MAI MULT DECAT ACESTIA?
La un moment dat Isus adauga un alt aspect chestionarii la care-l supune pe Apostol. El aduce o remarcabila adaugire.
"Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti tu mai mult decat acestia?"
Daca exista o intrecere si o competitie ce se presupune sa se desfasoare fara menajamente intre niste lideri crestini aceasta este: "Cine-l iubeste mai mult pe Domnul Isus?"
Despre apostolii martiri se spune ca "nu si-au iubit viata pana la moarte" (Apoc.12:11)
Intrebarea lui Isus poate avea mai mult semnificatii:
- "Ma vei iubi mai mult decat ii iubesti pe acesti frati si prieteni ai tai si esti dispus sa-i lasi pentru Mine si sa Ma urmezi, daca trebuie?"
- "Ma iubesti mai mult decat barcile tale si plasele tale de pescuit printre care ti-ai petrecut cea mai mare parte a vietii, de la care Te-am chemat la inceput si printre care Te gasesc Eu astazi? Vrei sa le lasi toate si sa te devotezi predicarii Evangheliei si slujirii fratilor tai?"
Presupunerea rezonabila care se poate face este ca expresia adaugita de Isus, "mai mult decat acestia" a fost menita sa-i aminteasca lui Petru de mult prea increzatoarea lui declaratie, (Mat.26:35; Marcu 14:31) "Chiar daca ar trebui sa mor cu Tine, tot nu ma voi lepada de Tine." ACUM, ISUS II ZGANDAREA ORGOLIUL - "Ma iubesti mai mult decat fratii tai? Iti amintesti de ziua cand ai spus cu mare incredere "Chiar daca toti se vor lepada de Tine, eu unul nu o voi face" "Eu merg cu Tine pana la capat" "Si-nchisoare, daca trebuie!" Atunci erai mai increzator si mai credincios decat altii. O vei spune si acum? Dupa tot ce s-a intamplat esti sigur ca inima ta este mai nobila decat a celorlalti?" Isus il invata pe Petru ca cele doua principale calitati ale unui pastor, lider, episcop al sufletelor erau, dragostea si umilinta, amintindu-i de viitoarea lui sarcina.
Avand in vedere ca Petru s-a echipat si a sarit in apa luand-o inaintea tuturora in intampinarea Domnului, este ca si cum il intreaba daca-l va iubi la fel de grabnic si intens precum se poarta! (Ioan 21:7)
Sa nu uitam niciodata cine suntem! Si de ce suntem in stare ca pacatosi. Ca daca stam, stam in picioare doar datorita harului Sau si nu datorita arogantei sau ambitiei noastre de a nu ne lasa!
Daca slujim, slujim din harul Lui si in harul Lui!
Iti da har Dumnezeu fiindca ai o atitudine potrivita a inimii? Nu! Harul iti da, asa pur si simplu! Cu harul lui iti va acoperi neajunsurile tale, lipsurile si slabiciunile tale!
Aceasta aducere aminte ne va impiedica sa ne mai inaltam si sa cautam sa ne evidentiem mai presus de altii, asa cum indirect a facut-o Petru spunand ca chiar daca toti il vor parasi, totusi el nu o va face. Insa a fost repede umilit, chiar mai mult decat ceilalti, de Domnul si facut constient de propria lui slabiciune mai mult decat toti ceilalti.
La fel ni se va intampla si noua daca-l urmam pe El si ii slujim dintr-un alt motiv decat cel enuntat de Isus in intrebarile puse lui Petru : "Ma iubesti? Ma iubesti mai mult decat altii? Este dragostea ta superioara celei a altora? Iertarea pe care tu ai primit-o a fost mai mare decat a lor."
Constienti fiind de propria noastra slabiciune, noi ne vom bizui mai mult pe Domnul decat oricand, dandu-i astfel posibilitatea sa ne foloseasca mai mult decat pe altii - mai ales, decat pe cei increzatori in sine. Amintindu-ne permanent de ea nu vom fi lasati sa devenim sau, redevenim, increzatori in sine si in propriile daruri si aptitudini. Noi trebuie sa realizam ca suntem in stare sa ne lepadam de Domnul, la fel ca oricine, si sa ne bizuim pe bratul Lui si pe harul chemarii Sale!
