Capela Crestina Petrosani
Duminica, 22 Septembrie 1996

RESPINGEREA SI PRIMIREA LUI ISUS HRISTOS

(Ioan 1:6-13)

ideile principale ale pasajului:

I. Ioan Botezatorul: Un martor al Luminii (v.6-9)
II. Venirea lui Isus Hristos (v.10-13) (Tragedia respingerii)

- Cum il primim?
- CONDITIA numirii noastre, copii ai lui Dumnezeu (v.12)
- Cum DEVENIM copii ai lui Dumnezeu (v.13)

I. IOAN BOTEZATORUL: UN MARTOR AL LUMINII (v.6-9)

6. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan
7. El a venit ca martor, ca sa marturiseasca despre Lumina, pentru ca toti sa creada prin el.
8. Nu era el Lumina, ci el a venit ca sa marturiseasca despre Lumina.
9. Lumina aceasta este adevarata Lumina care lumineaza pe orice om, venind in lume.

IOAN BOTEZ.- PRIMUL VESTITOR AL MANTUIRII: ce privilegiu!!

Ioan a fost un om cu O MISIUNE EXACTA - El a venit ca sa marturiseasca despre Isus Hristos - El a fost un personaj unic avand o misiune unica - Este ultimul dintre profetii VT si primul crestin - Isus il numeste cel mai mare dintre cei nascuti din femei (vezi, Mat.11:11) - A avut privilegiul de a-l prezenta primul pe Isus Hristos, atat Israelului cat si lumii intregi!!

IOAN AVEA UN CARACTER DEOSEBIT: o viata simpla - locuia in desert - o haina ("parpalacul") din par de camila - un regim alimentar deosebit: lacuste si miere salbatica (crocant si dulce!?)

- unul dintre cele trei personaje ale Bibliei care au facut "juramantul nazireatului" pe toata durata vietii lor. Samuel, Samson (care a esuat penibil) si Ioan. Altii l-au tinut temporar, dar Ioan, pe viata!

MISIUNEA SA EXACTA ERA DE A MARTURISI. El nu a fost doar un simpatizant, sau un "avocat" care sa prezinte dovezi ce confirma adevarul spuselor sale, ci a fost un "martor". El pur si simplu a spus ceea ce-a stiut despre Isus Hristos si a facut-o cu intentia de a-i aduce pe pacatosi pe un drum cat mai scurt la Isus. De a face o proclamatie directa a Mesiei poporului lui Israel.

Ioan Botezatorul a frant tacerea de aprox.400 de ani dintre VT si NT. Din aceasta cauza se pare ca unii i-au acordat o prea mare prioritate atribuindu-i un loc care se cuvenea doar lui Isus. Unii comentatori biblici cred ca prin ceea ce a scris, apost.Ioan a dorit sa-l reaseze pe Ioan Botezatorul la locul cuvenit; sa fie Inaintasul lui Isus, Glasul care anunta venirea Lui. Nu el era Acela dar era Glasul Lui! Deosebita lui autoritate profetica a produs o puternica impresie asupra tuturor. La un moment dat chiar si asupra lui Irod despre care care se spune ca-l asculta cu placere, dar care in cele din urma i-a taiat capul (Marcu 6:20-21)!

Aceasta puternica impresie se datoreaza MODULUI EXEMPLAR in care si-a indeplinit misiunea si datorita CONSACRARII LUI IN SLUJBA LUI ISUS. El reprezinta pentru noi un model al marturiei crestine.

APLICATIE:

Si noi avem astazi o misiune foarte exacta, aceea de a-l face cunoscut lumii pe Domnul nostru. Avem de asemenea un mesaj foarte clar si foarte direct: Evanghelia - vestea mortii Lui pentru pacatele noastre si a invierii Sale ca dovada a indreptatirii noastre.

Pentru a ne indeplini cu succes misiunea noastra, am primit de la Dumnezeu putere. Dar in timp ce la Ioan vedem ca aceasta putere l-a dus la sacrificiul total, la noi nu pare sa aibe acelasi efect!

* Cum folosim aceasta putere de a-i fi martori, putere despre care se vorbeste in Fapte 1?

* Pana unde duce sacrificiul nostru in continuarea acestei lucrarii incepute de Isus si dupa inaltarea Lui la cer, incredintata noua, ucenicilor Sai din toate veacurile?

