Domnia lui Hristos

In seara asta as vrea sa va vorbesc despre un subiect foarte, foarte important, si anume despre Domnia lui Hristos. Subiectul va fi de sine statator, in afara de orice alta problema, in afara de orice discutie teologica contemporana din biserica. Cu siguranta ca subiectul Domniei lui Hristos ar trebui sa fie unul din primele studii pentru orice credincios.

As fi vrut, dintr-o anumita privinta, sa nu fi trebuit vreodata sa discut din pozitia avantajoasa din care trebuie sa discut in seara asta. Vreau sa abordez subiectul dintr-un punct de vedere polemic, adica sa apar Domnia lui Hristos impotriva a ceea ce cred ca este un atac curent.

Cred ca acest atac asupra Domniei lui Hristos vine de mult timp. Imi amintesc de cand eram un baietel ca auzeam oamenii spunand adesea crestinilor, auzeam predicatorii spunand, vorbitorii, invatatorii ca spuneau ca trebuie sa-l faci pe Hristos Domn al vietii tale. Cati au auzit pe cineva spunand asta? Trebuie sa-l faci pe Hristos Domn al vietii tale, si de fapt, aproape toata lumea a ridicat mana. "Hristos a fost Salvatorul meu," auzi oameni spunandu-si marturia, "si acum vreau sa-L fac Domn al vietii mele."

Foarte des mergem la conferinte sau la vre-un fel de intruniri speciale si oamenii spun: "Da, eram crestin si Hristos era Salvatorul meu, dar n-a fost niciodata Domn am vietii mele." Si de obicei, oamenii de felul acesta incearca sa explice ca intr-un anumit moment al vietii lor l-au acceptat pe Hristos ca Salvator si nimic in sine nu s-a schimbat, de fapt, aceasta poate fi o experienta cu care multi dintre voi se identifica. Iti amintesti de un anumit punct al vietii tale, cand erai copil sau tanar, cand printr-un citat sau necitat l-ai "acceptat pe Hristos", ai luat o decizie pentru Hristos, si te uiti la acesta ca momentul salvarii tale desi in sine nimic nu s-a schimbat cu adevarat in viata ta. Dar ai ajuns la un alt moment in viata ta, un punct de criza sau poate cineva ti-a spus ca aveai nevoie sa-L faci pe Hristos Domn al vietii tale, si ai facut-o crezand ca acesta era al doilea pas, iar lucrurile s-au schimbat.

Exista acei oameni care pretind ca poti fi salvat fara sa-L faci pe Hristos Domn, fara a recunoaste ca Hristos e Domn acceptandu-L numai ca Salvator. Exista multi oameni, mii si mii, care pretind ca au fost salvati intr-un punct in care au luat decizia de a crede si in acel punct au primit iertarea totala, in acel punct au anticipat ca au primit viata vesnica si nu au dat nimic in schimb lui Dumnezeu, absolut nimic. Li s-a spus ca sunt crestini deoarece au luat facut o "decizie" citata sau necitata. Erau nerabdatori, credeti-ma, sa adopte o notiune populara prin care Il poti avea pe Isus ca Salvator fara sa-L recunosti neaparat ca Domn, dar mai tarziu in viata lor au avut probleme existentiale si in acel moment au trecut de la a fi doar crestini la a fi crestini ai Domniei.

Acest punct de vedere este asa de raspandit incat in timp ce tineam o conferinta la una din principalele institutii crestine din America, un om a vorbit studentilor in fiecare zi a saptamanii, ca si mine, si le zicea: "Punctul in care devii un ucenic, punctul in care Il faci pe Hristos cu adevarat Domn al vietii tale vine de obicei pe la treizeci si ceva de ani." Am fost socat, ingaduitor spunand, el de fapt a spus unui grup de tineri sa nu faca nici o dedicare spirituala pana nu ajung la treizeci de ani. Era de parere ca este suficient sa-L accepti pe Isus ca Salvator, sa fii iertat, sa ai garantia cerului si apoi sa traiesti cum vrei pana ajungi la un punct de criza, sperand cat mai curand, cand Il faci pe Hristos Domn.

Sa va spun acum cat de penetranta este aceasta conceptie si va voi explica mai amanuntit pe parcurs. Aceasta conceptie este in spatele a aproape toate evanghelizarile contemporane, care aproape toate reflecta aceasta mentalitate, fie ea prin televiziune, cruciade, stadioane, corturi, biserici, majoritatea tratatelor si cartilor evanghelistice sunt bazate pe un astfel de gandire, fa oamenii sa ia o decizie, fa oamenii ca intr-un moment sa admita nevoia lor de-al accepta pe Hristos, sa-L primeasca pe Hristos, sa ia o decizie. Si aceasta va pecetlui viata lor vesnica si apoi spune-le ca pot fii siguri ca sunt salvati si roaga-te ca in viitor sa-L faca pe Hristos Domn. Dar pana in acel moment, nu te poti astepta la vre-o schimbare in vietile lor.

De fapt, poti folosi orice tehnica vrei pentru a face acesti oameni sa ia o decizie. Vrei sa le spui evanghelia, admitand ca ei vor sa le spui evanghelia. Vrei sa folosesti o multime de emotii (exista adesea presiuni subtile si foarte des manipulari, cantand mai multe strofe de cantece vesele, straduindu-te sa misti oamenii). Exista o strategie chiar si in multe, multe cruciade evanghelistice, unde oameni sunt instruiti, (se obisnuieste si in biserici obisnuite), ca atunci cand invitatia de a venii in fata s-a facut, anumiti oameni alesi sa inceapa sa vina in fata pe culoare pentru ca altii sa urmeze. Ceea ce fac de fapt acestia este sa porneasca fluxul de oameni pentru ca acesta sa aiba loc. Exista parinti care se agata de faptul ca a existat un anumit punct din viata copilului lor in care au luat o decizie pentru Hristos si chiar daca in prezent traiesc evident in pacat si sfideaza legea lui Dumenzeu si nu-L recunosc pe Hristos ca Domn, ei sunt totusi mantuiti din cauza acelei decizii, doar ca nu L-au avut niciodata pe El ca Domn.

