[1]

3

DEFINITII

Islamul, asemenea multor alte religii isi are propriul sau vocabular care-i descrie crezurile. O scurta privire asupra unora dintre cei mai importanti termeni religiosi ai Islamismului va furniza temeiul pentru o discutie ulterioara a istoriei si credintei islamice.

Islam - este numele religiei aparute in urma revelatiilor si invataturilor lui Mahomed. Islam este termenul arabesc pentru "supunere".

Musulman - este numele dat celui ce adereaza la religia islamica. "Musulman" este un cuvant arabesc inrudit cu termenul de Islam si inseamna "cel ce se supune". Musulmanul se supune voii lui Allah asa cum este revelata de catre Mahomed.

Allah - este numele islamic pentru Dumnezeu si este greu de tradus in romaneste, sau in engleza. Un scriitor musulman l-a definit astfel: "Cuvantul inseamna unicul Dumnezeu care poseda toate insusirile de perfectiune si frumusete in infinitatea lor. Musulmanii sunt convinsi ca termenul englezesc "God" nu comunica adevarata semnificatie a cuvantului Allah" (Badru D.Kateregga, si David W.Shenk, "Islam and Christianity", Grand Rapids, MI:William B.Eerdmans Publishing Company, 1980, pag.1).

Mahomed - a fost numele obisnuit al unui barbat arab, nascut in anul 570 dupa Hristos, in orasul Mecca si care a murit in 632 d.H. El a afirmat/pretins ca este profetul care restaureaza adevarata religie si gloria lui Allah in intreaga lume, la fel cum Isus Hristos a fost pe vremea Lui un profet pentru poporul Sau. Mahomed inseamna "acela care este glorificat sau laudat".

Koran (sau, Quran) - este termenul arabesc pentru "recitare" si se refera la culegerea de pretinse revelatii facute de Allah prin arhanghelul sau, lui Mahomed, pastrate si considerate de catre musulmani ca fiind scripturile islamice. Musulmanii cred in Legea lui Moise, Psalmii lui David, si in Injil sau Evanghelia lui Isus Hristos. Totusi, ei cred ca scrierile lor sfinte insuflate prin Mahomed le depasesc pe acestea si ca Biblia folosita de crestini si de iudei, este o versiune deformata a scripturilor islamice. Ori de cate ori Biblia contrazice Islamul, musulmanii afirma ca Biblia este cea care greseste.

Sura - termenul se refera la impartirea Koranului si corespunde aproximativ cu termenul nostru, "capitol". Koranul cuprinde 114 revelatii, fiecare alcatuind o "sura" sau un capitol. Cele mai scurte revelatii apar primele iar cele mai lungi ultimele. In Koran nu exista nici o ordine cronologica a scrierilor.

Hadith - aceasta este o alta forma de literatura islamica care are de asemenea un rol important. "Hadith" este termenul arabesc pentru "culegere de traditii". Aceste obiceiuri furnizeaza materia prima pentru complicata structura politica si sociala a Islamului.

Calif - este cuvantul arabesc pentru lider (conducator) si se refera la principalii lideri ai Islamului si indeosebi la succesorii imediati ai lui Mahomed.

Ayatollah - se refera la un stapan spiritual sau lider al Islamului.

4

SECTE ALE ISLAMULUI

Din aceste zeci, chiar sute de milioane de musulmani (din nou va amintesc ca in clipa cand cititi cifrele au devenit mult mai mari, dar nu posed o statistica recenta si exacta a lor) din intreaga lume, cel mai mare numar de membrii ii are secta Sunni. Acestia ii accepta pe cei patru califi care sunt succesorii directi ai lui Mahomed. Sunni-tii practica o forma moderata de interpretare islamica. Nouazeci la suta dintre musulmanii din Orientul Mijlociu sunt sunni-ti (de exemplu, 90% din musulmanii egipteni, 90% din musulmanii iordanieni, 90% din musulmanii Arabiei Saudite, si 98% din musulmanii libieni, sunt sunni-ti).

