Duminica, 20 Februarie, 2000
Autor: Teodor Macavei
In continuarea studiilor noastre din Vechiul Testament ne vom apropia de cartile profetice. Modul in care le vom studia este acelasi cu cel pe care l-au avut studiile noastre asupra cartilor solomonice, cat si a studiilor asupra Psalmilor si a cartii lui Iov. Adica, vom face intai un studiu general asupra intregii cartii, afland cine a scris-o, in ce imprejurari, catre cine si care sunt principalele invataturi inspirate ale ei si ce vrea Dumnezeu sa ne invete prin intermediul respectivei carti. Dupa ce acest prim obiectiv este atins, vom trece la un studiu mult mai specific provenit din cartea studiata intai la modul general. Apoi, vom trece mai departe la alta carte din Vechiul Testament pana vom completa o imagine de ansamblu asupra tuturor scrierilor Vechiului Testament. In felul acesta cunoasterea noastra biblica va fi imbunatatita si cu invataturile Vechiului Legamant!
Astazi vom face o trecere de la cartile biblice de poezie si intelepciune, la cele profetice si istorice...
A studia profetii Vechiului Testament este un obiectiv deosebit de indraznet data fiind valoarea lor deosebita in formarea canonului biblic si importanta lor majora in istoria poporului ales de Dumnezeu sa-i faca cunoscuta legea si sa-i intermedieze venirea Fiului Sau pe lume.
In abordarea subiectului profetilor biblici, sarcina noastra este de-a dreptul gigantica, a-i intelege necesitand studiul a peste 1.000 de ani de istorie evreiasca!
Biblia reprezinta o colectie de 66 de carti-document inspirate de Insusi Dumnezeu. Aceste culegeri se impart in doua testamente, Vechiul (39) si Noul (27). Profeti, preoti, regi si alti lideri ai poporului Israel au contribuit la scrierea cartilor Vechiului Testament (cu exceptia a doua pasaje in aramaica). Apostolii si asociatii lor, au scris Noul Testament in greaca.
Vechiul Testament incepe cu relatarea creatiei universului si se incheie cu aproximativ 400 de ani inainte de prima Venire a lui Isus Hristos. O descriere a istoriei Vechiului Testament s-ar derula dupa aceste repere:
Detaliile acestei istorii sunt explicate in cele 39 de carti ale Vechiului Testament ce sunt impartite in 5 categorii de scrieri:
In ce priveste revelatia Vechiul Testament ne arata ca Dumnezeu s-a revelat astfel:
Religia si istoria Israelului sunt fundalmente profetice. Conform lui Evrei 1:1 revelatia (implicit, descoperirea lui Dumnezeu din VT) Vechiului Testament a fost data prin intermediul profetilor.
Evrei 1:1 Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin prooroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile.
LEGATURA STRANSA DINTRE ISTORIE SI PROFETIE
In Vechiul Testament istoria si profetia se gasesc intr-o asemenea stransa legatura incat in mijlocul unor evenimente ca si chemarea lui Avraam din Haran, exodul evreilor din Egipt si intemeierea regatului lui David, a distrugerii Ierusalimului si exilului Babilonian, s-au emis mesajele profetice si revelatiile ce constituie astazi Biblia noastra, Cuvantul lui Dumnezeu.
Profetia prin inspiratie divina rezulta din experienta istorica a Israelului si isi gaseste implinirea tot in istorie. Spre deosebire de religia vecinelor si contemporanelor ei, religia natiunii israelite se bazeaza pe revelatie primita in mijlocul evenimentelor istorice in loc de speculatie metafizica, superstitie, ocult sau rationament filozofic.
Faptul acesta explica de ce cartile istorice ale lui Iosua, Judecatori, Samuel, si Imparati au fost denumite "profetii timpurii" (sau, "primii profeti") in canonul evreiesc. Autorii acestor carti, asemenea "profetilor tarzii" au considerat istoria Israelului ca fiind in sine o revelatie a lui Dumnezeu. Cand un scriitor relata istoria Vechiului Testament el nu relata istorie de dragul istoriei, ci de fapt interesul sau consta in a reda revelatia lui Dumnezeu prin intermediul acelei intamplari istorice si din mijlocul ei. (C. von Orelli sustine aceeasi idee spunand: "Chiar si istoricii care au aruncat lumina asupra trecutului prin lumina revelatiei, au scris profetic deoarece in acest fel au facut cunoscute lucrarile lui Dumnezeu din vechime"; Old Testament Prophecy, pag.17)
Pentru exemplificare, avem titlurile prin care Domnul Dumnezeu a ajuns sa fie cunoscut Israelului si prin acesta, ulterior lumii. Diferitele Sale nume care reveleaza trasaturi de caracter sau atribute ale Dumnezeirii Sale sunt asociate cu intamplari istorice, minuni, sau lucrari miraculoase.
