Duminica, 15 ianuarie, 2000
Pentru o vreme vom lua la rand fiecare carte a Vechiului Testament. Pentru fiecare din ea voi pregati un studiu general al cartii in care vom afla, cine a scris-o, de ce a fost scrisa, perioada cand a fost scrisa, si cui a fost scrisa, si de asemenea, care sunt principalele teme teologice si invataturi ale ei. In felul acesta, sper sa ajungem sa ne dezvoltam teologia noastra si sa ne completam cunoasterea noastra biblica generala. De asemenea, atunci cand in mod normal citim aceste carti, avand aceste studii sa intelegem despre ce vorbeste autorul, ce forme literare foloseste si in ce vremuri i-a vorbit Dumnezeu.
Din randul literaturii poetice a Bibliei face parte si cartea Iov.
Omul: este tot numai mizerie la nastere, are durere in viata si face necaz la moarte.
Viata-i scurta si plina de basici. Maxima a negrilor americani.
Asa suna de multe ori filozofia pesimista si fatalista a oamenilor care nu inteleg rostul suferintei si a necazurilor in viata. Ei se resemneaza in ateism, fatalism si pesimism. Ati observat ca dupa acest secol in care oamenii au experimentat tot felul de ideologii (comunism, nazism, capitalism, etc.), sentimentul predominant este dezgustul fata de tot. Lehamitea! Suferinta omului nu s-a micsorat, societatea ideala nu s-a instaurat si fericirea ramane un vis...
Ati citit vreun editorial al ziarelor romanesti numit asa? Eu am citit mai multe.
INSA CARTEA IOV ESTE DE UN OPTIMISM SUPRANATURAL!!
Cred ca putem spune despre aceasta carte ca prescrie un optimism supranatural, daca nici asemenea catastrofe ca cele din viata lui Iov nu pot/reusesc sa faca viata pe acest pamant sa nu aibe sens!
VALOARE LITERARA
Multi autori si critici literari seculari recunosc valoarea literara a cartii Iov. Desi nu este scrisa in rima si metrul vestic ci in stilul poeziei evreiesti, cartea Iov este recunoscuta ca fiind una dintre cele mai magnifice piese dramatice ale lumii. Fara probleme poate fi asezata alaturi de Iliada lui Homer, sau de scrierile lui Shakespeare...
CARTEA RASPUNDE LA INTREBARI VITALE ALE EXISTENTEI OMENESTI
Iov este cea mai straveche lucrare care se adreseaza vesnicei si tulburatoarei chestiuni a raului si a suferintei omenesti. Ea raspunde in mod inspirat de Duhul Sfant la intrebari de felul:
Cum a putut un Dumnezeu asa de bun sa creeze o lume atat de rea?
De ce sa facem binele?
De ce sa nu facem raul ca sa iasa binele din el? Un ecou al unor intrebari pe care si apostolul Pavel le-a repetat si pe care le-a combatut retoric.
De ce sufera unii oameni drepti si de ce raul trece uneori nepedepsit?
Cum se explica aceste lucruri in lumina existentei unui Dumnezeu drept, sfant si iubitor?
Ii pasa cu adevarat lui Dumnezeu de cei ce-i apartin si ii ocroteste?
Sunt necazurile si suferintele un semn ca cel ce le indura a pacatuit?
Daca Dumnezeu este bun de ce ingaduie ca cel nevinovat sa sufere?
(un citat dintr-un film: "lumea aceasta nu este un loc drept si cinstit pentru toata lumea"; sau din altul: "dar toti avem dreptul la fericire!")
Iov este prima dintre cartile poetice ale Bibliei, printre care se mai includ Psalmii, Proverbele, Ecleziastul, Cantarea Cantarilor, si Plangerile lui Ieremia. Se poate numi asa datorita formei literaturii continute in ea fara sa sugereze ca ar fi imaginara sau capricioasa. "Muza" autorului este Duhul Sfant! Faptul ca are o forma poetica nu inseamna ca poezia lui Iov este si ritmica. Poezia evreiasca se caracterizeaza prin repetarea unei idei, mijloc literar care se numeste paralelism.