Am avut parinti care mi-au spus: "Stiu ca fiul meu e homosexual. A ales acest stil de viata. Stiu ca fiica mea nu da absolut nici o atentie lucrurilor lui Hristos. Dar stiu ca ei sunt mantuiti. Imi amintesc de vremea cand au luat decizia." Parintii se agata de aceasta. Sotiile se pot agata de aceasta pentru partenerul lor. Un prieten se pot agata de acesta pentru cineva pe care il iubeste profund.

Se manipuleaza ideea ca salvarea este o tranzactie momentana care te asigura pentru totdeauna dar nu-ti transforma neaparat viata si nu implica recunoasterea lui Isus ca Domn al vietii tale si supunerea vietii tale Lui. Astfel de lucruri sunt in spatele majoritatii evanghelizarilor contemporane. Ascultati, cand auziti pe cineva spunand: "Vrei sa-ti incredintezi viata sa-L urmezi pe Isus?" sau "Vrei sa te pocaiesti de pacatele tale si sa-ti pleci genunchii in supunere Domnului Hristos?", "Vrei sa-i permiti lui Isus Hristos sa fie Rege si sa-ti conduca viata?", ceea ce auziti de fapt este: "Accepta-L pe Hristos, primeste-L pe Hristos, ia o decizie pentru Hristos!"

Acum as vrea sa intelege-ti ca aceasta este o problema importanta deoarece cred, in multe cazuri, ceea ce creeaza este o intreaga masa de oamenii care cred ca sunt mantuiti dar de fapt nu sunt.

Permiteti-mi sa va dau o intelegere mai clara a acestei probleme. O revista crestina populara a publicat recent un articol argumentand ca Domnia lui Isus este un subiect neadecvat pentru a fi adus in discutie in cursul marturiei celui pierdut. Este neadecvat sa vorbesti de Domnia lui Hristos, se spunea in revista. Aceasta este o revista foarte, foarte cunoscuta, si spune, citez din revista: "Din moment ce decizia de a-L face pe Hristos Domn este posibila doar pentru cei ce deja s-au increzut in El ca Salvator, prezentarea evangheliei nu trebuie sa contina nimic despre supunere Domnului Hristos." Tu nici macar nu trebuie sa vrei sa vorbesti despre asa ceva.

Am vizionat in aceasta dupaamiaza un film pentru a doua oara, deoarece prima oara cand l-am vazut nu-mi venea sa cred ce vedeam. L-am mai vazut si cu o zi in urma.. El a fost trimis bisericii noastre si este un film facut sa instruiasca oamenii despre felul cum ar trebui sa conduca pe cineva la Hristos.
Filmul foloseste niste grafice, pune niste intrebari si apoi intreaba daca sunt adevarate sau false. Sa va spun care erau unele din intrebari si raspunsurile la ele.
In prezentarea evangheliei, spune naratorul filmului, ar trebui sa pui aceste intrebari: Intrebarea numarul unu: Vrei sa-i dai inima ta lui Hristos? Raspuns: Fals. niciodata sa nu spui asta cuiva, niciodata sa nu ceri cuiva sa dea ceva lui Hristos, nu le cere sa-si dea viata lui Hristos, cere-le doar sa creada.
A doua intrebare: Vrei sa-ti predai viata ta lui Hristos? Fals. nu cere niciodata cuiva sa predea ceva. Intrebarea numarul trei: Vrei sa-i incredintezi viata ta lui Hristos? Fals. Nu cere nimanui sa faca asta. Intrebarea numarul patru: vrei sa-L faci pe Hristos Domn al vietii tale? Nu cere niciodata cuiva sa recunoasca ca El trebuie sa fie Domn al vietii lor. Intrebarea numarul cinci: te pocaiesti de pacatele tale? Fals. nu cere niciodata cuiva sa se pocaiasca de pacatele sale. Intrebarea numarul sase: Vrei sa renunti la pacatele tale? Fals. nu cere nimanui sa faca asta.
Este suficient, spune naratorul, sa-i intrebi: crezi ca Isus a murit pentru pacatele tale? Este suficient.

Este suficient? Dracii cred si ...ce? Si se infioara!

O alta revista crestina a publicat recent un articol intitulat "Asa zisa salvare prin recunoasterea Domniei" Articolul incepe cu o intrebare. Iata intrebarea: "Trebuie ca cineva sa-L faca pe Hristos Domn sau sa-L recunoasca pe Hristos ca Domn ca o conditie a mantuirii?" Nu de mai putin de zece ori in articolul de doua pagini autorul vorbeste de a face pe Hristos Domn al vietii cuiva. Si bineinteles, din punctul de vedere al autorului nu e necesar sa-L faci pe Hristos Domn pentru a fi salvat, asta e ceva ce faci mai tarziu. Mai intai Il iei ca Mantuitor si mai tarziu il faci Domn. De zece ori spune asta in articolul de doua pagini.

Nicaieri in Scriptura nu se spune ca un crestin trebuie sa-L faca pe Hristos Domn. Daca esti un crestin El este Domn si scrie foarte explicit in Scriptura ca fara sa recunosti ca El este Domn, nu poti fi salvat. Este evident. Ascunzand de cineva faptul ca Hristos e Domn, ascunzand faptul ca trebuie sa-si predea viata conducerii Lui, ascunzand faptul ca trebuie sa-si marturiseasca pacatele si sa se pocaiasca de ele inseamna a condamna persoana la iluzia ca e salvata cand de fapt nu e. Ascunzand de cineva faptul ca Hristos e Domn in timp ce-i impartasesti evangheliea este o contradictie totala, Biblia spune ca salvarea este data numai celor ce-L recunosc pe Isus ca Domn si vor sa-si predea viata Lui. Sa spui ca niciodata n-ar trebui sa vorbesti despre asta, ca toti trebuie doar sa creada ca Isus a murit pentru ei, nu este deloc suficient.

Un scriitor care conduce parada impotriva Domniei lui Hristos, care a scris probabil, eu sunt sigur, mai mult ca oricine pe acest subiect si care este citat frecvent in cartea mea, spune aceasta impotriva Domniei lui Hristos: "Este precis acest fapt impresionant ca Domnul nu cere nici o dedicare spirituala, asta distinge adevarata evanghelie de toate celelalte contrafacute."
Ati inteles? El spune: "Este sigur faptul ca Domnul nu cere nici o dedicare spirituala ceea ce distinge adevarata evanghelie de toate celelalte contrafacute." Cu alte cuvinte, daca ceri cuiva sa-si incredinteze viata lui Hristos, sa se intoarca de la pacatele sale si sa-L urmeze pe Hristos, sa-I fie ascultator, atunci ai o evanghelie contrafacuta.. Acum, prieteni, e larg raspandita aceasta conceptie, e penetranta.

Un alt profesor seminarist a scris: "Mesajul esential al vestii bune care trebuie crezut pentru mantuire este: unu, omul este un pacatos...doi, Hristos este Salvator...trei, Hristos a murit in locul omului...patru, Hristos a inviat din morti." Asta este ceea ce trebuie sa credeti pentru a fi mantuiti. Faptul ca: omul e pacatos, Hristos e Salvator, Hristos a murit, Hristos s-a inaltat, doar sa credeti aceste fapte, spun ei, este tot ce trebuie.
Acesti oameni spun ca daca tu informezi un necredincios ca Hristos are vre-un drept suveran de a conduce viata lor, ai -ati inteles -o evanghelie corupta. Ati inteles? Este infiorator. Daca spui unui necredincios ca Hristos are vre-un drept suveran de a conduce viata lor si ca trebuie sa-si aplece genunchii in fata Lui pentru a fi salvati, ai corupt evanghelia.

Un alt scriitor spune, citez: "Este posibil, chiar probabil, ca atunci cand un credincios iese din partasie din cauza unei anumite filozofi, daca este un ganditor logic el va devenii un credincios necredincios. Credinciosi care sunt agnostici (n.t. cineva care crede ca este imposibil sa sti daca exista sau nu Dumnezeu) sunt inca salvati, ei inca sunt nascuti din nou." Ascultati aceasta: "Chiar poti devenii un ateist. Dar daca odata L-ai acceptat pe Hristos ca Salvator, nu-ti poti pierde salvarea chiar daca Il negi pe Dumnezeu".

Nu cred ca-ti poti pierde salvarea, dar cred din toata inima ca daca ai capatat-o niciodata nu vei fi un "credincios necredincios", si niciodata nu-l vei nega pe Dumnezeu. Isus a spus in Matei 10: "dar de oricine se va lepada de Mine (ma va nega) inaintea oamenilor," (ce?) "Ma voi lepada si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri." In scrierea lui Pavel catre Timotei, in 2 Timotei 2:12, pe care am studiat-o recent, spune: "Daca ne lepadam de El," (aceiasi idee)" si El Se va lepada de noi." Salvarea este pentru totdeauna, dar numai daca este reala.

Dar ce fel de aparator este, vedeti, Il poti lua ca Salvator, dar nu ai nici o sansa in viata ta, chiar devii un necredincios, un agnostic, un ateist deoarece nu te va schimba neaparat.
Am fost absolut socat sa descopar ca autorul care e cel mai prolific in aceasta spune ca daca crezi in momentul salvarii nu mai trebuie sa crezi din nou tot restul vietii, deoarece conteaza doar acel moment. Infiorator...sa ne predam Domniei lui Hristos. Poti devenii chiar un necredincios, agnostic, ateist. El spune: "Perseverarea in credinta," adica sa continui sa crezi, "nu este un factor al salvarii adevarate." Nu este? Biblia mea spune in Coloseni 1 ca ai fost mantuit daca continui (in ce?) in credinta.

Fiecare chemare la ucenicie, de fiecare data Isus spune sa-ti lasi tatal si mama, sa parasesti tot si sa-L urmezi. El spune asta iar si iar: ,,I-ati crucea, leapada-te de tine, fii gata sa mori, daca pui mana pe plug si te uiti inapoi nu esti vrednic sa fii ucenicul Meu, daca trebuie sa te duci acasa sa-ti ingropi tatal si nu esti gata sa Ma urmezi cu toate costurile, nu poti fii ucenicul Meu." Stiti toate acele chemari la ucenicie, chemari la moarte, chemari la sacrificiu, chemari de-ati lasa viata, chemari la ascultare, chemari la supunere, ei spun ca toate acelea sunt chemari ale lui Isus pentru oamenii deja rascumparati, la un al doilea pas. Asa ca ei iau intreaga slujire a lui Isus si in loc sa fie evanghelism, ea devine chemari pentru oamenii deja salvati sa vina la al doilea nivel.

