(cont.)

Totuşi cu ce-a greşit Iov?
Iov nu a păcătuit pentru că l-a chestionat pe Cel Atotputernic cu privire la rostul şi scopul suferinţelor din viaţa Lui, ci pentru că nu şi-a recunoscut lipsa de înţelepciune şi pentru că s-a crezut neprihănit de sine. Nu a realizat că înţelegerea lui limitată îl împiedica să dispute legitim cu Creatorul Său ce soartă ar fi meritat el. Nu a căutat să-şi vadă rezolvarea necazului său în Dumnezeu, ci în neprihănirea lui de sine. În această presupunere, Iov a greşit.

Înţelepciunea lui Dumnezeu în creaţie este amplu exemplificată în cartea lui Iov

Ps.104:24 Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pământul este plin de făpturile Tale.

1) În care carte a Bibliei (scrisă cu câţi ani mai înainte?) sunt pomenite constelaţiile Pleiadelor descoperite doar cu aprox. 20 de ani în urmă?

Iov 9:9 "El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
Iov 38:31 "Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei, sau să dezlegi frânghiile Orionului?"

2) Unde se vorbeşte despre forţa gravitaţională înainte de "descoperirea" ei empirică?

Iov 26:7 "El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură pământul pe nimic"

3) Unde se vorbeşte prima dată despre dinozauri?

Iov 40:15-18 "Uită-te la ipopotamul ("behemoth"), căruia i-am dat viaţă ca şi ţie! El mănâncă iarbă ca boul..."

Elihu, ce de-al patrulea prieten al lui Iov are câteva lucruri de spus despre aceasta de la cap. 32 la 37. Astfel, el spune că,

(vezi, "teoria regresiei înapoi la Dumnezeu" a unui filozof modern... "Cine l-a creat pe Dumnezeu? Afli prin regresie. Pot să regresez dincolo de Dumnezeu şi să-ţi arăt că nu mai există nimeni...", spune acesta. Dar regresând până la Dumnezeu de cine dăm acolo? De Dumnezeu! Dacă-l întreabă "cine l-a făcut pe El?", Dumnezeu s-ar putea să răspundă "Nu contează cine M-a făcut pe Mine pentru că Eu te-am făcut pe tine şi Eu îţi cer socoteală, nu tu Mie!!" )

Citeşte cap. 32-33

8 Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale:
9 ,Sunt curat, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.
10 Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui;
11 îmi pune picioarele în butuci, îmi pândeşte toate mişcările.'
12 Îţi voi răspunde că aici n-ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decât omul.
13 Vrei dar să te cerţi cu El, pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?
14 Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul. dar omul nu ia seama.
15 El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
16 Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui,
17 ca să abată pe om de la rău, şi să-l ferească de mândrie,
18 ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei.
19 Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele.
20 Atunci îi este greaţă de pâine, chiar şi de bucatele cele mai alese.
21 Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele cari nu i se vedeau rămân goale;
22 sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii.
23 Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, cari vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,

Dumnezeu îl încearcă pe om de mai multe ori prin necaz, boală şi durere. (cap. 33)

19 Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele.
20 Atunci îi este greaţă de pâine, chiar şi de bucatele cele mai alese.
21 Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele cari nu i se vedeau rămân goale;
22 sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii.
...
29 Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,
30 ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

În cap. 34 Elihu sugerează că Dumnezeu nu face răul şi nici nu săvârşeşte greşeli.

10 Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!
11 El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.
12 Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.

În cap. 34 Elihu ne arată că lui Iov încă îi scapă motivul necazurilor lui:

35 ,Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvântările lui sunt lipsite de judecată.
36 Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!
37 Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu."

În cap. 35, Elihu îl avertizează pe Iov să aştepte sfârşitul încercărilor sale pentru a le putea înţelege:

14 Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!
15 Dar, pentru că mânia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.

Începând din cap. 38 Iov rămâne singur cu Dumnezeu. Are loc un dialog furtunos. Atât Iov, cât şi Elihu în cele mai nobile eforturi ale lor de a explica răul şi suferinţa, n-au făcut decât să umbrească adevărul cu teoriile şi ideile lor.