AUTORUL CARTII
Urmatorii autori au fost sugerati: Moise, Ezra, Solomon, Iov, si Elihu. Elihu, spune texanul Vernon McGee pare cel mai probabil (32:16).
EXCLUDEREA LUI IOV. Mesajul ei este bazat pe ignoranta caracterului principal a evenimentelor ce se petreceau in viata lui, de aceea este indoielnic ca ar fi Iov.
Necunoasterea de catre Iov a evenimentelor petrecute in cer si care erau in legatura cu necazul sau ii face pe unii sa spuna ca Iov nu poate sa fie cel ce-a scris aceasta carte. Probabil ca au dreptate!
Daca nu Iov atunci cine?
Moise? Traditia evreiasca il sugereaza pe Moise ca autor devreme ce tara lui Ut era invecinata cu desertul Madianului unde Moise a trait timp de 40 de ani, exilat fiind acolo de Dumnezeu dupa uciderea egipteanului. Se presupune astfel ca el s-a intors din acel exil aducand aceasta carte cu el. Unii spun ca aceasta carte provine din colectia "mineana" de scrieri arabe.
SOLOMON?
Datorita asemanarilor de stil si continut unii spun ca este posibil ca el sa o fi scris in mod asemanator modului in care Moise a scris despre Adam si Eva. Adica, printr-un act de inspiratie speciala din partea lui Dumnezeu. E greu de spus daca asa este.
DATA SCRIERII CARTII
Este scrisa in timpul perioadei patriarhale si inaintea Exodului deoarece nu exista nici o referire la legea lui Moise, sau la vreunul din evenimentele petrecute cu aceea ocazie. Iata in continuare argumentele care plaseaza cartea Iov in perioada patriarhala si poate cea mai veche carte a Bibliei:
1. Lungimea vietii lui Iov (Iov 42:16) - de aprox. 200 de ani lucru care se potriveste perioadei patriarhale (Avraam a trait 175 de ani
2. Unitatea sociala era familia patriarhala
3. Iov s-a purtat ca un mare preot in familia lui (1:4,5)
4. Caldeeni care i-au ucis servitorii (1:17) erau nomazi ce inca nu devenisera locuitori ai oraselor.
5. Averea lui Iov este evaluata mai degraba in turme decat in aur si argint (1:3; 42:12)
6. Elifaz, temanitul este urmas al celui mai varstnic fiu al lui Esau (Gen.36:10,11)
7. Tacere asupra legamintelor lui Dumnezeu cu Avraam, asupra legii lui Moise si a exodului israelitilor.
De partea cealalta Iov pare sa stie de Adam (31:33 daca mi-am ascuns faradelegile, ca oamenii, si mi-am inchis nelegiuirile in san) si despre potop (12:15 El opreste apele si totul se usuca; El le da drumul, si pustiesc pamantul)
Concluzie: Toate aceste aspecte luate impreuna par sa plaseze evenimentele din ea la putina vreme dupa turnul Babel (Gen.11:1-9), dar inainte de Avraam.
LOCUL ACTIUNII
Stim ca tara UT se gasea undeva in Orientul Mijlociu, dar nu mai mult de atat. Istoricul evreu, Iosifus Flavius ne ofera o imagine a posibilei localizari a Uzului, insa conform Genezei 22:21, intaiul nascut al lui Nahor, fratele lui Avraam, se numea Ut. El este fondatorul anticului oras al Damascului. Poate ca Iov a trait undeva in desertul sirian (arab) acolo unde Domnul l-a trimis si pe Pavel pentru o vreme (Gal.1:17).
SCOPUL SCRIERII CARTII
Aceasta carte pare a fi scrisa pentru a raspunde si a explica unele dintre cele mai chinuitoare intrebari ale umanitatii.
1. de ce sufera cei nevinovati?
