La primul reper, cu mult optimism si speranta, lovesc cu putere mingea Top Flight #2. O urmaresc cu entuziasm, pe deplin incredintat ca micuta minge alba va pluti, acoperind distanta dintre mine si prima gaura, dar descopar ca am trimis-o de fapt in padurea din stanga. Hotarat sa nu repet o performanta atat de "necaracteristica", imi corectez un pic pozitia la al doilea reper, dar mingea cade totusi in lacul din dreapta. Ajuns la a treia gaura, sunt sigur ca am rezolvat toate problemele. Aplic mingii o lovitura de care si Tiger Woods ar fi mandru, convins ca va scutura frunzele copacilor aflati la 50 de metri de mine, ca sa constat ca de fapt am atins doar in treacat varful mingii, trimitand-o inofensiv catre traseul doamnelor din apropiere. Frustrat si umilit, decid ca in runda asta n-are rost sa mai socotesc punctele si ma indrept abatut spre urmatorul reper. Nemaiasteptandu-ma la nimic bun, lovesc mingea fara prea mare tragere de inima. Spre marea mea uimire, mingea zboara drept si lung. Sunt din nou in forma, concluzionez eu. Mi-am revenit - pana la urmatoarea lovitura. Ah, bucuria jocului de golf. Si eu m-am apucat de el ca sa ma relaxez!?
Biserica, asa cum poate fi observata de-a lungul istoriei, imi aminteste mult de loviturile mele la golf. Penduleaza constant dintr-o extrema in cealalta, permanent corectandu-se, gresindu-si tinta, cautand frustrata rezolvarea problemei. Ocazional mai trimite cate o minge dreapta, dar repetarea ispravii e un lucru rar, urmatoarea lovitura fiind din nou gresita.
Luati de exemplu miscarea de crestere a bisericii. Dupa ce au vazut cum o mare parte a bisericii se multumeste sa castige teren putin cate putin, cu un scor nesemnificativ, unii au decis ca trebuie sa existe o cale mai buna. Biserica nu penetreaza societatea; ea nu atrage masele; nu are un impact suficient pentru Evanghelie. Nu se punea problema ca liderilor bisericii nu le pasa, nu, lor le lipseau doar cunostintele necesare, uneltele cu care sa produca schimbarea. Evanghelia era inca "puterea lui Dumnezeu pentru mantuire" (Romani 1:16), insa era respinsa imediat de prea multi ascultatori. Se parea ca e nevoie de noi metode pentru a ajunge la cei pierduti, noi tehnici de promovare a bisericii, noi ambalaje pentru mesajul Evangheliei. Oamenii, ni se spunea, nu resping Evanghelia lui Hristos, ei resping formele, filozofiile si metodele noastre invechite, neatragatoare.
Vreau sa examinam aceste afirmatii impreuna. Vom spune inca de la inceput ca expertii in cresterea bisericii, o crestere care tine seama de cererea si oferta de pe piata, este sensibila la "cautatori", ei bine, acesti experti au inteles corect cateva lucruri. Ei cheama la excelenta, nu la mediocritate; la o evanghelizare agresiva, nu la indiferenta; la directie si scop, nu la o umblare fara tinta; la inovatie si creativitate, nu la traditionalism; la dedicare, nu la indolenta. In toate aceste lucruri, trebuie sa-i laudam. Pe de alta parte, la fel ca loviturile mele de golf, ei au exagerat cu corecturile in domenii importante. Aceste domenii trebuie analizate cu grija si realiniate cu Biblia.
Desi vom examina scrierile diverselor persoane care vorbesc pentru miscarea condusa de piata, ne vom concentra atentia asupra a doua biserici reprezentative: Saddleback Valley Community Church in Orange County, California, si Willow Creek Community Church de langa Chicago. Aceste biserici au slujit drept modele care reprofileaza felul in care "facem biserica" in zilele noastre. De fapt, multi se refera la aceste biserici si la clonele lor ca la "bisericile noii paradigme". Bisericile din intreaga lume, chiar si cele care spun ca resping miscarea de crestere a Bisericii, imita multe din metodele propuse de cei din Saddleback si de "Creekers". Si altii au scris despre cresterea bisericii, insa aceste doua biserici au reusit sa obtina rezultate, iar pentru succesul lor sunt venerate si adorate de comunitatea evanghelica moderna.