Cea de-a doua mare secta a Islamului este secta Shiita. Desi este cu mult mai mica decat secta Sunnita, aceasta secta Shiita este mult mai literara in interpretarea si aplicarea Koranului, fiind mult mai militanta si mai fanatica decat secta Sunnita. Nouazeci la suta dintre musulmanii aflati in Iran sunt shiiti si sunt condusi de unii dintre cei mai puternici aiatolahi shiiti din toata lumea araba printre care a fost si Khoumeini.

O alta secta islamica demna de luat in seama este secta Ahmdiyan care a fost fondata in anii 1800. In ultimii patruzeci de ani aceasta mica secta a produs o suma de scrieri apologetice impotriva Crestinismului si Iudaismului. Ahmdiy-eni sunt extrem de vizibili in universitatile americane unde practica intense activitati de prozelitism printre studentii americani.

Secta Sufi este secta mistica a Islamului. Sufi-tii sunt respinsi de majoritatea musulmanilor conservatori. Unele scrieri ale sufi-tiilor par sa respinga strictul monoteism unitarian al islamismului traditional in schimbul unei forme de "panteism imanent".

5

CREZURILE ISLAMICE

La prima vedere, crezul Islamului pare sa fie extrem de compatibil si de asemanator Crestinismului sau Iudaismului. Adesea oamenii pretind ca musulmanii cred in acelasi Dumnezeu ca si crestinii doar adaugand ca, "numai nu-l accepta pe Isus Hristos". Totusi asa cum vom vedea, Dumnezeul musulman nu este identic Dumnezeului crestin, de aceea cei ce fac astfel de afirmatii dezvaluie o crasa ignoranta atat a Islamismului cat si a Crestinismului.

Islamul respinge doctrinele biblice ale Trinitatii si ale Dumnezeirii lui Isus Hristos. Sa vedem atunci, care este pe scurt, conceptia islamica despre,

Dumnezeu

Pentru musulmani, "Allah" este singurul Dumnezeu adevarat. La ei, nu exista o blasfemie de felul "Trinitatii". Isus Hristos este un profet al lui Allah. El nu este Fiul lui Dumnezeu sau Dumnezeu Insusi (vezi, Sura 4:171). Dumnezeul musulman este inaccesibil omului pacatos. El este atat de perfect si de sfant incat El poate comunica cu omenirea numai printr-un lant de ingeri si de profeti. Dumnezeul musulman este un dumnezeu al judecatii nu al harului, un dumnezeu, mai degraba al maniei decat al dragostei. Dorinta musulmanului este de a se supune pana in punctul in care el poate stavili bratul judecator al lui Allah, si poate prin pornirile capricioase ale lui Allah, sa mosteneasca viata vesnica intr-un paradis pamantesc de lacomie si de satisfactie sexuala. Musulmanii nu-l pot concepe pe Dumnezeu ca fiind un Tata iubitor si milos.

Care este pentru musulmani, imaginea lui Isus Hristos?

Isus Hristos

Asa cum am mentionat mai sus, Isus Hristos inseamna pentru musulmani doar unul din numerosii profeti ai lui Allah. Isus Hristos a fost profet pentru poporul Sau la vremea Lui. Profetul Mahomed il intrece pe Isus Hristos. Isus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu si nici o parte din vreo Trinitate. Isus Hristos nu a ispasit pentru pacatele nimanui, cu toate ca ei afirma ca El a fost fara pacat. Isus Hristos nu a murit pe cruce. Diverse traditii islamice afirma ca in mod miraculos Iuda Iscarioteanul l-a inlocuit pe cruce sau ca Dumnezeu l-a scapat miraculos din mainile romanilor si ale iudeilor inainte ca El sa fi fost crucificat. Majoritatea musulmanilor cred ca Isus Hristos a fost luat in ceruri, trupeste, fara ca El sa fi trebuit sa moara (Sura 4:157).

Dupa ce am vazut ce anume cred musulmanii despre Dumnezeu si despre Domnul Isus Hristos cred ca este util sa intelegem acum care este conceptia lor despre pacat si despre mantuire.