Ei bine, problema cu aceasta este, Isus spune: "Caci n-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci"(ce?) "pe cei pacatosi. Pentru ca Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut." Daca aveti acel punct de vedere tocmai l-ati eliminat pe Domnul Isus din slujba Sa evanghelica. Dar va voi spune ceva, nu puteti sa tineti la punctul de vedere "fara Domnul" fara sa faceti asta la toate acele invitatii ale lui Hristos. Deoarece fiecare chemare la ucenicie pe care a facut-o a fost asa de puternica, incat Isus nu evanghelizeaza de fapt, El cheama crestinii sa vina la al doilea nivel si sa-L faca Domn. Asa ca acest punct de vedere inlatura intentia evanghelica a slujirii Domnului si ignora faptul ca El a venit sa caute si sa salveze ce era pierdut.

Un alt scriitor ajunge la concluzia uimitoare ca este o perversiune a evangheliei sa inviti o persoana nesalvata sa-L primeasca pe Isus Hristos ca Salvator si Domn. Ideea asta exista de mult timp, citez dintr-o sursa oarecum veche, dar niciodata nu s-a raspandit asa de larg si penetrant ca astazi. Si cred ca in parte s-a cristalizat poate pentru ca eu abordez problema prea putin, dar trebuie adusa la iveala.

Va voi spune ce m-a izbit ieri. M-am intors la cartea pe care o terminasem si era pusa bine. I Petru 2:7 spune: "Deci, pentru voi care ati crezut, El este pretios (scump)!" V-ati gandit vreodata la acest verset? Va spun ca daca o persoana este crestina, Hristos este pretios. La cei ce cred, El e ce? El e pretios... El e pretios. Ce inseamna asta? Valoros, scump, ca El Domneste. El e pretios la adevaratul credincios.

Acum consecintele la toata acesta, si pot sa tot continui, exista asa de multe lucruri de spus despre aceasta si exista asa multe alte ilustratii, dar consecinta la toata aceasta este o doctrina imperfecta. Consecinta la toata aceasta este o salvare care este mai putin decat invata Cuvantul lui Dumnezeu. Evanghelia moderna este vaga, ea ofera niste sperante desarte pacatosilor care au un moment cand vor sa capete iertarea, cand vor sa fie siguri de cer in viitor, in timp ce continua sa traiasca asa cum vor. Poate mai tarziu isi vor pune problema despre Hristos ca Domn, daca vor sti vreodata ca exista asa ceva, dar nu prea pot sa stie despre asta pentru ca nimeni nu se le spune.
Vreti sa stiti care este efectul acestei idei? 1,2 miliarde de oameni spun ca sunt crestini. Crede-ti asta? Crede-ti ca 1,2 miliarde de oameni din lume sunt crestini? Dintr-un studiu reiese ca o treime din americani sunt crestini. Stiti ce-mi spune mie asta? Milioane de oameni sunt inselati...milioane de oameni sunt inselati. Unul din acesti scriitori spune: "Daca accepti faptul ca trebuie sa-L accepti pe Isus ca Domn sa fi mantuit, atunci numai cativa oameni vor fi cu adevarat salvati!" Ei bine, nu este exact ce spune Isus? "Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si" (ce?) "putini sunt cei ce o afla."

Unul din scriitor spune, de exemplu, ca lista lui Pavel cu pacatosii evidenti si viciile lor din 1 Corinteni 6:9-10 "Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu? Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici raparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.", deci, el spune ca toti acestia sunt credinciosi care nu mostenesc Imparatia. Ei intra in Imparatie, dar nu o mostenesc. Ce inseamna asta? Nu stiu. Oamenii de primul nivel intra acolo, oamenii de-al doilea nivel mostenesc.
Mai departe spune ca descrierea acelor oameni din Galateni 5 care spune: "Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute, si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbiile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile, si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.", el spune ca aceia sunt de asemenea crestini, dar ei doar ca nu mostenesc.
Cu alte cuvinte, intreaga idee este sa faci loc pentru oamenii care au luat o decizie, care la un moment dat in viata au facut ceva, au acceptat, au crezut orice si nimic nu se schimba vreodata in viata lor si vrem ca ei toti sa fie salvati.

Imi veti spune: "De unde vine ideea asta? De ce fac oamenii asta?" Cred ca exista doua motive. S-a nascut dintr-o mare preocupare de har. Ei doreau harul sa fie asa de mare ca unul din scriitori a spus: ,,Daca indraznesti sa fi salvat de Dumnezeu, El te va mantui, asa de bun e El". Ei vroiau ca harul sa fie asa de bun ca daca la un moment dat un pacatos spune "Cred" Dumnezeu sa-L si salveze instantaneu si pentru totdeauna, indiferent de altceva.
Si al doilea lucru este urmatorul, cred ca miscarea moderna a pornit deoarece oamenii incerca sa dezvolte o teologie care sa salveze niste oameni care au murit in necredinta si care totusi au luat odata o decizie. Multi oameni resping doctrina iadului pentru a-si scoate rudele din iad. Veti spune: "Ce vrei sa spui prin asta?", adica oamenii care tind sa nege eternitatea in iad sunt cei ce nu vor sa admita ca cineva pe care l-au iubit a mers acolo. Asa ca vor sa nege doctrina pentru a scoate oamenii din iad, in mintea lor.
Acelasi lucru este adevarat despre aceasta teologie. Cred ca s-a nascut din confuzia despre niste oamenii care odata au luat o decizie si apoi au trait o viata de negare a tot ce s-a presupus ca au decis odata sa recunoasca, si au vrut sa fie siguri ca ei sunt mantuiti pentru eternitate. asa ca au dezvoltat o teologie care ii include si pe ei in Imparatie, ei intra dar nu mostenesc, daca este vre-o diferenta. De aceea una din carti este intitulata "Mostenirea infomentata", si Beatitudes se refera la crestinii de nivel doi, ceilalti crestini nu mostenesc, cei de nivel doi mostenesc, poseda niste lucruri ce nu poseda primul nivel de oameni.

Acesta a mai fost descris prin "crestinul carnal". Acest crestin carnal este unul care ia decizia sa fie mantuit, obtine iertarea si garantia cerului si apoi traieste o viata de totala dezordine cu el insusi inca pe tron. Exista o carticica mica scoasa de Alege Viata (Campus Crusade), care avea un cerc cu haosul si sinele pe tron, acesta era omul natural neregenerat. Al doilea cerc avea haosul si sinele pe tronul vietii si atunci Duhul Sfant patrunde in cerc, aceasta este o persoana mantuita. Duhul Sfant este acolo, dar nu este in control. Al treilea cerc are perfecta ordine in viata, un tron mic si Duhul Sfant pe tron si sinele intr-un colt, acesta este crestinul spiritual. Al doilea cerc reflecta o categorie de oameni salvati dar care erau inca conducatori ai vietilor lor si viata lor era intr-un haos total, nimic transformat cu adevarat. Este aceiasi idee, aceia sunt oamenii care nu mostenesc Imparatia. Aceia sunt oamenii care nu l-au facut Domn pe Hristos.

Asa ca, chemarea tipica la mantuire vine cam asa: accepta-L pe Isus, cere-i lui Isus sa intre in viata ta, ia o decizie, crede si asta pare sa fie. Acum toate astea sunt ganduri si concepte biblice. Ele nu sunt in ele insele minciuni, numai ca sunt incomplete.

Auzim oamenii spunand: "Ei bine, trebuie sa te rogi sa-L primesti pe Hristos." Si apoi spun cuiva sa se roage o scurta rugaciune, "Acum poti fi sigur ca esti mantuit," si le dau o asigurare fara a le vorbi despre ce fel de invitatie a facut Isus, de exemplu: "Urmati-ma, lepadati-va de tot, dati-va viata pentru Mine, supuneti-va autoritatii Mele, intoarceti-va de la pacatele voastre, pocaiti-va, ascultati..."

Pe parcursul urmatoarelor trei saptamani vom discuta despre trei parti importante din Biblie unde se vorbeste despre aceasta problema. Care este esenta credintei salvatoare? Vom discuta despre asta. Care este natura pocaintei adevarate si ce inseamna sa fi un ucenic? Vom acoperii si acest subiect in detaliu. In seara asta vreau doar sa va introduc cateva lucruri care sunt ceea ce am denumit puncte de vedere pentru "incredere usoara." Ei vor sa fie siguri ca salvarea este simpla si usoara, doar o chestiune de a recunoaste pe Isus ca Salvator.

Alt sprijinitor al acestor puncte de vedere scrie intr-un gazeta teologica: "Este o erezie sa sustii ca pentru a fi salvata o persoana trebuie sa se increada in Isus ca Salvator de pacate si trebuie de asemenea sa se incredinteze lui Hristos ca Domn al vietii lui, supunandu-se autoritatii lui suverane." Este o erezie sa crezi asa ceva, spune el.
Ei nu vor cuvantul "incredintare (obligare)." Nu vor cuvantul "predare (capitulare)." Ei vor doar cuvintele "sa accepti in viata, sa crezi, sa primesti." Un pastor local din zona noastra, bine cunoscut si care are o slujire cu adevarat eficienta, spune: "Credinta salvatoare nu este predarea vietii cuiva Domnului." Ei invata ca credinciosi adevarati pot ceda apostaziei, ei pot sa se departeze total de credinta.

Cand ei merg la Scriptura, sa mergem la Matei 13, va voi da mai multe explicatii doar in cateva momente, unde se vorbeste de parabola semanatorului; in primele versete ale capitolului 13 Isus da parabola si apoi daca sariti la versetul 18 El o explica. El explica ca pe primul sol care era cel mai tare, samanta cade pe pamant si este imediat rapita. Al doilea sol este cel stancos, in versetul 20, ei aud Cuvantul, il primesc, nici o radacina, totul e temporar, vine necazul, persecutia, si imediat se leapada. Solul pe cel pe care samanta a cazut intre maracini, ei aud Cuvantul, vin ingrijorarile lumii, inselaciunile bogatiilor, ce sufoca Cuvantul si devine neroditor. Si apoi solul cel bun.

Uitati-va la Marcu capitolul 8, versetul 34 scrie: "Apoi a chemat la El norodul impreuna cu ucenicii Sai, si le-a zis: ,,Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine insusi, sa-si ia crucea, si sa Ma urmeze. Caci oricine va vrea sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata din pricina Mea si din pricina Evangheliei, o va mantui. Si ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul?"
Ascultati, aceasta e o invitatie necredinciosilor, nu unor crestini sa treaca la nivelul doi. Se adreseaza unui individ care daca nu accepta isi pierde sufletul. Ce va da un om in schimb pentru sufletul sau? "Pentru ca de oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in acest neam preacurvar si pacatos, Se va rusina si Fiul omului." Daca ti-e rusine de Hristos si El se va rusina de tine. Dar ei spun ca aici se vorbeste de crestini carnali pe care incerca ca-i traga la nivelul urmator de dedicare Domnului Hristos. Nu e asa, El vorbeste despre oameni care daca nu fac asta isi vor pierde sufletul etern.

