Duminica, 25 Octombrie, 1998
Ioan 10:30-42
* Cu acest studiu incheiem capitolul 10, capitolul "pastorului cel bun", al "usii", cat si al trasaturilor principale ale urmasilor adevarati ai lui Isus ilustrate prin metafora oii. Mai avem promisiunea sigurantei vesnice date tuturor celor ce si-au pus vietile in mana Lui.
* O COINCIDENTA EXTRAORDINARA!! Aceste evenimente relatate aici de Ioan se presupune ca s-au petrecut pe data de 25 Octombrie - luna evreiasca Chisleu - considerata data adevarata a nasterii lui Isus, nu 25 decembrie! Cu ocazia sarbatorii Innoirii Templului, ce avea loc la aceeasi data. Ce data este astazi? Nu am premeditat nimic. Cum de facem tocmai astazi studiul lucrurilor petrecute pe aceea data cu aprox.2000 de ani in urma, nu stiu!
In acest ultim pasaj al cap.10 asistam la o noua tentativa de linsare a lui Isus.
Afirmatia lui Isus ca ar fi una cu Tatal era pentru Iudei o mare blasfemie, cea mai mare.
Era considerata invazia de catre un om a locului care-i apartinea doar lui Dumnezeu in mintile lor. Legea lor prevedea pedeapsa prin uciderea cu pietre pentru blasfemie: Lev.24:16. S-au pregatit sa faca aceasta literar (greaca) punand mana pe pietre.
Cazurile din Legea lui Moise in care era prevazuta uciderea cu pietre:
- Incalcarea Sabatului. (vai de Adventistii care nu respecta Sabatul intr-u totul!!) : Num.15:32-35
- Instigarea la idolatrie: Deut.13:6-10
- Refuzul de asculta de autoritati, din mandrie: Deut.17:12
- Neascultarea de parinti: Deut.21:20-21
- Jertfe idolesti: Lev.20:2
- Chemarea duhurilor celor morti, vrajitorie, ghicit (spiritism, mediumism): Lev.20:27
- Pentru omor: Lev.24:17
- Pentru curvie si adulter: Deut.22:21
- Pentru hula/blasfemie: Lev.24:10-16
"MISNA" - o carte de comentarii rabinice asupra Legii lui Moise - a mai adaugat la cazurile prevazute a se pedepsi cu moartea si…
- furtul unui vas sfintit din Templu
- sau intrarea la slujba a unui preot necurat (avem relatarea unui preot tarat afara de colegii lui si omorat cu bate!)
Deci, reactia Iudeilor (cine sunt Iudeii?) in acest moment nu era lipsita de precedent. Au mai facut asa si in alte ocazii. Cu toate acestea fapta lor ramane ilegala din punctul de vedere al Legii lui Moise. Propria lor cunostinta a legii trebuia sa-i opreasca inainte sa cerceteze cazul. In plus, sfidau autoritatile romane care au interzis ca evreii sa-si faca singuri dreptate.
IUDEII ERAU FOARTE "OPARITI" DIN CAUZA AFIRMATIEI LUI ISUS. Totul ar fi fost satisfacator pentru ei daca in a-i asigura pe ucenicii Lui ca nu vor pieri ar fi spus ca nimeni nu-i poate smulge din mana Lui, sau din mana lui Dumnezeu, de unde El pretinde ca a venit. Dar a afirma ca El si Dumnezeu sunt una si ca aceasta este baza sigurantei vesnice pe care o oferea ucenicilor Sai, era prea mult pentru ei. Astfel, ei au fost gata sa-l omoare fara sa-i dea sansa sa se apere singur. Ei lasau deoparte procedura si luau Legea in mainile lor. Se faceau singuri "judecatori ai Legii"
OBSERVATIE: Aceasta este caracteristica comuna a tuturor sistemelor spirituale abuzive: nu mai aplica Matei 18:15-17 ("Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l Bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames")
ELEMENTE DEMNE DE OBSERVAT:
- Ioan spune "iarasi" in vers.31, aratand ca au mai incercat inainte sa-l omoare cu pietre: vezi, 8:59.- "au luat pietre" : inseamna ca au adus din alt loc. Ca au carat acolo pietrele, din alta parte. In "pridvorul lui Solomon", un loc adapostit, nu se gaseau pietre. Au trebuit sa iasa din Templu si sa aduca pietrele de afara! Ce zel! Au dorit sa-l omoare la locul faptei. Omor cu premeditare.
- "pietrele deja zburau in aer"(!?) : in vers.32 si 33 se spune "aruncati" si "aruncam", nu "vom arunca". Este posibil ca ei sa fi inceput sa arunce deja cu pietre asupra Lui.