1 Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:
2 ,,Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvântări fără pricepere?
3 Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
4 Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
5 Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6 Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7 atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8 Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
9 Când i-am făcut haina din nori, şi scutece din întuneric;
10 când i-am pus hotar, şi când i-am pus zăvoare şi porţi;
11 când am zis: ,Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale?'
12 De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,
13 ca să apuce capetele pământului, şi să scuture pe cei răi de pe el?
14 Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15 Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
16 Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
17 Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
18 Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

Dumnezeu nu-i răspunde acuzaţiilor lui Iov şi nici nu se apără... dar prin a recapitula înaintea lui Iov actele creaţiei Sale, Dumnezeu îi arată lui Iov înţelepciunea Sa. Dumnezeu cerându-i acum să-i răspundă, Iov se vede pus în lumina înţelepciunii lui Dumnezeu şi îşi dă seama că este pierdut. Îşi pune mâna la gură...

Iov 40
3 Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
4 ,,Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură.
5 Am vorbit odată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic."

Izbucneşte din nou furtuna şi Dumnezeu îi vorbeşte din mijlocul ei. Din nou îşi descrie puterea Sa creatoare pe tot cuprinsul cap. 41.

Apoi, în cap. 42 Iov îi răspunde lui Dumnezeu recunoscând suveranitatea Lui:

2 ,,Ştiu că Tu poţi totul, şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale". -

Îşi mărturiseşte păcatul şi se pocăieşte:

3 ... ,,Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, cari sunt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep." -
4 ,,Ascultă-Mă, şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa." -
5 ,,Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6 De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă."

Ceea ce Dumnezeu dă este mai bun decât ceea ce omul cere.

Scopul lui Dumnezeu în viaţa lui Iov este atins!
Iov înţelege că motivul pentru care Dumnezeu a permis răul şi suferinţa în viaţa lui a fost ca să se pocăiască.

În faţa măreţiei şi înţelepciunii lui Dumnezeu omul nu poate decât să se smerească şi să se pocăiască. Omul nu ştie nu numai de ce există răul, şi de ce suferă cei nevinovaţi, ci nu ştie nici cum a fost creat tot ceea ce există şi nu pătrunde toate misterele lui Dumnezeu.

O bună concluzie a ceea ce a făcut Iov prin protestele sale în faţa încercării o găsim în Psalm 19:13

Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie (engl. "fereşte-mă de păcatele îndrăznelii"), ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

Aplicaţie

Recunosc că studiului acesta unii ar putea să spună că îi lipseşte aplicarea practică. Dar să ne gândim mai bine! Dacă Dumnezeu este înţelept,

Iov a avut o întrezărire a înţelepciunii lui Dumnezeu în mijlocul necazurilor sale şi şi-a "ţinut gura".

Apoi,

Temeiul religiei adevărate constă în a avea noţiuni corecte despre Dumnezeu, în a cunoaşte conceptele ortodoxe ale naturii şi persoanei lui Dumnezeu. Despre necredincios se spune că Dumnezeu nu se găseşte în gândurile Sale:

Psalm 10:4 Cel rău zice cu trufie: ,,Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!" Iată toate gândurile lui.

El nu se teme de El, nu-l caută, nu se gândeşte la El.

"Erezia este lepra minţii" (John Trapp)

Omul a cărei minte este plină de gânduri înălţătoare despre Dumnezeu nu va putea fi uşor atras de gândurile josnice ale păcatului. Înnobilarea minţilor noastre este o cerinţă principală a sfinţirii noastre practice (Rom.12:1-2)

Maleahi vorbeşte despre un popor care se gândeşte la Numele Său:

Mal 3:16 Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul (DESPRE EL); Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui.

Câteva bune ilustraţii

Many successful people have acknowledged in their memoirs that whenever they came to an impasse in their work and were completely baffled, they sought wisdom from the Lord.
This was true in the life of the inventor of the telegraph, Samuel F. B. Morse. In an interview, George Hervey inquired, "Professor Morse, when you were making your experiments at the university, did you ever come to a standstill, not knowing what to do next?" "I've never discussed this with anyone, so the public knows nothing about it. But now that you ask me, I'll tell you frankly -- I prayed for more light" "And did God give you the wisdom and knowledge you needed?" Yes He did," said Morse. "That's why I never felt I deserved the honors that came to me from America and Europe because of the invention associated with my name. I had made a valuable application of the use of electrical power, but it was all through God's help. It wasn't because I was superior to other scientists. When the Lord wanted to bestow this gift on mankind. He had to use someone. I'm just grateful He chose to reveal it to me." In view of these facts, it's not surprising that the inventor's first message over the telegraph was: "What hath God wrought!"
Every time you face a perplexing problem, seek wisdom from above. And when the answer comes, always be sure to thank God and give Him all the glory.

