Exista o dilema in biserica crestina de astazi care nu va fi deloc limpezita cu usurinta. Aceasta dilema este data de oameni care afirma lucruri de genul "Noi suntem o biserica nou-testamentala" sau "Noi nu mai avem nevoie de Lege, pentru ca ne aflam sub har." Sau, "oamenii care tin Legea sunt legalisti". Daca ai rostit vreodata aceste cuvinte, atunci acest eseu ti se adreseaza. Vom privi la diferenta dintre ce inseamna sa fii legalist si ce inseamna sa fii ascultator. Exista o mare diferenta intre cele doua. Insa se pare ca oamenii nu mai detin o intelegere exacta a ceea ce inseamna fiecare din acestea doua.
Exista un argument in biserica secolului XXI care suna in felul urmator: ,Isus a venit ca sa implineasca Legea, asadar, noi nu mai trebuie sa pazim Legea'. Ideea continua: ,Si nu mai trebuie sa pazim Legea, pentru ca ne aflam sub harul lui Cristos; nu ne putem castiga mantuirea pe o alta cale, prin urmare, Vechiul Testament este invalid in ceea ce priveste regulile de viata si traire'. De fapt, sunt multi cei care ar pune deoparte Predica de pe Munte, pentru ca, in ea, Isus vorbeste despre Lege. Toti acestia ar arunca la gunoi tot ceea ce face referinta sau afirma Legea intr-un fel sau altul. Ei nu dau un raspuns satisfacator la intrebarea ,de ce Dumnezeu, in providenta Lui, a permis ca Vechiul Testament sa fie inclus in Bibliile noastre, din moment ce acesta infatiseaza Legea'. Sunt neinduplecati in crezul lor, cred ca nu au nevoie de el, dar totusi, nu pot da un raspuns bun la acest "de ce". Acesti oameni cred ca orice referire la Lege este un act de legalism. Si ei nu vor sa devina o noua biserica din Galatia. Astfel ca au dat fuga la har si au aruncat Legea.
Potrivit Bibliei, un legalist ar fi : "orice persoana care ia Legea si se foloseste de ea, ca mijloc pentru mantuire". Legalismul este o tentativa la mantuire. Totusi, auzim termenul folosit adesea in acest fel: ,O, acesti oameni sunt legalisti'. Puritanii au constituit adesea stereotipuri in acest sens. Au fost atat de porniti sa accentueze semnificatia Legii, incat au ajuns sa fie considerati legalisti si apoi, secundar, puritani. Dar daca intelegem cu adevarat definitia de mai sus, vedem ca oamenii care au urmat Legea lui Dumnezeu, in asa fel ca nu au atasat-o la meritele lucrarii si crucii lui Isus Cristos, nu sunt legalisti. Legalisti, prin definitie, ar fi cei care sustin ca Legea ajuta la castigarea mantuirii noastre. Aceasta a fost problema cu iudeii. Ei credeau ca, tinand Legea si crezand, in plus, in lucrarea lui Cristos, un om ajungea sa fie mantuit. In Galateni 5:4 Pavel spune: "Voi, care voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit de Hristos; ati cazut din har." Erau unii care credeau ca a fi circumcis constituia un lucru care ajuta la mantuire. Dar Pavel spune ca in momentul in care adaugi ceva la lucrarea lui Cristos, cazi din har. Doar singura lucrarea lui Cristos indreptateste pe cel neevlavios (Gal.2:16; 3:11-13, 24; 6:13-14). (Sola Christus - Numai Cristos)
Legalistii gresesc. Nu poti folosi Legea pentru a te mantui. Pazirea poruncilor nu constituie o cale de indreptatire, pentru ca nu este nimeni care sa faca intotdeauna ce este bine si sa nu pacatuiasca niciodata (Ecl.7:20). Iar cei care se poticnesc intr-un singur punct al Legii, se fac vinovati de toata Legea (Iacov 2:10). Legea ne arata pacatul nostru, dar ea nu ne poate mantui. Nu face decat sa ne constientizeze de nevoia noastra (Rom.7:7).
A fi legalist nu este un lucru biblic. Aceasta nu constituie o optiune pentru crestin. Asadar, ce avem de spus? Fac bine cei care dau la o parte Legea? Daca Cristos ne-a adus harul, iar noi nu putem pazi Legea, de ce s-o mai folosim? La ce bun slujeste Legea? Ar trebui noi sa fim o "biserica nou-testamentala"?
Este adevarat ca legalismul este gresit si va trimite pe om in iad, datorita crezului acestuia ca Legea in si prin ea insasi poate sa il mantuiasca, prin faptele pe care le face. Galateni 1:8 afirma: "Dar chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie, deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema!" Dar si daca pui deoparte Legea vei ajunge in iad. Apocalipsa 22:14 spune: "Ferice de cei care isi spala hainele (care implinesc poruncile Lui — engl.) ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate!" Cartea Apocalipsei arata foarte clar faptul ca cei care vor intra in Noul Ierusalim si vor petrece vesnicia cu Dumnezeu sunt cei care "implinesc poruncile Lui". Cuvantul "porunci" este la plural. Asta inseamna ca Dumnezeu ne cere sa pazim mai mult decat o singura porunca. Adesea, oamenii ne spun ca este suficient sa pazesti cea mai mare dintre porunci. Insa Cristos vrea ca noi sa pazim toate poruncile Sale.