Isus ii intrerupe si ii mustra pentru ce fac. Cu siguranta, El nu a fost o victima care a pierdut controlul asupra situatiei.
Aceasta este ultima vizita a lui Isus la Ierusalim, inainte de rastignirea Lui (vezi, G.Campbell Morgan, comentariu asupra lui Ioan). Este INCEPUTUL PERIOADEI DE OSTILITATE a lucrarii Sale pamantesti. Se inmulteau atentatele iudeilor la viata Lui, care in cele din urma vor culmina cu crucificarea Lui. Cu toate acestea acum nu-i venise "ceasul" si nu a fost o victima neajutorata, lasata in voia soartei:
Fapte 2:22-24 "Barbati Israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere, pe cari le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti; pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege. Dar Dumnezeu L-a inviat, deslegandu-I legaturile mortii, pentru ca nu era cu putinta sa fie tinut de ea…"
Totul era planuit de Dumnezeu Tatal pentru MANTUIREA noastra! Isus nu a fost un accident si nici nu a murit ca o victima ci Tatal l-a dat pentru mantuirea noastra. Sper sa apreciem aceasta, primindu-l pe Fiul si increzandu-ne in El!
"EU SI TATAL UNA SUNTEM" - ARGUMENTUL SUPLIMENTAR AL SIGURANTEI OFERITE DE ISUS
Dupa exprimarea celei mai mari promisiuni de asigurare enuntata vreodata ("in veac nu vor pieri, nimeni nu le va smulge din mana Mea,…si nici din mana Tatalui Meu, El este mai mare decat toti" - v.28, 29) si in continuarea idei Sale, Isus spune: "Eu si Tatal una suntem" (v.30). Acesta este un argument in plus pentru ca acea asigurare sa aiba sens: nu doar ca nimeni nu-i va smulge din mana Lui, sau a Tatalui, pe cei ce-i apartin, pentru ca El este cel mai puternic, ci si pentru ca El si Tatal erau UNA.
Le raspunde amintindu-le ca a facut multe fapte bune, "pentru care dintre ele doreau acum sa-l omoare?"
Ostilitatii lor Isus le raspunde cu trei argumente:
1. ARGUMENTUL FAPTELOR SALE
2. ARGUMENTUL IDENTITATII SALE
3. ARGUMENTUL SCRIPTURII
1. Argumentul faptelor sale - toate zilele vietii Lui, Isus si le-a petrecut facand ce este bine. Fapte ce evident veneau de la Dumnezeu. Pentru aceste fapte doreau ei sa-l omoare? Desi stia de ce vroiau ei sa-l omoare, totusi El doreste sa le aminteasca de faptele Sale si sa le atraga atentia asupra lor, pentru ca erau iesite din comun. De aceea, daca nu credeau ca El vine de la Dumnezeu, macar sa-i cerceteze faptele si sa vada ca acestea dovedeau ca El nu era un om obisnuit. Ca era un om fara egal!
LUCRARILE SALE, O DEMONSTRATIE A UNIUNII SALE CU TATAL
Acestea El le numeste "lucrari". De ce? Poate vrea sa atraga atentia asupra faptului ca El a savarsit fapte neobisnuite, iesite din comun, ce nu stateau in puterea oamenilor sa le faca. Sa dea vedere orbilor, sa-i faca pe schiopi si ologi sa umble, etc. Sa omoare ei acum pe cineva care a facut asemenea fapte miraculoase? Nu indicau aceste fapte ca El era mai mult decat un om? Ca acestea erau o demonstratie a uniunii (a relatiei Sale speciale) Sale cu Tatal?
PARAFRAZA: "Nu va cer sa-Mi acceptati cuvintele, ci faptele!"
APLICATIE: Care dintre noi poate spune acelasi lucru ca si Isus? Nu stiti ca popii au invatat poporul sa asculte de ce spun ei si sa nu se uite la ce fac? Pe cand Isus spune ca faptele Lui sunt cele care de fapt declara de unde vine El. La fel ar trebui sa stea lucrurile si pentru noi.
Ce fapte facem noi care sa le aminteasca oamenilor ca suntem crestini?Traim in asa fel incat ei sa-si aminteasca de Tatal nostru din cer si sa-l laude datorita noua?
Viata lui Isus, lucrarile sale, toate sunt cuprinse in enuntul fratelui de sange al lui Isus, devenit apostol al cauzei Sale: "credinta fara fapte - este moarta - este inutila (zadarnica)" (Iacov 2:17, 20). Sa fi dedus aceasta Iacov din cea vazut la fratele lui? Foarte probabil!
