[1] [urmatoarea pagina]
Si Cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal.
O RECAPITULARE A STUDIULUI ANTERIOR:
- "RESPINGEREA SI PRIMIREA LUI ISUS HRISTOS" (Ioan 1:6-13)
- Ioan Botezatorul, Un martor al Luminii (6-9)
- Tragedia respingerii lui Isus Hristos (10-11)
- Conditia numirii noastre, "copii ai lui Dumnezeu" (12): prin a-l primi
pe Isus
- Cine ne da DREPTUL de a ne numi asa? Sau ce da dreptul unui om sa se numeasca
asa (13). Vedem ca Ioan nu porneste de la premiza ca toti sunt
copii ai lui Dumnezeu, din vreun motiv sau altul. Biblia se opune acestei
idei preconcepute, cum am vazut in Mat.3 si Ioan 8. Dumnezeu se opune
iluziilor in acest sens. Poti insa sa ai acest drept! Primeste-l
pe El!
- Dovezi interne ale nasterii din nou.
INTRODUCERE:
Acum Ioan ne initiaza intr-un alt mister al Dumnezeirii. Uniunea celor doua
naturi intr-una singura. Pana acum ne-a furnizat o bogatie de argumente/dovezi
in favoarea DUMNEZEIRII Cuvantului (era la inceput, a creat, este viata
oamenilor, lumina lor, etc.) dar acum ne prezinta UMANITATEA Lui. Iata cum
se formuleaza cele doua crezuri fundamentale ale Bisericii Crestine: Isus
este cu adevarat Dumnezeu si este om cu adevarat. El este om cu desavarsire
si este cu desavarsire, Dumnezeu. Cum aceste doua naturi (realitati) se combina
intr-una singura ramane inca misterios, dar aceasta nu ar trebui sa ne retina
de la a cerceta incarnarea Lui, in detaliu, pe cat posibil intr-un singur
studiu, fiindca numai in incarnare se realizeaza acest miracol nemaiauzit.
Nu putem neglija aceasta sarcina, deoarece asa cum ne-a demonstreaza istoria,
altii vor incerca sa o explice in feluri care conduc la confuzie si eroare.
Studiind intruparea lui Isus, studiem din nou Persoana Sa si intentia noastra
ar trebui sa fie sa-l stim cat mai bine. Sa cunoastem cat ne spune ca se
poate cunoaste despre El aceasta carte: Biblia. Gresind in domeniul
"cristologiei", un om chiar daca are conceptii corecte in oricare alt domeniu
biblic, nu poate fi un crestin pentru ca pur si simplu nu-l cunoaste pe
adevaratul Hristos si crede o doctrina a unuia fals!
EBIONISM - separa dumnezeirea de Persoana umana a lui Isus - doar
un om!
DOCETISM - parea om, dar nu era in realitate om. Separatia dintre
umanitate si dumnezeire GNOSTICISM - Isus avea un trup dintr-o substanta
spirituala nu din materie. (o fantoma!). Cele doua elemente, uman sI divin
nu se aflau in Persoana Lui. Separarea atat a dumnezeirii cat si a umanitatii..
ARIANISM - Arius, prezbiter al Bisericii din Alexandria (trait
256-336).Fiul a fost creat!? Apartinea creatiei nu dumnezeirii!
Explicatii gresite ale felului in care cele doua elemente, uman si divin s-au combinat in Persoana Sa:
APOLINARIANISM - (310-390 AD) Apolinarius, suporter entuziast al lui
Atanasie...La incarnare, Dumnezeu Fiul ...locuinta intr-un trup omenesc,
in locul sufletului omenesc. Nu poseda o natura umana completa: tendinta
docetica.
NESTORIANISM - Nestorius, in 428 Arhiepiscopul Constantinopolelui.
Dorind sa conserve umanitatea lui Isus a sustinut separarea celeor doua naturi
in Persoana lui Hristos, punand la indoiala unitatea Persoanei Lui. Zadarnicea
incarnarea sI periclita mantuirea! In 431, inlaturat din post si devine un
zelos misionar.
EUTICHIANISM - Eutichius, oponent inversunat al nestorianismului,
a sustinut cu tarie unitatea Persoanei lui Hristos, incat acesta sa fie in
loc de doua naturi diferite o singura natura compusa. Un fel de a treia fiinta
amalgamata, nici om cu adevarat si nici Dumnezeu cu adevarat! Condamnat la
Sinodul de la Constantinopole in 448 dar reabilitat, (dubios) in Efes in
449.
Pe vremea aceea...EBIONISM, DOCETISM, GNOSTICISM, ARIANISM, APOLINARIANISM, NESTORIANISM, EUTICHIANISM....Astazi?