Noua paradigma
Exista numeroase lucruri nelinistitoare in legatura cu miscarea condusa de piata pentru cresterea Bisericii si le vom examina in detaliu cu alte ocazii. Totusi, as vrea sa punem acum cateva intrebari: Ce este de fapt biserica noii paradigme? Cum functioneaza o astfel de biserica? In ce se deosebeste ea de bisericile mai traditionale? Ce face ea bine? De ce creste? Ce putem invata de la ea?
Mai intai, trebuie sa facem distinctia dintre megabiserici si bisericile noii paradigme. Megabisericile sunt definite ca fiind acelea cu o participare la inchinare in medie sau peste 2000 de persoane, insa aceste biserici uriase vin in tot felul de forme si culori. Unele sunt mari centre de predicare si invatare, altele sunt carismatice, altele sunt doar ceva mai mult decat niste cluburi sociale. Bisericile noii paradigme, pe de alta parte, sunt identificate printr-o filozofie a slujirii conceputa intentionat pentru a produce o crestere numerica. In metodologiile lor de crestere a bisericii, se acorda mai multa atentie strategiei de piata, tehnicilor de afaceri si demografice, decat instruirii nou-testamentare. Aceasta nu e o critica in acest punct (desi vom critica aceste tactici mai tarziu), este o simpla observatie. Cititi literatura reprezentativa scrisa de expertii in cresterea bisericii (de ex. Biserica Condusa de Scopuri [The Purpose Driven Church], de Rick Warren din Saddleback; Comercializarea Bisericii [Marketing the Church], de George Barna si Inauntrul mintii lui Harry, care nu merge la biserica [Inside the Mind of Unchurched Harry], de Lee Strobel) si veti descoperi in aceste lucrari o multime de tehnici de marketing si doar in treacat referiri la cartea Faptelor Apostolilor (manualul de inspiratie divina cu privire la cresterea bisericii), sau la alte pasaje din Scriptura.
Un articol interesant, de tipul celor care formuleaza sistemul noii paradigme, se gaseste in revista American Demographics (American Demographics, aprilie 1999, "Cum imi aleg religia [Choosing My Religion]," pp. 60-65, de Richard Cimino si Don Lattin). Merita sa citam cateva afirmatii din acest articol, pentru ca revista American Demographics pare sa redea cel mai fidel dorintele si aspiratiile americanilor. Conform acestei reviste, oamenii de azi declara ca sunt:
interesati de spiritualitate, nu de religie... In spatele acestei transformari sta cautarea dupa experienta spirituala, o religie a inimii, nu a mintii. Este o exprimare religioasa care reduce importanta doctrinei si a dogmei, sarbatorind experimentarea directa a divinului - numit fie "Duhul Sfant", fie "constiinta cosmica", sau "adevaratul eu". Este practica si personala, preocupata mai mult de reducerea stresului decat de mantuire, mai mult terapeutica decat teologica. Conteaza mai mult sa te simti bine, nu sa fii o persoana mai buna. Trupul e la fel de important ca si sufletul... Unii experti in marketing au inceput sa o numeasca "industria experientei" (Ibid., p. 62).