Autorul acestei evanghelii are grija sa ne arate ca faptele neobisnuite ale lui Isus dezvaluie originea lui divina:
Ioan 5:20 Isus a luat din nou cuvantul, si le-a zis: ,,Adevarat, adevarat va spun, ca, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decat ce vede pe Tatal facand; si tot ce face Tatal, face si Fiul intocmai.Ioan 5:36 Dar Eu am o marturie mai mare decat a lui Ioan; caci lucrarile, pe cari Mi le-a dat Tatal sa le savarsesc, tocmai lucrarile acestea, pe cari le fac Eu, marturisesc despre Mine ca Tatal M-a trimes.
CA SI CRESTIN FACI "INTOCMAI" CA TATAL?
Ioan 10:32 Isus le-a zis: ,,V-am aratat multe lucrari bune, cari vin de la Tatal Meu: pentru care din aceste lucrari aruncati cu pietre in Mine?
POSEZI TU ACEASTA "RECOMANDARE" CONVINGATOARE? CA AI FOST TRIMIS DE TATAL?
Ioan 10:36-37 Daca nu fac lucrarile Tatalui Meu, sa nu Ma credeti. Dar daca le fac, chiar daca nu Ma credeti pe Mine, credeti macar lucrarile acestea, ca sa ajungeti sa cunoasteti si sa stiti ca Tatal este in Mine si Eu sunt in Tatal.
AI O PURTARE IREPROSABILA?
Ioan 14:10 Nu crezi ca Eu sunt in Tatal, si Tatal este in Mine? Cuvintele, pe cari vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatal, care locuieste in Mine, El face aceste lucrari ale Lui.
ESTE PURTAREA TA CEL MAI CONVINGATOR ARGUMENT PENTRU CA ALTII SA AJUNGA SA CREADA IN ISUS?
Ioan 15:24-25 Daca n-as fi facut intre ei lucrari, pe cari nimeni altul nu le-a facut, n-ar avea pacat; dar acum le-au si vazut, si M-au urat si pe Mine si pe Tatal Meu. ,,V-am spus``, le-a raspuns Isus, ,,si nu credeti. Lucrarile, pe cari le fac Eu, in Numele Tatalui Meu, ele marturisesc despre Mine.
AI TU O ASTFEL DE MARTURIE CLARA SI INCONTESTABILA?
Isus ii obliga pe acestia sa se confrunte cu lucrarile Sale pentru ca acestea aratau ca intre El si Tatal exista o relatie naturala. Acestea demonstrau (marturiseau) ca erau ale Tatalui Sau, si fiindca El le savarsise, ei trebuiau sa inteleaga ca El nu era doar un om. Era totuna cu Dumnezeu. Nu puteau sa-l omoare cu pietre. Nu era vinovat de blasfemie. El era un om fara egal!
SURSA LUCRARILOR SALE
Observati atentia cu care Isus afirma ca faptele Sale (vezi, Ioan 14:10) le-a facut Tatal. Cum El atribuie tot ceea ce a facut Tatal, si nu isi insuseste nimic din gloria Lui Dumnezeu. Ce putea sa insemne acest lucru, pe langa demonstratia de umilinta? Nu adeverirea Lui ca Fiul lui Dumnezeu, necreeat ci singurul nascut de la Tatal, singurul aflat in sanul Lui, care este Dumnezeu binecuvantat in veci?
Fapte 2:22 "Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere, pe cari le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti…"
PRIN cine a putut Dumnezeu Tatal sa savarseasca atat de nestingherit lucrarile sale pline de putere, daca nu doar printr-unul ca El, de fel, (natura) dar altul? PRIN care dintre toti oamenii care au trait vreodata a putut Dumnezeu sa faca tot ce vrea? ("Marele" Sai Baba facea cenusa! El nu a vindecat vreodata un orb, sau un paralizat!) Nici unul! Doar prin Isus. El este mai mult decat un om!
"Lucrari" are si un sens larg: 8:46 - poate privi toata viata Lui - "Cine dintre voi ma poate osandi de pacat?"