Pacat si Mantuire

In Islam, pacatul si mantuirea sunt asociate cu doua conceptii: fapte si soarta (kismet). Fiecare musulman care spera sa scape de judecata lui Allah trebuie sa indeplineasca obligatiile celor Cinci Stalpi ai Credintei (Sura 10:29). Aceste fapte religioase includ:

1. Recitarea Shahada-dei ("Nu este alt dumnezeu in afara de Allah, iar Mahomed este profetul lui Allah").

2. Cinci rugaciuni zilnice prescrise (obligatorii) (Salat sau Namaz) in araba. Aceste rugaciuni includ ingenuncheri si prosternare in directia orasului sfant, Mecca.

3. Milostenia (Zakat), care este deosebita de zeciuiala devreme ce musulmanilor le este cerut sa ofere numai o patrime din venitul lor ca si contributie caritabila.

4. Postirea (Saum sau Ruzeh) in timpul intregii luni a Ramadanului cand musulmanii trebuie sa posteasca de la orice mancare si bautura incepand de la rasaritul pana la apusul soarelui, ca ispasire pentru propriile lor pacate din anul precedent (cu toate acestea, dupa apusul soarelui multi musulmani tin petreceri, iar altii se trezesc inainte de rasarit pentru a manca ceva mai mult inainte ca soarele sa rasara si postul sa inceapa din nou!!).

5. Pelerinajul (Hajj) la Mecca, cetatea sfanta, cel putin odata in viata pentru fiecare musulman.

Razboiul Sfant (Jihadul) era considerat o conditie, sau obligatie a credintei iar musulmanii de la inceputul existentei Islamului au crezut ca era datoria lor sacra de a ucide pe cei ce nu adopta singura credinta adevarata. Islamismul contemporan, al zilelor noastre, este mult mai moderat, desi multi shii-ti doresc restaurarea Jihadului ca fiind unul din elementele fundamentale ale credintei islamice. Situatia politica a Orientului Indepartat, Apropiat si Mijlociu demonstreaza cu prisosinta ca Jihadul nu este, din pacate, doar fictiune religioasa. De asemenea, intreaga lume resimte profund rabufnirile acestui fel de razboi "sfant", care a socat atat de mult lumea noastra prin violenta si irationalul manifestarilor lui.

Astfel, acesta este doar un alt motiv pentru care sa-i cunoastem originile si sa-i intelegem pe cei ce-l promoveaza, cu scopul de a-i castiga pentru Dumnezeul Iubirii si nu al urii! Nu de alta, dar pentru musulmani, cruciadele reprezinta cam singura imagine a Crestinismului, de care ei au avut parte!

6

IMPARTASIND EVANGHELIA CU UN MUSULMAN

Cele trei subiecte cheie de discutie dintre un crestin si un musulman ar trebui sa fie, natura iubitoare a lui Dumnezeu, identitatea si Dumnezeirea lui Isus Hristos si mantuirea numai prin har fara fapte religioase. Crestinii pot spune musulmanilor ca Dumnezeul crestin intrece si depaseste marginirea si pacatosenia omului fiindca Acestuia ii pasa de oameni si ii iubeste in mod individual. Dragostea divina, concept care lipseste din structura religioasa a Islamului este totusi esentiala impacarii oamenilor cu Dumnezeu si acceptarii lor de catre El. O puternica marturie a Scripturii in favoarea iubirii lui Dumnezeu este Ioan 3:16, "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica".

In acest verset se gasesc cele mai multe superlative continute intr-o singura fraza a Scripturii.

