Atunci cand am privit la 1 Petru, capitolul 1, versetul 2: "[alesi] ... dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu Tatal...", ne-am ocupat in detaliu de acest cuvant, "alesi", si de intregul concept al alegerii. Am incercat sa va arat, pe masura ce am continuat sa studiem aceste lucruri, ca acest cuvant, "alegere", se refera in esenta la dragostea lui Dumnezeu. Asa ca, atunci cand va apucati sa studiati acest cuvant, "ales", vorbiti de fapt despre o dragoste ce nu va renunta la voi. O dragoste care, odata ce s-a hotarat pentru voi, odata ce v-a apucat, nu va renunta niciodata. Consider acest lucru un adevar practic mangaietor pentru viata mea, pentru ca sunt atat de multi oameni care aleg sa te iubeasca doar ca pe urma sa renunte la tine. Intotdeauna e dureros cand se intampla asa. Intotdeauna e descurajant atunci cand se intampla. Dar cat de grozav e sa stiu ca, in spatele tuturor lucrurilor, pentru mine, un copil al lui Dumnezeu, exista o dragoste care nu va renunta niciodata la mine.
Ma gandesc acum la George Matheson. A fost un predicator scotian din secolul al 19-lea care s-a nascut cu o minte mare. Dar e tragic ca s-a nascut si cu un defect al ochilor care a progresat pana la orbirea totala inainte sa implineasca 18 ani. Pe atunci era logodit cu o femeie care s-a gandit bine si a decis ca nu se poate casatori cu un orb. Astfel ca, din cauza orbirii lui, ea a rupt logodna. Asa cum banuiti probabil, acest lucru l-a devastat. In acea ora a dezolarii, unul din cele mai intunecate episoade ale vietii lui, (e si asa destul de greu sa fii orb, dar ca logodnica sa renunte la "dragostea" ei pentru tine din cauza orbirii tale si sa anuleze planurile de casatorie - a fost foarte dificil pentru el), s-a asezat si a scris ceva ce ar putea fi cel mai maret imn al lui despre siguranta dragostei lui Dumnezeu. E imnul "O, dragoste ce nu renunti la mine". Chiar daca n-as fi auzit niciodata cuvintele imnului, imi place titlul. Titlul ma ajuta atat de mult. El a fost incurajat de gandul ca adevarata dragoste a lui Dumnezeu era lucrul de care avea nevoie cu adevarat. El cauta dragostea. A gasit-o intr-o femeie, dar acea dragoste a lui Dumnezeu care nu renunta niciodata, acea dragoste eterna, neschimbatoare, era dragostea de care avea nevoie de fapt in viata. Si-a gasit alinarea in aceasta si a scris cuvintele:
O, dragoste ce nu renunti la mine,
In Tine imi odihnesc sufletul obosit;
Iti dau inapoi viata ce Ti-o datorez,
Ca in adancimile oceanului Tau
Sa fie mai bogata, mai implinita.
Cea mai implinita viata, cea mai binecuvantata viata, viata cea mai plina de pace, viata cea mai plina de bucurie e viata conectata la dragostea lui Dumnezeu intr-un asa fel incat tu stii ca esti copilul Lui. Stii ca face parte dintre alesii Lui si te poti baza, te poti odihni in acea dragoste vesnica, neschimbatoare.
Ajungem astfel la subiectul perseverentei, al pastrarii sfintilor in har. Arminianul crede ca omul isi poate pierde mantuirea, poate cadea din har. Calvinistul nu crede asa. Calvinistul crede ca, deoarece mantuirea Ii apartine in totalitate lui Dumnezeu, de la inceput la sfarsit, sfintii vor persevera, pentru ca Dumnezeu se va ingriji ca tot ce incepe sa duca la bun sfarsit. Eu sunt de acord cu calvinistul in acest punct si nu sunt de acord cu arminianul. Si aleg sa nu fiu numit nici arminian, nici calvinist. Dar sunt de acord cu calvinistii in acest punct, desi nu sunt calvinist, cu toate ca am prieteni buni care sunt si mai am eroi care au murit si care au fost calvinisti, dar eu nu sunt. Eu sunt crestin si voi fi inmormantat cu aceasta eticheta. Va rog sa nu-mi dati alta si va incurajez sa o adoptati si voi pe aceasta.
Deci, ce cred eu in aceasta privinta? Cred ca adevaratii sfinti ai lui Dumnezeu vor persevera. Cred ca e imposibil sa cazi din har. Daca a existat vreodata vreo enigma, atunci e aceasta. Exista aici o inconsecventa in termeni. Pasajul la care apeleaza oamenii ca sa vorbeasca despre caderea din har e o afirmatie scoasa din context, din Galateni 5:4: "ati cazut din har". Trebuie sa o luati in context. Pavel le scrie galatenilor si le spune: "Voi, care vreti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit de Hristos..." El scrie unui intreg grup de oameni care cedau in fata presiunii iudaizatorilor legalisti, care le spunea oamenilor ca trebuie sa fie taiati imprejur pentru a fi mantuiti, trebuie sa tina legea lui Moise, poti crede si in Isus daca vrei, dar trebuie sa faci toate aceste lucruri ale Legii pentru a fi mantuit. Lucrul despre care vorbeste el e o filozofie, e o invatatura. Astfel, el spune acestei biserici: "Ati cazut in har" daca credeti ca puteti fi mantuiti altfel decat increzandu-va in Hristos cu o credinta simpla, mantuitoare. El nu vorbeste despre oameni care au o mantuire reala dar care se leapada de credinta. Vorbeste despre oamenii dintr-un grup care cred ca pot fi mantuiti altfel decat numai prin harul lui Dumnezeu in Isus Hristos. In Galateni, a cadea din har inseamna sa cazi din harul principiului mantuirii. E clar? Acesta e contextul. E foarte clar in Galateni. Dar oamenii dau de necaz atunci cand iau versete scoase din context. Deci, asta spune Biblia despre caderea din har.
Ca sa putem intelege aceste lucruri, voi incerca sa intru cat de adanc pot in aceste mesaje, dar fara sa spun prea multe, pentru ca mintea noastra poate procesa o cantitate limitata de informatii intr-o singura intalnire. Dati-mi voie sa va ofer doua ganduri in legatura cu ce cred eu despre toate aceste lucruri - in ce priveste perseverenta sfintilor, perseverenta adevaratilor crestini pana la sfarsit si mantuirea lor finala, indiferent ce s-ar intampla. Iata ce cred eu. Doua lucruri. Toti cei care doar spun ca sunt crestini vor fi in cele din urma pierduti pentru vesnicie. Toti cei care doar spun ca sunt crestini vor fi in cele din urma pierduti pentru vesnicie, daca nu se pocaiesc la un moment dat si nu sunt nascuti din nou. Unul care doar spune ca e al lui Hristos e cineva care poarta numele de crestin dar in inima caruia nu traieste Hristos - cineva care nu are viata vesnica. Astfel de oameni au o religie. Au un anumit comportament. Au un anumit limbaj. Au anumite credinte. Dar in inima lor nu traieste Hristos. Putem numi astfel de oameni crestini cu numele. Ii putem numi cum vrem. Dar daca cineva doar poarta numele lui Hristos, acea persoana va fi pierduta pentru vesnicie. Trebuie sa mearga mai departe de atat.
In al doilea rand, as vrea sa spun ca toti adevaratii posesori ai credintei, toti adevaratii posesori ai credintei, vor fi in cele din urma mantuiti pentru vesnicie. Toti adevaratii posesori. Intelegeti diferenta? Diferenta este de la cap la inima. A poseda viata vesnica inseamna a avea viata lui Dumnezeu in sufletul tau. A afirma doar ca esti al lui Hristos, oricine poate face asta. Toti cei care doar spun ca sunt crestini vor fi in cele din urma pierduti.
Cred ca Scripturile sunt cat se poate de clare in aceasta privinta. Deschideti va rog Biblia la Matei 7. Am vorbit despre aceste lucruri de multe ori, dar pentru ca acest studiu o cere si pentru ca sunt unii care nu le-au invatat inca, trebuie sa mergem acolo. Isus se intalneste aici cu oamenii. El vorbeste, in invatatura pe care o da, despre unii oameni care vor sta inaintea Lui in acea ultima zi, dupa ce au murit, vor sta inaintea Lui ca sa dea socoteala pentru vietile lor si ei cred ca vor merge in cer, dar nu va fi asa. Ei sunt numiti oameni de genul "Doamne, Doamne". Cred ca sunt multi oameni din categoria "Doamne, Doamne" in biserica in aceasta duminica si cred ca sunt si printre noi aici. Sunt oameni care cred ca vor merge in cer, dar nu vor ajunge acolo. Pentru ca sunt unii carora le lipseste invatatura biblica si sunt atat de analfabeti in ce priveste Scriptura, incat nu stiu de fapt ce spune ea; ei nu cunosc intreaga invatatura a lui Dumnezeu, nu cunosc planul lui Dumnezeu de rascumparare. Cu siguranta ei nu cunosc lucrurile pe care le-am studiat aici in ultimele zile. Daca esti intr-o biserica unde nu se invata Cuvantul, atunci te gasesti intr-un mediu in care se cultiva si se produc oameni ca aceia pe care ii avem in fata - oameni care cred ca vor merge in cer, dar nu vor ajunge acolo. Din aceasta cauza de multe ori m-am implicat in problema controversata a crestinismului de genul "gandirea face lucrurile posibile" - crestinismul ieftin, care face credinta usoara - crestinismul de tip pragmatic - mentalitatea abordarii prietenoase din zilele noastre ("nu veni cu Biblia; tu nu stii ca esti in biserica, dar de fapt esti"). Eu urasc, dispretuiesc si mi-e sila de toate acestea. De ce? Pentru ca aceste lucruri au tendinta sa cultive, sa genereze si sa propage oameni de genul "Doamne, Doamne". Oameni care vor sta inaintea lui Isus si vor spune: "Dar, Doamne, nu am facut noi asta? Nu am facut noi cealalta?" El le va spune: "Niciodata nu v-am cunoscut." Fiecare om trebuie sa se confrunte cu marturia Duhului Sfant in propria lui inima. Dar intr-o mare masura sangele sufletelor acestor oameni va fi responsabilitatea pastorilor care nu le-au spus tot adevarul, pentru a atrage o multime cat mai mare. Pentru mine e ceva oribil sa ma gandesc la aceste lucruri.
