Pe ce a murit Isus, pe o cruce sau pe un stâlp?


Pe ce a fost Isus "răstignit"? Martorii lui Iehova spun că pe un "stâlp" şi neagă cu înverşunare că ar fi fost răstignit pe o cruce romană. Ce spune Biblia despre o asemenea afirmaţie?

Este deja binecunoscută negarea de către gruparea Martorilor lui Iehova a răstignirii lui Isus pe o cruce. În mod tradiţional s-a recunoscut că Isus a murit pe o cruce romană, dar de la răspândirea mondială a ereziei Turnului de Veghere al Martorilor, tot mai mulţi oameni se întreabă dacă într-adevăr El a fost "crucificat" sau "atârnat" pe un stâlp. Nu sunt puţine reprezentările grafice din publicaţiile Martorilor, pe care întâi le oferă generos, iar după aceea le oferă în speranţa unei donaţii, în care Isus este arătat "răstignit" pe un stâlp.
Martorii lui Iehova depun mari eforturi în convingerea oamenilor de această interpretare tipică organizaţiei lor, ca şi cum nu semnificaţia morţii lui este ceea ce contează pentru noi oamenii păcătoşi şi în nevoie de mântuire, ci forma în care aceasta a avut loc.

Această tăgăduire a crucii lui Hristos este menită să distragă atenţia de la importanţa jertfei Lui de ispăşire a păcatelor lumii şi de a angaja lumea creştină într-o polemică asupra obiectului de tortură şi pedeapsă folosit de romani în răstignirea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Dacă ar fi să acceptăm, prin absurd, pentru o clipă, că Isus a murit într-adevăr pe un stâlp şi nu pe o cruce romană, tot va trebui ca fiecare să ne întrebăm, ce înseamnă moartea Fiului lui Dumnezeu pentru noi şi cum aceasta ne poate schimba vieţile? Dacă El a murit ca jertfă de înlocuire (2Cor.5:21) a păcatelor noastre, ce se întâmplă cu vina noastră rezultată din încălcarea Legii lui Dumnezeu şi ce efect poate avea jertfa Lui asupra conştiinţelor noastre apăsate de păcate? Iertarea oferită de Dumnezeu prin credinţa în moartea lui Isus Hristos (fie pe stâlp, fie pe cruce!), este subiectul asupra căruia oamenii au nevoie să-şi îndrepte atenţia şi nu la mijlocul de execuţie al lui Hristos!
Dar stârnind această dispută asupra crucii lui Hristos, ca şi creştini care credem că Isus a fost "crucificat sub Pilat din Pont", conform crezului străvechi al Bisericii Creştine formulat la Conciliul de la Niceea în 325, noi suntem obligaţi să tragem nişte concluzii privitoare la această negare a Crucii de către Martorii lui Iehova.

1) Dispreţuirea cu vehemenţă a crucii lui Hristos, de către Martorii lui Iehova, ascunde menirea ei mântuitoare pentru toţi cei care îşi pun încrederea, nu în crucea propriu-zisă, ci în Cel ce a murit pe ea spunând, "S-a isprăvit" (Ioan 19:30), indicând realizarea ispăşirii păcatelor omenirii şi, "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac" (Luca 23:34), indicând iertarea pusă la dispoziţia tuturor celor ce vor crede în moartea lui pe Cruce!

2) Luând această poziţie de opoziţie faţă de învăţătura tradiţională a Bisericii Creştine asupra crucii lui Hristos, Martorii intră sub incidenţa condamnării apostolice de, "vrăjmaşi ai crucii lui Hristos" (observaţi expresia biblică de "cruce"!). Apostolul Pavel, este cel ce a pronunţat-o, în epistola lui către Filipeni, cap.3, versetul 18: "Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi, cari se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos".

3) Din punct de vedere biblic, susţinerea de către Martorii lui Iehova a morţii lui Isus pe un "stâlp", este absolut nejustificată, după cum ne-o demonstrează următoarele versete în care este folosit cuvântul "cruce", la descrierea morţii lui Isus:

Când Isus urma să fie ucis, ce anume au forţat romanii pe un necunoscut să poarte în spinare?

Matei 27:32 "Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus".
Marcu 15:21 "Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf."
Luca 23:26 "Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s'o ducă după Isus."

Ce anume îşi purta Isus, spre Golgota? Un "stâlp"?

Ioan 19:17 "Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul, zis al ,,Căpăţânii", care în evreieşte se cheamă ,,Golgota."

Când preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi trecătorii îşi băteau joc de Isus ei spuneau:

Matei 27:40 "Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!"
Matei 27:42 "Pe alţii i-a mântuit iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El!"
Marcu 15:30 "mântuieşte-Te pe Tine însuţi, şi pogoară-Te de pe cruce!"
Marcu 15:32 "Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!"

Duşmanii Lui sunt primii care au mărturisit pe ce anume a fost Isus răstignit - într-un glas, vedem că toţi au pomenit "crucea", nu "stâlpul"!

De pe ce l-a dat jos Iosif din Arimatea, pe Isus, pentru a-l înmormânta?

Marcu 15:46 "Şi Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in, şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului".
Luca 23:53 "L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in, şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni."
Ioan 19:38 "După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci, şi a luat trupul lui Isus".

Din dorinţa de a respecta Sabatul nişte Iudei au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor, grăbindu-le astfel moartea, celor răstigniţi:

Ioan 19:31 "De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, - căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare - Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce".