El-Sadai -- "Dumnezeul muntilor", sau "Dumnezeul Cel Atotputernic" (apare pentru prima oara in ebraica in Gen. 17:1-2).
Vedem ca in viata lui Avraam, Domnul s-a aflat la carma inimii lui, de aceea a-l recunoaste ca El Sadai inseamna a-i ceda initiativa in vietile noastre. Daca este sa avem vietile schimbate de Cel Atotputernic El trebuie sa conduca pe deplin vietile noastre. Asa a inceput aventura in credinta a lui Avraam:
Cand a fost Avram in varsta de nouazeci si noua ani, Domnul i S-a aratat, si i-a zis: ,,Eu sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umbla inaintea Mea, si fii fara prihana. (Gen.17:1-2)
Avraam a avut nevoie mult sa-l cunoasca pe Dumnezeul lui ca fiind El Sadai. Era in varsta de 99 de ani si Sara nu parea sa fie insarcinata desi Dumnezeu le-a fagaduit copii. In Romani 4:19-21 se spune ca
...fiindca n-a fost slab in credinta, el nu s-a uitat la trupul sau, care era imbatranit, - avea aproape o suta de ani, - nici la faptul ca Sara nu mai putea sa aiba copii. El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu, deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca.
Yahweh-Jireh - "Domnul va purta de grija" (Gen. 22:14). Asa a fost denumit locul unde Dumnezeu a oferit lui Avraam un berbec pentru a-l sacrifica in locul lui Isaac. Acest nume este o marturie a suveranitatii lui Dumnezeu.
Yahweh-Nissi - "Domnul, steagul meu" (Exodul 17:15). Moise a atribuit acest nume lui Dumnezeu dupa victoria impotriva Amalecitilor. Numele lui Dumnezeu a fost considerat steagul sub care Israel se intruneste pentru a fi victorios. Numele lui Dumnezeu era strigatul de lupta.
De aceea, Cuvantul lui Dumnezeu consta din acestea: marturia profetica a ceea ce Dumnezeu a spus si a facut, cat si a ceea ce inca ramane sa implineasca in istorie.
Prin urmare, gandirea profetica include o filozofie a istoriei care ii interpreteaza cursul si ii prezice destinul final.
In plus, nu doar istoria Israelului ci si istoria tuturor neamurilor se gaseste sub controlul suveran al lui Dumnezeu. Intreaga istorie reprezinta o arena in care se face o demonstratie a intelepciunii, puterii si gloriei Sale. Lucrul acesta este limpede indicat de pilda in Amos 9:7 unde Dumnezeu i-a declarat Israelului nelegiuit:
,,Nu sunteti voi oare pentru Mine ca si copiii Etiopienilor, copii ai lui Israel? zice Domnul. N-am scos Eu pe Israel din tara Egiptului, ca si pe Filisteni din Caftor si pe Sirieni din Chir?``
Semnificatia acestei declaratii priveste mai intai Israelul caruia i se cere sa-si evalueze corect istoria deoarece ca si natiune se astepta cu o mare incredere de sine la crutarea de la judecata datorita exodului ei si scaparii ei din Egipt de catre Dumnezeu. Bazandu-se pe trecutul sau Israelul si-a format un fals sentiment de securitate si astfel Dumnezeu i-a amintit ca fara credinta exodul lui, nu-i ofera nici un fel de favoruri, pentru ca intr-un fel chiar filistenii si sirienii sunt popoare ale exodului. (G.C.Berkouwer, The Providence of God, pag.190).
Pe langa aceasta corectie pe care o aduce israelitilor textul acesta il mai indica pe Dumnezeul Israelului ca fiind omnipotentul Stapan al destinelor tuturor oamenilor, al natiunilor si al evenimentelor, cu alte cuvinte, El este Domnul istoriei. Judecatile lui Dumnezeu asupra neamurilor cat si asupra Israelului sunt dovezi ale acestui control al istoriei.
In Vechiul Testament gasim numeroase profetii ale unor asemenea judecati exprimate prin scrierile profetice. Edomul, Moabul, Amonul, Filistia, Aramul, Tirul si Sidonul toate au fost judecate alaturi de imperiile mondiale ale Asiriei, Egiptului , Babilonului si altele. De fapt, uneori profetii au anuntat judecati impotriva tuturor popoarelor (Is.34, Ioel 3, Zaharia 12-14, Ier.25:15-29, Is.24-27, Mica 7:11, Zaharia 1-3).
O preocupare deosebita in profetiile lor fata de alte popoare si chiar fata de intreaga lume in general, se observa la profetii, Daniel, Obadia, Iona si Naum. Ei prevad lucrarile lui Dumnezeu in istoria tuturor neamurilor pamantului.
Scopul lui Dumnezeu in istorie poseda in mod clar acest caracter profetic. In gandirea evreiasca in general si in scrierile profetilor, in particular, se observa o unicitate in conceptia despre istorie care difera radical de filozofia seculara a istoriei. Aceasta diferenta se gaseste in constienta profetica a dominantei (dominantului supranatural divin) providente divine ce directioneaza toate evenimentele istoriei spre o tinta precisa (un tel central). Scopul lucrarilor supranaturale ale (minunilor) lui Dumnezeu din arena istoriei, cum ar fi ridicarea unui imparat ca Cir, nu priveste doar Israelul ci are in vedere si un scop final universal exprimat aici dupa cum urmeaza:
Ca sa se stie, de la rasaritul soarelui pana la apusul soarelui, ca afara de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, si nu este altul. (Isaia 45:6)
CARE ESTE SCOPUL ISTORIEI?
Astfel, istoria Vechiului Testament nu inseamna "doar" istorie, ci istorie care are un scop/rost/sens, iar acel scop al ei este salvator. (Sau, restaurator?) Scopul lui Dumnezeu in istoria Israelului privit din punctul de vedere al credintei reprezinta o aluzie la istoria universala a omenirii. Acesta este accentul teologic al profetilor, si anume ca Dumnezeu, ca Domn (Stapan) al istoriei si al supranaturalului (providentei) a controlat evenimentele si problemele istoriei cu un scop. Intr-un glas profetii declara ca acest scop spre care se indreapta toata istoria este intemeierea imparatiei lui Dumnezeu pe pamant (dar, sa precizam si cum! Avand in vedere tentativele oamenilor fara Hristos de a instaura raiul fara Dumnezeu!), a stapanirii suverane si a domniei lui Dumnezeu pe pamant:
Si Domnul va fi imparat peste tot pamantul. In ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, si Numele Lui va fi singurul Nume. (Zaharia 14:9)
Ce este profetia?
Asadar, profetia si istoria par sa fie inseparabil legate. Insa profetia biblica nu este doar un recital al istoriei, asa cum sustin multi critici moderni, prin care "sensul prezentului a fost in primul rand dedus dintr-o intelegere si o interpretare a trecutului."
ACEASTA ESTE DEFINITIA ipotezei critice moderne a profetiei: O capacitate deosebita de a intelege trecutul si de a proiecta invatamintele acestuia in viitor...cu probabilitatea de a se repeta...
A.B. Davidson in cartea lui despre "Profetia Vechiului Testament": "Toti oamenii contemplativi poseda intr-o oarecare masura darul profetic. Observand ce a fost, acestia pot deduce destul de exact ce va fi."
PROFETII, NISTE "OBSERVATORI MAI DOTATI AI VREMURILOR LOR"?!
In felul acesta profetii sunt perceputi ca fiind nimic altceva decat doar niste observatori mai dotati ai vremii lor. Observam modul acesta de a interpreta privind la aprecierile unor personalitati politice sau literare ale secolelor trecute, sau ale acestuia. De pilda, Alvin Toffler, "un profet" al viitorului, si altii...
Pe baza intelegerii lor deosebite a istoriei si a unei sensibilitati morale fata de evenimentele contemporane lor, acesti oameni au facut preziceri rezonabil precise.
Perceput in felul acesta, "profetul este practic transformat intr-un filozof moral ale carui preziceri se ridica doar cu putin mai presus de niste maxime alese..." (spune unul ca Oswald T. Allis, in "Unity of Isaiah", pag.21).
Ipoteza critica moderna sustine ca prezicerea unui viitor indepartat este imposibila si ca prin urmare elementul predictiv al profetiei trebuie in intregime eliminat, ori cel putin redus la minimum.
NU POATE EXPLICA...
O asemenea conceptie inferioara a profetiei nu poate explica sub nici o forma cum un Ezechiel exilat in Babilon ar fi putut printr-o evaluare logica si deductie rationala a evenimentelor istoriei sa prezica care va fi soarta exacta a Imparatului Zedechia in Ierusalim, caruia in timp ce incerca sa scape din cetatea asediata i s-au scos ochii si este adus ca rob in Babilon (Ezechiel 11)!
2Regi 25:7 Fiii lui Zedechia au fost junghiati in fata lui; apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanturi de arama, si l-au dus la Babilon.