"Membrilor acestor adunari", cred autorii, "le pasa la fel de mult de serviciile de ingrijire a copiilor cat de puritatea doctrinara, acorda mai mare atentie stilului muzical decat pregatirii teologice a pastorului" (ibid.). Daca aceste lucruri sunt adevarate, care ar trebui sa fie reactia bisericii? Consultantul in marketingul bisericii, Richard Southern, ne incurajeaza sa avem "o transformare esentiala a paradigmei in modul de functionare al bisericii, punand nevoile potentialilor clienti inaintea nevoilor bisericii institutionale. Generatia de dupa Al Doilea Razboi Mondial [tinta inevitabila a bisericilor noii paradigme] se gandeste la biserici ca la supermarketuri, ei vor optiuni, alegeri, avantaje... Numeroase sondaje de opinie arata ca americanii sunt la fel de religiosi ca intotdeauna - poate chiar mai mult ca niciodata... Dar ceea ce este in declin e loialitatea americanilor fata de o anume grupare religioasa sau fata de traditie... In 1958 doar 1 din 25 americani si-au parasit gruparea religioasa in care au crescut. Astazi, mai mult de 1 din 2 au renuntat sau au plecat in alta parte... Megabisericile protestante au devenit raspunsul evanghelicilor la supermarketuri, promovand servicii de genul inchinare, ingrijirea copiilor, cluburi de sport, grupuri de recuperare in 12 pasi a dependentilor, si locuri de parcare garantate" (Ibid., p. 63).
Rezultatul firesc in cazul liderilor bisericii, care absorb cu nesat o astfel de literatura, este ca acestia au inceput sa foloseasca "studii demografice computerizate si alte tehnici sofisticate de marketing pentru a umple bisericile" (Ibid., p. 62). Vestea buna e ca nu conteaza ce crede o anumita biserica, pentru ca "oricine poate invata aceste tehnici de marketing si abordare. Nu trebuie sa-ti schimbi teologia sau convingerile politice" (ibid.). Din aceasta fantana de "adevaruri" demografice izvoraste o intreaga industrie de experti care predau tehnici de marketing a bisericii. Un astfel de expert este Christian A. Schwarz, directorul Institutului de Dezvoltare Naturala a Bisericii [The Institute for Natural Church Development]. Schwarz afirma ca intre 1994 si 1996, organizatia sa a realizat "cel mai cuprinzator proiect de cercetare despre cauzele cresterii bisericii care a fost intreprins vreodata in biserica crestina... Mai mult de 1000 de biserici de pe toate cele cinci continente au fost implicate in acest studiu" (ABC-ul dezvoltarii naturale a bisericii [The ABC's of Natural Church Development], de Christian A. Schwarz).
Din acest munte de date culese, Schwarz a observat opt caracteristici ale bisericilor care cresc. Acestea sunt: imputernicirea liderilor, slujirea orientata spre daruri, spiritualitatea entuziasmata, structurile functionale, inchinarea inaltatoare, grupurile mici holistice, evanghelizarea orientata catre nevoi si relatiile pline de dragoste. Mai tarziu vom examina mai indeaproape unele din aceste calitati, insa in acest punct doua lucruri ne intereseaza in mod deosebit. Schwarz afirma ca aceste principii functioneaza in orice biserica din lume si ca, daca toate caracteristicile sunt prezente, aceste principii vor functiona de fiecare data. "Fiecare biserica in care calitatea fiecareia din aceste caracteristici a atins un anume nivel... este o biserica in crestere. Exista un prag al calitatii - care poate fi reprezentat in termeni statistici exacti - peste care o biserica va creste intotdeauna" (ibid., p. 23).
O calitate cu o importanta speciala pentru bisericile in crestere din zilele noastre o reprezinta serviciile de inchinare pline de entuziasm. Schwarz isi intreaba cititorii: "Este serviciul de inchinare o experienta inaltatoare pentru cei care iau parte la el? Aceasta este domeniul care separa in mod clar o biserica in crestere de una care stagneaza. Oamenii care participa la servicii de inchinare inaltatoare declara in unanimitate ca serviciul bisericii este - pentru unii crestini acesta e un cuvant aproape eretic - 'distractiv'" (ibid., p. 14).
Bisericile in crestere creeaza o atmosfera, un mediu distractiv. Astfel, distractia a inlocuit sfintenia ca scop al bisericii. Timpul petrecut intr-un mod placut a devenit criteriul unei biserici excelente, in crestere, pentru ca distractia si spectacolul sunt cerute de consumatorii bisericii. Cu toate acestea, pasajele din Scriptura care incurajeaza bisericile sa devina oaze de distractie, dupa cum banuiti, din pacate lipsesc.