Niciodata sa nu uitati cine sunteti, dar sa nu uitati nici ce-a facut Domnul pentru voi si noua inima pe care v-a dat-o. Sa nu uitati de propria voastra slabiciune.
- Vedem acest exemplu (de realism, de veghe asupra lui insusi) la Pavel: "ultimul apostol", "harul Lui imi este de ajuns" …
- la Petru, mai tarziu
- Si astazi studiez ca la inceput! Ca si pentru primul meu studiu!
La prima vedere intrebarea "Ma iubesti?" pare una simpla, si intr-un fel este asa. Chiar si un copil intelege dragostea si poate intelege o intrebare cu privire la ea, isi poate da seama daca iubeste sau daca este iubit. Totusi, "Ma iubesti?" este, in realitate, o foarte patrunzatoare si rascolitoare intrebare!
Dragostea pentru El este cea care trebuie sa primeze in toata viata si slujba noastra! S-ar putea sa ajungem sa cunoastem multe si sa facem multe, sa afirmam multe si sa pretindem multe, sa lucram mult, sa dam mult si sa trecem prin multe, oferind un mare spectacol al religiei noastre, dar totusi sa fim morti inaintea lui Dumnezeu din lipsa de dragoste pentru El si pentru Fiul Lui. Intrebarea pe care in permanenta trebuie sa ne-o punem este, "Cat de mult il iubim pe El?", in tot ce facem si daca-l iubim pe El mai presus de toate? Il iubim noi pe Hristos? Aceasta-i intrebarea!!!
Fara a iubi mult pe Hristos, Crestinismul nostru va fi lipsit de orice vitalitate. Fara a-l iubi pe Hristos, tot serviciul nostru este in zadar!
LIDERUL "IMPAIAT"!?
Vom fi doar niste crestini lipsiti de continut, de substanta, asemenea unor pasari impaiate ce arata ca niste pasari dar n-au viata, sunt gaunoase in interior.
Liderul "impaiat" este cel ce face multe, spune multe, predica si invata multe, dar iubeste putin pe Domnul si Stapanul lui!!
Acolo unde nu este dragoste nu este viata! Astfel slujirea noastra va fi lipsita de vitalitate, la fel si invatatura, si orice altceva….TOT, TOT!! Conducerea noastra nu va fi in viata ci in moarte. Va fi moarta si va duce la moarte, nu la Isus! Daca-l iubim pe El, ii vom conduce pe oameni la El!!! Noi ii conducem pe oameni la ceea ce noi iubim.
Sa cautam sa nu ne lipseasca sentimentul in slujirea noastra! Sa nu fie o slujba facuta fara interes, fara pasiune. Pana si pacatosii demonstreaza mai multa pasiune in slujbele lor, de aceea cu cat mai condamnabil va fi slujitorul resemnat, indiferent si impasibil?
Dragostea de Domnul ne va alimenta flacara pasiunii in slujba pe care El ne-o da sa o facem.
RASPUNSURILE LUI PETRU
Nu vreau sa trecem cu vederea raspunsurile pe care le-a oferit Petru la niste intrebari atat de bine tintite!
Sa vedem ce raspunde El la intrebarile insistente ale Domnului.
- repetarea lor nu s-a facut fara o anume semnificatie
- insistenta aparenta a Domnului a dorit sa trezeasca in Petru unele sentimente.
Aici il vedem pe Stapanul insarcinandu-l pe Petru in conducerea spirituala. Nu este nimic altceva decat "primul serviciu" de ordinare al Bisericii Crestine! Il amageste Domnul pe Petru spunand-i ca este gata de serviciu, fiindca este educat si pregatit teologic, ca indeplineste toate criteriile conducerii spirituale? Dimpotriva! Il vedem pe Isus punand niste intrebari simpliste (in aparenta!!), intr-o maniera cel putin suparatoare : REPETANDU-LE SI PUNANDU-I-LE IN PUBLIC!!