Iata-i pe acesti oameni; ei stau inaintea lui Dumnezeu si Isus le spune in Matei 7:21: "Nu oricine-Mi zice: 'Doamne, Doamne!' va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: 'Doamne, Doamne! N-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?' Atunci le voi spune curat: 'Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.'" Si astfel ei sunt exilati pentru totdeauna intr-un iad vesnic pentru a fi pedepsiti pentru pacatul lor, care nu e iertat. Toate acestea se intampla intr-o clipa. Cand acesti oameni stau la rand pentru a veni inaintea lui Dumnezeu si ei cred ca vor intra in cer, vor sta atunci si vor auzi ca nu vor merge in cer, iar din locul in care vor merge nu se vor mai putea intoarce vreodata, fiind prea tarziu sa mai faca ceva in acest sens. Pe mine ma apasa foarte mult aceste ganduri. Ii avem intotdeauna cu noi pe acesti oameni. Pentru mine, aceasta problema merita intreaga preocupare pe care o poti investi in lucrarea Bisericii si in slujire. Acesti oameni care Il cunosc pe Hristos doar prin nume, prin vocabular, prin comportament exterior si implicare rituala, fie ca e vorba de aprinderea de lumanari, sau sarutarea picioarelor unei statui, fie ca se tarasc in genunchi pana la Mecca, sau numara matanii si recita rugaciuni (imi pare rau pentru cei ce sunteti catolici, dar stiu deja ca mai mult de jumatate din biserica voastra e ex-catolica, formata din convertiti nascuti din nou care inteleg ca mantuirea e in Hristos si nu in matanii, statui sau altele asemenea). Toate aceste lucruri sunt inselatoare. Toate acestea distrag atentia. Ritualul nu e suficient. Toate aceste lucruri au tendinta sa te faca sa crezi ca vei ajunge in cer pentru ca le faci. Ele pot fi vazute in viata unei persoane cu adevarat nascute din nou, dar, vorbind la modul general, de ce sa vrei sa te mai agati de ele daca ai fost cu adevarat nascut din nou si te-ai infruptat din Cuvantul lui Dumnezeu, in care nu gasesti vreo referire la aceste lucruri? Poate veti gasi oameni nascuti din nou in astfel de medii, dar in general exista tendinta de a iesi din ele atunci cand esti nascut din nou. De ce? Pentru ca Duhul lui Dumnezeu te calauzeste in tot adevarul si aceste lucruri nu se gasesc in cartea adevarului care este Biblia.
Isus spune aici "multi", si acest cuvant, "multi", e infricosator. Multi vor veni crezand ca merg in cer, doar ca sa fie lasati afara pentru totdeauna. Tot ce va pot spune astazi, prieteni, este: nu va numarati printre ei. Nu lasati sa ajungeti ca ei. Cine va fi pierdut la sfarsit, dintre cei ce merg la biserica si poarta numele lui Hristos? Oameni ca acestia. Si eu cred ca ii avem in mijlocul nostru acum. Cred ca sunt intotdeauna cu noi. Intotdeauna exista si neghina printre grau. Stiti, numai Dumnezeu poate vedea inima. Daca mi-ati spune: "Cine crezi ca sunt? Pentru ca tu vezi intreaga adunare in fiecare saptamana." Ei bine, in primul rand, intotdeauna ii suspectez pe cei ce dorm. Stiti deja asta. Ati vazut vreodata explicatiile din caricaturi, ca niste norisori deasupra capetelor oamenilor? Deasupra celor ce dorm, eu intotdeauna vad: "Doamne, Doamne..." Glumesc! Oricum, cine sunt acesti oameni? Nu stiu. Numai Dumnezeu stie. Nici macar nu incerc sa stiu. Numai Dumnezeu stie. Dumnezeu cerceteaza inima. Dumnezeu stie unde este un suflet mort si o credinta trecatoare. Noi, in dragostea noastra unii pentru altii, vrem sa acordam si sa extindem unii asupra altora convingerea ca credinta pe care o are fiecare e permanenta si a generat viata in suflet. Dar Dumnezeu stie care e adevarul. Numai Dumnezeu stie. Si aveti grija sa stiti si voi, in ce va priveste, pentru ca verdictul odata dat, nu va mai fi cale de intoarcere atunci cand veti sta inaintea lui Hristos pentru a intra in vesnicie.