2. a demasca ocarile aduse de diavol celor ce cred in Dumnezeu
3. pentru a-i arata lui Iov asa cum este intr-adevar
4. pentru a-i invata pe sfinti rabdarea
5. pentru a invata nevoia de pocainta ...daca pana si cei neprihaniti sufera!
6. Subliniaza suveranitatea si intelepciunea lui Dumnezeu in mijlocul necazurilor omului.
Oamenii trebuie sa se pocaiasca inaintea lui Dumnezeu pentru simplul fapt ca El este Dumnezeu!
Cartea lui Iov este o profunda analiza filozofica a problemei raului si nu putem decat sa recunoastem inspiratia ei cand ne spune ca nu este nici unul bun, nici unul macar, nici chiar nevinovatul Iov, ci toti sufera de lipsa bunatatii.
Dumnezeu a ales cel mai bun om care a trait vreodata (desigur cu exceptia Domnului Hristos) pentru a accentua nevoia tuturora de a se pocai. In schimb, noi oamenii alegem pe cei mai rai pentru a arata nevoia de a se pocai. Argumentul lui Dumnezeu este evident mai puternic daca trebuie sa se pocaiasca si cei care sunt neprihaniti dupa parerea noastra (sau, in ochii nostri).
Manase, un rege foarte rau, a trebuit sa se pocaiasca, spunem noi. Saul din Tars, un ucigas al crestinilor si un viguros oponent al bisericii, a trebuit sa se pocaiasca. Sf. Francisc de Asissi, un nobil stricat, a trebuit si el sa se pocaiasca... si asa mai departe, dar Dumnezeu ne spune prin cartea lui Iov ca Iov un om absolut nevinovat si bun dupa toate standardele omenesti, a trebuit sa se pocaiasca! L-a ales pe un om bun pentru a demonstra ca neprihanirea de sine nu aduce mantuirea:
Iov 42:5 ,,Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa.``
Aceasta este diferenta! Iov o exprima foarte raspicat: este una sa auzi de El si alta sa ajungi sa-l cunosti personal! Cei ce doar aud de El, nu simt nevoia sa se pocaiasca, iar de aceia sunt pline bisericile. Dar, cei care ajung sa fie fata-n fata cu El, fie printr-un necaz, fie printr-o imprejurarea dramatica a vietii si mai ales prin descoperirea de sine a pacatoseniei personale, aceia recunosc ca trebuie sa se pocaiasca pentru ca acum nu se mai judeca prin comparatie cu un om, ci cu Dumnezeu! Cei ce-l descopera pe El, se scarbesc de ei insisi. Cei ce doar aud de El, dar nu-l cunosc personal, se iubesc pe sine. Aceasta este insasi diferenta intre un credincios adevarat si unul inchipuit!
O SCHITA A CARTII
Partea de proza: capitolele 1,2
Scena I: In tara lui Uz prosperitatea si linistea lui Iov 1:1-5
Scena II: In ceruri ocara pe care Satana o aduce impotriva lui Iov, inaintea lui Dumnezeu 1:6-12
Scena III: In tara lui Uz pierderea copiilor sai si a tuturor bogatiilor 1:13-22
Scena IV: In ceruri Dumnezeu si satana 2:1-6
Scena V: In tara lui Uz Iov isi pierde sanatatea si sprijinul sotiei lui 2:7-10
Partea de poezie: capitolele 2:11-42:6 Sectiunea de poezie a cartii reprezinta o intrecere in argumente, o disputa ideologica intre Iov si cei trei prieteni ai lui. O dezbatere aprinsa era in aceea vreme ca un meci de fotbal din zilele noastre.
Scena VI: la groapa de gunoi a cetatii1. Iov nu mai este inteles de prietenii sai 2:11-13
2. Iov contra Elifaz, Bildad, Tofar 3:1-32:1
3. Iov in disputa cu Elihu 32:2-37:24
Scena VII: Disputa dintre Domnul si Iov 38:1-42:6
Incheierea in proza: capitolele 42:7-17
Scena VIII: In tara Uz - Binecuvantarea indoita (dubla) a lui Iov cu zile, familie, copiii si bogatii.