Ezechiel 11:24-25 Pe mine insa m-a rapit Duhul si m-a dus iarasi, in vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, in Haldea, la prinsii de razboi. Si astfel vedenia, pe care o avusesem, a pierit de la mine. Apoi am spus prinsilor de razboi toate lucrurile, pe cari mi le descoperise Domnul. Robia lui Zedechia si risipirea poporului.
Nici nu putea stii doar ca simplu "interpret" al istoriei din izolarea lui din Babilon care va fi ziua exacta cand va incepe asediul (deci, impresurarea) Ierusalimului:
Ezechiel 24:1,2 In anul al noualea, in ziua a zecea a lunii a zecea, Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: ,,Fiul omului, scrie numele zilei acesteia, numele zilei de azi! Caci chiar in ziua aceasta se apropie imparatul Babilonului de Ierusalim.
In acelasi fel, ipoteza critica moderna asupra profetiei biblice nu poate sa explice prezicerea precisa a lui Ieremia a mortii profetului mincinos Hanania:
Ieremia 28
15 Si proorocul Ieremia a zis proorocului Hanania: ,,Asculta, Hanania! Domnul nu te-a trimis, ci tu insufli poporului o incredere mincinoasa.
16 De aceea, asa vorbeste Domnul: ,,Iata, te izgonesc de pe pamant, si vei muri chiar in anul acesta; caci cuvintele tale sunt o razvratire impotriva Domnului.``
17 Si proorocul Hanania a murit chiar in anul acela, in luna a saptea.
Nu poate explica nici proorocia lui Amos a caderii Israelului in robia asiriana:
Amos 5:27 ...va voi duce in robie dincolo de Damasc, zice Domnul, al carui Nume este Dumnezeul ostirilor!``
2Regi 15:29 Pe vremea lui Pecah, imparatul lui Israel, a venit Tiglat-Pileser, imparatul Asiriei, si a luat Iionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedes, Hator, Galaad si Galileia, toata tara lui Neftali, si pe locuitori i-a dus in prinsoare in Asiria.
Nici,
CUM LE-AU STIUT?
Domnul Dumnezeu le-a descoperit aceste lucruri profetilor sai in mod direct. Ei nu le puteau cunoaste dinainte de a se intampla prin rationamente si deductii logice de felul "istoria se repeta"!
Aceste surprinzator de exacte preziceri nu se pot explica ca fiind simple concluzii obtinute in urma unei observatii atente a conditiilor morale si politice ale Israelului, mai ales ca acestea uneori nu prevesteau nimic. De exemplu, pe vremea lui Amos, Israelul era caracterizat de prosperitate politica si economica, si pe vremea lui Ieremia, regatul Iuda. Sub nici o forma aceste situatii ar fi sugerat perspectiva extrem de pesimista (a unor dezastre si judecati) ce a caracterizat profetiile lor. Nu avem nici o explicatie satisfacatoare in afara de descoperirea divina.
In plus, spre deosebire de ghicitorii si prezicatorii pagani ai neamurilor ce-i inconjurau, profetii evrei niciodata nu prezis viitorul pentru a satisface curiozitatea, si nici pentru a atrage atentia asupra lor.
O profetie a evenimentelor viitoare nu este un fenomen izolat, ci isi gaseste sensul in legatura pe care o are cu imparatia lui Dumnezeu si cu venirea Unsului Sau.
PROFETII ISRAELULUI, "O COPIE" A GHICITORILOR PAGANI?!
Unii au fost in stare sa sustina ca institutia profetica a Israelului este o copie de la predecesorii lui in Palestina! (H.H.Rowley). Insa acestia ignora ca Israelul poseda institutia profetica inainte de intrarea in Canaan. Altii, spun ca au imprumutat-o de la popoarele din jur. Ambele pozitii ignora faptul ca textul Vechiului Testament arata ca in loc de a exista vreo legatura cu practicile comune de prezicere a viitorului si de ghicit intalnite, prin interdictiile impuse si pedeapsa cu moartea (Lev.19:26, 31; 20:6, 27; Deut.18:9-22) nu face decat sa sublinieze unicitatea institutiei profetice a Israelului.