Din nou suntem pusi fata-n fata cu faptul ca Iudeii l-au inteles. Nu l-au crezut dar cu siguranta l-au inteles in ce-a vrut sa spuna. El le raspunde la cererea lor de a-si dezvalui identitatea, daca este Mesia, sau nu, iar lor nu le place deloc ceea ce spune. Prin ce-a spus El a depasit niste simple pretentii mesianice. El sustine identitatea de natura cu Dumnezeu. Ceea ce Mesiei ii era caracteristic. Iar asta i-a infuriat nespus. Astfel ei ii raspund ca motivul ostilitatii lor nu era pretentia lui mesianica, ci pretentia Lui inconfundabila la divinitate. Au inteles foarte clar ce spunea. (Ioan 10:33)
Cu toate acestea au refuzat sa accepte marturia faptelor Lui care demonstrau fara tagada divinitatea Lui. Le-au ignorat. L-au ignorat pe omul ce nu umbla de 38 de ani dar acum o face. Pe cel ce nu vedea dar acum vede, doar din cauza orbirii lor cauzate de interpretarea ingusta a Sabatului. Orbiti de traditii nefondate, incatusati de conceptii false, si de ideii deformate despre Dumnezeu, Iudeii il acuza de hula si ca se da drept Dumnezeu.
2. argumentul identitatii sale - EL AFIRMA CA ESTE INTR-ADEVAR FIUL LUI DUMNEZEU. CA SI RASPUNS LA ATACURILE LOR ISUS SPUNE CA ESTE FIUL LUI DUMNEZEU.
Afirmatia "Eu si Tatal, una suntem", dezvaluie o relatie de cea mai profunda esenta, ce nu poate fi inteleasa deplin de om.
UNITATEA DE ESENTA DINTRE ISUS SI DUMNEZEU TATAL ESTE FUNDAMENTUL MULTOR DOCTRINE CE-L PRIVESC PE ISUS: TRINITATEA, DUMNEZEIREA, ETERNITATEA, etc.
Doctrina Dumnezeirii lui Hristos este intemeiata pe o astfel de afirmatie pentru ca El nu putea sa impartaseasca toate atributele Dumnezeirii daca nu exista aceasta unitate de faptura sau natura cu Dumnezeu Tatal. Fara ca sa fie una cu Tatal Isus nu putea sa fie nici etern, nici egal cu Tatal, nici atotputernic ("toata puterea in cer si pe pamant" Mat.28:18), nici Mantuitor inviat din morti si nici Dumnezeu binecuvantat in veci (Rom.9:5)!
"UNA CU TATAL"
Expresia "una", folosita de Isus pentru a indica relatia lui cu Tatal are genul neutru, in limba greaca. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca relatia lui cu Tatal nu consta in uniunea persoanelor (unul si acelasi - o binecunoscuta monstruozitate teologica: sabelianism, modalism, etc.), nici doar din unitatea vointei, sau a lucrarii (Martorii lui Iehova - arianism - etc.), ci din unirea naturilor. El era de aceeasi esenta ca si Tatal, adica Dumnezeu. Expresia a fost folosita pentru a se identifica in natura cu Tatal. Era un fel de a spune ca este Dumnezeu, nu Tatal, ci Fiul.
v.36 cum ziceti voi ca hulesc Eu, pe care Tatal M-a sfintit si M-a trimis in lume? Si aceasta, pentru ca am zis: ,Sunt Fiul lui Dumnezeu!
Faptul ca Iudeii au luat pietre arata ca au inteles limpede ce vrea sa spuna Isus. Ca au inteles afirmatia Lui. Ce-a spus le-a fost destul de clar incat sa inteleaga ca El a pretins uniunea cu Dumnezeu Tatal si ca este de aceeasi natura cu El.
Lucrul acesta a fost bine perceput "gresit" de iudei caci iata ratiunea pe care ei o ofera pentru incercarea lor de a-l ucide:
,,Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru o hula, si pentru ca Tu, care esti un om, TE FACI DUMNEZEU’’ (V.33)
De fapt, ce-a spus Isus? Ca este Fiul, nu Tatal!
"SFINTIT" are sensul de a fi pus deoparte pentru o slujba, sau pentru un anume scop. Este ceea ce Dumnezeu a facut cu Fiul inainte de venirea Lui in lume. El nu a avut nevoie de jertfe pentru "sfintire" :
Evrei 10:5-9De aceea, cand intra in lume, El zice: ,,Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos; ci Mi-ai pregatit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat. Atunci am zis: ,,Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!`` Dupa ce a zis intai: ,,Tu n-ai voit si n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat``, (lucruri aduse toate dupa Lege), apoi zice: ,,Iata-Ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule.``
I. Odata, sa stabilim care este aceasta relatie: …
II. Apoi sa vedem la ce concluzii ne conduce aceasta.
Doctrina relatiei de Fiu dintre Isus si Dumnezeu Tatal implica urmatoarele :
- o distinctie atemporala de personalitate dintre Fiul si Tatal. El este Fiul etern asa cum Tatal este etern, dar nu totuna, ca persoana, cu Tatal.
- o identitate de natura cu Tatal : Dumnezeu
- o impartasire a tuturor atributelor Dumnezeirii
<--Studiul Evangheliei Dupa Ioan