Vedem in aceasta carte incercarea disperata a prietenilor lui Iov, si uneori a lui Iov insusi de a explica suferinta dintr-o perspectiva strict pamanteasca si omeneasca. Nu se explica! Pentru a intelege aceasta problema avem nevoie sa-l luam in considerare pe Dumnezeu. Intr-adevar vedem ca explicatia nu intervine pana ce Iov nu se "resemneaza" in credinta ca Dumnezeu stie mai bine ce face. Faptul ca Dumnezeu a rasplatit credinta lui Iov este mesajul culminant al cartii.
Iov ne spune ca omul nu este pierdut si fara speranta in fata raului si a suferintei. Are planul spiritual care sa-l ajute sa-l inteleaga!
CINE ESTE IOV?
Ca si alte carti din Biblie, cartea lui Iov poarta numele principalului ei caracter. Numele lui pare ca este derivat din cuvantul evreiesc "persecutie", astfel insemnand "cel persecutat", sau s-ar putea sa provina din cuvantul arabesc "a se pocai", insemnand atunci "pocaitul". Cartea dezvaluie o perioada din viata acestui personaj stravechi in care acesta a fost pus la incercare in credinta lui si in care caracterul drept al lui Dumnezeu a fost revelat.
Autori ai Noului Testament il citeaza direct pe Iov de vreo doua ori:
Rom.11:34 Si in adevar, ,,cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
1Cor.3:19 Caci intelepciunea lumii acesteia este o nebunie inaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: ,,El prinde pe cei intelepti in viclenia lor.``
IOV - O PERSOANA ISTORICA
Sectiunea de proza a cartii Iov descrie o gigantica drama care se desfasoara in cer si pe pamant. Din aceasta pricina unii ar privi-o ca fictiune. Dar, Ezechiel (14:14) si Iacov (5:11) ne arata ca Iov a fost o persoana reala si istorica ce a trait cu adevarat. Nu este un personaj mitic sau imaginar creat, chipurile, pentru a evidentia glorioasele calitati ale Dumnezeului lui Israel. Dar daca el a trait cu adevarat si aceste lucruri s-au petrecut intocmai atunci Iov este o carte inspirata de Duhul Sfant.
Ezechiel 14:13-14 ,,Fiul omului, cand va pacatui o tara impotriva Mea, dedandu-se la faradelege, si Imi voi intinde mana impotriva ei, - daca ii voi sfarama toiagul painii, daca ii voi trimete foametea, daca ii voi nimici cu desavarsire oamenii si vitele, chiar de ar fi in mijlocul ei acesti trei oameni: Noe, Daniel si Iov, ei nu si-ar mantui decat sufletul lor prin neprihanirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.``
Iacov 5:11 Iata, noi numim fericiti pe cei ce au rabdat. Ati auzit vorbindu-se despre rabdarea lui Iov, si ati vazut ce sfarsit i-a dat Domnul, si cum Domnul este plin de mila si de indurare.
Vrei aventura si schimbari radicale de situatie, sau "happy end"? Nu merge la cinema, studiaza Iov! Este o adevarata odisee!
REZUMATUL
Povestea incepe cu un foarte prosper si respectat om din vechime care pe durata unei singure zile este distrus. Ceea ce i s-a intamplat lui Iov ar trebui sa-i trezeasca la realitate pe cei ce cred ca sunt bogati in ochii lumii. El a pierdut tot ce a avut, inclusiv pe cei zece copii ai sai, intr-o singura zi. Cu toate acestea, spre deosebire de cei mai multi dintre noi (intr-o asemenea situatie), el refuza sa-l blameze/invinovateasca pe Dumnezeu pentru necazurile sale.
Nu este interesant oare ca indivizi care nu aveau nimic in comun cu Dumnezeu de indata ce-i loveste necazul isi amintesc de El, chiar daca uneori pentru a-l blestema si invinovati pentru soarta lor nedreapta? Ca unii dintre cei care nu s-au gandit niciodata sa i se inchine si sa-l recunoasca ca stapan al vietilor lor, de indata ce vine suferinta in vietile lor reactioneaza asemenea mustangilor salbatici pe care se vrea sa se puna saua. Multi se pare ca au teologie gresita a lui Dumnezeu, dar si mai multi nu au nici o teologie a suferintei !