* Pana la ce nivel de devotament ii permitem sa ne aduca puterii de a fi martori ai Sai?

Pe Ioan Botezatorul l-am vazut dand totul pentru onorarea misiunii lui. Se poate spune despre el ca a fost un om "dezlantuit" in slujba lui Dumnezeu!

* Se poate spune acelasi lucru despre noi?

A trait o VIATA NECOMPROMISA si a lasat un MESAJ INCONFUNDABIL: L-A FACUT CUNOSCUT LUMII PE MANTUITORUL. Si-a indeplinit misiunea cu mare succes. In ciuda, pierderii propriei vieti pe care n-a considerat-o draga.

* Pot din cuvintele noastre (mesajele noastre) sa-l cunoasca oamenii pe Isus Hristos?

S-A EXCLUS PE SINE!!

Pe Ioan Botez. nu-l vedem niciodata preocupat sa atraga atentia asupra lui insusi. Preocuparea fata de sine este absenta din marturia lui. Ba dimpotriva, a spus ca "El (Isus) trebuie sa creasca, iar el (Ioan Botez.) sa se micsoreze" (Ioan 3:30).

Omul imbracat cu ceea ce noi am numi astazi "o suba" si care manca si traia ca un pustnic, ca un adevarat monah, nu a dorit sa se laude lumii cu nici unul dintre aceste aspecte ale vietii sale...Pe cand altii din zilele noastre fac tocmai opusul!

EXEMPLU: (vezi, oribilul exemplu de marti seara de la emisiunea TV "Viata Spirituala" in care Titi Dinca, prezentatorul, a "precizat" de cateva ori ca un invitat avea 43 de ani traiti intr-o manastire iar celalat monah, 20 si ceva!)

Daca a trait asa, Ioan nu a facut-o ca sa atraga lauda si recunoasterea oamenilor, ci ca sa sugereze daruirea lui in slujba lui Dumnezeu, devotamentul si sacrificiul necesar pentru indeplinirea chemarii de crestin. El nu tinea cu tot dinadinsul ca oamenii sa stie cati "ani de pustie" el are la activ. Dorea fierbinte sa-l stie si sa-l primeasca pe Isus. El, Isus, este "cel ce vine din cer" si care "este mai presus de toti; cel ce este de pe pamant este pamantesc si vorbeste ca de pe pamant. Cel ce vine din cer, este mai presus de toti" (3:31). Acestea au fost cuvintele lui!

Pentru ca toti sa creada prin el...

El nu a trait pentru el, ci pentru Isus. A trait intr-un fel in care sa toti sa "creada" in Isus prin el.

* Facem noi tot ce putem pentru ca oamenii sa creada in El prin noi? Ganditi-va in acest moment la cateva lucruri ce le-ati fi putut face si prin care toti puteau sa creada in El, dar nu le-ati facut.

* Sunt lucruri pe care daca le-ati face, toti ar crede in El prin voi? Fara indoiala ca sunt. Faceti-le si veti deveni cel mai bun motiv pentru ca oamenii sa-l accepte pe Isus! Daca nu le faceti, isi vor scuza necredinta cu ceea ce voi n-ati facut!

ILUSTRATIE: Cineva a spus ca crestinii sunt fie cel mai bun motiv ca oamenii sa-l primeasca pe Isus, fie scuza ca sa nu-l primeasca!! Esti tu un motiv sau o scuza?

Prin noi?

Nu-i asa ca daca s-ar spune ca noi marturisim despre Hristos pentru ca toti ca creada in El prin noi, primul gand care ne vine in minte este "prin noi"? Ca ne inchipuim la amvoane inaintea multimilor de pacatosi carora le predicam cu putere? Dar acea putere pentru ca ei sa creada in El nu rezulta atat din ceea ce spunem, ci din cat de devotati suntem in particular!

* Se poate spune, in Petrosani, sau in tara mea, a venit un om trimis de Dumnezeu (nu de o biserica anume!): care este numele lui? Exista un asemenea om? Vrem sa-l cunoastem! Cine este acela?

IOAN BOTEZ. A PREDICAT POCAINTA SI A TRAIT POCAINTA. SE POATE SPUNE LA FEL DEPRE NOI?

Exemplu:

"In timp ce un misionar crestin vorbea unui grup de femei hinduse, una dintre acestea s-a indepartat in tacere. La scurt timp s-a intors inapoi si parea sa asculte cu si mai mare atentie ca inainte. "De ce ai plecat in mijlocul predicii mele?" a intrebat-o misionarul. Ea i-a raspuns: "Am fost atat de interesata de lucrurile minunate pe care le spunea-i incat m-am dus si l-am intrebat pe servitorul tau daca traiesti ce spui. El a spus ca o faci. Asa ca m-am reintors aici sa aud mai multe despre Isus!"

II. VENIREA LUI ISUS HRISTOS (10-13)

10. El era in lume si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu l-a cunoscut.
11. A venit la ai Sai si ai Sai nu l-au primit.
12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu;
13. nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Drama respingerii Lui

Data trecuta am vazut care este CEA MAI TRIUMFATOARE DECLARATIE A SCRIPTURII. Vers.5 - "Lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a biruit-o". Vers.11 ne spune ca, "A venit la ai Sai si ai Sai nu l-au primit"! Ce ne spune aceasta?

Imaginati-va cum Dumnezeu, Creatorul universului, a intrat in casa unor oameni, a stat la masa cu ei, a umblat cu ei, a stat in barca cu ei, sau a mers la Templu impreuna cu ei. Cum a trait in acelasi oras cu oameni care nu l-au primit. El s-a aflat in lume, printre oameni. Au stiut ei cine este El? De unde venea? Ei nu l-au recunoscut si nu l-au cinstit ca atare. Nu si-au dat seama cine a stat la masa lor, cu cine au umblat pe drum, cine este Cel ce-a venit printre ei. Mai mult decat atat, nu l-au primit in inimile lor. Nu i-au acordat recunoasterea spirituala care I se cuvenea!

Lumea a fost atat de inconstienta de prezenta Lui incat nu si-a dat seama pe cine avea in mijlocul ei. Pacatele i-au impiedicat pe oameni sa-si dea seama cine era printre ei. Iar atunci cand El le spunea cine era, nu credeau! Nici pana astazi nu-l cred!

S-a aflat in lume, in mijlocul creatiei Sale si a creaturilor Sale si totusi acestea nu l-au recunoscut. Vedem, marea, vantul, pamantul, moartea, dracii, recunoscandu-l si ascultandu-l neconditionat, dar cu cateva exceptii nu-i vedem si pe toti oamenii facand la fel! Cum de s-a putut asa ceva? Ce i-a impiedicat pe acestia sa-l primeasca? Dintre toate animalele doar omul este dotat cu intelepciune si gandire. Singurul dotat cu personalitate. Si totusi el, omul, cununa creatiei Lui este cel ce nu l-a primit! Nu este aceasta cea mai mare tragedie? El a venit la ai Sai si ai Sai nu l-au primit.

EXEMPLU: E ca si cum un tata nu este recunoscut ca tata de chiar proprii lui copii de sange, pe care i-a facut, pe care i-a crescut, i-a hranit, i-a imbracat, i-a educat si i-a facut oameni. Cand vedem lucrul acesta petrecandu-se oamenilor il numim NERECUNOSTINTA. Dar Insusi Dumnezeu S-a aflat in mijlocul lor. Lui ii datoreaza existenta si ei nici macar nu vor sa recunoasca cine este! Socant!

De aceea, CU CAT MAI SOCANT este sa stii ca cel respins, refuzat si nerecunoscut nu este un tata pamantesc, ci chiar Tatal ceresc. Dumnezeu, Creatorul acestor fiinte nerecunoscatoare si neprimitoare, instrainate si ostile Lui, sunt ignorante fata de prezenta Lui in mijlocul lor din pricina starii lor de pacat in care s-au nascut si in care traiesc toti.

INCONSTIENTA unei lumi intregi fata de Creatorul ei este nespus de mare. Ce conteaza o minoritate de credinciosi, daca ne gandim la cat de multi l-au respins? Ca a fost respins de poporul Sau si i-au fost cei mai neprimitori chiar cei ce erau de un trup cu el? Aceasta tragedie nu poate fi compensata de faptul ca altii au crezut, sau de faptul ca Crestinismul a ajuns sa se raspandeasca in lume devenind chipurile, o religie mondiala. Majoritatea crestinilor cu numele nu-l cunosc si nu l-au primit nici ei. In multe biserici, El este un Necunoscut. Ignoranta fata de Dumnezeu domina inca.