Hai sa jucam "Vrei sa fii milionar". Intrebare pentru 500.000 de dolari: Care biserica a fost o biserica in crestere in cartea Apocalipsa? Biserica din Laodicea (Apoc. 3:14-22), care se considera bogata si nu avea nevoie de nimic, sau biserica din Smirna (Apoc. 2:8-11), care era descrisa ca saraca, in necazuri si confruntata cu o mare persecutie? Aveti poate nevoie de un indiciu? Iata-l: Dumnezeu a spus despre biserica din Laodicea ca o va varsa din gura Lui, insa despre biserica din Smirna a spus ca va primi cununa vietii. E confuz, nu-i asa? In mod clar, biserica in crestere nu era pe placul lui Dumnezeu, in timp ce biserica in necaz era. Merita sa ne gandim la acest lucru in timp ce mergem mai departe.
Cine e liderul grupei noastre?
Incercarea de identificare a bisericilor noii paradigme, in ce priveste doctrina sau gruparea religioasa din care fac parte, este o incercare de fixare a gelatinei pe perete - o problema dificila, in cel mai bun caz, iar in cel mai rau caz, e un lucru imposibil. Aceste biserici trebuie identificate pe baza filozofiei de crestere a bisericii, schitata mai sus. Agenda bisericilor noii paradigme este stabilita de Willow Creek si de cvasi-gruparea religioasa intitulata Asociatia Willow Creek [WCA]. WCA este o vaga asociatie a sute de biserici care si-au aratat interesul in metoda si filozofia de crestere a bisericii prezentata de biserica comunitatii din Willow Creek. Toti membrii WCA sustin ca sunt evanghelici, gruparile din care fac parte fiind diverse: prezbiterieni, luterani, baptisti, metodisti si penticostali. In multe comunitati, inclusiv in a noastra, membrii WCA cuprind atat biserici evanghelice cat si liberale. Bisericile noii paradigme nu sunt unite de doctrina, ci de filozofie, o filozofie bazata pe principii conduse de piata.
Insa e oare o biserica condusa de piata un lucru atat de rau? Pana la urma, o multime de oameni par sa fie mantuiti iar bisericile sunt pline. Rick Warren prezinta filozofia noii paradigme intr-un mod pozitiv in cartea sa foarte populara Biserica Condusa de Scopuri [The Purpose-Driven Church]. Descriind slujirea bisericii din comunitatea Saddleback Valley, Warren demonstreaza cu abilitate ca multe principii de crestere a bisericii sunt pur si simplu de bun simt pe de o parte, iar pe de alta parte, tin de o conducere hotarata si agresiva. Multe din sugestiile lui Warren sunt excelente. Bisericile ar trebui sa tina seama de curatenie si atractivitate, unde vor parca vizitatorii si cum se vor simti acestia atunci cand ne trec pragul. Ar trebui sa luptam pentru excelenta si sa dam ce avem mai bun pentru a comunica adevarul lui Dumnezeu. Trebuie sa dorim sa crestem - insa in modul corect. Warren declara: "Fiecare biserica trebuie sa devina mai fierbinte prin partasie, mai profunda prin ucenicizare, mai puternica prin inchinare, mai larga prin slujire, mai mare prin evanghelizare (Biserica Condusa de Scopuri, de Rick Warren, p. 48).
Cine poate sa nu fie de acord cu aceste cuvinte? Cine poate contrazice afirmatia ca bisericile au nevoie sa stie de ce exista (scopul lor), canalizandu-si energiile in acea directie, in loc sa rataceasca fara tel, asa cum fac multe dintre ele? Iar in privinta evanghelizarii? Warren si bisericile noii paradigme se pregatesc sa-i castige pe cei pierduti. In timp ce multe biserici isi irosesc energia pretioasa in dezbateri cu privire la culoarea perdelelor din hol, bisericile din Saddleback si Willow Creek isi concentreaza atentia incercand sa-i aduca la Hristos pe cei care nu vin la biserica, cum sunt Harry si Sam din Saddleback. Nu poti decat sa admiri felul in care pun accentul pe lucrurile cu adevarat importante. In acest scop, Willow Creek in particular, a facut o pasiune din incercarea de intelegere a celor nemantuiti din jurul lor (Harry si Mary care nu vin la biserica), pentru a le putea comunica Evanghelia cu si mai mare eficacitate.