Apoc.22:18-19 este un pasaj ajutator, care arata ca Dumnezeu nu doreste ca cineva sa scoata parti din Cuvantul Sau, in vreun fel: "daca va adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu ii va adauga urgiile scrise in cartea aceasta. Si daca scoate cineva ceva din cuvintele cartii acestei proorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii si din cetatea sfanta, scrise in cartea aceasta." Nimeni nu are voie sa adauge sau sa scoata ceva din Cuvantul lui Dumnezeu. Aceasta inseamna ca trebuie sa tinem ceremonialul Legii, intrucat este parte din Cuvantul lui Dumnezeu? Trebuie sa sacrificam din nou animale, pentru ca ceremonialul Legii ne arata aceasta in Vechiul Testament? Acestea sunt intrebari bune, dar raspunsul la ele si la alte intrebari similare se afla intr-o cunoastere cumpanita a lucrarii lui Cristos.
Cristos a venit si a implinit Legea. In Matei 5:17, Isus spune ca El a venit ca "sa implineasca Legea". Cuvantul a implini este pleroo, {play-ro'-o}. Inseamna ,a cuprinde, a umple; a desavarsi in orice detaliu, a reda perfect; a duce la bun sfarsit, a indeplini, a realiza (o anumita sarcina); a implini, de exemplu a face ca voia lui Dumnezeu (asa cum ne este relevata in Lege) sa fie indeplinita asa cum se cuvine, iar promisiunile lui Dumnezeu (care ne-au fost date prin proroci) sa ajunga la implinire.' Isus a venit sa implineasca Legea si s-o pazeasca in chip desavarsit in locul nostru. Asta nu inseamna ca El a terminat cu Legea, sau ca a anulat-o. Nu acesta este intelesul cuvantului folosit. In Matei 5:18, versetul imediat urmator celui citit, El afirma: "Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile." Isus nu numai ca nu anuleaza Legea, El, dimpotriva, face exact contrariul: avand in vedere lucrarea Sa care urma sa implineasca Legea, nicio iota sau frantura de slova nu avea sa se piarda. Isus le-a dat crestinilor abilitatea, prin mantuire, de a lua hotarari morale, din nou in numele Legii, si aceasta datorita lucrarii Sale ca Mantuitor fara de pacat. El a pazit Legea pentru ca si noi s-o putem pazi. Lucrarea lui Isus ne da puterea sa alergam in cursa, intr-o asa maniera, incat sa castigam premiul. El nu invalideaza Legea, ci ne-o pune inainte, stiind ca El va lucra prin noi, ca s-o tinem. Si chiar daca ne mai impiedicam pe aceasta cale, El lucreaza mereu in noi ca sa indeparteze orice piatra de poticnire.
Aici, notiunea de legalism este spulberata. Caci noi nu pazim Legea pentru a fi mantuiti. Ci, mai degraba, prin faptul ca o pazim, aratam ca am obtinut deja mantuirea, prin crucea lui Cristos. In lumina crucii lui Cristos si eliberati fiind de puterea pacatului prin lucrarea lui Cristos, suntem liberi acum sa pazim Legea (Gal.4:31).
Cristos cere ascultare. Noi nu trebuie sa devenim antinomianisti. Iar cei care ne spun ca trebuie sa scapam de Lege nu sunt decat niste antinomianisti eretici. Un antinomianist este unul care este "anti", "impotriva" sau "in loc de" "nomos" sau "lege". El afirma ca o persoana poate fi mantuita si nu trebuie sa se ingrijoreze niciodata de trairea unei vieti de ascultare, si aceasta pentru ca noi suntem sub harul lui Cristos. Dar Pavel anihileaza rapid aceasta idee in Romani cand spune "Ce urmeaza de aici? Sa pacatuim pentru ca nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum" (6:15). Nu suntem liberi sa pacatuim, suntem liberi sa nu pacatuim. Si cum sa nu pacatuim, daca nu stim ce este pacatul? Si cum vom sti ce este pacatul, daca nu urmam Legea? "Legea este ceva pacatos? Nicidecum!" (Rom. 7:7) Dumnezeu ne-a dat poruncile Sale, pentru ca sa ascultam de aceste porunci. Si noi putem sa ascultam de aceste porunci prin jertfa de sange a Fiului Sau pe cruce pentru noi. Fara de o curatire deplina in sangele lui Cristos, niciun om nu este in stare sa pazeasca Legea catusi de putin. Nu, noi nu suntem legalisti si nu suntem antinomianisti. Noi suntem crestini care dorim sa facem voia Tatalui. Noi putem spune impreuna cu Pavel "Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna" (2Tim. 3:16-17). Antinomianistii nu pot sa spuna acest lucru. Legalistii nu pot sa spuna acest lucru. Doar aceia care au fost eliberati de Cristos pentru a tine Legea pot spune acest lucru, caci ei gasesc benefic intregul Cuvant al lui Dumnezeu. Pentru ce? Pentru a fi facuti destoinici pentru orice lucrare buna. Isus spune ca cei care sunt "anti-lege" merg in iad, indiferent daca au predicat in Numele Lui, au facut minuni sau au scos chiar demoni. Isus spune in Matei 7:23: "Atunci le voi spune curat: "Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege". Cum este cineva "faradelege"? Este cineva care isi traieste viata fara Legea lui Dumnezeu. Este o persoana "fara-de-lege".