Ei bine, exista asa de multe alte ilustratii. Un scriitor scrie despre oferta din evanghelia lui Ioan, va amintiti cand ii vorbeste lui Nicodim si cand in acel capitol al 3-lea, Isus vorbeste despre sarpele inaltat si toti cei care se uita la el sunt vindecati. Si daca Fiul Omului isi ridica privirile si oamenii se uita la El, ei vor fi iertati, si asa mai departe. Apoi in acest capitol el vorbeste despre faptul ca Isus ii ofera lui Nicodim adevarul despre nasterea din nou, in versetul 14, "Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.", deci ei spun: "Vedeti, tot ce aveti de facut este sa priviti si sa credeti, doar sa priviti si sa credeti, doar sa priviti si sa credeti." Citand dupa unul din ei, el spune: "Nu exista ideea incredintarii vietii, nici intrebare despre viata celui ce priveste, nici posibilitate de predare obiectului viziunii". Doar priveste si crede, asta e.
Ei s-au oprit si asupra lui Ioan 4, unde se vorbeste despre femeia de la fantana si spune: "Tot ceea ce Isus a zis este bea... bea." Dar ceea ce uita este faptul ca atunci cand femeia spune: "Doamne da-mi aceasta apa," El nu i-o da. El incepe sa-i spuna (despre ce?) despre pacatele ei. Exista inca ceva ce trebuia acoperit.

In Matei, capitolul 13, versetul 44, parabola este foarte simpla. Imparatia cerurilor este ca o comoara ascunsa intr-un ogor, un om o gaseste si o ascunde, de bucurie se duce si vinde tot ce are si cumpara ogorul. In alta parabola, Imparatia cerurilor este ca un negustor ce cauta perle (margaritare) pretioase. Cand gaseste un margaritar pretios, se duce si vinde tot ce are si il cumpara. O parabola foarte simpla. Un om gaseste ceva de valoare, vinde tot ce are si ia acel lucru. Vorbind de mantuire. Un om se impiedica de comoara intr-un ogor, altul o cauta de o viata. Amandoi o gasesc. Cand o gasesc, ei vand tot ce au pentru a avea comoara. Este imaginea unui schimb, eu renunt la tot ce sunt pentru tot ceea ce e El.
Ce veti face cu aceste parabole? Ei bine, daca veti tine la o salvarea fara Domnia lui Hristos si veti crede ca nu trebuie sa renuntati la nimic, in aceasta parabola nu poate fi vorba despre un crestin, poate de un pagan sau un om nemantuit care da tot ce are ca sa primeasca tot ceea ce ii ofera Hristos. Dar ei o interpreteaza astfel: lucrul ascuns in ogor este biserica, cel ce cumpara este Hristos, Asa ca parabola a fost interpretata ca Isus, gasind biserica, da totul pe cruce sa cumpere biserica. Problema cu aceasta interpretare este ca, comoara era intr-un ogor si era de mare pret iar eu contrazic pe oricine constata ca oamenii neregenerati ai acestei lumi pentru care Hristos a murit aveau vre-o valoare. Pe langa aceasta, imi pare o tratare obscura.

Un scriitor foarte familiar noua care a facut un studiu al Bibliei foarte cunoscut si minunat spune: "Crestinii pot sa-L dea afara pe Dumnezeu din vietile lor si sa traiasca conform naturii lor vechi." Este acelasi fel de ideie.

Toti acestia se opun invataturii clare a Scripturii. Ei nu inteleg harul, ei incerca sa acomodeze, cred, pe cei iubiti care au avut cusururi. Ei vor sa ia mai multi oameni in cer asa ca vor sa extinda evanghelia, dar aceasta nu se potriveste cu ce spune Scriptura, nu se potriveste deloc. Nu este deloc ceea ce invata Biblia.

In spatele tuturor chemarilor la mantuire din Scriptura este autoritatea suverana a Domniei lui Hristos. Si aceasta trebuie recunoscuta. Adica cum m-as simti eu ca pastor daca ar trebui sa va spun: "Acum stiu ca unii dintre voi sunt numai la nivelul intai, voi nu l-ati facut pe Hristos Domn, asa ca nu am nimic sa va spun deoarece voi faceti ce vreti voi, dar pentru aceia dintre voi care ati ajuns la al doilea nivel, trebuie sa va intariti aceea dedicare, trebuie sa traiti aceea dedicare." Nu are sens.
Cand iti dai inima si sufletul lui Hristos, te supui si-ti apleci genunchiul inaintea Lui in supunere si-ti dai viata Lui toata sub puterea Duhului lui Dumnezeu, incepi o viata in care El e Domn, si progresiv viata ta trebuie sa evidentieze ascultarea de Domnia Lui. El este numit Domn nu mai putin de 747 de ori in Noul Testament. In cartea Faptele Apostolilor avem predicarea apostolica a crucii. In cartea Faptele Apostolilor avem modelele de predici pentru toate secolele din viata bisericii, de 92 de ori in aceasta carte Isus este numit Domn si de doua ori numit Salvator. Predominant este El e Domn, El e Domn. Domnia Lui a fost inima in predicarea evangheliei in biserica primara. Esenta a fost afirmarea Domniei Lui. Petru spune in Fapte capitolul 2: "...oricine va chema Numele" (cui?) "Domnului, va fi mantuit."