Cel mai mare motiv: "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea"

Cel mai mare iubitor: "Dumnezeu"

Cel mai mare gest: "a dat"

Cel mai mare sacrificiu: "pe Fiul Sau"

Cel mai mare privilegiu: "oricine crede in El"

Cea mai mare salvare: "sa nu piara"

Cea mai simpla conditie: "a crede"

Cel mai mare dar: "viata vesnica"

Cel mai scump cadou: "Isus"

Cel mai nevrednic primitor: "lumea"

Fara aceasta demonstratie de dragoste, in trimiterea Fiului lui Dumnezeu, impacarea cu Dumnezeu ar fi fost irealizabila din cauza pacatelor oamenilor. Dar, dragostea lui Dumnezeu s-a aratat in faptul ca in loc de a trimite intai judecata, El l-a trimis intai pe Fiul Sau pentru a oferi o sansa acelora care vor crede in El. Dar aceasta nu inseamna ca El nu va mai judeca pacatele, ci numai ca cei ce au pacatuit, dar l-au primit pe Isus, vor avea parte de dragostea lui Dumnezeu si nu de mania Lui!

Cand li se vorbeste despre Isus Hristos multi musulmani refuza sa asculte, afirmand ca Scripturile noastre sunt deformate si ca nu merita incredere. Aceasta afirmatie este nefondata fiindca in zilele noastre exista peste 24.000 de manuscrise numai ale Noului Testament dintre care 5.300 sunt manuscrise grecesti scrise de mana. Conform stiintei criticismului textual, comparatiile facute intre aceste manuscrise au stabilit o acuratete/precizie a textului de 99,5%. Integritatea textului Vechiului Testament este de asemenea atestata de fidelitatea procesului de transcriere, in urma compararii lui cu Sulurile de la Marea Moarta si prin compararea cu Septuagintul (traducerea in greaca a Vechiului Testament efectuata intre anii 280, inainte de Hristos, si 250 inainte de Hristos, de catre 70 de carturari - de aici, denumirea).

In schimb, in urma compararii Koranului cu Biblia descoperim numeroase inexactitati si "anacronisme" (adica, erori in fixarea datelor unor evenimente istorice) . Gleason Archer Jr. prezinta in cartea sa "A Survey of Old Testament Introduction", 13 astfel de erori. Nu pe acestea vi le prezentam in detaliu in prezentul material insa va indemn sa comparati astfel de contradictii si inexactitati cu relatari ale Bibliei:

Comparati,

Nr.
SUBIECT
KORAN
BIBLIE
 
1. Fii nenumiti ai lui Noe Sura 11:42-43 Gen. 6,7 si 10
2. Iosif si fratii sai Sura 12:11-20 Gen. 37
3. Sotia lui Potifar Sura 12:21-32 Gen. 39
4. Temnita din Egipt Sura 12:36-55 Gen. 40
5. Israelitii Sura 26:55-60 Exod.1:9;12:3136
6. Intoarcerea evreilor in Egipt Sura 2:57-60 Exodul, Numeri
7. Semnele lui Dumnezeu nu sunt
crezute
Sura 2:61 (nici o dovada)
8. Saul si Ghedeon sunt confundati Sura 2:249 Jud. 7:5-8
9. Maria. Sotia lui Imran Sura 3:31 In toate cele 4
Evanghelii
10. Zaharia ramane mut doar trei zile Sura 3:41 Luca 1:18-20
11. Dumnezeu ascunde trupul lui Isus Sura 3:55 Din toate cele 4 Evanghelii
12. Mahomed este "paracletos", adica Mangaietorul Sura 61:6 Ioan 16:7
13. Trinitatea si Dumnezeirea lui Hristos
nu sunt adevarate
Sura 5:119 Marcu 14:61-62

Chiar fara a poseda multe cunostinte biblice, simpla comparare a pasajelor va dezvalui care este textul autoritar cu privire la subiectul respectiv.

Inlaturarea prejudecatilor dintre musulmani si crestini

Atunci cand sunteti in situatia de a-i marturisi Evanghelia unui musulman este foarte probabil ca va veti izbi de prejudecati nascute dintr-o necunoastere a evenimentelor istorice si a motivelor care au dus la desfasurarea cruciadelor, spre exemplu. Bineinteles ca prejudecatile exista de ambele parti, dar crestinii care au ca roada dragostea pot sa le depaseasca, fiindca "dragostea...nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire..." (1Cor.13:5,6), ci doreste mantuirea tuturor oamenilor!