"Dumnezeu este mult mai interesat de sfintirea noastra decat de confortul nostru!"
In plus, mai tarziu Iov este lovit si de o boala teribila si sufera dureri cumplite multa vreme. Dupa aceea, in trei serii de dialoguri niste prieteni, Elifaz, Bildad si Tofar, veniti initial sa-l mangaie incep mai tarziu sa-l critice nemilos conform unor sabloane religioase curente atunci si curente astazi. Ei erau siguri ca toate aceste suferinte ingrozitoare ale lui Iov sunt cauzate de pacatele lui. In mod simplist ei sustin ca suferinta este rezultatul numai al pacatului.
De aceea, daca Iov s-ar pocai doar de pacatele sale totul va fi bine din nou. Insa Iov a stiut mai bine. El stia bine ca nu merita aceasta pretinsa pedeapsa cruda, dar totusi nu putea sa inteleaga de ce a ingaduit Dumnezeu ca asa ceva sa i intample lui. De aceea, Iov parea confruntat cu dilema ori ca Dumnezeu il trateaza nedrept, sau ca exista o alta explicatie care ii este necunoscuta lui. In final, s-a plecat in fata Necunoscutului, care i s-a facut cunoscut chiar prin intermediul necazurilor pe care le-a indurat.A dorit sa-si recapete onoarea pe care a avut-o odata ca si om bun si cu indrazneala l-a pus la incercare pe Dumnezeu sa-l lase sa-si apere cauza inaintea Lui (vezi, capitolele 29-31). S-a incapatanat sa creada ca in cele din urma va fi dovedit nevinovat. Ceea ce este remarcabil este ca in ciuda incercarii si a dilemei cu care se confrunta, Iov nu isi pierde increderea in (caracterul lui) Dumnezeu.
ELIHU
Apare un alt prieten al lui Iov, Elihu (Iov 32:1-37:24), care declara ca necazurile uneori vin de la Dumnezeu pentru a-i purifica pe cei drepti si ca acestea nu indica deloc ca Dumnezeu ar fi rau, si nu ne-ar iubi. Ele pot fi chiar o metoda folosita de El pentru a ne aduce inapoi la El, asa cum un tata isi pedepseste copiii. Uneori suferinta ne invata in neprihanire si ne impiedica de la a pacatui.
"Un mare semn de maturitate este cand inveti nu doar din suferintele si greselile tale, ci din ale altora ".
ILUSTRATIE : Revistele mele ...
Uneori cand mintea mi se ratacea si privea cu usurinta pacatul imi cadea in mana o revista Newsweek cu poze ale anului. Vazand gropile comune din Kosovo, cadavrele de sub daramaturile cladirilor cazute la cutremurele din Turcia, etc. imi pierea cheful de prostii! Este limpede ca raul si suferinta au un caracter instructiv pentru sufletul regenerat.
Cel ce vede nenorocirea altora isi considera propria lui nenorocire drept usoara. Proverb arab
Elihu ofera sfaturi evlavioase prin care il avertizeaza pe Iov sa nu-l puna la indoiala pe Dumnezeu sau sa-l acuze. (de premeditarea necazurilor sale, ceea ce Carl Jung face!) Il mai indeamna de asemenea sa se supuna smerit voii lui Dumnezeu.
Dupa aceea, in cap.38-41 Dumnezeu ia cuvantul dupa ce initial a ales in intelepciunea si suveranitatea Lui sa nu raspunda intrebarilor lui Iov. In schimb il copleseste pe Iov cu o imagine panoramica (deci, de ansamblu) a puterii Sale creatoare si a intelepciunii Sale.