RECUNOASTEREA LOR A LUI ISUS A MERS PANA ACOLO INCAT SA ADMITA CA ERA UN OM. Doar un simplu om. Cine este Acesta de iarta chiar si pacatele? Doar Dumnezeu poate ierta pacatele! Ei nu vedea inaintea ochilor decat un om.

Dar, Isus desi facea aceasta tocmai pentru a le demonstra ca este mai mult un om, nu a fost recunoscut ca atare. La fiecare sugestie a Lui sau declaratie directa cum ca ar fi Dumnezeu, ei au reactionat violent. L-au considerat doar un invatator, cel mult un profet, un lucrator de miracole, dar nicidecum Fiul lui Dumnezeu, sau Dumnezeu Fiul!! Nu stiau cine este, de unde vine, ce vrea de la ei. Avea o nastere suspecta, o copilarie neobisnuita, desi dupa toate aparentele era un om normal. In cele din urma si-au finalizat neacceptarea eliminandu-l dintre ei rastignindu-l pe cruce. Acela a fost singurul loc din univers pe care I l-au repartizat si de unde au crezut ca nu-i mai poate incomoda si stanjeni in necredinta si-n pacatul lor. Acolo se afla si astazi pentru cei mai multi, dar nu cred ca nu-i incomodeaza! Cred ca sunt chiar foarte stanjeniti in constiintele lor in timp ce-si vad de pacate.

DRAMA RESPINGERII LUI ISUS HRISTOS ESTE SI MAI AMPLIFICATA cand ne gandim ca limba originala ne sugereaza ca El a venit "acasa" la El, la ai Sai. Leon Morris ofera aceasta ilustratie:

"Un om epuizat de munca vine pe drumul catre casa. Obosit, dar bucuros ca truda acelei zile s-a incheiat se indreapta nerabdator catre caminul sau drag. Pasii i se precipita pe masura ce se apropie de casa lui. In sfarsit, vede casa cea draga. Baga mana in buzunar pentru a scoate cheia... dar aceasta nu este de gasit! Nici o problema! Familia lui este acasa. Ajuns la usa suna la sonerie. Suna o data, de doua ori, de trei ori... si tot asa o vreme. Nimeni nu-i deschide. Ai Sai sunt in casa si-si dau seama ca el asteapta afara la usa. Perdeaua de la fereastra se misca un pic iar ochi pe care el ii cunoaste atat de bine, il privesc cu suspiciune, lasandu-l sa stea in pragul usii inchise. Ce ilustratie stupida spuneti? Este exact ce i-au facut oamenii lui Isus!
Este ceea ce oamenii continua sa-i faca si azi!"

CONDITIA NUMIRII NOASTRE, COPII AI LUI DUMNEZEU (v.12)

"Dar tuturor celor ce l-au primit", indica existenta unor exceptii. Celor care l-au recunoscut si l-au primit in vietile lor Dumnezeu le-a facut un mare favor: I-A PRIMIT IN FAMILIA LUI.

CONDITIA ASADAR, ESTE PRIMIREA LUI, CREDINTA IN NUMELE LUI!

FOARTE IMPORTANT DE RETINUT: DREPTUL DE A NE NUMI "COPII AI LUI DUMNEZEU" ESTE UN DREPT DAT DOAR DE DUMNEZEU!!

POTI SA AI ACEST DREPT DOAR ATUNCI CAND...

Cand,

Esti nascut din Dumnezeu primindu-l pe Fiul Lui, Isus,

Esti nascut din Dumnezeu prin voia Lui,

Poti sa te numesti COPIL AL LUI DUMNEZEU. El iti da atunci acest drept!

Acest drept apartine doar acelora care s-au nascut din nou, din Duhul lui Dumnezeu. Nu este al nimanui altcuiva! Nici a celor nascuti din sange, nici a celor nascuti din voia firii lor si nici a celor nascuti din voia vreunui om.

