pe de-a intregul in tavita lui si a trebuit sa-l stropesc cu alcool in speranta ca va invia din starea lui ca de lesin, asteptand nerabdator revenirea acestuia la forma lui initiala. Fara ca aceasta sa se intample nu mi-a mai ramas decat sa privesc in ochii goi ai tacutului meu tovaras. Astfel a trecut o jumatate de ora, apoi, o ora, si inca o ora, iar pestele arata tot mai jalnic. L-am intors pe partea cealalta, apoi pe cealalta, l-am privit ingrozit din fata, de dedesubt, de deasupra, din dunga. Eram disperat si dupa inca o ora am decis ca este timpul pentru pranz. Cu mare usurare l-am repus cu grija in borcanul lui si timp de o ora mi-am luat liber.
La intoarcerea mea, am aflat ca profesorul Agassiz a trecut pe la muzeu dar acum era din nou plecat si nu se intorcea decat dupa mai multe ore. Colegii mei erau de asemenea prea ocupati pentru a-i deranja cu convorbirile mele. Din nou, cu mare oroare am scos hidosul pestele din borcan si disperat am reinceput din nou sa-l privesc. Nu se presupunea sa folosesc o lupa. Orice instrumente erau interzise. Am fost lasat doar cu cele doua maini ale mele, cu ochii mei, si cu pestele. Mi se parea un camp de explorare extrem de limitat. La un moment dat i-am bagat degetul in gura pentru a vedea cat de ascutiti avea dintii. Dupa aceea, am inceput sa-i numar solzi dupa ordinea diferita a sirurilor pe care le avea, pana ce am simtit ca totul devenea absurd. La urma mi-a venit o idee stralucita. Voi desena pestele! Spre surpriza mea facand acest lucru am inceput sa descopar alte trasaturi ale nefericitei creaturi. Tocmai atunci s-a intors si profesorul.
"Asta e bine", a inceput el, "un creion este unul dintre cei mai buni ochi! Ma bucur de asemenea sa vad ca pastrezi exemplarul umed si borcanul bine inchis." Pe langa aceste cuvinte incurajatoare el a mai adaugat:
"Altfel, cum mai este (evident, pestele)?"
A ascultat cu atentie scurta mea trecere in revista a structurilor lui si a partilor cu nume inca necunoscute mie, arcadele, operculumul mobil, porii capului, branhiile, gura fara buze, ochii fara pleoape, coada bifurcata, trupul arcuit si indesat. Cand am terminat, acesta parea sa astepte sa continui si intr-adevar cu un aer de dezamagire a spus:
"Nu l-ai privit cu destula atentie" si continuand profesorul spuse, "de ce nu ai vazut unele dintre cele mai evidente trasaturi ale animalului, ce erau atat de clare inaintea ochilor tai, ca si buna ziua? Priveste-l din nou! Uita-te la el cu si mai mare atentie!"
Acestea au fost cuvintele care m-au aruncat in disperare. Profesorul m-a uluit, m-a surprins si m-a socat. Ma saturasem de hidosul peste! Insa mi-am reluat indatorirea cu o mare hotarare sa-l satisfac pe meticulosul meu profesor. Astfel am ajuns sa descopar unul dupa altul lucruri noi, intelegand cat de justificata a fost critica profesorului. Dupa-amiaza aceea a trecut cu repeziciune cand pe seara profesorul m-a intrebat din nou:
"Nu vezi, inca?"
"Nu", am raspuns. "Sunt sigur ca-mi scapa ceva, dar acum inteleg cat de putine am observat inainte".
"Asta este foarte bine" a raspuns el mai incurajat, "dar nu o sa te ascult acum. Acum pune-ti pestele la loc si du-te acasa. Poate maine dimineata vei avea un raspuns mai bun. Te voi asculta inainte sa studiezi pestele din nou".
Lucrul acesta a fost absolut deconcertant. Nu numai ca trebuia sa ma gandesc peste noapte la peste, studiindu-l in lipsa, la urma urmei un mod foarte straniu de obtinere a observatiilor, dar in plus fara sa-mi recapitulez descoperirile trebuia a doua zi sa-mi prezint cu mare exactitate cunostintele. Stiam ca am o memorie slaba. Abatut am plecat in drum spre casa, pe langa Raul Charles, complet absorbit de ganduri si uluit de paradoxurile studiilor mele.