Iata cateva dintre cele mai intalnite conceptii gresite pe care musulmanii le au despre crestini si in acelasi timp, pe care crestinii le au despre musulmani:

1. Conceptii gresite/prejudecati cu privire la musulmani

Faptul ca toti arabii sunt musulmani si ca toti musulmanii sunt arabi, este o prejudecata. Observati ca, exista evrei arabi si de asemenea, arabi crestini. Ca exista, musulmani europeni si musulmani negri (africani).

Faptul ca, teroristii arabi si radicalii fundamentalisti islamici reprezinta corect Islamul este o prejudecata. Observati ca, cei mai multi musulmani nu sustin violenta ca o parte normala sau acceptabila a vietii.

2. Conceptii gresite/prejudecati cu privire la crestini

Faptul ca toti europenii sunt crestini si ca toti crestinii sunt europeni, este o prejudecata. Observati ca, o mare parte din acestia au fost crescuti si educati in societati comuniste care-l neaga pe Isus Hristos si ca le-a fost insuflat un spirit ateu. Dupa aceea, mai sunt alte categorii de europeni care sunt numai membrii nominali ai unei religii dar nu-l cunosc pe Dumnezeu si nu practica neprihanirea!

Faptul ca cruciadele sunt o dovada a urii crestinilor fata de musulmani, este de asemenea o prejudecata. Observati ca cruciadele au urmat unei lungi perioade de expansiune islamica violenta in care au fost distruse mii de biserici din Nordul Africii si din Orientul Mijlociu. Musulmanii invadasera Europa cu mult timp mai inainte ca sa se organizeze cruciadele si nu au fost opriti decat dupa ce au patruns adanc in Franta. Dupa cruciade, musulmanii au atacat Estul Europei si au fost din nou opriti, dar la zidurile Vienei. Aceasta este realitatea istorica!

Gasiti teren comun

Nu trebuie sa cautati mult fiindca crestinii si musulmanii impartasesc unele crezuri comune care nu le garanteaza partasia (1 Ioan 1:3), dar care totusi pot sluji drept punct de plecare al unei discutii constructive, unei usi deschise pentru Evanghelie. Reusita marturiei crestinilor poate depinde de recunoasterea acestor puncte comune:

1. Exista doar un singur Dumnezeu (Creator si Pastrator al tuturor lucrurilor).

2. Adevarul este obiectiv, vizibil si disponibil tuturor oamenilor.

3. Moise, Isus si Mahomed au fost personaje istorice, reale.

4. Oamenilor le este poruncit sa respecte legea morala din inima sau constiinta lor.

5. Dumnezeu i-a dat omului Legea (Torah-ul), Psalmii si Evanghelia.

6. Dumnezeu este mare.

Dumnezeu este un Tata iubitor

Dumnezeul Koranului (Allah) este un dumnezeu al judecatii si nu al harului, un dumnezeu al maniei, nu al dragostei. El nu este descris ca fiind un Tata milos si iubitor care sacrifica ce-i este mai scump, ci mai degraba este descris ca fiind un stapan aspru si neindurator. Crestinul ar trebui sa sublinieze faptul ca Dumnezeul Bibliei ne arata o dragoste parinteasca, paterna. Ca Lui ii pasa de oameni ca indivizi si ca noi putem sa-l cunoastem ca pe un Tata de care sa nu ne fie frica: "Si voi n-ati primit un duh de robie ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: 'Ava! adica: Tata!'" (Rom.8:15; Gal.4:6)

Isus nu ne mai numeste robi, ci "prieteni" (Ioan 15:15). Biblia invata ca Dumnezeu este dragoste. Ca cei ce sunt crestini pot avea viata vesnica datorita lucrarii si iubirii lui Insusi Dumnezeu! Ca raspuns la acestea, crestinii i se inchina Lui, nu din obligatie sau din datorie. De aceea, Apostolul Ioan a scris: "Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu!" (1 Ioan 3:1)

Caracterul de Tata iubitor al lui Dumnezeu ne-a fost ilustrat de Isus prin ceea ce a spus si a facut: "Eu sunt Pastorul cel bun (nu asprul Mahomed). Pastorul cel bun isi da viata pentru oi" (ceea ce Mahomed nu a facut niciodata!) (Ioan 10:11).