CONDITIA NUMIRII NOASTRE, "COPII AI LUI DUMNEZEU" - ver.12: "Dar tuturor celor ce l-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu"

Te nasti din Dumnezeu prin a-l primi pe Fiul Sau. Aceasta este o conditie de indeplinit si un act constient ce se asteapta de la noi pentru a avea dreptul sa ne numim copii ai lui Dumnezeu. Merita observat ca apost. Ioan nu pleaca de la PREMIZA ca toti sunt deja copii ai lui Dumnezeu!

Cine porneste de la o astfel de premiza ajunge la ILUZII!!!

Ce este o premiza?

PREMIZA - 1. o deductie bazata pe o idee preconceputa, formata mai dinainte (uneori neverificata); 2. o presupunere ce se bazeaza pe ceva ce in mod automat se considera adevarat (fara ca neaparat sa fie asa); 3. o concluzie ce porneste de la un argument considerat din start ca fiind adevarat.

ILUZIE - 1. aparenta inselatoare, datorita perceperii denaturate a realitatii; 2. speranta, dorinta neimplinita; 3. amagire.

A-SI FACE ILUZII - a nadajdui sau a face sa nadajduiasca lucruri irealizabile

UN EXEMPLU DE ACTUALITATE - TRIST

Biserica Ortodoxa Romana este notorie la noi pentru practicarea ILUZIONISMULUI in grija "pastorala" pentru suflete (desi nu este doar cazul ei, ci si a multora neo-protestante). Cum adica? Foarte simplu, pornind de la premiza ca toti sunt crestini, ca poporul roman s-a nascut crestin si ca este crestin de 2000 de ani(!?), acesta se iluzioneaza cu privire la realitate si la adevarata lui stare spirituala ce se poate simplu constata doar coborand in strada. Biserica aceasta ii considera crestini si credinciosi pe romani chiar de cand s-au nascut, adica copii ai lui Dumnezeu, pe oameni care niciodata nu au luat decizia personala de a-l primi constienti pe Fiul lui Dumnezeu in vietile lor si care nu sunt nascuti din Dumnezeu, ci doar din sange, din voia firii lor, sau din voia vreunui om, fie el pastor, sau patriarh. Aceasta este o grava EROARE ce le ofera oamenilor un sentiment fals de siguranta in sanul gruparii care-i considera ca atare. Cei ce accepta de la sine si gratuit aceasta iluzie, isi pun in pericol soarta lor eterna!

APOSTOLUL IOAN, AUTORUL EVANGHELIEI NU PORNESTE DE LA O ASTFEL DE PREMIZA. DIMPOTRIVA, O NEAGA VEHEMENT. Ioan nu sustine ideea preconceputa ca oamenii il au pe Isus si ca prin urmare ca ar fi copii ai lui Dumnezeu. Daca ar fi avut o astfel de idee preformulata s-ar fi amagit singur si n-ar fi avut rost sa mai scrie ca oamenii sa creada si crezand sa aibe viata (vezi, 20:30-31). In schimb, el spune ca oamenii devin copii ai lui Dumnezeu doar indeplinind niste conditii foarte exacte (adica, sa-l primeasca pe Isus) si doar trecand printr-o experinta foarte necesara (adica, sa se nasca din Dumnezeu, vezi, cap.3). Biblia se opune cu tarie acestui fel de premize si de idei preconcepute. Ioan Botezatorul le-a spus fariseilor si saducheilor care veneau sa primeasca botezul lui, dar care nu facusera inca roade vrednice de pocainta,

"sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: Avem ca tata pe Avraam! Caci va spun ca Dumnezeu din pietrele acestea poate sa ridice fii lui Avraam" (Mat.3:8-9).

De aceea, putem vedea ca Biblia se opune iluziilor de acest fel!

Sau, pe Isus il vedem incercand sa alunge iluzia iudeilor ca ar fi slobozi si nu robi ai pacatului, sau dorind sa spulbere deductia pripita ca ei ar fi fiii lui Avraam doar fiindca sunt samanta lui cand in realitate faptele lor ii recomandau ca avandu-l drept tata pe diavol !! Putem vedea aceasta in dialogul pe care Ioan il relateaza in cap.8, de la v.30 la 44.