In final Dumnezeu ii mustra pe prietenii lui Iov pentru ca nu au inteles adevaratul sens al suferintelor lui Iov:7 Dupa ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: ,,Mania Mea S-a aprins impotriva ta si impotriva celor doi prieteni ai tai, pentru ca n-ati vorbit asa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
8 Luati acum sapte vitei si sapte berbeci, duceti-va la robul Meu Iov, si aduceti o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov sa se roage pentru voi, si numai in vederea lui nu va voi face dupa nebunia voastra; caci n-ati vorbit asa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.``
9 Elifaz din Teman, Bildad din Suah, si Tofar din Naama s-au dus si au facut cum le spusese Domnul. Si Domnul a ascultat rugaciunea lui Iov.
Iov de asemenea este complet smerit si se simte nepriceput in ignoranta lui (intrebarile pe care le-a pus) (Iov 42:1-6)
1 Iov a raspuns Domnului, si a zis:
2 ,,Stiu ca Tu poti totul, si ca nimic nu poate sta impotriva gandurilor Tale``. -
3 ,,Cine este acela care are nebunia sa-Mi intunece planurile?`` -,,Da, am vorbit, fara sa le inteleg, de minuni, cari sint mai pe sus de mine si pe cari nu le pricep.`` -
4 ,,Asculta-Ma, si voi vorbi; te voi intreba, si Ma vei invata.`` -
5 ,,Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut.
6 De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa.``
In cele din urma Dumnezeu l-a binecuvantat indoit pe Iov cu tot ce avuse.
CONCLUZIA REZUMATULUI
Intelegem noi mai bine decat prietenii lui Iov enigmele vietii acesteia? Daca am face-o am avea un avantaj considerabil fata de restul lumii, dar inca nu am fi socotiti neprihaniti inaintea lui Dumnezeu.
Le intelegem macar ca Iov? Ar fi speranta atunci sa ne invete Dumnezeu ce este intelepciunea adevarata si de ce exista rau si suferinta pe lume.Nici noi nu am cerut sa ne nastem in aceasta lume si suntem la fel de consternati de cat de bine o duc cei rai si de cat de multe sunt nenorocirile care se abat asupra celor buni. Sper ca privind macar la Isus sa intelegem dilemele vietii ceva mai bine. El de asemenea a suferit enorm si a fost judecat si condamnat pe nedrept. Cu toate acestea El a iesit biruitor pentru ca a fost voia lui Dumnezeu ca unul Singur sa sufere pentru cei multi. Putem atunci sa vedem cum toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele acelora care il iubesc pe Dumnezeu! (Rom.8:28)
Inca odata, cartea lui Iov ofera raspunsuri la problema raului si a suferintei celor nevinovati. Sa privim la ele.
Uneori Iov pare sa intrevada motivul suferintelor sale:
Iov 5:17 Ferice de omul pe care-l cearta Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic.
Ca si copil al lui este intr-adevar "ferice" de un om care este corectat de Dumnezeu prin intermediul necazurilor.
Sfintirea un motiv al suferintei
Iov 23:10 Dar El stie ce cale am urmat; si, daca m-ar incerca, as iesi curat ca aurul.
Eu cred ca necazurile noastre repetate nu cad asupra noastra asemenea trasnetului asupra unui copac putred, distrugandu-l si mai mult, ci mai degraba asemenea loviturilor unui sculptor ilustru asupra blocului de marmura in care va lua forma o imagine a frumusetii si splendorii. Daca prezenta divina se face simtita, nici o soarta nu este rea. Daca ii voi vedea mana, nici o intamplare va veni ca o surpriza.
Ce face o bucata de pamant sa devina un diamant nepretuit? Presiunea si frictiunea.
"La fel cum o piatra nestemata nu este slefuita decat prin frecare, tot asa un om nu este facut desavarsit decat prin incercari." Proverb chinez
Un alt motiv al suferintei si necazului sa invatam sa mangaiem (Ce spunem, de pilda, la cimitir? Nu stim ce sa le spunem oamenilor si ori dam cu bata-n balta, ori folosim clisee fara noima incercand sa-i mangaiem in pierderile lor!)