Nu exista nici o indoiala asupra acestui lucru. Este absolut in orice loc din scriptura. "Crede in Domnul Isus", Fapte 16:31, i se spune temnicerului din Filipi, "si vei fi mantuit", vei fi mantuit. In Ioan, vreau sa observati, in capitolul 3 versetul 36, ascultati la aceasta: "Cine crede in Fiul, are viata vesnica;" (fiti atenti la aceasta) "dar cine nu asculta pe Fiul, nu va vedea viata." Deci credinta este legata de ascultare. Ele sunt inseparabile, absolut inseparabile.

In Romani capitolul 10, versetul 9 scrie: "Daca marturisesti, deci, cu gura ta pe Isus ca" (ca ce?) "Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit." Iar in versetul 12: "In adevar, nu este nici o deosebire intre Iudeu si Grec; caci toti au acelasi Domn, care este bogat in indurare pentru toti cei ce-L cheama." Versetul 13: "Fiindca oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit." El este Domn. Domnia implica ca El este suveran, ca El este in control. Daca mergeti prin evanghelii si prin tot Nou Testamentul gasiti afirmatii dupa afirmatii despre Domnia Lui. Tocmai ma gandeam la capitolul 14 din Romani, versetul 9: "Caci Hristos pentru aceasta a murit si a inviat ca sa aiba" (ce?) "stapanire si peste cei morti si peste cei vii. (sa fie Domn)" El este Domn.

Prima evanghelizare in afara Israelului, in capitolul 10 din Fapte, versetul 36: "El a trimis Cuvantul Sau fiilor lui Israel, si le-a vestit Evanghelia pacii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor." Afirmatia despre Domnia lui Hristos exista de 747 de ori in Noul Testament.

Acum unii au spus: "Ei bine, da, da, dar Domn inseamna dumnezeire, inseamna doar divinitate, inseamna doar Dumnezeu. Nu inseamna stapan, suveran, nu implica ascultare, nu implica predare, nu implica supunere, inseamna doar divinitate. Trebuie doar sa crezi ca Isus este Dumnezeu, nu trebuie sa te predai Lui." De fapt, un scriitor spune ca daca Il faci kurios (Domn) -inseamna stapan suveran -dezbraci chemarea la credinta de dumnezeirea Lui. Ei bine, este ridicol. Poti spune ca Domn inseamna si divinitate si stapan suveran. Nu este necesar sa elimini conceptul de dumnezeire de cuvantul Domn doar pentru ca implica ideea de stapan suveran, Domn se refera la divinitate. Domn inseamna Isus este Dumnezeu, iar Dumnezeu inseamna ca El este in control.
Am luat masa intr-o zi cu unul care sustine acest punct de vedere. El a spus: "Cred ca kurios inseamna simplu ca Isus e Dumnezeu." Am spus: "Bine, sa acceptam asta. Accept asta. Kurios inseamna ca El e Dumnezeu. Permite-mi sa-ti pun o intrebare. Ce inseamna sa fi Dumnezeu? Inseamna ca tu esti in control? Daca nu inseamna ca tu esti in control, nu inseamna ca esti Dumnezeu. Nu castigi nimic spunand asta. Daca El este Dumnezu, El este in control. Daca El este divinitatea, El e suveran. Nu poate insemna nimic mai putin."

Toma a recunoscut. Ce a zis Toma dupa ce l-a vazut pe Isus Hrisots dupa inviere? "Domnul meu si Dumnezeul meu." Ce credeti ca inseamna? Cu ce sens credeti ca a folosit cuvantul "Domn"? Sa insemne dumnezeire? A spus el: "Dumnezeul meu si Dumnezeul meu"? Nu. "Dumnezeu" inseamna divinitate, "Domn" inseamna suveran. Intelesul termenului este autoritatea, dominatia, dreptul de a conduce, dreptul de a comanda, obligatia de a crede si de a asculta.

In 1 Timotei 1:16 scrie: "Dar am capatat indurare, pentru ca Isus Hristos sa-Si arate in mine, cel dintai, toata indelunga Lui rabdare, ca o pilda celor ce ar crede in El, in urma, ca sa capete viata vesnica. Imparatului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu..."Adica cine este singurul Dumnezeu? El este Regele, si o persoana care traieste in rebeliune fata de acesta, nerecunoscandu-L pe El ca Domn, neafirmandu-L pe El ca Domn, nesupunandu-si viata Lui nu poate fi salvat. Dar apoi ei spun: "Da, dar MacArthur, dar ceea ce inveti este salvarea facuta de oameni.", "Vezi, tu spui ca inainte ca o persoana sa primeasca harul salvarii ea trebuie sa-L recunoasca pe Isus ca Domn si nici o persoana umana moarta in pacat nu poate face asta, asa ca postulezi o mantuire bazata pe fapte. Spui: trebuie sa te pocaiesti, trebuie sa-L recunosti pe Isus ca Domn, atunci poti fi salvat."

Nu, eu nu spun asta. Nu spun deloc asta. Va voi explica ce spun eu de fapt. Eu spun ceea ce spune Bibia, si ceea ce Biblia spune in 1 Corinteni 12:3 este destul de clar: "De aceea va spun ca nimeni, daca vorbeste prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: ,,Isus sa fie anatema! Si (atentie la asta) nimeni nu poate zice: ,,Isus este Domnul" decat prin (prin ce?) Duhul Sfant." Pocainta nu este o lucrare umana.. Este o lucrare pe care Dumnezeu o face. Ceea ce spunem noi este ca atunci cand Dumnezeu mantuieste pe cineva, El le da pocainta. El le da afirmatia prin Duhul Sau, ca Isus este Domnul.