Noi nu suntem legalisti atunci cand pazim Legea, deoarece nu cautam in ea viata. Ci mai degraba Legea este cea care ne arata ca avem adevarata viata in inimile noastre. Noi pazim Legea, pentru a fi ascultatori fata de Cristos si pentru a-I arata cat de mult Il iubim pentru faptul ca ne-a salvat de influentele condamnabile, care ne impingeau sa incercam a tine Legea ca sa castigam viata vesnica. Ascultarea este departe de legalism.
"Ce este ascultarea?" ar fi urmatoarea intrebare la care trebuie sa dam raspuns. Ascultarea inseamna a exprima dragostea lui Cristos fata de El prin pazirea Legii. Cristos este Cel care lucreaza roada Duhului (Gal.5:22-25). Duhul lucreaza in noi dragostea lui Cristos pentru faptele bune; caci in acest scop am fost creati. Dumnezeu ne-a creat pentru a face fapte bune (Efes.2:10). Dragostea lui Cristos din noi este cea care ne impinge la fapte bune, pe masura ce studiem si tinem Legea. Dumnezeu este multumit si este glorificat de bucuria pe care o avem in aceasta trudire inaintea Lui. Cand ne bucuram in pazirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, El este multumit. Sa nu fim noi ascultatori cand Dumnezeu, in numeroase pasaje, ne-a poruncit ascultarea, noua, administratorii Cuvantului Sau? (Num.27:20; Isaia 1:19; Fapte 6:7; Rom.6:16; 16:19; 16:26; 2 Cor.7:15; 9:13; Fil.1:21; 1Petru 1:2) Dumnezeu ne cere sa fim ascultatori in orice circumstanta ne-am afla, iar cei care sustin contrariul nu sunt decat lupi rai, deghizati in haine de oi, ca sa insele pe poporul lui Dumnezeu. Este interesant sa vedem ca in Matei 7:15 Isus ii numeste pe cei care fac rau oilor "lupi rapitori". El a spus acest lucru la finalul Predicii de pe Munte, care este o expunere a celor Zece Porunci si a vietii in Imparatie. Nu este o coincidenta. Dumnezeu nu doreste proroci falsi, care sa patrunda in biserica si sa spuna ca nu este nevoie ca ea sa pazeasca Legea. Acesta fapt nu este decat blasfemie si erezie impotriva Cuvantului lui Dumnezeu. Noi trebuie sa ne straduim sa pazim Legea intr-o maniera sfanta, prin Cristos.
Asadar, vedem ca este o mare diferenta intre ceea ce inseamna sa fii legalist (a tine Legea in vederea mantuirii) si ce inseamna sa fii ascultator (a tine Legea pentru ca am fost mantuiti). Avem nevoie de Lege, pentru ca ea sa ne arate pacatul. Avem nevoie de Lege, pentru a ne indrepta spre neprihanire. Avem nevoie de poruncile lui Cristos, care ne sunt date pe tot parcursul Scripturii, pentru inaintarea sfintirii si sfinteniei noastre, fara de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul (Evr.12:14). Mantuirea nu depinde de Lege, ci mai degraba mantuirea este vazuta in noi atunci cand pazim Legea.
Du-te in aceasta duminica in orice biserica a secolului XXI si intreaba ce inseamna sa tii Sabatul sfant? Cum pazeste cineva porunca a patra? Oamenii te vor privi cu nedumerire. Te vor considera legalist. Si daca nu ai fi pus aceasta intrebare, nici nu s-ar fi gandit la asa ceva. Chiar si atunci cand stau si asculta lectia de la Scoala duminicala, canta un psalm sau doi, sau asculta predica, ei asteapta binecuvantarea finala a intrunirii duminicale si nu realizeaza niciodata ce este de fapt Sabatul. Aceasta este o parodie, este pacat.
Fie ca sa devenim oameni ai Cuvantului, ai Cuvantului in intregime si doar ai Cuvantului. Fie ca sa dam la o parte erezia legalismului si sa imbratisam ascultarea fata de Cristos. Caci daca nu ascultam de Cristos, nu vom avea parte de El. Pentru ca El spune: "De ce-Mi ziceti: ,Doamne, Doamne!' si nu faceti ce spun Eu? " (Luca 6:46, din predica rostita in campie). Nu suntem legalisti atunci cand ascultam de Cristos, dimpotriva, suntem crestini atunci cand ascultam de El.
Tradus de Estera Sandau