"Dumnezeu, intr-adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El" (Ioan 3:17) "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3:16).

Dumnezeu este "mare"

Musulmanii cred ca Dumnezeu este mare intr-un sens foarte diferit decat crestinii. Exista doua feluri de maretii. Spre exemplu, "mare" poate sa se refere la:

- un imparat dintr-un palat luxos, departe de problemele zilnice ale poporului sau, sau la

- un stralucit student la medicina care lucreaza din greu si care merge la cei mai saraci oameni din tara pentru a-i vindeca.

Isus Hristos este cu adevarat "mare", pentru ca desi El era Dumnezeu si El era cel ce trebuia slujit, a renuntat la pozitia Sa pentru a se face slujitorul nostru al tuturora. In timp ce "islam" inseamna "supunere" unui dumnezeu ce pretinde slujire, Isus Hristos a spus ca: "...domnitorii Neamurilor domnesc peste ele si mai marii lor le poruncesc cu stapanire. Intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru; si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi, sa va fie rob. Pentru ca nici Fiul omului n-a venit sa i se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-si dea dea viata ca rascumparare pentru multi" (Matei 20:25-28).

In religia islamica, piramida maretiei poate fi descrisa cu termenii: "domnitorii Neamurilor domnesc peste ele". La urma urmei, lupta pentru maretie si putere care o caracterizeaza este o ilustrare a conceptului despre maretia lui Allah pe care musulmanii il au. Insa, principiul slujirii tuturora, principiu afirmat de Isus, este devastator pentru religiile unde slujirea este adusa doar varfului piramidei. De aceea, El a poruncit: "Intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mai mare intre voi, sa fie slujitorul vostru". Astfel, in Imparatia lui Dumnezeu, piramida maretiei este rasturnata, este pe dos, incat puterea sau autoritatea se afla la baza, nu in varful ei. Adevarata maretie este slujirea pe care Dumnezeu ne-a adus-o atunci cand El s-a coborat la baza piramidei. El nu a venit sa pretinda slujire (supunere), ci sa slujeasca.

El le-a slujit oamenilor fiindca le-a recunoscut valoarea si pentru rascumpararea lor si-a dat chiar viata Lui. In schimb, Allah cere ca oamenii sa-si dea viata pentru el.

Tendinta religiei islamice este de a "domni" peste oameni, fiindca nu le recunoaste valoarea si nu-i apreciaza in felul in care Isus Hristos i-a apreciat.

Isus Hristos sau Mahomed?

Desi musulmanii sunt invatati ca Isus este numai un mare profet dar nu Dumnezeu Fiul, unele din versetele Koranului confirma de fapt, Dumnezeirea lui Isus Hristos. Poate ca vi se pare surprinzator, dar daca procurati o traducere a Koranului puteti verifica si folosi cu succes urmatoarele referinte:

Sura 3:45-47- Isus s-a nascut din fecioara Maria.

Sura 19:19- Isus a trait o viata fara pacat.

Sura 3:45- Isus este Cuvantul lui Dumnezeu.

Sura 3:49- Isus a savarsit multe miracole ca, vindecarea vederii unui orb, vindecarea leprosilor, si chiar a inviat mortii.

Toate acestea fiind descrieri numai ale lui Dumnezeu. In prezentarea acestor argumente, cautati sa dati dovada de discernamant si de sensibilitate fiindca pentru un musulman a crede ca Isus Hristos este Dumnezeu inseamna a comite "pacatul de neiertat" (sau, shirk).

In Koran (sura) 7:158, Mahomed a cerut oamenilor sa-l urmeze pe el. Dupa aceea, intr-unul din versetele insirate mai sus el a marturisit ca Isus s-a aflat printre aceia care erau cel mai aproape de Dumnezeu. Si ca El este cinstit (adica, onorat) in aceasta lumea cat si pe lumea cealalta (Koran 3:45).