Primirea cordiala de a doua zi dimineata a profesorului a fost foarte linistitoare. Iata un om ce parea foarte nerabdator sa afle de la mine ceea ce cu siguranta stia mai bine.
"Vreti sa spuneti ca pestele are doua parti simetrice unde sunt asezate organele sale?" am intrebat eu mirat. Complet satisfacut profesorul a spus, "desigur, desigur!" rasplatind orele indelungate de studiu din noaptea trecuta. Astfel dupa ce profesorul a cuvantat cu mare entuziasm si satisfactie asupra importantei acestei descoperiri, cum de altfel o facea de fiecare data, m-am aventurat sa-l intreb ce va trebui sa fac in continuare.
"Ooo, priveste la pestele tau! Studiaza-l inca odata", a spus el si m-a lasat din nou sa-mi vad de treaba. La mai putin de o ora profesorul s-a intors si a inceput sa-mi asculte lista noilor mele descoperiri.
"E bine, e bine!" a repetat el, "insa asta nu-i totul. Continua". Astfel pentru inca trei zile foarte lungi el a continuat sa aseze pestele inaintea ochilor mei, interzicandu-mi sa ma uit la altceva, sau sa folosesc vreun mijloc artificial de observatie. "Priveste-l, priveste-l, priveste-l" a rasunat ecoul repetatului sau indemn.
Aceasta a fost cea mai buna lectie entomologica de care am avut vreodata parte. O lectie a carei influenta si-a intins ramificatiile in fiecare domeniu al studiilor mele, o mostenire de o valoare inestimabila pe care profesorul mi-a lasat-o, dupa cum a lasat-o multor altora, pe care nu o puteam cumpara si de care nici nu ma puteam desparti.
La un an dupa aceasta intamplare ne amuzam desenand cu creta animale nefiresti pe tabla muzeului. Am desenat uriase stele de mare, broaste inclestate intr-o lupta pe viata si pe moarte, viermi cu noua capete, raci gigantici, ce stateau ridicati in coada si purtau umbrele colorate, pesti grotesti avand gurile deschise si ochii mari. Imediat ce a venit, profesorul a privit la randu-i amuzat la experimentul nostru. S-a uitat la pesti. Concluzia lui seaca si resemnata a spus totul:
"Haemuloni, toti fara unul: haemuloni. Domnul …(si a spus numele meu!) i-a desenat!" Intr-adevar, pana astazi, daca incerc sa desenez un peste, nu pot schita decat haemuloni!!!
In cea de-a patra zi, un al doilea peste din aceeasi grupa a fost asezat pe masa, alaturi de primul, i-ar eu am fost rugat sa evidentiez diferentele si asemanarile dintre cei doi, dupa care a fost urmat de un altul, si apoi de un altul, pana ce intreaga lor familie s-a perindat inaintea ochilor nostri. O duzina de borcane cu formol ocupa masa si rafturile din jurul nostru, mirosul devenise un parfum placut, si chiar pana azi vederea unui dop de pluta lat de 6 inchi si ros de viermi imi trezeste amintiri placute!
Atunci a fost recapitulata intreaga specie de haemuloni, si fie ca am fost angajati in disecarea unor organe interne sau ale unor parti ale corpului lor, in pregatirea si examinarea firavului schelet osos, sau in descrierea diverselor parti, metoda lui Agassiz de observare a faptelor era intotdeauna insotita de indemnul insistent ca niciodata sa nu ne multumim cu ce-am obtinut.
"Detaliile (datele tehnice; n.tr.) sunt stupide", spunea el, "pana ce nu sunt puse in legatura cu vreo lege generala (asociate unui principiu)." La sfarsitul a opt luni, mi-am parasit aproape cu sovaire acesti prieteni ai mei pentru a ma indrepta spre insecte, insa ce-am dobandit prin aceasta sugestiva experienta a avut o valoare mai mare chiar si decat toti anii de cercetare a animalelor mele preferate."1