Lângă ce stăteau Maria, mama lui Isus, sora mamei Lui, şi Maria Magdalena, în timp ce Isus murea?

Ioan 19:25 "Lângă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalena".

Semnificaţia "crucii" este mare în Creştinism aşa cum ne arată următorul verset, deoarece:

Efeseni 2:16 "şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia".

Evident, Dumnezeu nu i-a împăcat pe oameni cu El Însuşi, şi respectiv pe Iudei cu ne-iudeii (neamurile), prin obiectul propriu-zis al crucii romane. Prin ea este simbolizată însăşi moartea Fiului Său, care a înlăturat vrăjmăşia.

Unde a ţintuit întâi, Dumnezeu, şi apoi. a şters "zapisul" Legii care ne condamna pe noi, oamenii?

Coloseni 2:14 "A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce".

Moartea Lui a fost cu atât mai ruşinoasă şi înjositoare, ceea ce îi scoate în evidenţă valoarea mântuitoare pentru toţi ce cred în ea, cu cât ea a avut loc pe obiectul de execuţie preferat romanilor, ocupanţii de atunci ai Palestinei:

Filipeni 2:8 "La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce".
Evrei 12:2 "Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu"

Ridicolul negării/tăgăduirii Crucii, este şi mai accentuat dacă înlocuim, aşa cum ar vrea Martorii să facem, crucea cu "stâlpul" lor, în invitaţia lui Isus la o ucenicie adevărată!

Matei 10:38 "Cine nu-şi ia crucea lui (NU, "STÂLPUL"!!??), şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine"
Matei 16:24 "Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: ,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea (nu, "stâlpul"!) şi să Mă urmeze".
Marcu 8:34 "Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze".
Marcu 10:21 "Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: ,,Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă."

Prin ce a ieşit Isus biruitor asupra forţelor întunericului, asupra Satanei, morţii şi păcatului?

Coloseni 2:15 "A desbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce".

Scopul de o viaţă al Apostolului Pavel, preocuparea principală pe care a avut-o în întreaga lui carieră de predicator a fost de a propovădui, CRUCEA LUI HRISTOS, nu "stâlpul" Martorilor lui Iehova!

1Corinteni 1:17 "De fapt, Hristos m-a trimes nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică".

Galateni 6:14 "În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!"

Ce ruşine că membrii sectei Martorilor lui Iehova nu au acelaşi motiv de laudă ca şi apostolul Pavel! Că ei au ales să se laude cu altceva decât cu Crucea lui Hristos şi cu însemnătatea ei mare pentru oameni!

Cu Martorii se împlineşte aceea prezicere a Apostolului Pavel - propovăduirea ei este o nebunie pentru ei! (1 Cor.1:18) Ceea ce spune multe despre adevărata stare spirituală a Martorilor, înaintea lui Dumnezeu!

"Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, cari suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu." (1Corinteni 1:18)

Galateni 6:12 "Toţi cei ce umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăierea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos."

Nişte creştini adevăraţi nu pot să se poticnească în Crucea lui Hristos, ci aşa cum am văzut găsesc pricină de laudă pentru că prin ea este dezvăluită puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor celor ce cred în moartea şi învierea Fiului Său, Isus Hristos.

"Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie..." (1Corinteni 1:21-23)

Aceste concluzii demonstrează fără putinţă de tăgadă, importanţa Crucii lui Hristos în planul lui Dumnezeu de mântuire a sufletelor oamenilor. Oricine vine în Numele lui Dumnezeu, dar neagă Crucea Fiului Său, nu poate fi un adevărat reprezentant al Creştinismului. Versetele de mai sus vorbesc cu tărie despre semnificaţia Crucii lui Hristos şi este nepermis ca aceasta să fie ascunsă de vreo contradicţie iscată asupra ei. Oricine distruge această învăţătură esenţială a Bibliei, trebuie să fie pus faţă-n faţă cu numeroasele dovezi ale pomenirii ei de către ucenicii Domnului, evangheliştii şi apostolii Noului Testament. Pe deasupra, atât arheologia cât şi istoria ne amintesc că romanii pedepseau răufăcătorii prin moartea pe cruce.
Din păcate, Martorii şi-au făcut un titlu de laudă din negarea Crucii. Poate că au fost dezgustaţi de către venerarea ei excesivă în unele segmente ale Creştinismului, venerare care a dus până acolo la a o transforma într-un obiect de cult. Cred că nici un om în toate minţile nu se închină cuţitului cu care cineva a fost înjunghiat, dar trebuie să recunoaştem că Crucea lui Hristos, deşi a fost obiectul de tortură şi ucidere a Domnului şi Mântuitorului nostru, poartă o semnificaţie centrală în învăţătura creştină. Ea este locul unde păcatele noastre au fost înlăturate, este locul unde s-a ispăşit pentru ele, ea este locul unde ne-a fost procurată iertarea pentru toate relele şi încălcările Legii lui Dumnezeu, şi ea este locul unde s-a asigurat mântuirea noastră.
Pentru adevăraţii creştini, Crucea este simbolul dragostei nemaipomenite a lui Dumnezeu, faţă cei păcătoşi, căci pe ea Tatăl ceresc a îngăduit să pătimească şi să moară Fiul Său drag, pentru ca noi oamenii să nu pierim ci să avem viaţa veşnică!

Responsabilitatea pentru pregătirea şi distribuirea acestui material, revine lui, Teodor Macavei.


Apologetică