Fiindca nu se mai putea continua asa in 451 d.H. se intruneste Conciliul de la Calcedon pentru a pune capat disputelor. Acolo s-au formulat expresiile care constituie bazele oricarei declaratii ortodoxe de credinta cu privire la Persoana lui Hristos, de atunci incoace. Formula de baza ar suna, din engleza, cam asa:
"...noi marturisim ca Domnul nostru Isus Hristos este unul si acelasi Fiu...perfect in Dumnezeirea Lui...perfect in Umanitatea Lui...avand o singura faptura cu Tatal (homoousios) in Dumnezeire, homousios (de aceasi) faptura cu noi...aratat in doua naturi (physeis), fara confuzie, fara schimbare, fara diviziune si fara separare...proprietatea fiecarei naturi fiindu-i pastrata si fiind concurenta intr-o singura persoana (prosopon) si intr-o singura existenta (hypostasis).
Aceasta este Intruparea: uniunea intr-o singura persoana (hypostasis), a unei naturi complet umane si a uneia complet divine. La Calcedon, Biserica a exprimat aceasta uniune: cele doua naturi devin una in unica existenta/faptura a lui Isus Hristos. Aceasta formula straveche afirma ca desi in uniunea hipostatica fiecare din aceste naturi si-au pastrat proprietatile esentiale, a existat totusi o comuniune veritabila intre cele doua naturi astfel incat proprietatile uneia i-au fost comunicate celeilalte.
1 Tim.3:16
"Si fara indoiala, mare este taina evlaviei (religiei
noastre)...cel ce-a fost aratat in trup, a fost dovedit neprihanit in Duhul,
a fost vazut de ingeri, a fost propovaduit printre Neamuri, a fost crezut
in lume, a fost inaltat in slava!"
DUPA UNII, INTRUPAREA UN MIT...
O IDEE NOUA
Cuvantul folosit in greceste pentru "am vazut" este "theasthai".
Este utilizat de foarte multe ori in NT cu referire la vederea fizica
propriu-zisa. Prin aceasta Ioan ne spune ca acest Cuvant a venit pe pamant
in forma unui om si a fost vazut de ochi omenesti. E ca si cum el ar spune:
"Daca vreti sa vedeti acel cuvant creator, cum este el, atunci priviti
la Isus din Nazaret".
*Acesta este saltul in gandirea oamenilor pe care intruparea lui Isus Hristos l-a facut. Pentru lumea greaca acest lucru era de neconceput fiindca la ei Dumnezeu nu s-a atins de creatie, iar aici Ioan spune ca Dumnezeu s-a intrupat! Dumnezeul distant de creatie, sa ia forma unui om? Ce spune Ioan e prea mult pentru filozofia greaca a vremii, dar este ceea ce Isus a fost si inseamna pentru el!
TRUPUL O TEMNITA? O MISIUNE DE SALVARE FOARTE DEOSEBITA
Pentru greci trupul era o temnita in care spiritul era inchis. Sa le spui
ca Dumnezeu de bunavoie a venit intr-un trup era o idee socanta pentru
ei.
- Filozoful grec Philo din Alexandria a spus ca, "Dumnezeu nu s-a
coborat la noi si nici nu a ajuns sa depinda de necesatatile trupului".
- Marele imparat roman, stoicul Marc Aureliu isi exprima dispretul
sau fata de trup in comparatie cu spiritul. "Dispretuiti trupul, carnea
si oasele, reteaua complicata de nervi, vene si artere - alcatuirea trupului
supusa putrezirii", spunea el.
- Mai tarziu, sfantul Augustin spunea ca inainte de convertirea lui
i-a citit si i-a studiat pe marii filozofi pagani ai vremii dar de la nici
unul nu a putut sa auda asa ceva: si anume ca Dumnezeu creatorul tuturor
lucrurilor a luat trupul unei fiinte facute de El pentru indeplinirea planului
Sau mantuitor. Trebuie sa recunoastem ca este INGENIOS! Sa ia trupul
uneia dintre creaturile pe care vrea sa le salveze? Asta, misiune de salvare!
Aceasta este implinirea vremii care a venit despre care Pavel vorbeste in Gal.4:4, cand "Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca sa rascumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca sa capatam infierea". Atunci Dumnezeu a ales sa treaca la implinirea planului Sau de mantuire. Prima actiune din aceasta misiune de salvare a fost intruparea Cuvantului Sau.
Aceasta este minunea si surpriza ideii si actului intruparii: ca Dumnezeu putea si devenea trup; ca Dumnezeu intra in aceasta viata pe care noi oamenii o traim limitandu-se in timp si spatiu pentru ca ochii oamenilor sa-l poata vedea si sa nu moara. (doar asa puteau sa-l "vada"!). Creatorul aparea in mijlocul creatiei Sale intr-un fel in care aceasta sa-l poata vedea si cunoaste. De aceea aproape de incheierea acestei misiuni El a putut spune cu satisfactie: "Am facut cunoscut numele Tau, oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume" (Ioan 17:6) fiindca intrupat a putut face acest lucru cu succes.
RENUMELE PROST AL CARNII
Tocmai pe vremea cand firea pamantesca isi facuse un renume prost, lui Dumnezeu
ii vine ideea de a-l trimite pe Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu cea
a pacatului. Sa se supuna limitarilor ei si slabiciunilor ei.