Înţelepciunea promisă
A little boy came to his father and asked him, "Dad, who made God?" The father, engrossed in the evening paper, responded, "Beats me, son." The little boy would not be put off. "Dad, why is the earth round?" The dad answered, "I don't know, son." The boy played for a minute, then asked, "Dad, is there life on other planets?" The father patiently answered, "Nobody knows the answer to that." Finally the boy asked his father, "Dad, do you mind me asking you all these questions?" The father put down his paper, "Why not at all son," he said, "how else are you going to learn?"

"Eu ştiu că nu ştiu nimic!" De aceea sunt cel mai deştept atenian."
Socrates, in his day, made the statement that he was the wisest of the Athenians. That shocked everybody because he was a very humble man. So they asked him what he meant. And he said something like this, "Well, there are a great many of the Athenians who think they know, and I know I do not know, I am the wisest of the Athenians."

Să facem nişte enunţuri ale înţelepciunii lui Dumnezeu aşa cum este ea demonstrată în Scripturi

Înţelepciunea este o proprietate ce-i revine în mod unic lui Dumnezeu. Esenţa înţelepciunii, este esenţa lui Dumnezeu. Înţelepciunea nu este pentru El o calitate dobândită aşa cum este dobândită de om prin învăţare, experienţă, sau vârstă. Ea îi este înnăscută, inerentă. El nu poate fi neînţelept aşa cum nu poate să nu mai fie Dumnezeu. El este nu numai singurul "care are nemurirea" (1Tim.6:16) ci şi singurul care are înţelepciunea!

Isaia 40:13 Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?
Isaia 40:14 Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură! Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea, şi I-a făcut cunoscut calea priceperii!
Ieremia 23:18 Cine a fost de faţă la sfatul Domnului ca să vadă şi să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui şi cine l-a auzit?
Rom.11:34 Şi în adevăr, ,,cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?

El este singurul înţelept din veşnicie
Prov.8:22 Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului,

El este singurul ce are o înţelepciune infailibilă
Prov.21:30 Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n-ajută împotriva Domnului.

Nici învăţătura omenească, nici uneltirea demonică, nimic nu pot zădărnici Cuvântul Lui, sau înţelepciunea Lui. Nimic nu o poate submina.

Isaia 14:24, 27 Domnul oştirilor a jurat, şi a zis: ,,Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. Domnul oştirilor a luat această hotărâre: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă: cine o va abate?

Motive pentru care Dumnezeu este înţelept (singurul)

1. Nu putea să fie desăvârşit/perfect fără să fie şi înţelept. Toate celelalte însuşiri ale lui Dumnezeu ar fi fără aceasta ca, trupul fără ochi, ca picioarele fără cap. O natură raţională este superioară naturii iraţionale. Nici omul nu ar fi fost desăvârşit fără raţiune, de aceea nici Dumnezeu nu ar fi perfect fără să fie şi înţelept.
2. Fără înţelepciune nu putea să stăpânească (guverneze) lumea. Fără înţelepciunea în făurirea materiei, lucru ce s-a realizat prin puterea divină, lumea nu era decât un haos, iar fără înţelepciune în rânduirea ei, ar fi un conglomerat de confuzie. "Dumnezeu este un Dumnezeu al orînduielii/ordinii" (1Cor.12, 14?)
3. Creaturile care-şi împlinesc rostul lor fără să fie conştiente de asta demonstrează înţelepciunea lui Dumnezeu în călăuzirea lor. Toate lucrurile create pe această lume au un rost şi există cu un scop. Sunt de folos la ceva, chiar dacă uneori ne trebuie mulţi ani să-l descoperim acel folos.
4. Fără ca El să fie la origine înţelept, nici una din creaturile Sale nu putea să dovedească o fărâmă de înţelepciune. El însă este sursa lor. Nu vine de la ele. Cauza înţelepciunii este întotdeauna mai perfectă decât efectele ei, iar El este izvorul lor de înţelepciune!

Câteva frumoase ilustraţii biblice:

Prov.8:12 Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
Isaia 54:16 ,,Iată, Eu am făcut pe meşterul, care suflă cărbunii în foc, şi face o armă după meşteşugul lui. Dar tot Eu am făcut şi pe nimicitor ca s-o sfărâme.
Dan.2:21 El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!
Iov 32:8 Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea (inspiratia, engl.) Celui Atotputernic, dă priceperea.

Concluzie

Înţelepciunea Lui Dumnezeu este ceva ce creştinul trebuie să recunoască şi să cunoască. Nu numai atât dar şi să-l cunoască cât mai bine pe Hristos pentru că în El se găsesc ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.

Col 2:2-3 ...pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste, şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.

Iar dacă,

"Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată." (Iacov 1:5)


Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament