[1] [2]

DE CE S-A INTRUPAT HRISTOS? CE VREA DUMNEZEU PRIN INTRUPAREA LUI?

EX. ILUSTRATIA "soldatului de plumb" a lui C.S.Lewis din cartea lui "Crestinismul redus la esente", pag.124-126. Splendida ilustratie!

Atunci putem sa ne intrebam, De ce s-a intrupat Hristos?

*- pentru ca sa ne mantuiasca (!) dar mai pentru ce?
*- pentru ca viata lui Dumnezeu sa fie in noi. ("La creatie Domnul l-a facut pe om asemenea Lui. La intrupare, El s-a facut asemenea omului" (John Boys) Putem spune in continuare, pentru ca omul sa fie facut spiritual ca El. Asemenea lui. Sa fie facut partas al firii dumnezeiesti (Vezi 2 Petru 1:4). Si,
*- pentru ca Dumnezeu sa traiasca prin noi, nestanjenit. (ptr. a muri trupeste, a invia trupeste!)

CITATE:
"Fiindca Hristos este om, el poate ispasi pentru el si poate simti impreuna cu el. Fiindca Hristos este Dumnezeu ispasirea savarsita de El are valoare absoluta iar unirea omului cu Dumnezeu pe care astfel o realizeaza este desavarsita" (John Blanchard ?)

"El a luat chipul unui rob in timp ce a pastrat chipul lui Dumnezeu (in Filip.2, nu se spune ca a renuntat la acesta). Este exact ceea ce face posibila mantuirea noastra si o realizeaza" (William Hendricksen)

MIRACOLUL INCARNARII
Incarnarea este cea ce C.S.Lewis numeste "Marele Miracol" al Crestinismului. Este capitolul central al dramei mantuirii. Iata cum il descrie el:

"Povestea incarnarii este o poveste a coborarii si a inaltarii...Ma gandesc la aceasta intreaga idee a coborarii jos, jos de tot apoi a inaltarii sus, sus de tot. Ma gandesc la coborarea nu doar la umanitate ci la acele noua luni care preced nasterea umana...si apoi la coborarea si mai jos in moartea trupului. Cineva se poate gandi la imaginea unui scufundator, care se dezbraca de haina dupa haina, dezgolindu-se, apoi pentru o clipa zvacnind in aer urmand plonjonul prin apa verzuie, calda si luminata de razele soarelui pana la apa rece si intunecata din adanc, la noroiul si mizeria de pe fundul marii, dar urcand din nou, cu plamanii goliti de aer la apa calda si luminoasa ajungand in cele din urma in stralucirea soarelui si tinand triumfator in mana lucrul pentru care a sarit in apa. Acest lucru este natura umana, insa pe langa acesta si intreaga creatie, noul univers".

SEMNIFICATIA INTRUPARII (Charles R.Swindoll)
"Plonjonul" in umanitate prin intrupare ne sugereaza rascumpararea. Coborarea unui Dumnezeu sfant, singurul Dumnezeu adevarat la conditia unor fiinte instrainate de el si dusmanoase Lui. Inseamna recuperarea naturii umane ce a cazut in degradarea pacatului. Inseamna in cei mai simpli termeni, uniunea dintre Dumnezeu si umanitate in persoana lui Isus Hristos. Uniunea aceasta a avut loc in clipa zamislirii din fecioara cand cele doua naturi s-au intalnit miraculos, devenind inseparabile dar totusi neamestecate (vezi Luca 1:31-35). In aceasta unire misterioasa, o dumnezeire nestirbita s-a investmantat intr-o umanitate pura. Coegal, coetern si coexistent impreuna cu Tatal, Isus era cu desavarsire Dumnezeu si cu desavarsire om! La intrupare, Dumnezeu a "plonjat" in intunericul in care zacea creatia Lui si a devenit un om. (pentru a-l reface pe om sa fie om).
"La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu...Si Cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal" (Ioan 1:1, 14)

MANUALUL SALVATORULUI?!
Despre noi, oamenii, de exemplu ecologistii spun ca putem fi salvatorii altor specii. Dar...
Noi, "salvatorii" altor specii? Noi, care nu ne putem salva pe noi insine? Daca ar fi sa se scrie o carte, "Manualul Salvatorului" cred ca principiul de baza ar trebui sa fie, pentru a salva trebuie sa devii ceea ce vrei sa salvezi. De aceea, salvatorii mineri cred ca sunt cei mai aproape de adevar. Ca sa salveze mineri, ei insisi trebuie sa fie mineri. Si inca dintre cei mai buni. Sa intre in mina si sa o cunoasca bine!
De ce ecologistii care vor sa salveze, de exemplu, o specie de broaste pe cale de disparitie nu pot sa o faca? In primul rand, nu devin broaste si nu cred ca le-ar place sa devina!
O DOCTRINA APLICABILA Doctrina intruparii lui Dumnezeu in persoana lui Isus din Nazaret nu este o doctrina moarta, care nu se poate aplica. Doctrina uniunii celor doua naturi, umana si divina in incarnarea lui Isus nu inseamna oare ca: ?

Fiindca este Dumnezeu, el are dreptul si poate ierta pacatele (Marcu 2:7).
Fiindca este om, poate intelege slabiciunile omenesti si poate ajuta (Evrei 2:17; 4:15)
Fiindca este si Dumnezeu si Om, este singurul mijlocitor adecvat intre Dumnezeu si om (Gal.3:20; 1 Tim.2:5)

De aceea, Lui sa-i cerem iertare.
El e Dumnezeu. Lui sa-i cerem ajutor; a trait ca om, intelege si ne poate ajuta.
Sa venim la El, ca om doar El ne aduce in prezenta lui Dumnezeu!
CONCLUZIE: Trupurile noastre din instrumente, unelte ale pacatului, devin trupuri ale vietii!
De aceea, amintiti-va de exclamatia de disperare a lui Pavel, din Romani 7: 24, "O nenorocitul de mine cine ma va salva din acest trup de moarte?" Pavel se vede condamnat de lege si de pacatosenia lui. Fara speranta si fara sansa. Insa in intruparea lui Isus vedem raspunsul la marea deznadejde a lui Pavel. Intr-un trup ca al lui (Pavel), Isus a condamnat moartea si a distrus puterea pacatului. Acest trup poate acum deveni un trup al vietii, fiindca Isus a venit in trup.

OPERA CAMELOT
In piesa de opera Camelot, regele Arthur descopera infidelitatea reginei Guinevere cu Lancelot, cel mai de incredere cavaler al regelui. Dupa lege ea era considerata vinovata si condamnata la arderea pe rug. Regele Arthur se vede prins intre dragostea lui pentru regina lui si responsabilitatea lui fata de lege. Mordred, fiul nelegitim al regelui, da glas situatiei disperate in care se afla regele.

"Arthur, ce dilema magnifica! Las-o sa moara si se va termina cu tine! Daca vrei insa, las-o sa traiasca si vei fi un nelegiuit! Ce vei face, Arthure? O vei ucide pe regina sau ucizi legea?"

Cu lacrimi in ochi, Regele Arthur apare la fereastra castelului pentru a urmari executia. Calaul asteapta semnul din partea regelui pentru a aprinde rugul pe care se afla regina lui. In durerea lui, insa acesta intarzie.

"Nu pot! Nu pot! NU pot sa o las sa moara!" La care Mordred, dispretuitor ii raspunde: "Esti om la urma urmei, nu? Slab si neputincios!"

Spre deosebire de Regele Arthur, Isus nu este "slab si neputincios". El este om dar este si Dumnezeu. El isi lasa regatul Sau ceresc cum ne spune Filipeni 2:5-7, ia chipul unui om si moare in locul nostru, cei condamnati de lege pentru infidelitate la arderea pe rug. El este acel Rege care a avut puterea renuntarii la toate onorurile si placerile unui rege si sa ia locul miresei Sale (2 Cor.8:9). Facand aceasta, El a satisfacut atat cerinta legii necrutatoare cat si a dragostei divine! Si nu s-a oprit aici. Dupa cea platit in locul reginei Sale, a inviat si ii pregateste un loc mai frumos unde intr-o buna zi, o va duce!

APLICA!
Imagineaza-te pe tine insuti in locul acelei infidele tradatoare. Si suntem. Ne-am tradat menirea noastra de fiinte facute dupa chipul si asemanarea Lui pentru a fi ai Lui. L-am parasit si am trait dupa placerea noastra. Legea lui ne-a ajuns din urma si acum ne vedem condamnati de ea. Ne aflam la stalpul infamiei inaintea unui intreg univers care ne priveste cu dispret. Ne meritam pedeapsa si totul atarna de un gest! Dar culmea, cel de la care se asteapta gestul aprobator al executiei noastre, se coboara din Palatul lui si se pune in locul nostru platind pentru pacatele altora! Ce altceva ai putea face la acest gest decat sa cazi la pamant si sa-l numesti Domnul si Mantuitorul tau?

SCENA INTRUPARII
Cea mai frumoasa si miscatoare scena a intruparii o avem in Filipeni 2:5-7:
ISUS A FACUT 7 PASI IN JOS...

* Aici umilinta divina licareste in lumina supusa a intruparii, invaluita in umbrele unei alte lumi. Creatorul s-a supus de bunavoie legilor Universului pe care tocmai El l-a creat. A renuntat la independenta si a devenit dependent. A renuntat sa mai fie cel caruia I se slujea pentru a deveni cel ce slujea.

Ca si Dumnezeu,
Golindu-se de Sine Insusi, Fiul nu si-a pierdut divinitatea. Devenind un om, nu a ajuns sa fie mai mic/putin decat Dumnezeu. In schimb in mod voluntar a renuntat la atuurile divinitatii Sale si puterea de Dumnezeu pentru a deveni om.

Ca si Om,
Desi a trait pe deplin intreaga experienta umana, Isus era incapabil sa faca vreo doua lucruri, fiindca era si Dumnezeu: sa-l asculte pe Satana si sa pacatuiasca. Atunci Evrei 4:14-16 ne arata ce fel de relatie ar trebui sa avem cu Isus (APLICATIE! "Sa ne apropiem" ! Evrei 4:14-16)

BENEFICIILE PRACTICE ALE INTRUPARII LOGOSULUI
Intruparea Logosului, din nou, nu este o doctrina care sa ramana in sferele inalte ale gandirii teologice. Ea s-a realizat cu un scop practic precis.

* "Carnea" sau "firea pamanteasca" fac aluzie la slabiciunea omeneasca. Si despre Isus se spune in 2 Cor.13:4 ca "a fost rastignit prin slabiciune" si ca a fost "omorat in trup"
(1 Petru 3:18), pentru a ne aduce la Dumnezeu.
* Prin intruparea lui Isus, Dumnezeu osandea pacatul (Rom.8:3...) in chiar resedinta de care el de folosea: il osandea in firea pamanteasca, pentru ca astfel ceva minunat si irealizabil altfel sa fie acum posibil pentru noi: porunca Legii incalcata de noi in firea pamanteasca sa fie acum IMPLINITA DE NOI. Cum? Prezenti inca in firea pamanteasca, dar conducandu-ne dupa alte principii de viata! Alte "instincte"! Cele ale Duhului Sfant! (vezi, referinta).
* In trup El a fost facut pacat pentru noi (2 Cor.5:21) pentru ca noi sa fim (incredibil! noi?) NEPRIHANIREA LUI DUMNEZEU IN EL. Si asta in timp ce suntem inca in trup!
* Si iata inca o idee care ar fi mult pe placul lui Ioan: 2 Cor.13:4: "Intr-adevar, El a fost rastignit prin slabiciune, dar traieste prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel si noi, suntem slabi in El (din cauza carnii noastre), dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viata cu El fata de voi." Cu El, noi putem fi plini de viata!

CONCLUZIA:
Deci, El s-a intrupat pentru ca:
1. Ca sa ne aduca la Dumnezeu.
2. Sa osandeasca pacatul in firea pamanteasca.
3. Porunca Legii lui Dumnezeu sa fie implinita in noi.
4. Ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El.
5. Pentru a fi plini de viata cu El.

In Isus, viata lui Dumnezeu s-a revarsat din abundenta asupra tuturor celor ce cred. De aceea, Isus s-a intrupat, ne spune teologia NT. Ce nebuneste sa nu profitam de aceste beneficii !!

Tot ceea ce am facut pana acum a fost sa studiem prima parte a versetului 14: "Si Cuvantul s-a facut trup". N-am vazut ce insemna, "a locuit printre noi", "plin de har si de adevar", "Si noi am privit (1 Ioan 1!) slava Lui (vezi Exod, Moise), o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal".

"a locuit printre noi" - si la propriu si la figurat! Vecin cu ei si om ca ei. Ce ziceti daca il aveti pe Dumnezeu, vecin de palier. Sta la ap.25?! E aproape? Da! Ei bine asta vrea sa spuna. Ca prin intrupare Dumnezeul cel Vesnic s-a apropiat de noi.

Mai exact cuvantul este "si-a facut cortul", "a tabarat". Cortul din pustie al iudeilor era o umbra a realitatilor lui Dumnezeu. O reprezentare materiala a marelui adevar al incarnarii

"Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal"
Divinul Fiu s-a facut carne. Cel Atotputernic s-a arata pe pamant sub chipul unui neajutorat copil al unor oameni (ganditi-va la aceasta!: ca a trebuit hranit! Nu putea sa se hraneasca singur, trebuia schimbat de haine, nu putea singur, trebuia ajutat sa umble, nu putea sa o faca singur, etc. E socant! Prin contrast putem intelege de ce Dumnezeu s-a coborat atat de mult: pentru ca sa ne inalte pe noi nespus de mult!

"Si noi am privit slava Lui"
Cum? Sa vada slava lui Dumnezeu? Cum? Aceasi slava care era a Celui ce I s-a aratat lui Moise pe munte I se arata si lui Ioan. Dar de data aceasta invaluita/investmantat intr-un trup parca pentru a-i proteja pe oameni de expunerea la ucigatoarea revelare a slavei lui Dumnezeu, dar minunea minunilor, aratandu-le oamenilor toata aceasta slava, odata ce-l privesc pe Isus Hristos.
In VT aceasta slava se arata cateodata. (Ex.16:10; 24:16; 40:34; 1 Regi 8:11). O slava ce nu se putea privi cu ochiul liber de muritori. Era doar uneori vizibila. Insa in Hristos aceasta ramane cu noi. Ioan 17:22 "Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una cum si noi suntem una".

Ioan ne spune ca a vazut acea slava in trupul unui om. Al Omului Isus! Slava aceasta, infasurata in invelitoarea vie a trupului lui Isus Hristos.

Nu este aceasta marturia apostolilor? Vezi 2 Petru 1:16, 1 Ioan 1:1; 4:14 ("vazut" cuvant cheie), cu referire directa la Transfigurare.

[1] [2]