* Intruparea a fost si mai uluitoare daca privim la cuvantul folosit de Ioan pentru a descrie intruparea sau venirea in trup: "sarx". Acesta este cuvantul folosit de nenumarate ori de Pavel pentru a descrie "carnea" sau "firea pamanteasca". Ideea ca Logosul a imbracat firea pamanteasca (natura umana) cu toate slabiciunile ei era scandaloasa. A aplica aceasta idee lui Dumnezeu era ceva la care mintile lor reactionau cu oroare. Din aceasta cauza s-a nascut in biserica grupul DOCETIST ("dokein" - a parea). In prima sa epistola Ioan se adreseaza si mai direct acestui grup: 1 Ioan 4:1....
"Preaiubitilor sa nu dati crezare oricarui duh, ci sa cercetati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, caci in lume au iesit multi prorooci mincinosi. Duhul lui Dumnezeu sa-l cunoasteti dupa acesta: Orice duh care marturiseste ca Isus Hristos a venit in trup este de la Dumnezeu si orice duh care nu marturiseste pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist... "
Pentru Ioan aceasta era o negare a adevarului Evangheliei. Isus a fost pe deplin Dumnezeu dar a fost si om pe de-a intregul. A posedat natura divina dar aici vedem ca a imbracat-o si pe cea umana. E bine sa conservam neatinsa ideea dumnezeirii lui Isus Hristos dar sa nu uitam ca el s-a facut trup, pentru a plati in locul nostru pe cruce si a realiza mantuirea noastra! In intruparea lui Isus il vedem pe Cel Atotputernic venind in ajutorul celor neputinciosi, traind o viata ca a lor, dar pe placul Lui, ca si noi de atunci incolo sa facem la fel.
PRIN INTRUPARE ISUS IMPLINESTE SCOPUL MANTUITOR AL LUI DUMNEZEU
Ca prin intrupare Isus implineste scopul mantuitor al lui Dumnezeu Scriptura
ne-o aminteste de mai multe ori:
* in Evrei 2:14: "Astfel dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui
si carnii, tot asa si El Insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca
prin moarte sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul"
* Evrei 10:5 "...caci este cu neputinta ca sangele taurilor si
al tapilor sa stearga pacatele. De aceea, cand El intra in lume, El zice:
"Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos; ci Mi-ai pregatit un trup; n-ai primit
nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat". Atunci am zis: "Iata-ma (in
sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!"
* 1 Ioan 4:2 "Isus Hristos a venit in trup"
* in 1 Tim.3:16 Isus este numit "cel ce-a fost aratat in trup"
Pentru a intelege mai bine in ce "s-a bagat" Isus prin intruparea Sa, sa privim la,...
LIMITARILE FIINTEI OMENESTI
"Ce este omul?" a fost intrebarea din mintea lui David, psalmistul (Ps.8).
Dar sa ne intrebam si noi ce-a devenit Isus prin a se intrupa/incarna?
Din punct de vedere biologic, omul este un mamifer vertebrat. Din ordinul primatelor. Din clasa: homo. De specia: sapiens. Corpul sau este alcatuit din organe. tesuturi, celule si protoplasma.
Din punct de vedere chimic, omul este alcatuit in cea mai mare parte din apa, dintr-o cantitate apreciabila de carbon, din diferite cantitati de fier, calciu, magneziu, fosfor, sulf, si saruri minerale.
Din punct de vedere psihic, are capacitati intelectuale si emotionale, vointa si diverse instincte. Poate uneori sa alerge foarte repede si sa sfideze pentru putin forta gravitationala sarind in sus. Cu bratele poate realiza diferite alte forme dar toate lipsite de viata. Este limitat de timp, spatiu si materie. Viata pe care o are este extrem de fragila si este chinuit de o multime de boli. De asemenea, psihic vorbind este bantuit de o multime de probleme si de griji care-i pot rapi somnul sau il pot face ineficient. Are vise si aspiratii, din care foarte putine si rareori se implinesc in timpul scurtei sale existente. Acesta este, pe scurt omul.
Acum sa ne gandim ca toate acestea au devenit parte a fiintei Domnului Isus Hristos. Destul de socant, da? Ce ne spun acestea despre EL?
* Noi avem un Mantuitor care a trait ce traim noi, a suferit ce suferim noi, a plans pentru ceea ce noi plangem, a mancat ce mancam si noi, care a trait ca un om in adevaratul sens al cuvantului! De aceea, venind la El atunci cand gresim nu reactioneaza scarbit si dezgustat de ceea ce noi am facut. Nu poate fi luat prin surprindere de prostiile nostre si nu raspunde iritat. Cand el a fost taiat, a sangerat, cand a fost trist a plans, cand i-a fost foame stomacul l-a durut, cand i-a fost frig a tremurat, cand inima I s-a oprit a murit.
Fiindca a fost om, a simtit slabiciunea noastra, dar fara a ceda pacatului. A rezistat dezlantuirii ispitei impotriva Lui.
[1] [urmatoarea pagina]