Asa cum ne-a spus-o vers.11, lumea nu l-a cunoscut si nu-l cunoaste, oamenii nu l-au primit si nu-l primesc nici astazi. Oamenii se nasc ignoranti fata de Dumnezeu. De aceea, cei ce vor sa fie copiii Lui, TREBUIE SA-L PRIMEASCA - care este un act de vointa si constient - pe Fiul Lui, pe Isus. Nu, "sa primeasca" un botez, de mic sau de mare, nu, sa primeasca o credinta, ortodoxa sau alta, nu sa primeasca dreptul de membru al unei biserici sau al alteia, ci SA-L PRIMEASCA PE EL, PE CEL CE ESTE MANTUITORUL!

CINE LE DA DREPTUL?

Dupa aceea, cel ce da dreptul unor oameni sa se numeasca copii ai lui Dumnezeu nu poate fi altul decat Dumnezeu! Nimeni altul, fie el popa, pastor sau predicator si nimic altceva, fie religie, traditie, mostenire, nu indreptateste pe un alt om sa se numeasca copil al lui Dumnezeu. Dumnezeu este cel ce elibereaza "autorizatie de crestin"(?!). Multi poarta ilegal acest nume si si-au falsificat dreptul de a-l purta. Ei si-au asumat acest drept de altundeva, si nu Dumnezeu le-a dat! Isi bazeaza presupunerea lor ca sunt copiii Lui pe altceva decat ca l-au primit in inimile lor pe Isus si cred in Numele Lui pentru mantuirea si iertarea lor. Acestia sunt niste bastarzi spirituali! Cred ca pot sa-si aroge acest drept fiindca apartin unei anume biserici sau frecventeaza o anume adunare crestina. Ca au o credinta mai deosebita decat a altora. Din pacate toate aceste temeiuri nu-i justifica sa se numeasca "copii ai lui Dumnezeu" cum i-ar justifica daca l-ar primi pe El. Aceste presupuneri fortate nu aduc o pace deplina a constiintei ca poarta cu indreptatire numele de "crestin" fiindca l-au primit personal pe Cristos. Nu pot sa inlocuiasca nici recunoasterea din partea lui Dumnezeu a legitimitatii lor ca si copii adevarati ai Lui. Acesti oameni sunt de compatimit! Fie ca Dumnezeu sa nu le dea liniste sufletelor lor si constiintelor lor pana ce nu primesc acest drept direct de la El!

* Cine iti da "dreptul" tie sa te numesti copil al lui Dumnezeu?

* Ce te face sa crezi ca esti crestin? Faptul ca intr-o zi l-ai primit constient pe Isus Hristos si crezi in Numele Lui, sau presupunerea ca esti deja crestin fiindca te-ai nascut crestin, te-ai botezat in apa, sau te-ai alaturat unei adunari crestine?

CUM DEVENIM COPII AI LUI DUMNEZEU? PRIN NASTERE DIN DUMNEZEU! (v.13) Nu este nimic mai important in viata decat sa stii ca il cunosti pe Isus Hristos! Sa ai asigurarea ca intretii o autentica relatie personala cu El. Pentru a ajunge sa afli cu siguranta asa ceva este nevoie sa incepi cu o onesta examinare de sine. Altfel spus, cu o confruntare de sine. Daca esti un crestin adevarat atunci vei fi incurajat si miscat de privilegiul ce ti s-a acordat: de a-l cunoaste pe El! Dar daca nu esti crestin cu adevarat, atunci trebuie sa profiti de aceasta ocazie pentru a-ti descoperi adevarata ta conditie spirituala. Daca nu-l cunosti pe Dumnezeu, nu esti un copil al Lui si nu mergi in ceruri! In acest caz nevoia ca tu sa iei o decizie de a-l primi pe Isus este mai mult decat evidenta!

DOVEZI ALE NASTERII "DIN NOU", "DE SUS", SAU "DIN DUMNEZEU"

Ne vom afla acum in cautarea "dovezilor interne" ale nasterii din nou, ale infierii noastre de catre Dumnezeu. Exista si "dovezi externe": viata de zi cu zi, exemplul personal, etc., dar pentru linistea noastra aceasta dovada se afla in noi si o putem gasi.

CATEVA "DOVEZI INTERNE" ALE NASTERII TALE DIN NOU.

Cand esti nascut din Dumnezeu sunt cateva lucruri care se petrec launtric in tine. Devii un copil al lui Dumnezeu. Dumnezeu iti da dreptul sa te numesti asa, dar nu o declara cu o voce audibila lumii din jurul tau! Asadar cum stii ca esti copil de Dumnezeu? Iata cateva din "dovezile interne" (Danny Bond - Pacific Hills Church) ale devenirii tale:

Rom.8:15-16

"Si voi n-ati mai primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: Ava! adica, Tata! Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu"

Galat.4:6

"Si pentru ca sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimis in inima Duhul Fiului Sau, care striga: Ava, adica Tata! "

Avem aceeasi apropiere si intimitate cu Dumnezeu pe care a demonstrat-o Isus. In Marcu 14:36, expresia folosita de Isus in rugaciunea Sa din gradina Ghetsimani sugereaza apropiata relatie personala pe care El o avea cu Tatal: "Ava, adica Tata ("Daddy","Tati","Taticule")...departaza de la Mine paharul acesta! Totusi faca-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiesti Tu".

Astfel, o "dovada interna" este sa vezi la tine aceasi intimitate cu Dumnezeu pe care am vazut-o la Isus. Intreaba-te…

* Exista aceeasi naturalete in relatia ta cu Dumnezeu care exista normal intr-un copil care nu este nevoie sa fie convins ca-i apartine tatalui sau?

Crezi ca mai este necesar sa-l convingi pe Gabriel ca Teo este tatal lui? Nu, pentru ca i se pare atat de natural sa fie! O stie si chiar daca eu as nega-o el inca ar crede-o! (Vezi, explicatia lui Danny! Aflat intr-o multime de straini aceasta spune "stiam, simteam ca intre toti acei oameni/barbati si tatal meu exista o diferenta!" Relatia lui cu tatal sau i se parea mult diferita de cea cu alti oameni.) Ai un natural sentiment, sau simtamant de apartenenta la Dumnezeu?

In cazul unui crestin acest sentiment este imposibil sa apara fara lucrarea Duhului Sfant, dupa cum am vazut mai sus. In acelasi timp este adevatat ca aceasta marturie interioara nu poate fi falsificata si inlocuita de nici una din religiile lumii, sau de vreun truc al oamenilor religiosi.

De asemenea, un crestin adevarat poseda un simtamant de apartenenta nu numai lui Dumnezeu dar si celor ce sunt la randul lor copiii Lui. Este una sa nu te simti aproape de unii, dar alta sa simti ca le apartii. Ca ai ceva in comun cu acestia. De cate ori nu vi s-a intamplat sa simtiti ca aveti ceva in comun cu un necunoscut? Noua ni s-a intamplat de cateva ori. Odata la Bucuresti intr-un restaurant, in "saptamana de miere" (n-am avut parte de "o luna"!), pe cand ne reintorceam de pe Litoral am cunoscut niste "necunoscuti" doar banuind ca aveam ceva in comun. Intr-adevar, si ei erau crestini! Alta data, tot reintorcandu-ne de la mare ne-am cunoscut in tren cu un cuplu din Targu-Mures care lucreaza la o editura crestina, cu care nu aveam nici o lagatura, decat tricourile! Alteori, stii pur si simplu ca desi nu te vezi cu unii ai un fel de asigurare cu privire la acestia si o caldura care-ti cuprinde sufletul numai cand te gandesti la ei. Vrei sa fii impreuna cu ei, vrei sa fii cu cei ce sunt ai Lui.

Intelegem atunci de ce unora nu le pasa prea mult sa vina duminica la biserica! Nu simt cu tarie ca ne apartin sau ca noi le apartinem. "Ai mei", "de-ai nostri"; ati observat ca avem expresia "cei din biserica mea", "cei din biserica noastra"? (1 Ioan 5:1-3) Stiti cum de mici ne cautam grupul caruia sa-i apartinem? Ei bine, daca nu ai asemenea relatie cu crestinii, nu doar dintr-o anume biserica, ci cu crestinii in general, ar trebui sa te ingrijorezi! Dar ai speranta. Poti ajunge la capatul cautarii tale!

1 Ioan 3:1-5

"Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu l-a cunoscut nici pe El"

<--Studiul Evangheliei Dupa Ioan