Apoi, la randul nostru nu suntem mangaiati.
Prin anul 1835 un om s-a dus sa vada un doctor din Florenta, Italia. Omul acesta suferea de o profunda anxietate, de lipsa de somn si de deprimare. Doctorul l-a examinat si a descoperit ca omul poseda o forma fizica deosebita. Nu suferea de nici o tulburare somatica. Atunci doctorul si-a concluzionat consultatia si crezand ca pacientul lui nu avea nevoie decat de o portie buna de ras i-a spus: "Mergeti la circul din oras. Este acolo un clovn numit Grimaldi care in fiecare seara ii face pe oameni sa rada pe saturate. Ar trebui sa mergeti intr-o seara la circ! Trebui sa-l vedeti pe Grimaldi! Este cel mai amuzant clovn din lume. O sa radeti si o sa va treaca tristetea."
Insa la auzul acestui sfat, omul din fata doctorului ce parea brusc si mai abatut, a raspuns: "Nu, nu se poate! Nu ma poate ajuta... eu sunt Grimaldi!!"
Cam asa se intampla si cu unii dintre crestinii care cunosc speranta cerurilor, dar care nu stiu sa reactioneze biblic cand apar necazuri si tragedii in viata lor. Sunt neconsolati si de neconsolat, ei care ar trebui sa fie in stare sa-i consoleze pe altii. Pavel este unul care a trecut prin numeroase tragedii in viata. Din ele a invatat ceva. Ascultati-l :
2Cor.1
3 Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, Parintele indurarilor si Dumnezeul oricarei mangaieri,
4 care ne mangaie in toate necazurile noastre, pentru ca, prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu, sa putem mangaia pe cei ce se afla in vreun necaz!
5 Caci, dupa cum avem parte din belsug de suferintele lui Hristos, tot asa, prin Hristos avem parte din belsug si de mangaiere.
6 Asa ca, daca suntem in necaz, suntem pentru mangaierea si mantuirea voastra; daca suntem mangaiati, suntem pentru mangaierea voastra, care se arata prin faptul ca rabdati aceleasi suferinte ca si noi.
7 Si nadejdea noastra pentru voi, este neclintita, pentru ca stim ca, daca aveti parte de suferinte, aveti parte si de mangaiere.
8 In adevar, fratilor, nu voim sa va lasam in necunostinta despre necazul care ne-a lovit in Asia, de care am fost apasati peste masura de mult, mai pe sus de puterile noastre, asa ca nici nu mai trageam nadejde de viata.
9 Ba inca ne spunea gandul ca trebuie sa murim; pentru ca sa ne punem increderea nu in noi insine, ci in Dumnezeu care invie mortii.
A mangaia este de asemenea o porunca...
1Tes. 5:11 De aceea, mangaiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar.
Evrei 12:12 Intariti-va dar mainile obosite si genunchii slabanogiti;
Permite raul...ca sa ne intoarcem la El
"Fericirea poate fi un mare blestem"
Un rabin a fost odata intrebat de un necredincios ce fel de blestem a fost pentru sarpe sa i se dea sa manance tarana pamantului (vezi, "sa mananci tarana" Gen.3:14) devreme ce aceasta era o mancare foarte usor de procurat pentru sarpe, in schimb, omul sa fie condamnat sa-si manance painea prin sudoarea fruntii lui. La aceasta intrebare inteleptul rabin a raspuns: "Intr-adevar, omul a fost condamnat sa-si manance painea in sudoarea fruntii lui pentru ca in truda lui sa-i strige dupa ajutor lui Dumnezeu. La fel si femeia este condamnata sa aduca pe lume copiii in necaz si durere pentru ca in intristarea ei sa planga inaintea lui Dumnezeu. In felul acesta, date fiind nevoile lor, oamenii sa ia legatura cu Dumnezeu. Pe cand, sarpelui Dumnezeu i-a dat tot ce-i trebuie pentru ca sa nu se intoarca niciodata la El!" "Fericirea poate fi un mare blestem!", a mai spus inteleptul rabin.