Astfel, musulmanii inteleg ca lucrul acesta inseamna ca Isus a fost fara pacat, sfant sau neprihanit, atribute pe care ei nu le-au pretins niciodata cu privire la Mahomed. De fapt, in mai multe pasaje din Koran putem citi ca Mahomed a fost indemnat sa caute iertare pentru greselile lui (Sura 16:61; 40:55; 42:5, 30; 47:19; 48:1-2) si ca nici o vietate/creatura vie n-ar fi ramas pe pamant daca Dumnezeu le-ar fi pedepsit pentru nelegiuirea lor. Putem citi ca una din victoriile militare ale lui Mahomed i-a slujit de asigurare pentru iertarea pacatelor sale atat din trecut cat si din viitor. Pentru ca un musulman sa nege aceste lucruri inseamna a nu cunoaste ceea ce propria lui scriere sfanta afirma. Despre Mahomed nu se spune ca a fost fara pacat, in timp ce despre Isus se spune acest lucru si pe deasupra ca este viu in ceruri, aproape de Dumnezeu, in prezent!

Contrastul dintre cei doi poate fi si mai reliefat prin a mentiona ca mormantul lui Mahomed se afla astazi in Medina, pe cand Hristos este viu in ceruri si impreuna cu Dumnezeu.

In Koran (2:253; 3:45-49; 4:158, 171; 5:49; 19:33; 89:22) se observa ca Isus este numit Mesia, ca a fost nascut din fecioara, ca este printre cei neprihaniti si printre cei mai aproape de Dumnezeu. De asemenea ca, a primit putere de la Duhul Sfant, ca a facut toate aceste miracole deja mentionate, ca si-a proorocit propria Sa moarte si inviere, ca a fost numit Cuvantul lui Dumnezeu si un Spirit de la Dumnezeu. Se mai spune ca El (Isus) se va intoarce impreuna cu miile de ingeri pentru a judeca lumea.

Toate aceste descrieri scot in evidenta o clara imagine a unui Hristos care a fost mai mult decat un profet si ca a fost chiar in termeni ai Koranului, superior lui Mahomed.

Deci, chiar folosind Koranul puteti dovedi unui musulman ca Isus Hristos este mai mare decat Mahomed. Daca nu posedati o copie a lui, puteti cel putin sa-i indicati musulmanului cu care stati de vorba cateva dintre aceste versete ale Koranului care contrazic ceea ce sunt invatati, dar care ii obliga sa faca o alegere intre Isus Hristos si Mahomed. Sa aleaga viata sau moartea!

Reverendul Pfander, care a fost inainte un musulman, a scris in 1935, "The Balance of Truth", o carte recunoscuta ca fiind de referinta pentru evanghelizarea musulmanilor, a formulat acest indemn:

"Alegerea este intre: Cel care a facut bine (Isus) sau cel care este numit Profetul cu Sabie (Mahomed); intre Cel ce-a spus, "Iubeste-ti dusmanii" (Isus) si cel ce-a zis, "Ucide-ti dusmanii si dusmanii lui Dumnezeu"; intre Cel ce s-a rugat pentru dusmanii Sai (Isus) si cel ce a facut ca cei ce l-au denigrat sa fie ucisi (Mahomed)."


BIBLIOGRAFIE:

"The Kingdom of the Cults", de Walter Martin. Bethany House Publishers, Minneapolis, Minnesota 55438, 1985.

"A Ready Defense", de Josh McDowell. Here's Life Publishers - 1990.

"The Facts on Jesus the Messiah", de John Ankerberg & John Weldon. Harvest House Publishers - 1993.

"The Christian Research Journal" (summer 1993) "Witnessing to Muslims" - part 2, de Don McCurry.

"Lecture on Islam" (winter 1994) - Calvary Chapel Bible School from Austria.

[1]

<--Apologetica