Acum vom discuta in detaliu despre acesta. Dar vreau sa intelegeti problema. John Falvel puritanul englez din secolul al saptesprezecelea a scris: "Oferta evaghelica a lui Isus include toate pozitiile Sale. O credinta evanghelica doar asa Il primeste. Sa te supui Lui ca si sa-L fi primit pe El, sa-L imiti pe El in sfintenia vietii Lui, ca si sa seceri pretul roadelor mortii Sale, trebuie sa fie o primire in intregime a Domnului Isus Hristos."

Il citez pe A.W. Tozer, caruia multi dintre noi ii suntem datori pentru scrierile sale minunate: "Sa indemni barbatii si femeile sa creada intr-un Hristos impartit, care este Salvator, dar nu Domn, este o invatatura proasta, pentru ca nimeni nu poate sa primeasca jumatate de Hristos sau o treime din Hristos sau un sfert de Hristos, noi nu suntem mantuiti crezand intr-o institutie sau o lucrare". Ce vrea sa zica? Noi suntem mantuiti crezand intr-o persoana, plinatatea a tot ceea ce El este precum si ceea ce El a facut.

Pentru a vedea problema in relief, trebuie doar sa privim la o ilustratie din Matei 19 si voi incheia cu aceasta. Si voi stiti bine, am trecut peste Matei 19. In Matei 19:16 este cea mai buna ilustratie a evanghelismului lui Isus: "Atunci s-a apropiat de Isus un om, si I-a zis: Invatatorule, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?" Aceasta este intrebarea, cum pot capata viata vesnica? Isus a spus ,,De ce ma intrebi: ,,Ce bine?" Binele este Unul singur. Dar daca vrei sa intri in viata,"...ce sa faca..."pazeste poruncile." este acesta raspunsul corect? Daca vine cineva la tine si zice: "Ce pot face sa capat viata vesnica?" Tu ii vei spune: "Pazeste poruncile?" Nu tu spui: "Astea sunt fapte, sunt fapte." De ce a spus Isus asta? De ce n-a spus: "O crede, accepta, ia o decizie, crede pentru un moment?" Nu, El a spus: "Pazeste poruncile." Omul i-a raspuns: "Care?" in versetul 18, Isus ii spune: "Sa nu ucizi, sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci o marturisire mincinoasa, sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. " El i-a citat din a doua jumatate a decalogului, din cele zece porunci. El vroia sa-i zica nu numai in exterior, dar si in interior deoarece cuvintele lui Isus din predica de pe munte spun clar ca orice porunca se aplica nu numai actiunii omului dar intregii lui vieti."
Asa ca El ii spune sa tina acele porunci. "Tanarul I-a zis: ,,Toate aceste porunci le-am pazit cu grija din tineretea mea, ce-mi mai lipseste?" Vedeti ce spune, "ma uit la viata mea, o, sunt perfect, nu numai ca nu ucid, nu urasc pe nimeni, n-am comis adulter niciodata, n-am avut niciodata un gand rau sa fac asta, n-am furat niciodata, n-am inselat niciodata, n-am mintit niciodata, nici nu mi-a trecut vreodata prin cap sa mint, i-am onorat perfect pe tatal si pe mama mea toata viata mea si i-am iubit pe toti asa cum ma iubesc pe mine." Isus atunci i-a spus: "Bine," in versetul 21, "daca vrei sa fi complet, perfect, sa mergi in cerul lui Dumnezeu, du-te si-ti vinde averea, da-o la saraci si vei avea o comoara in ceruri si vin-o si urmeaza-Ma." Primul test, vrei sa-ti admiti pacatul? Al doilea test, te supui Domniei Mele? Si prima porunca pe care ti-o dau este sa vinzi tot ce ai, sa dai la saraci. Tu spui, "Esti mantuit prin asta?" Nu, dar demonstrezi ca vrei sa urmezi poruncile lui Hristos. El spune: "Nu vreau viata vesnica chiar atat de mult, si a plecat suparat. El avea multe averi. Si-a luat averea si a castigat iadul, tragic.

Isus a vrut ca doua lucruri sa fie clare tanarului. Cand vrei sa intri in Imparatie, cand vrei viata vesnica, nu este asa de simplu ca o decizie, a crede niste fapte. Trebuie sa existe o recunoastere si o intoarcere de la pacat si trebuie sa fie dorinta sa te supui autoritatii Mele chiar daca iti cer sa faci cel mai dificil lucru din viata ta, sa renunti la ceea ce iubesti mai mult. Sa stabilim, numarul unu, adancimea pacatului tau si numarul doi, inaltimea suveranitatii Mele, asta este problema. Omul a plecat.

Aceasta este o ilustratie foarte, foarte clara. Cand vii la Hristos si esti cu adevarat salvat, Duhul lui Dumnezeu v-a misca duhul tau si il va chema pe Isus ca Domn. Urmatoarea data ne vom uita la esenta credintei salvatoare. Care este asta? Cum lucreaza?

Sa ne rugam impreuna.
Iti multumim, Tata, pentru timpul petrecut in aceasta seara in Cuvantul Tau. Confirma aceste adevaruri in inima noastra si ajuta-ne, Doamne, sa fim in stare sa propovaduim cum trebuie adevarul Tau salvator ca cei dragi sa nu fie inselati, ci sa fie salvati, pentru numele lui Isus. Amin.

Copyright 1997 Har Tie
GC 90-20
Folosit cu permisiune