Isus il cunostea foarte bine pe Petru si stia bine ce poate si ca sa se asigure ca-i va sluji cu credinciosie dupa plecarea Lui dintre ei si pana la revenirea Lui, il intreaba un singur lucru: "Ma iubesti, tu?"
"Daca o faci tot ce-ti lipseste iti va fi adaugat (si dat pe deasupra), in timp. Fie ca-i vorba de calitati, de aptitudini, de conditii, de rezultate, etc, …doar sa Ma iubesti! Daca o faci, ii vei conduce pe oameni la Mine."
Acest indemn este valabil si pentru noi!
Ca un PRICEPUT CHIRURG AL SUFLETELOR, Isus a dorit sa-i arate lui Petru ce va trebui sa-l guverneze in pastorirea oilor, in conducerea lor, si ce va trebui sa mentina, prin excelenta, ca si prioritate in viata lui: Sa-l iubeasca pe Domnul cu o dragoste de o calitate superioara!
Isus stia ca daca-l va iubi pe El, Petru va iubi si va hrani si turma, dovedindu-i-se ca si credincios slujitor. Daca in slujirea si conducerea mici turme, Petru va avea in vedere aceasta necesitate, restul i se va adauga de Domnul prin medierea miraculoasa a Duhului Sfant. Atunci, Petru va fi un slujitor eficace, va fi un bun pastor si priveghetor al sufletelor!
ARE LOC O UMILIRE INTENTIONATA
De doua ori il vedem pe Apostol raspunzand intrebarii lui Isus cu, "Da, Doamne, …stii ca Te iubesc" si odata il vedem spunand, "Doamne, Tu toate le stii; stii ca Te iubesc", iar Ioan ne comunica ca a fost "intristat" sa fie intrebat a treia oara.
Sa fi fost din intamplare ca Isus a insistat? Nu era sigur de loialitate lui Petru? La urma urmei, l-a tradat de trei ori! Sau, Isus dorea sa-i ofere o lectie de final Apostolului : si anume, ca in insarcinarea pe care i-o dadea acum, de a paste oitele Lui (este ceea ce un lider face, nu?), dragostea lui suprema trebuia sa fie pentru Domnul sau. Nu pentru hranirea oitelor si lucrarea cu ele, nu pentru pozitia lui, ci pentru El, pentru Isus! Acesta va fi asigurarea ca ce va face va face in "puterea lui Dumnezeu" si nu in "puterea lui Petru"!!?? Aceasta este "PARGHIA" pe care Isus o va avea in viata lui Petru pentru a-l putea misca cum vrea si unde va vrea El!
De asemenea, va fi GARANTA ca Petru nu-si va face slujba din dragoste pentru el si pentru ce i-a cazut la imparteala, ci din dragoste pentru Domnul! Daca aceasta va ajunge sa lipseasca de undeva atunci va fi inlocuita cu o dragoste straina.
Acum tot ceea ce el spune in 1Petru 5:1-7 devine mai limpede si ne vorbeste de progresul lui Petru si de vrednicia lui in slujba ce i-a incredintat-o Domnul. Nimeni nu era acum mai potrivit decat Petru sa dea sfaturi despre conducerea spirituala si cum aceasta se presupunea sa fie dusa la indeplinire:
"Sfatuiesc pe prezbiterii (Sau: batran.) dintre voi, eu, care sunt un prezbiter (Sau: batran.) ca si ei, un martor al patimilor lui Hristos, si partas al slavei care va fi descoperita: Pastoriti turma lui Dumnezeu, care este supt paza voastra, nu de sila, ci de buna voie, dupa voia lui Dumnezeu; nu pentru un castig marsav, ci cu lepadare de sine. Nu ca si cum ati stapani peste cei ce v-au cazut la imparteala, ci facandu-va pilde turmei. Si cand Se va arata Pastorul cel mare, veti capata cununa, care nu se poate vesteji, a slavei. Tot asa si voi, tinerilor, fiti supusi celor batrani. Si toti in legaturile voastre, sa fiti impodobiti cu smerenie. Caci, ,,Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har.`` Smeriti-va dar supt mana tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El sa va inalte. Si aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El insusi ingrijeste de voi."