Cei din Willow Creek stiu care sunt interesele si pasiunile lui Harry, telurile si problemele acestuia. Ei inteleg cum functioneaza mintea lui si fac tot ce le sta in putinta ca sa faca crestinismul relevant. Bisericile care cresc, o fac pentru ca isi concentreaza atentia in primul rand asupra celor pierduti si asupra vizitatorilor. Acestea nu sunt biserici care au devenit multumite de ele insele si se complac intr-un mediu confortabil. Nici unul din aceste lucruri nu e gresit; problemele apar in detalii. Dupa ce au ocolit Biblia, bisericile noii paradigme cauta adesea noi surse pentru a-si dezvolta sistemele. Poate nici unei alte surse nu i se acorda atata importanta in bisericile "sensibile la cautatori" cata i se acorda lui George Barna si Grupului de Cercetare Barna. Barna, replica bisericii pentru George Gallup [renumit statistician american, care a dat numele frecventelor sondaje de opinie realizate in prezent - n.trad], a aprins mai multe focuri in cercurile crestine prin cartile sale, cum ar fi Broasca din ceainic [The Frog in the Kettle] si Marketingul Bisericii [Marketing the Church]. Intr-una din cartile sale recente, Marketingul Bisericii, pregatirea terenului pentru seceris [Church Marketing, Breaking Ground for the Harvest], Barna declara ca el, si cei asemenea lui, au castigat batalia ideologica in legatura cu marketingul bisericii (p. 13,14). In alte cuvinte, doar acei cativa lipsiti de initiativa, imaginatie si entuziasm mai pot pune sub semnul intrebarii validitatea strategiei de marketing. Marketingul, apropo, este definit de Barna ca fiind "un termen larg care cuprinde toate activitatile ce duc la un schimb de bunuri de aceeasi valoare intre doua parti de comun acord."
In alte cuvinte, "activitati precum reclamele, relatiile publice, planificarea strategica, studiul audientei, distribuirea produselor, colectarea de fonduri si atribuirea de preturi produselor, dezvoltarea unei declaratii de viziune si a unui serviciu de asistenta a clientilor, toate acestea sunt elementele marketingului. Cand toate aceste elemente sunt combinate intr-o tranzactie in care partile implicate schimba bunuri de valoare echivalenta, a avut loc un act de marketing" (p. 19).
Barna ne asigura ca bisericile isi vand (sau promoveaza) produsul in acelasi fel in care supermarketul Wal-Mart vinde pantofi iar Sears vinde unelte. Insa care e produsul bisericii? Ce incercam sa vindem consumatorilor? Acest produs trebuie promovat cu grija, pentru ca, spre deosebire de pantofii si uneltele care atrag unii consumatori, Evanghelia este repulsiva, o nebunie pentru cei nemantuiti (1Corinteni 1:18-23).
Cum promovam un astfel de produs? Schimband ambalajul. Observati tehnica subtila de atragere a clientilor folosita de Barna in filozofia lui:
Slujirea, in esenta, are acelasi obiectiv ca si marketingul - sa implineasca nevoile oamenilor. Slujirea crestina, prin definitie, implineste nevoile reale ale oamenilor oferindu-le solutii biblice pentru circumstantele vietii (p. 21).
Schimband ambalajul slujirii crestine, inclusiv al mesajului Evangheliei, dupa cum vom vedea, Barna l-a facut atractiv. Daca ii convingem pe oameni ca Hristos a murit ca sa le implineasca nevoile, se vor alinia in fata usilor noastre ca sa ne cumpere produsul. Insa oare acesta e mesajul Evangheliei? Oare Barna doar a schimbat ambalajul, a infrumusetat "produsul" Evangheliei, sau i-a inlaturat scopul si valoarea? O intrebare importanta de care atarna atat de mult - o intrebare la care merita sa ne gandim in articolele noastre viitoare.
Tradus de Florin Vidu