Profetia nu era un fenomen generalizat la stravechiul Orient Mijlociu (uneori numit, "patria profetilor"), ci chiar de la inceputul istoriei Israelului, Scripturile, au pronuntat o deosebire clara intre profetia adevarata ce este rezultatul revelatiei divine si metodele de ghicit pagane:
Numeri 23:23 Descantecul nu poate face nimic impotriva lui Iacov, NICI vrajitoria impotriva lui Israel; Acum se poate spune despre Iacov si Israel: Ce lucruri mari a facut Dumnezeu! (Balaam)
Acuratetea predictiilor/prezicerilor lor confirmata de implinirea pe plan istoric este ceea ce a caracterizat lucrarea profetilor biblici. (vezi, caderea Tirului -- Ezechiel 26:3-16)
Cu totii poate am auzit de "intrecerea" dintre Ilie si profetii lui Baal...
1Regi 18:19 Strange acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal, si pe cei patru sute de prooroci ai Astarteei, care mananca la masa Izabelei``.
1Regi 18:40 ,,Puneti mana pe proorocii lui Baal``, le-a zis Ilie: ,,nici unul sa nu scape!`` Si au pus mana pe ei. Ilie i-a coborat la paraul Chison si i-a junghiat acolo
PROFETIE NU INSEAMNA DOAR A DESCOPERI VIITORUL (EVENIMENTE CE AU SA SE INTAMPLE)
In acelasi timp, conceptia biblica a profetiei nu se limiteaza doar la descoperirea viitorului. "Ceea ce Duhul ii descopera profetului poate sa priveasca atat viitorul cat si prezentul sau trecutul", spune James Orr in International Standard Bible Encyclopaedia (IV, 2464). Profetii au fost si niste predicatori inspirati. Pentru contemporanii lor ei au fost in realitate, predicatorii morali si etici ai unei religii spirituale.
De aceea, profetul Amos declara mustrarea Domnului acelor israeliti care credeau ca respectarea exterioara a ritualurilor si jertfelor (conformitatea externa) ii poate absolvi de pacatele lor:
21 Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre, si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare!
22 Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nici o placere de ele; si viteii ingrasati pe cari-i aduceti ca jertfe de multumire, nici nu Ma uit la ei.
23 Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale; nu pot asculta sunetul alautelor tale!
24 Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea ca un parau care nu seaca niciodata! (Amos 5:21-24, vezi si Isaia 1)
DESPRE CE AU SCRIS PROFETII?
Profetii au denuntat cu mare curaj viciul, coruptia politica, oprimarea, nedreptatea, idolatria si degenerarea morala. Au fost predicatori ai neprihanirii (sfinteniei), adevarati reformatori si "revivalisti" (promotori ai trezirii) ai religiei, cat si profeti ai judecatilor sau binecuvantarilor viitoare. Au aparut in vremuri de criza pentru a indruma, mustra, avertiza si mangaia Israelul, combinand invataturile lor morale cu numeroase preziceri ale unor evenimente viitoare ce privesc Israelul sau lumea, cat si venirea Mesiei.
Privind la aceste observatii noi suntem fortati sa ne intrebam:
De ce romanii trec prin ceea ce trec acum? De ce s-au petrecut aceste schimbari in lume? Incotro se indreapta tara noastra din punctul de vedere al profetiilor biblice? (nu, ale profetilor mincinosi celebri in lume! Vezi, Nostradamus -- cu profetia lui majora neimplinita, fapt care-l discrediteaza complet, sau ale lui Sadhu Sundar Singh, care pare ca si-a facut o preferinta din a-i lingusi pe romani cu "Noul Ierusalim" la Bucuresti, si "Israelul spiritual al lumii", Romania!!??)
Dar mai ales au scris despre Mantuitor...!
Mesajele profetilor ce au lasat scrieri in urma lor au vorbit despre Hristos ca indeplinind in principal doua slujbe, doua roluri. Acela de Mesia suferind (in locul altora, pentru nelegiuirile tuturora) (vezi, Isaia 53), cat si acela de Mesia triumfator (vezi, Isaia 11). In privinta aspectelor lucrarii Mesiei insusi profetii au intampinat dificultati de intelegere; vremurile in care unele din lucrurile spuse de ei fiind departate in viitor (1Petru 1:10-12).
Multi dintre rabinii Israelului nu recunosc nici astazi ca Isus Hristos a implinit toate aceste aspecte ale lucrarii Mesiei pentru ca desi profetii au scris despre ele, ei au refuzat sa conceapa ca la venirea Lui Mesia va fi nu intronat, ci zdrobit prin suferinta!
Profetia nu poate fi redusa cu neglijenta la un simplu fenomen comun culturilor orientale. Dimpotriva, este absolut necesar ca pentru intelegerea ei sa realizam ca desi ea este asociata diferitelor imprejurari istorice in care traia profetul, sursa mesajului profetic este totusi supranaturala in origine. Mesajul nu provine nici din observatie, nici din analiza, sau speculatie, ci este rezultatul revelatiei divine.