Dupa ce inainte il urmase pe Domnul din dragoste pentru sine si pentru gloria viitoare, pentru pozitia de imparat al Lui, acum a ajunge sa slujeasca doar pentru dragostea Lui!! Aceasta a fost marele progres ce l-a putut face Petru, fiindca a mentinut o dragoste fierbinte pentru Domnul lui tot timpul slujbei sale.
SEMNUL UNUI ADEVARAT UCENIC
Trebuie sa spunem si ca raspunsul pe care l-a dat umilitul Apostol este raspunsul pe care ar trebui sa-l dea orice credincios adevarat cu privire la credinta (religia, convertirea) lui!
Acesta poate fi slab si ignorant, instabil si incapabil, sa faca ceva bun, sa greseasca in multe privinte, dar sa fie sincer si adevarat. Intrebati-l daca este sfintit, regenerat, sanctificat, botezat in si cu Duhul, daca este ales si predestinat, si poata va va raspunde ca nu stie sigur si ca nu-i sigur de toate acestea! Dar intrebati-l daca-l iubeste pe Hristos si veti stii fara putinta de tagada ca acesta este un ucenic al Domnului!
Nimeni nu va vrea sa fie gasit de Domnul cu acest cusur! Ca nu l-a iubit pe Domnul in lucrul lui!
PASTE OITELE MELE!
Dupa ce a primit de la Petru marturia publica a iubirii sale sincere, Domnul ii spune cum se presupune sa arate lumii aceasta dragoste a lui. Aceasta va fi sarcina lui pentru viitor. Ii cere sa demonstreze autenticitatea dragostei sale, pentru El, hranind Biserica Lui.
"Simone, daca intr-adevar Ma iubesti atat de mult precum marturisesti, cea mai buna dovada a dragostei tale este sa te dedici marii lucrarii a pastoririi sufletelor. Traieste pentru altii. Ingrijeste-te de altii. Slujeste-le altora. Fa bine la altii. Ingrijeste si protejeaza oile Mele din aceasta lume rea si nu crede ca nu trebuie sa implinesti nevoile celor mai slabe dintre acestea. Aceasta, aminteste-ti, este dragostea adevarata. Nu consta in vorbe, in marturisiri, si in ambitii personale. Ea se vede cel mai bine calcand pe urmele Mele. Iar, Eu am venit nu sa Mi se slujeasca ci sa slujesc si sa mantuiesc ce era pierdut. Du-te si fa si tu la fel. Acela iubeste cel mai mult care Mi se aseamana cel mai mult"
Adaptare dupa J.C.Ryle.
Lectiile pe care acest pasaj le ofera intregii Biserici si indeosebi celor ce se afla in pozitii de responsabilitate din ea au fost prea mult ignorate si neglijate. Doresc doar sa le indic si sa las ascultatorul (cititorul) sa le dezvolte in propria lui minte si apoi sa le aplice.
a) Dragostea fata de persoana lui Hristos este cea mai importanta calitate ce trebuie sa-l impodobeasca pe un crestin, si mai ales pe un lider. Fara ea, vederile doctrinale corecte, zelul in evanghelizare, cunostinta lui si generozitatea lui, silinta in vizitarea bolnavilor si ajutorarea saracilor, sunt de foarte mica valoare si vor face prea putin bine. Insa avand-o, Dumnezeu ii va acoperi multe din neputintele lui. Un lider poate fi putin stramb in unele din vederile sale si chiar si unele din actiunile sale, dar daca-l iubeste pe Hristos rareori Acesta il va lipsi de vreo binecuvantare sau de eficienta in tot ce face.
b) Dragostea adevarata pentru Hristos este de asteptat sa se vada in primul rand in utilitatea (slujirea) noastra (adusa) altora, in a face ceea ce Hristos a facut, in a calca pe urmele Sale, in a trudi sa facem binele in aceasta lume rea. Cel ce vorbeste despre dragostea lui pentru Hristos si se taraie prin viata fara sa incerce sa faca vreun bine altora, se amageste singur si va vrea mai tarziu nici sa nu se fi nascut.
c) O mare parte a pretinsului nostru Crestinism este absolut inutila inaintea lui Dumnezeu si nu va face decat sa sporeasca osanda unora. Membrii bisericilor si aceia care le frecventeaza multumiti sa participe la servicii si sa asculte predicile, fara sa stie nimic de dragostea fierbinte fata de Hristos si fara sa se sacrifice in a-l imita se gasesc pe calea cea larga ce duce la distrugere. (!)
Rollock spune: "Un om nemantuit poate spune ‘il iubesc pe Dumnezeu’ dar daca nu o arata in fapta, nu este decat un mincinos si nu-l iubeste. Credinta si dragoste trebuie sa se exprime impreuna in fapte bune. Ai o inima, maini si picioare? Fa ceva bun cu ele! Altfel marturisirea ta de credinta si dragoste este in zadar!"
El mai spune: "Pastorul ce nu se straduieste sa aibe in inima lui putina dragoste pentru Hristos nu e vrednic de nimic. Exista atat de multe piedici si greutati puse inaintea lui in ducerea la indeplinire a slujbei lui incat nu va fi in stare niciodata sa le biruiasca daca nu, atat il iubeste pe Domnul cat si este foarte constient ca este iubit de El. Daca apostolii si martirii nu l-ar fi iubit mult pe Isus, ei ar fi cazut repede".
Leighton observa: "Dragostea este cea mai mare calitate a unui pastor (conducator spiritual) adevarat al turmei lui Dumnezeu. El nu-i intreaba pe Petru: ‘Esti tu intelept?’ Esti tu invatat? Sau, elocvent?, ci ‘Ma iubesti?’ apoi ii spune "paste/hraneste" oitele Mele. Dragostea pentru Hristos va da nastere, va conduce la dragostea pentru sufletele celor ce-i apartin si la dorinta de a le hrani si ingriji".
Scott spune ca, "cei ce au fost cel mai ingrozitor de ispititi si care au avut cele mai umilitoare experiente ale propriei pacatosenii, se dovedesc a fi in general cei mai blanzi, milosi si atenti pastori, ai acelor credinciosi slabi, tematori si raniti".
d) Adevaratul test al (autenticitatii spiritualitatii) realitatii convertirii (religiei) noastre este sa putem apela cu incredere la cunoasterea de catre Dumnezeu a inimilor noastre. Conteaza prea putin ce cred si ce spun despre noi, prietenii, rudele sau fratii in credinta. Ei pot sa ne laude atunci cand nu meritam sau se ne condamne cand suntem inocenti. …Daca pentru marturia inimilor noastre, a propriului cuget, putem apela la Isus, Cel ce cunoaste inimile oamenilor, si spune "Doamne, Tu toate le stii; stii ca Te iubesc" nu avem de ce ne teme.
e) Daca avem intr-adevar dragoste pentru Hristos, putem sa fim increzatori in Dumnezeu si sa slujim fara frica. In ce priveste credinta noastra, sfintenia noastra personala, putem da gres in evaluare, dar simtim noi ca intr-adevar si cu sinceritate il iubim pe Hristos? Aceasta-i marea intrebare! Existenta unei astfel de afectiuni este un semn bun. Daca nu am fi primit nimic de la Hristos nu l-am iubi din fire! Dar am primit, dragoste si pace, un duh nou si o inima noua. Am primit iertare si rascumparare. Noi il iubim fiindca El ne-a iubit intai pe noi!
Pentru final, iata cu ce cuvinte va trimite pe voi Isus sa slujiti turmei Sale din zilele noastre:
Ma iubesti tu? Esti sigur? Cerceteaza-te? Sigur vrei sa-Mi slujesti? Stii ce faci, la ce te prinzi? Sigur Ma iubesti? Demonstreaza-Mi iubind si hranind oitele! Slujeste si daruieste-ti viata altora si Voi stii daca Ma iubesti!