Avem deci toate motivele sa fim ingrijorati pentru oamenii care sustin ca Il cunosc pe Hristos dar inauntrul lor nu s-a schimbat nimic. Acesti oameni se manifesta in diverse feluri. Ei vin la biroul de consiliere pentru a primi sfaturi, dar resping toate sfaturile ce li se dau. Ii spun pastorului sa nu-i mai judece. Sotii divorteaza de sotiile lor, apoi se recasatoresc. Si o iau de la capat, din nou si din nou. Trec dintr-o biserica in alta pentru a-si cauta parteneri, respingand orice consiliere, chemand totusi Numele lui Hristos, ridicandu-si mainile la inchinare, plangand la inchinare, iesind in fata ori de cate ori se face chemarea la mantuire, semnand fiecare card prin care spun ca se decid sa-L urmeze pe Hristos. Sunt peste tot. Dumnezeu stie cine sunt. Asigura-te ca nu esti si tu unul din ei, pentru ca toti cei care doar sustin ca sunt crestini, vor pieri pentru totdeauna, fara exceptie.
Spre deosebire de acestia, toti adevaratii posesori ai vietii vesnice vor persevera pana la sfarsit si vor fi mantuiti. In Ioan 10:28 Isus spune: "Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri". Cuvinte foarte puternice. Apoi El adauga: "Si nimeni nu le va smulge din mana Mea." Ascultati cu atentie. Unul din motivele pentru care oamenii nu inteleg atat cat ar trebui sa inteleaga in umblarea lor de crestini este pentru ca nu asculta cu atentie in biserica. Apoi ajungi la o problema dificila si complicata pe care mintea ta n-o poate intelege imediat pentru ca n-ai fost atent pana in acel punct. Ai lipsit de la biserica. Drept rezultat, veti gasi oameni carora le e greu sa avanseze in viata crestina in gandirea si in doctrina lor pentru ca vin rar la biserica, asculta sporadic. In astfel de probleme nu-ti poti permite sa faci greseli. Iar daca vei fi foarte tulburat atunci cand vei pleca astazi de aici, exista un motiv pentru asta, intotdeauna exista un motiv. De aceea, trebuie sa asculti cu atentie aceste lucruri. Sufletul tau depinde de ele si locul unde iti vei petrece vesnicia depinde de ele.
Toti cei nascuti din nou cu adevarat vor persevera pana la sfarsit si nu pot fi pierduti. Ei nu vor fi pierduti. Dati-mi voie sa rezum lucrurile astfel: Biblia ne invata ca toti adevaratii posesori ai vietii vesnice, crestinii reali, autentici, vor persevera pana la sfarsitul vietilor lor. Ea ne invata ca niciodata nu vor pieri. Nu se vor pierde niciodata. Nu vor fi niciodata aruncati afara. Odata ce o persoana este in Hristos, acea persoana va fi intotdeauna in Hristos. Odata ce ai fost adoptat de Dumnezeu in familia Sa prin har, tu niciodata nu vei inceta sa fii copilul lui Dumnezeu. Nu poti deveni vreodata ne-adoptat si sa devii copilul diavolului. Nu e posibil. Pentru ca, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus. Toate lucrurile s-au facut noi. Exista o actiune supranaturala care a avut loc si prin care Dumnezeu a venit sa locuiasca in sufletul tau. El Si-a contopit viata Lui cu a ta. Aceasta legatura nu poate fi desfacuta. Dumnezeu a facut-o. Iar daca Dumnezeu e pentru tine, spune Pavel in Romani 8, atunci cine poate sta impotriva ta? Ia toate fiintele ceresti, sfintii ingeri, demonii, ia orice situatie de pe pamant si gandeste-te, cine se va ridica sa-ti stea impotriva? Dumnezeu e cu tine. Gasim aceste lucruri in Romani 8, intregul final al acelui capitol. Odata ce esti copilul lui Dumnezeu, tu nu vei inceta sa fii copilul Lui si sa devii un copil al diavolului. Nu e posibil. Odata ce ai primit harul lui Dumnezeu, ai fost amnistiat si pacatul ti-a fost iertat, aceasta iertare nu-ti mai poate fi luata. Ea ti-a fost data in dar de Insusi Dumnezeu. Pavel spune in Romani 8 ca Dumnezeu e Cel ce ne socoteste neprihaniti. Cine poate lua aceasta indreptatire de la Dumnezeu? Daca Dumnezeu ti-a dat-o, cine o poate lua de la tine? Si se va razgandi oare Dumnezeu? Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb, spune El. Imi place sa studiez aceste lucruri. Odata ce ai fost imbracat in har, odata ce ai fost iertat, aceasta iertare nu-ti va mai fi luata. Odata ce ai fost legat de Hristos prin credinta vie, odata ce ai intrat in aceasta unire mistica, pe care imi place sa o descriu ca fiind viata lui Dumnezeu in sufletul tau, aceasta unire nu mai poate fi distrusa. Odata ce ai fost atras de Dumnezeu sa umbli pe calea cea ingusta si dreapta, prin chemarea interioara eficace a lui Dumnezeu in sufletul tau ca unul din alesii Lui, odata ce ai inceput sa pasesti pe aceasta cale ingusta si dreapta, pentru ca Dumnezeu te-a pus pe ea, tu nu o vei mai parasi vreodata pentru a umbla pe calea cea larga ce duce la distrugere si sfarseste in iad. Nu e posibil. Fiecare femeie, fiecare copil, fiecare barbat de pe acest pamant care primeste harul lui Dumnezeu pe acest pamant va intra, mai devreme sau mai tarziu, in slava, si nici unul dintre ei nu se va pierde. De aceea ni se spune in Romani 8:29 si 30: "Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai nascut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit." Nu avem aici nimic altceva decat lucrarea puternica a lui Dumnezeu, de la inceput pana la sfarsit. Odata ce esti prins in acest lant de aur, nimic nu te mai poate scoate de acolo. Adevaratul sfant va persevera. Isus vorbeste despre alesii Sai ca despre unii care striga catre Dumnezeu zi si noapte. Biblia vorbeste despre cei ce vor persevera ca fiind niste fecioare intelepte, sarea pamantului, mostenitorii imparatiei, urmasii Mielului. Ei sunt cei ce nu vor pieri niciodata. Toti cei nascuti din nou cu adevarat vor persevera. Nici unul dintre ei nu se va pierde. Nici unul dintre ei nu-si va pierde mantuirea. Ei nu isi pot pierde mantuirea. Daca crezi despre un barbat sau o femeie care au fost nascuti din nou, care au ajuns sub puterea crucii, care au fost regenerati inauntrul lor prin puterea dinamica a Duhului Sfant, care si-au contopit vietile cu viata Mantuitorului nostru Isus Hristos, in ale caror vieti locuieste El, care au intrat in planul lui Dumnezeu de rascumparare fiind alesi din vesnicie pentru vesnicie, daca crezi ca poti cadea din aceasta inseamna ca nu ai inteles planul lui Dumnezeu, nu ai inteles lucrarea Duhului Sfant, nu ai inteles lucrarea lui Isus Hristos de pe cruce, nu ai inteles deloc planul lui Dumnezeu de rascumparare. Si e trist ca sunt multi in aceasta situatie. Dar multumesc lui Dumnezeu ca, odata ce sunt al Lui, voi fi al Lui pentru totdeauna. Cei ce sunt nascuti din nou cu adevarat vor persevera.
Dati-mi voie sa merg putin mai departe. Dintre acestia, va persevera atat cel mai slab cat si cel mai puternic. Si vreau sa va incurajez prin ceea ce voi spune in continuare. Cel mai tanar, cel mai in varsta, noii-nascuti in Hristos, stalpii Bisericii, cu totii vor persevera. Despre asta e de fapt vorba. Problema se pune in felul urmator: daca e o credinta autentica, fie ea cat de mica, daca este autentica, se va dovedi in cele din urma la fel de indestructibila precum credinta aprinsa si arzatoare a celui mai mare sfant. Aceasta e ideea critica pe care trebuie sa o intelegem. Despre Isus s-a spus ca El nu stinge un fitil care mai fumega. El nu va frange o trestie rupta. El cere insa o credinta autentica. Aceasta e problema. Deci, nu e vorba de inima ta generoasa. Nu se pune problema daca esti cel mai mare sfant din biserica. Problema care se pune azi este: ai tu credinta mantuitoare autentica, indiferent daca e cea mai slaba credinta din biserica sau cea mai puternica, este ea autentica? Atunci ea te va purta pana la sfarsit, pentru ca adevarata credinta mantuitoare este indestructibila.
Dupa parerea mea, probabil ca aceasta e tema majora din cartea Iov. Adevarata credinta mantuitoare este indestructibila. Provocarea din partea diavolului in prima parte a cartii lui Iov este urmatoarea. "Lasa-ma numai sa aduc peste el tot ce pot si am sa-Ti arat cat de puternica e credinta in unul din oamenii Tai." Iar provocarea venita ca raspuns din partea lui Dumnezeu este: "Fa cum ai zis si vom vedea atunci cat de puternica e credinta mantuitoare." In cele din urma, ea s-a dovedit indestructibila. Imi place foarte mult ce a spus Charles Spurgeon cu multi ani in urma. El a spus: "Daca Dumnezeu aprinde lumanarea, nimeni nu o poate stinge." De aceea, prietene, te intreb astazi, a aprins Dumnezeu o lumanare in sufletul tau? Ai tu credinta autentica? O, poate ca e slaba, dar o ai? Aceasta e problema. Sau faci si tu parte din oamenii din categoria "Doamne, Doamne" si, pentru motive stiute doar de tine, vii la biserica, te prefaci ca participi la activitatile ei, dar in inima ta nu exista viata, nu exista o flacara? Poate ai o credinta slaba, poate harul tau e putin, poate puterea ta e mica, poate simti ca in lucrurile spirituale esti inca un copil, dupa toti acesti ani. Poate uneori te indoiesti chiar de realitatea convertirii tale. Dar, daca credinta ta e autentica, nu se pune problema cantitatii credintei unui om, ci promisiunea depinde de adevarul si autenticitatea ei. Trebuie sa intelegi aceasta.
Dupa ce am spus toate aceste lucruri, vreau sa intelegeti ca toti adevaratii credinciosi vor cunoaste slabiciunea si esecul. Toti adevaratii credinciosi vor cunoaste slabiciunea si esecul. Priviti in Biblie. Nu cumva sa credeti ca cei ce persevereaza cu adevarat vor fi ca Apostolii din Biblie. Cautati in Biblie. Urmariti-o de la inceput la sfarsit. Noe a umblat cu Dumnezeu. Un mare sfant al lui Dumnezeu. Unul din putinii oameni salvati pentru vesnicie in timpul potopului. O suta douazeci de ani a marturisit, in ciuda asprelor persecutii, predicand un potop intr-un loc unde nu a plouat niciodata. Acest om e uimitor. Dar dupa potop il vedem beat si dezbracat in cortul sau. Dintre toti oamenii, iata-l pe eroul nostru, pe Noe. A cazut. Si Avraam a cazut. A mintit de doua ori in legatura cu Sara, spunand ca era doar sora lui. A pus in pericol vietile tuturor oamenilor din jurul lui cand a facut acest lucru. Lot a plecat si a locuit in Sodoma, a devenit un mare om la portile cetatii, a fost un judecator, un om important in cetate. Cand Dumnezeu a distrus cetatea, El a trebuit sa-l smulga pe Lot din cetate, la propriu, trimitand un inger sa-l traga de mana. Iacov l-a inselat pe tatal sau, pe Isaac. Iacov, cel ce a devenit capul unei intregi natiuni, Israel. Israel isi trage numele de la Iacov. Numele lui a fost schimbat in Israel. Moise a pacatuit in fata stancii. El a furat slava lui Dumnezeu, ca si cum ce se intampla se datora maretiei lui. David a comis un adulter oribil. Omul dupa inima lui Dumnezeu, un ucigas. Tot felul de minciuni si uneltiri. Ezechia L-a uitat pe Dumnezeu si s-a laudat cu bogatiile lui. Petru s-a lepadat de Domnul de trei ori, blestemand si injurand ca un pescar. Apostolii L-au parasit pe Isus in gradina, cand au venit dupa El sa-L aresteze. Toti au fugit. Barnaba si Pavel, doi din marii eroi ai cartii Faptele Apostolilor, s-au oprit in mijlocul drumului si s-au luat la cearta. Cearta lor a devenit atat de aprinsa incat a marcat sfarsitul relatiei lor, fiecare luand-o in alta parte. Neintelegerile dintre ei au fost atat de puternice incat au trebuit sa se desparta.
Toti acestia ne slujesc drept dovezi triste ca si cei mai mari sfinti vor cadea. Ideea pe care trebuie sa o intelegem in legatura cu fiecare sfant al lui Dumnezeu, cu fiecare copil al lui Dumnezeu, cu fiecare persoana nascuta din nou cu adevarat, este ca e posibil sa cazi. Vei cadea, dar vei cadea in har. Nu vei cadea din har. Cred ca acesta e unul din cele mai binecuvantate adevaruri pe care le-am invatat vreodata. Tu cazi in har, nu cazi din har. Toti adevaratii credinciosi vor cunoaste slabiciunea si esecul.
Mergem mai departe. Unii credinciosi adevarati vor cunoaste indoiala si frica. Poate ca si tu esti astazi unul dintre ei, de aceea vreau sa te incurajez. Exista credinciosi adevarati care trec prin multe indoieli si prin multe temeri, gandindu-se daca sunt sau nu mantuiti cu adevarat. Acest lucru mi-e foarte drag si e aproape de inima mea. Am descoperit ca cei mai sfinti crestini sunt cei mai sensibili in ce priveste pacatul lor. De fapt, de-asta si sunt ei cei mai sfinti. Dar, pe de alta parte, devenind cei mai sfinti, cei mai sfinti oameni vad pacatosenia pacatului lor ca fiind cea mai mare. Iata-l pe Pavel in Romani 7. Pavel nu se gaseste pe fundul vaii. In Romani 7, Pavel se afla in culmea experientei crestine. Urand cu desavarsire pacatul dinauntrul lui. Deci, cu cat devii mai sfant, cu atat iti urasti mai mult pacatul. Cei caldicei din mijlocul nostru, cei firesti dintre noi, aceia dintre noi care ignora Cuvantul lui Dumnezeu, ei nu se ingrijoreaza in legatura cu pacatul lor. De aceea sunt asa. Cei mai sfinti dintre noi isi fac griji din cauza pacatelor lor. Ii deranjeaza. Provoaca neliniste inauntrul lor, chiar pana la punctul in care ei realizeaza ca dorinta lor de a fi mai asemanatori cu Hristos (ei vor sa fie mai sfinti decat sunt) naste adesea o disperare, o descurajare care ii face in acele momente sa se intrebe: sunt eu oare convertit cu adevarat, pentru ca daca asa ar sta lucrurile, as fi mult mai sfant decat sunt acum. Va spun ca unii din cei mai buni dintre noi trec prin asa ceva.
Dati-mi voie sa va spun ceva. Ascultati cu atentie. A fi in siguranta in mainile lui Dumnezeu e un lucru. A face parte din planul Lui, a avea dragostea Lui revarsata asupra ta, a fi unul din alesii Lui, a fi mantuit prin har, a avea viata lui Dumnezeu in sufletul tau, a avea o mantuire indiscutabila care e in deplina siguranta in El e un lucru mare si minunat. A fi sigur ca esti in siguranta, a, asta e altceva. Sa te bucuri de aceasta siguranta, e cu totul altceva. Cred ca sunt multi credinciosi adevarati care nu se bucura de deplinatatea bucuriei pentru mantuirea lor. Ei nu se bucura de plenitudinea realitatii ca vor merge in cer indiferent ce s-ar intampla. Si asta imi intristeaza inima. Imi pare rau pentru astfel de oameni. Romani 8:16 spune: "Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu." Duhul Sfant iti descopera ca esti copilul lui Dumnezeu. Romani 15:13 spune: "Dumnezeul nadejdii sa va umple de toata bucuria si pacea, pe care o da credinta..." Asa e viata unui copil al lui Dumnezeu. Si totusi, exista unii care au aceasta siguranta ferma. Esti mantuit. Ai fost mantuit iar pacatul tau a fost iertat in clipa cand ai crezut cu adevarat in Hristos. Dar exista si unii care nu au aceasta plinatate a bucuriei si nu au aceasta plinatate a pacii pe care o da credinta. Sunt unii care intotdeauna par sa se poticneasca pe un drum drept si ingust. E aproape ca si cum ei ar merge in carje tot drumul drept si ingust inspre cer. Apoi sunt cei nascuti din nou, care tasnesc la semnal si alearga fara sa intampine vreun obstacol, plini de bucurie, plini de entuziasm, biruitori, incurajandu-i pe cei din jurul lor, care merg pe drumul drept si ingust, sunt parca peste tot, adunandu-i pe cei ce raman in urma, "Hai, vino, o sa reusesti!", indemnandu-i si fiind un exemplu stralucitor pentru toti. Bineinteles, mai sunt si toti ceilalti de la mijloc.
Dar ce vreau sa va spun astazi este urmatorul lucru. Poate schiopatezi. Poate esti unul dintre cei ce se poticnesc pe drumul drept si ingust. Poate ai indoielile tale. Poate ai temerile tale. Dar daca astazi esti cu adevarat un copil al lui Dumnezeu, esti in perfecta siguranta, chiar daca nu te bucuri de aceasta siguranta. Daca credinta ta e autentica, esti in perfecta siguranta. Sunt unii care merg cu indoielile si temerile lor tot drumul, pana la capat.
Chiar acum citim Calatoria Crestinului la partasia noastra, a barbatilor. John Bunyan, acest puternic maestru al teologiei, a stiut bine ce face atunci cand a scris in Calatoria Crestinului despre un personaj cu numele Disperare, despre fiica lui, Fricoasa, si despre felul in care acestia doi au ajuns in Cetatea Cereasca impreuna cu Crestina si cu Viteaz-pentru-adevar. Iat-o pe Crestina si pe Viteaz-pentru-adevar plini de entuziasm si energie pe drumul drept si ingust, inconjurati cu un nor de biruinta si slava. Dar mai sunt si Fricoasa si Disperare. Toti patru ajung insa in Imparatie.
Acum, poate ca astazi esti Fricoasa sau esti Disperare. Vreau sa spun si sa fac clar acest lucru, exista multi factori care contribuie la aceasta. Pentru unii dintre voi, sunt factori fiziologici. E aproape ceva genetic. E ceva fiziologic, starea voastra emotionala este determinata de problemele voastre fiziologice. Daca nu luati Litiu, sunteti la pamant. Depresia maniacala. E o realitate. Ei bine, cine credeti ca se va indoi de mantuirea lui in ziua cand nu ia Litiu? Depresivul maniacal. Ati putea sa-l incurajati toata ziua dar nu dupa mult timp se descurajeaza din nou. Imi pare foarte rau pentru el. Va veni o zi cand nu vei mai avea nevoie de Litiu. Va veni o zi cand vei fi desavarsit. Va fi o zi cand te vei bucura de fiecare clipa care va trece in vesnicie, de aceea te incurajez astazi sa te imbarbatezi.
Mai sunt si aceia dintre voi care nu va bucurati de mantuirea voastra si de siguranta ei pentru ca traiti nepasatori, nu ascultati mesajele, nu va cititi Bibliile, nu umblati cu Dumnezeu. O, tu esti copilul lui Dumnezeu, dar esti din cand in cand, esti sus si jos. Esti un crestin jucarie. E vina ta. Tu nu faci parte din categoria despre care tocmai am vorbit. Vreau sa te provoc astazi si sa-ti spun ca te poti bucura de siguranta si ar trebui s-o faci. Dar esti inselat de diavol sa renunti la lupta. Sa cedezi si sa te compromiti. Tu schimbi viata ta din belsug pentru o farfurie de mancare, asa cum a facut Esau pentru un blid de linte. De aceea te provoc sa te trezesti si sa te bucuri de ce e al tau.
Unii crestini adevarati vor cunoaste si ei indoiala si teama. Uneori, chiar cei mai buni dintre noi, si chiar noi toti, vom trece prin asta, dar fie ca prin harul lui Dumnezeu indoiala si teama sa fie reduse la minimum iar noi sa ne bucuram de siguranta pe care o avem in Hristos. Am putea spune multe lucruri despre acest subiect, dar dati-mi voie sa va prezint cateva versete care trateaza aceasta tema, a perseverentei sfintilor, si la care putem reveni iarasi si iarasi. Concluzia finala este aceasta. Toti cei ce sunt nascuti din nou cu adevarat vor persevera. Cel mai slab si cel mai puternic vor persevera. Si vom persevera din urmatorul motiv: pentru ca Dumnezeu ne va sustine. Acesta e motivul. Lewis Sperry Chafer a spus odata: "Raspunsul suprem in fata nesigurantei sau sigurantei credinciosului se bazeaza pe intrebarea cine face lucrarea de mantuire." Iar el a raspuns: "Dumnezeu." De aceea spune Isus in Ioan 10:28: "Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea." Charles Spurgeon avea atata dreptate atunci cand a spus: "Isus a facut vietile oamenilor Sai la fel de vesnice ca a Lui." Imi place asta. "Isus a facut vietile oamenilor Sai la fel de vesnice ca a Lui." Apoi a continuat, spunand: "Domnul Isus a platit un pret prea mare pentru rascumpararea noastra ca sa ne lase in mainile vrajmasului." E asa de bine sa stim asta. Romani 8, spre sfarsitul capitolului, de la versetul 38 pana la sfarsit, ne conduce spre concluzia ca nu exista nimic in aceasta viata care sa ne poata desparti de dragostea lui Dumnezeu in Isus Hristos. Nici diavolul, nici lumea, nimic, nici macar voi insiva. E un pasaj minunat despre siguranta credinciosului, despre perseverenta credinciosului si despre faptul ca Dumnezeu e Cel ce-l sustine pe credincios. Isus a spus in Ioan 10:27-29, "Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine..." (ele Il urmeaza tot drumul, pana la sfarsit). El a spus: "Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea." Apoi continua, spunand: "Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decat toti; si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu." Chuck Swindol a numit acest pasaj, pe buna dreptate, "Zidul dublu de siguranta al credinciosului." Iata imaginea. Hristos te-a cuprins in bratele Sale si te tine strans. Apoi, in jurul bratelor lui Hristos, care sunt in jurul tau, vin bratele Tatalui, care le cuprind pe cele ale lui Hristos. Amandoi, si Tatal si Fiul, te tin strans. Cine te mai poate smulge dintr-o astfel de stransoare? "O, dragoste ce nu renunti la mine." Tatal si Fiul te sustin. Pavel, in Filipeni 1:6, a spus: "Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Hristos." Efeseni 1:13 si 14: Suntem pecetluiti cu Duhul promisiunii, care este garantia ca suntem rascumparati si suntem proprietatea lui Dumnezeu. Ii apartinem. Evrei 12:2: "Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus..." Iar 1Petru 1:5 ne spune ca toti adevaratii credinciosi vor persevera. Nu pentru ca sunt atat de sfinti, de devotati sau de consecventi. Ne spune ca suntem paziti de puterea lui Dumnezeu, si acesta, prieteni, este motivul pentru care noi vom persevera. "Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi!" Iar apoi, dupa ce am inteles toate aceste lucruri, privim mai jos la versetul 9, unde spune: "...veti dobandi, ca sfarsit al credintei voastre, mantuirea sufletelor voastre."
Dumnezeu vrea ca tu sa te bucuri astazi de mantuirea sufletului tau. Siguranta credinciosului e un lucru. Bucuria pe care o avem atunci cand suntem constienti de asta, e altceva. Vrei sa te bucuri? Vrei sa mergi inainte, spre deplina asigurare a nadejdii? Vrei sa intelegi ca si cei mai mari sfinti au indoieli si temeri si uneori chiar si cei mai mari sfinti sunt slabi si cad? Dar trebuie sa mai stii si ca, atunci cand cazi, tu cazi in har, nu din har. Pentru asta ne-a si fost dat harul. Nu e ceva ce tu poti face. Singurul lucru pe care il poti face ca sa fii mantuit de Dumnezeu este sa-L rogi sa o faca. Nu neprihanirea ta te-a adus in poporul Lui si nu pacatosenia ta te va scoate afara. Sangele lui Hristos si dragostea lui Dumnezeu te-au adus printre ai Lui. Sangele lui Hristos si dragostea lui Dumnezeu te vor sustine in siguranta tot drumul pana in cer. Si, odata ajuns in cer, vei fi in siguranta pentru vesnicie, nu exista nici o indoiala in aceasta privinta. Alegerea dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu tine doar de dragostea lui Dumnezeu pentru tine.
Tradus de Florin Vidu